#sfinţi români

[johnny-em]

„Fost-au acestu Ștefan vodă…” - Cartea Sfinţilor

Sursă: „Fost-au acestu Ștefan vodă…” – Cartea Sfinţilor – Cronopedia Sursă: „Fost-au acestu Ștefan vodă…” – Chilia “Buna-Vestire” „Fost-au acestu Ștefan vodă…” La 2 iulie 1504, în Cetatea de scaun a Sucevei trecea la cele veșnice, după o lungă domnie, Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împlinindu-se astfel 520 de ani de atunci. Cronicarul Grigore Ureche ne-a oferit o perspectivă asupra…

[bartholomaus]

În urmă cu câțiva ani am facut coperta unei cărți: Amintirile doctorului C.D.Severeanu, unul din marii doctori chirurgi ai finelui de secol 19 și ai primului sfert al sec 20, elev al lui Carol Davila. Tot de numele său este legat și întemeierea muzeului de antichități ce îi poartă numele, aflat într-o casă veche, îndelung restaurată, vis a vis de Casa Macca-Institutul de Arheologie de pe str. Henri Coandă. Doctorul Severeanu a provenit dintr-o familie săracă din jud. Mehedinți iar amintirile lui legate de atmosfera ”patriarhală” a primei jumătăți de veac 19 nu sunt deloc măgulitoare față de nivelul de ”civilizație” al țăranului român. Iată cîteva fragmente:

In anii 1850 viata era mai buna decat inainte cand erau turcii care veneau dupa biruri: vinariciu, oieritul, strângerea untului, a mierii, zaharele...Pentru oştirile lor. Mulţi nu erau turci adevăraţi, unii erau chiar ţigani deştepţi care se îmbracau în straie turceşti fie furate, fie cumpărate şi plecau prin sate să jefuiască. Îndrugau câteva vorbe cu accent turcesc să creadă lumea ca-s trimişi turci să strângă angaralele. Deseori cei ce veneau sub nume de turci la noi erau albanezi, greci, ţigani sau cuţo-valahi, fraţi macedoneni de-ai nostrii cărora de frică şi ruşine nu spuneau că erau români. Toţi aceştia serveau de spioni turcilor.

Rău de tot trăiau românii la sate. N-aveau nici o proprietate, nici un drept...La 1830 ofiţerul german Moltke care trecând pe la Tg Măgurele, venind de la Nicopole spunea că drumul trecea peste bordeiele ţăranilor [peste acoperișurile bordeielor] iar singura lor avere era luleaua şi aţa mămăligii.

Oamenii se speriau tare la o eclipsă de lună, trăgeau cu pistoalele, trăgeau clopotele, ţipau şi se rugau groaznic la Dzeu să nu mămânce vârcolacii luna. Când a trecut eclipsa toţi se bucurau ca de o mare minune...

Cei mulţi călătoreau pe picioare, puţini călări pe cai..Doar care..Căruţe cu coviltir erau mari minuni...

Oamenii trăiau într-o stare primitivă de misticism, credeau orice le spunea popa. Mai aveau puţină ruşine şi omenie, dar între ei se certau tare, femeile ocărau ca netoatele, aşa că te îngrozeai de cuvintele murdare ce le spuneau unul altuia. Adesea se băteau, dădeau cu pari, se răneau şi apoi plecau cu plocon la zapciu, care, după ce le lua plocoanele, punea de-i bătea pe toţi. Se fura şi pe atunci, dar nu prea avea ce se fura, mai mult din răzbunare, stricau semănăturile, dădeau foc, sluţeau vitele.

Nunta se făcea cu mare halai şi veselie la început şi adesea se termina cu înjurăuri, ceartă, bătăi. Singurul joc era hora sau bătuta şi cânta un toboşar sau un cimpoier şi rar de tot un ţigan lăutar cu vioară.

Ori de câte ori se năştea o fată era nemulţumirea mare în casă şi era certată mama.

Preotul era şi la fel de incult ca restul satului dar spunea şi el în biserică lucruri mistice pe care sătenii, neînţelegându-le le luau ca binevenite de la sfinţi şi Dumnezeu. Vaccinarea contra variolei se făcea şi nu prea. Această operaţie era spaima locuitorilor şi trebuia făcută prin surprindere căci dacă se afla, mamele cu copii fugeau în pădure. Deseori erau certuri şi bătăi înte săteni şi autorităţi.

[atitudini]

Troparul și condacul Sfinților Români, maicile de la Mănăstirea Paltin

Troparul și condacul Sfinților Români, maicile de la Mănăstirea Paltin

Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc au odrăslit iar Biserica străbună cu Sfinţi s-a împodobit, vrednici lucrători s-au arătat Mucenicii şi Mărturisitorii care pentru Hristos viaţa şi-au jertfit iar Cuvioşii şi Pustnicii întru nevoinţe urmând calea Domnului chipuri îngereşti au dobândit, Arhiereii şi Preoţii neîncetat vestind Cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioşii Voievozi…

[nikolajmitra]

Duminica a doua după Rusalii - Soborul tuturor Sfinților Români

Zweiter Sonntag nach Pfingsten - Synaxis aller Heiligen Rumäniens

Troparul (glasul al 8-lea) Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, cel ce prin Apostolul Tău, Andrei, cel întâi chemat, pe strămoşii noştri cu învăţătura Ta cea dumnezeiască I-ai luminat şi, cu lucrarea Sfântului Duh, din neamul nostru cete de sfinţi ai ridicat. Pentru rugăciunile lor şi ale Preacuratei Tale Maici, în pace adâncă păzeşte Biserica şi poporul nostru, iubitorule de oameni. Doamne, slavă Ţie.

Troparion (8.Ton) Gebenedeit bist du, Christus, unser Gott, der du durch deinen Apostel Andreas, den Erstberufenen, unserer Vorväter mit Deiner göttlichen Lehre erleuchtet, und durch das Wirken des Heiligen Geistes, Scharen an Heiligen aus unserem Volke erhoben hast. Auf ihre Gebete und die, Deiner Allreinen Mutter hin, bewahre in tiefem Frieden die Kirche und Dein Volk, Menschenliebender, Herr, Ehre sei Dir.

Condacul (glasul al 8-lea) Ca pe o pârgă a firii, Ţie, Săditorul făpturii, Biserica noastră dreptmăritoare îţi aducem pe toţi sfinţii care au odrăslit din neamul nostru şi toate laturile ţării le-au sfinţit prin însutite osteneli şi nevoinţe duhovniceşti şi, ca pe o cunună cu nestemate împodobită la tronul Prea Sfintei Treimi o aşează, ca să se roage pururea pentru pacea toată lumea şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Kondakion (8. Ton) Als Erstlingsfrucht der Schöpfung bringt Dir, dem Sämann der Schöpfung, unsere recht verherrlichende Kirche, alle Heiligen dar, die unserem Volk entsprossen sind und alle Breiten des Landes geheiligt haben, durch hundertfache Mühen und geistliche Askese und wie eine mit Juwelen verzierte Krone, setze diese vor dem Thron der Allheiligen Dreiheit, dass sie immerdar beten möge für den Frieden auf der ganzen Welt und für das Heil unserer Seelen!

[jurnaldeoltenia]

Mesaje, urari, felicitari si sms-uri de Sfantul Dumitru 2021

Mesaje, urari, felicitari si sms-uri de Sfantul Dumitru 2021

Sfântul Mare Mucenic Dumitru este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi, fiind o prezenţă constantă de-a lungul timpului prin numeroasele MINUNI pe care le-a înfăptuit. Această popularitate este strâns legată de prezenţa continuă a sfântului de-a lungul secolelor, manifestată prin arătările sale şi numeroase minuni. Peste 315.000 de români de români îşi sărbătoresc pe 26 octombrie onomastică de…

[ionelbumbaru]

Biserica Ortodoxă Română a canonizat 152 de sfinţi | Patriarhul explică ce înseamnă canonizarea

Biserica Ortodoxă Română a canonizat 152 de sfinţi | Patriarhul explică ce înseamnă canonizarea

O sută cincizeci şi doi de sfinţi români sunt rugători pentru noi în ceruri, înaintea lui Dumnezeu. Au fost canonizaţi de Biserica noastră într-un răstimp de şaptezeci de ani. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, în Duminica Sfinţilor Români, ce presupune procesul de canonizare. „Majoritatea sfinţilor pe care îi cunoaştem au fost mai întâi cinstiţi de popor care a simţit lucrarea…

[turistprinro]

Loc al păcii şi al înţelepciunii

Am descoperit acest loc al păcii și înţelepciunii la poalele Hăşmaşului Mare, între Mureş şi Olt, pe DN12 între Miercurea Ciuc şi Gheorghieni. Sfânta Mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Izvoru Mureşului este aşezată lângă şoseaua naţională şi stârnește curiozitatea călătorului fiind surprins să vadă un zid masiv de piatră, care aminteşte de epoca medievală şi o clopotniţă înaltă, albă şi frumoasă.

Biserica Mănăstirii Izvoru Mureșului

De la intrare ești întâmpinat de o troiţă maramureşeană şi o impunătoare faţadă de piatră cu o firidă de unde priveşte Maica Domnului, Ocrotitoarea Sfântului Locaş, icoană în mozaic. Pătrundem prin poarta masivă de stejar, bogat ornamentată cu feronerie de epocă. Suntem cutremurați de frumuseţea care se dezvăluie. Peisajul este, parcă, desprins din imaginile raiului. Clădirile așezământului răsar, albe şi curate, risipite ingenios într-un peisaj mirific. Aleile pavate cu piatră cubică sunt străjuite de alei cu flori.

Mănăstirea Izvoru Mureșului

Smeriți și minunați de atâta frumusețe înaintăm pe alei. Casa lui Dumnezeu este un edificiu tradiţional în formă de cruce, care amintește de perioada bizantină. Este construită în spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Sfântul locaş este pictat în tehnica frescă, în stil neobizantin, după Erminia picturii bizantine, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic. Decoraţia ei este preluată după modelul iconostasului din paraclisul Mănăstirii Dealu. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate de maici în atelierele mănăstirii. Sfânta Biserică adăposteşte racla cu o părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae aduse de la Bari, Italia.

Corpul de chilii – Mănăstirea Izvoru Mureșului

Corpul de chilii domină prin mărimea şi forma arcelor în stil brâncovenesc, având şi un paraclis de iarnă închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu programe iconografice tematice. Parterul corpului de chilii este împodobit cu sfinţi români, începând de la martirii primelor secole creştine, primii ierarhi, cuvioşi întemeietori de mănăstiri, apărători şi mărturisitori ai credinţei noastre străbune, nevoitori şi rugători pentru neam şi ţară şi terminând cu sfinţii care au strălucit în zilele noastre (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul). Casa scărilor este pictată cu scene din Vechiul Testament, preînchipuire a Celui Nou, zugrăvit la etaj. Aici, este un adevărat sinaxar în culori al anului bisericesc, fiind pictaţi sfinţi, precum şi martiriul unor mucenici din fiecare lună a anului bisericesc. Casa duhovnicului are şi ea o tematică aparte: holul şi trapeza fiind pictate cu scene specifice şi de primire a pelerinilor.

Mănăstirea Izvoru Mureșului

Mănăstirea este un aşezământ de maici. Este rânduită de Înaltpreasfinţitul Ioan, după rânduiala mănăstirilor din Oltenia şi Moldova. Obştea celor 25 de maici se află sub îndrumarea maicii stareţe Stavrofora Miriam Oprea şi a părintelui duhovnic Protosinghelul Emanuel Manţa. În incinta mănăstirii se găsesc atelierele de pictură, tricotaje, croitorie, sculptură şi tâmplărie.

Mănăstirea Izvoru Mureșului este un izvor de duhovnicie pentru pelerini și reazem pentru localnici. Pentru cei pasionaţi de arta religioasă, mănăstirea încântă ochiul şi sufletul prin arhitectura sa şi prin picturile murale.

În 1996 s-a pus piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, iar pe 15 august 2000 a avut loc sfinţirea Bisericii de către Preafericitul Patriarh Teoctist. Mănăstiri ortodoxe, în zonă, sunt Mănăstirea Sfântul Ilie şi Mănăstirea Doamnei din Topliţa.

Mulțumiri maicii stareţe Stavrofora Miriam Oprea pentru îndrumare.

hdr

Mănăstirea Izvoru Mureșului, județul Harghita Loc al păcii şi al înţelepciunii Am descoperit acest loc al păcii și înţelepciunii la poalele…

[news24hrou]

CALENDAR ORTODOX: Nouă sfinţi români au fost introduşi în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse Vesti extraordinare din pentru BOR! http://ift.tt/2G7vL4N

[bartholomaus]

În urmă cu câțiva ani am facut coperta unei cărți: Amintirile doctorului C.D.Severeanu, unul din marii doctori chirurgi ai finelui de secol 19 și ai primului sfert al sec 20, elev al lui Carol Davila. Tot de numele său este legat și întemeierea muzeului de antichități ce îi poartă numele, aflat într-o casă veche, îndelung restaurată, vis a vis de Casa Macca-Institutul de Arheologie de pe str. Henri Coandă. Doctorul Severeanu a provenit dintr-o familie săracă din jud. Mehedinți iar amintirile lui legate de atmosfera ”patriarhală” a primei jumătăți de veac 19 nu sunt deloc măgulitoare față de nivelul de ”civilizație” al țăranului român. Iată cîteva fragmente:

In anii 1850 viata era mai buna decat inainte cand erau turcii care veneau dupa biruri: vinariciu, oieritul, strângerea untului, a mierii, zaharele...Pentru oştirile lor. Mulţi nu erau turci adevăraţi, unii erau chiar ţigani deştepţi care se îmbracau în straie turceşti fie furate, fie cumpărate şi plecau prin sate să jefuiască. Îndrugau câteva vorbe cu accent turcesc să creadă lumea ca-s trimişi turci să strângă angaralele. Deseori cei ce veneau sub nume de turci la noi erau albanezi, greci, ţigani sau cuţo-valahi, fraţi macedoneni de-ai nostrii cărora de frică şi ruşine nu spuneau că erau români. Toţi aceştia serveau de spioni turcilor.

Rău de tot trăiau românii la sate. N-aveau nici o proprietate, nici un drept...La 1830 ofiţerul german Moltke care trecând pe la Tg Măgurele, venind de la Nicopole spunea că drumul trecea peste bordeiele ţăranilor [peste acoperișurile bordeielor] iar singura lor avere era luleaua şi aţa mămăligii.

Oamenii se speriau tare la o eclipsă de lună, trăgeau cu pistoalele, trăgeau clopotele, ţipau şi se rugau groaznic la Dzeu să nu mămânce vârcolacii luna. Când a trecut eclipsa toţi se bucurau ca de o mare minune...

Cei mulţi călătoreau pe picioare, puţini călări pe cai..Doar care..Căruţe cu coviltir erau mari minuni...

Oamenii trăiau într-o stare primitivă de misticism, credeau orice le spunea popa. Mai aveau puţină ruşine şi omenie, dar între ei se certau tare, femeile ocărau ca netoatele, aşa că te îngrozeai de cuvintele murdare ce le spuneau unul altuia. Adesea se băteau, dădeau cu pari, se răneau şi apoi plecau cu plocon la zapciu, care, după ce le lua plocoanele, punea de-i bătea pe toţi. Se fura şi pe atunci, dar nu prea avea ce se fura, mai mult din răzbunare, stricau semănăturile, dădeau foc, sluţeau vitele.

Nunta se făcea cu mare halai şi veselie la început şi adesea se termina cu înjurăuri, ceartă, bătăi. Singurul joc era hora sau bătuta şi cânta un toboşar sau un cimpoier şi rar de tot un ţigan lăutar cu vioară.

Ori de câte ori se năştea o fată era nemulţumirea mare în casă şi era certată mama.

Preotul era şi la fel de incult ca restul satului dar spunea şi el în biserică lucruri mistice pe care sătenii, neînţelegându-le le luau ca binevenite de la sfinţi şi Dumnezeu. Vaccinarea contra variolei se făcea şi nu prea. Această operaţie era spaima locuitorilor şi trebuia făcută prin surprindere căci dacă se afla, mamele cu copii fugeau în pădure. Deseori erau certuri şi bătăi înte săteni şi autorităţi.

[ionelbumbaru]

Ce sfinţi a dat Bucureştiul

Ce sfinţi a dat Bucureştiul

Trei sfinţi din calendarul Bisericii Ortodoxe Române s-au născut în Bucureşti. Este vorba despre Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, şi Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, după cum preciza Patriarhul României în urmă cu câţiva ani în Biserica „Sfinţii Români” din Capitală. „Și în oraș putem să devenim…

[stiri-noi]

Sute de credincioși au participat la hramul mănăstirilor Vlahuță și Rafaila

Sute de oameni au participat astăzi la hramul Mănăstirii Vlahuță.

Alături de credincioși s-a aflat și președintele CJ Vaslui, Dumitru Buzatu.

Mănăstirea se află la aproximativ 20 de km de oraşul Bârlad, pe dealurile înverzite şi pline de istorie ale Mânzaţilor, în comuna Alexandru Vlahuţă din judeţul Vaslui, fiind o adevarată oază de linişte a minţii şi de odihnă a sufletului, un frumos lăcaş de rugăciuni.

Biserica mare păstrează imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca ştefaniană: în formă de cruce, conform tradiţiei ortodoxe, catapeteasmă din zid, acoperiş în rupere de pantă, icoane în foiţă de aur, pictura în frescă la exterior, pridvor etc.

Pictura exterioară a bisericii mari înfăţişează numai sfinţi români, fiind prima de acest gen de la noi din ţară, iar unii s-au grăbit deja să o numească „Suceviţa sau Voroneţul Tutovei”.

De Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, curtea Mănăstirii Rafaila a fost plină cu credincioși veniți la hram.

Slujba religioasă a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Ilarion Făgărăşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

[bartholomaus]

ȚĂRANUL ROMÂN

În urmă cu câțiva ani am facut coperta unei cărți: Amintirile doctorului C.D.Severeanu, unul din marii doctori chirurgi ai finelui de secol 19 și ai primului sfert al sec 20, elev al lui Carol Davila. Tot de numele său este legat și întemeierea muzeului de antichități ce îi poartă numele, aflat într-o casă veche, îndelung restaurată, vis a vis de Casa Macca-Institutul de Arheologie de pe str. Henri Coandă. Doctorul Severeanu a provenit dintr-o familie săracă din jud. Mehedinți iar amintirile lui legate de atmosfera ”patriarhală” a primei jumătăți de veac 19 nu sunt deloc măgulitoare față de nivelul de ”civilizație” al țăranului român. Iată cîteva fragmente:

In anii 1850 viata era mai buna decat inainte cand erau turcii care veneau dupa biruri: vinariciu, oieritul, strângerea untului, a mierii, zaharele...Pentru oştirile lor. Mulţi nu erau turci adevăraţi, unii erau chiar ţigani deştepţi care se îmbracau în straie turceşti fie furate, fie cumpărate şi plecau prin sate să jefuiască. Îndrugau câteva vorbe cu accent turcesc să creadă lumea ca-s trimişi turci să strângă angaralele. Deseori cei ce veneau sub nume de turci la noi erau albanezi, greci, ţigani sau cuţo-valahi, fraţi macedoneni de-ai nostrii cărora de frică şi ruşine nu spuneau că erau români. Toţi aceştia serveau de spioni turcilor. Rău de tot trăiau românii la sate. N-aveau nici o proprietate, nici un drept...La 1830 ofiţerul german Moltke care trecând pe la Tg Măgurele, venind de la Nicopole spunea că drumul trecea peste bordeiele ţăranilor [peste acoperișurile bordeielor] iar singura lor avere era luleaua şi aţa mămăligii. Oamenii se speriau tare la o eclipsă de lună, trăgeau cu pistoalele, trăgeau clopotele, ţipau şi se rugau groaznic la Dzeu să nu mămânce vârcolacii luna. Când a trecut eclipsa toţi se bucurau ca de o mare minune... Cei mulţi călătoreau pe picioare, puţini călări pe cai..Doar care..Căruţe cu coviltir erau mari minuni... Oamenii trăiau într-o stare primitivă de misticism, credeau orice le spunea popa. Mai aveau puţină ruşine şi omenie, dar între ei se certau tare, femeile ocărau ca netoatele, aşa că te îngrozeai de cuvintele murdare ce le spuneau unul altuia. Adesea se băteau, dădeau cu pari, se răneau şi apoi plecau cu plocon la zapciu, care, după ce le lua plocoanele, punea de-i bătea pe toţi. Se fura şi pe atunci, dar nu prea avea ce se fura, mai mult din răzbunare, stricau semănăturile, dădeau foc, sluţeau vitele. Nunta se făcea cu mare halai şi veselie la început şi adesea se termina cu înjurăuri, ceartă, bătăi. Singurul joc era hora sau bătuta şi cânta un toboşar sau un cimpoier şi rar de tot un ţigan lăutar cu vioară. Ori de câte ori se năştea o fată era nemulţumirea mare în casă şi era certată mama. Preotul era şi la fel de incult ca restul satului dar spunea şi el în biserică lucruri mistice pe care sătenii, neînţelegându-le le luau ca binevenite de la sfinţi şi Dumnezeu. Vaccinarea contra variolei se făcea şi nu prea. Această operaţie era spaima locuitorilor şi trebuia făcută prin surprindere căci dacă se afla, mamele cu copii fugeau în pădure. Deseori erau certuri şi bătăi înte săteni şi autorităţi.

[stiri-noi]

Veste bună pentru români! Urmează o minivacanţă binemeritată! Zilele libere până la sfârşitul anului 2018

[stiri-noi]

Sfinții Mihail și Gavril: Trimite un MESAJ de LA MULȚI ANI pentru Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela - Realitatea

[news24hrou]

Românii ce poartă numele Gheorghe își sărbătoresc onomastica

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este prăznuit în fiecare an la 23 aprilie atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Catolică. Aproape 900.000 de români îşi sărbătoresc onomastica.

Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din calendarul ortodox, ziua fiind marcată, potrivit tradiţiei populare, prin împodobirea caselor cu crengi verzi care simbolizează renaşterea naturii. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este asociată cu vitejia şi credinţa în biserica creştină, până la sacrificiul suprem.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Ajunge în slujba împăratului ca militar şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303.

Îşi mărturiseşte credinţa în Hristos şi este întemniţat din cauza acestor convingeri religioase. În încercarea de a fi forţat să renunţe la credinţa creştină, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie. Această zi rămâne ziua sa de prăznuire.

Credinţe şi superstiţii

Una dintre practicile răspândite în ziua de Sfântul Gheorghe este împodobirea casei cu plante ce marchează renaşterea naturii. Plantele folosite variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rug verde şi leuştean.

În Banat, casele sunt împodobite cu rug sau cu frunză de fag sau gorun.

Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an.

Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat, iar dacă e ploaie se va face grâu şi fân, potrivit credinţei populare.

23 aprilie, ziua Forţelor Terestre ale Armatei

Forţele Terestre ale Armatei îl au ca patron spiritual pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un simbol de vitejie în tradiţia creştină. În garnizoanele din ţară sunt programate ceremonii militare şi religioase, dar şi exerciţii demonstrative, competiţii sau prezentări de tehnică de luptă.

Unele unităţi îşi deschid porţile pentru public.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2oyDy1S