#rânduri scurte | Explore Tumblr posts and blogs

alexandra15119 · 4 years ago

Text

Viaţa şi moartea în continuumul existenţial

Viața și moartea sunt cei mai buni prieteni ai omului, pe care el încă nu-i cunoaște. Viața credem că o stăpânim destul de bine, dar moartea este un mister total de care nici măcar nu vrem să vorbim. La o primă vedere dacă aș întreba pe cineva ce înțelege prin aceste două cuvinte, sigur aș primi un răspuns de genul: ”Viața exprimă ceva pozitiv iar moartea exprimă ceva negativ.” Serios? Nu înțeleg de ce oamenii intenționează să se înspăimânte cât mai des și cât mai mult. Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veșnic același, asemenea lui și în repaos etern ca și spațiul.

Viața (respectiv nașterea) este pragul de trecere din lumea spirituală în lumea materială iar moartea este pragul de trecere din lumea materială în lumea spirituală. A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastră și chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. Cred cu tărie în această afirmație. Practic, viața și moartea au o strânsă legătură. Nu ar exista una fără cealaltă. Ambele sunt fețe ale aceleiaşi existențe continue.

Mă uimește numărul oamenilor care vor, chiar se roagă să trăiască cât mai mult posibil. Mă întreb dacă ei se gândesc că acei ani mulți pe care vor să-i trăiască, pot fi numai boală, numai suferință, singurătate, fără nicio satisfacție. Poți trăi o sută de ani și dacă ești grav bolnav sau sărac. La fel, poți trăi treizeci de ani și să te bucuri de toate minunățiile pe care lumea materială le oferă. Pot să-l dau ca exemplu pe Ahile, care a avut de ales între o viață scurtă și plină de glorie și o viață lung�� fără prea mare însemnătate. El a ales prima variantă. Pentru omul de rând este mai importantă cantitatea decât calitatea, care de cele mai multe ori aduce şi nefericirea.

Nu există viață fără moarte și nici invers. Murim în fiecare clipă pentru a putea trăi în continuare, ceea ce este evidențiat de procesul de exfoliere al celulelor corpului. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze -- și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și „ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. Am citit mai demult o carte a lui Deepak Chopra, un indian cunoscut în domeniul vindecării minte-corp (”Cartea secretelor”,Editura ”For You” 2008, ediția tradusa în limba română) care dădea un exemplu foarte frumos în legătură cu ceea ce poate însemna moartea. Când tu, omule, ai șaizeci de ani, înseamnă că nu mai ești persoana care erai la zece ani. Gândurile, mintea, gusturile, celulele și corpul tău s-au modificat. Au trecut printr-o schimbare. Așadar, înseamnă că acel copil de zece ani care ai fost cândva, este mort. Doar Sinele este cel care nu se schimbă și căruia i se întâmplă toate experiențele. Acest Sine este cel care se ”plimbă” prin continuumul existențial, experimentând aceste două fețe ale lui. Viața și moartea. Imaginați-vă existența ca fiind un băț foarte lung, iar viața și moartea sub forma unei sfori care se încolăcește în jurul bățului.

Viața presupune un scenariu prestabilit, același pentru toată lumea. Odată ce te-ai născut, trebuie să și mori. Nu există altă cale de ieșire. Făt-Frumos, oricât a încercat să găsească tinerețea veșnică, dorind să se ferească de acest proces de trecere, a sfârșit tot prin moarte. ”O palmă-i trase MOARTEA LUI şi îndată se și făcu țărână,” zice cunoscutul basm românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Aici expresia ”moartea lui” vrea să scoată în evidență propria moarte, a fiecăruia, cu care ne încheiem drumul inițiatic prin viaţă.

Cert este că omul poartă în subconștientul său ideea că este nemuritor, doar că la încarnarea pe pământ el a uitat acest lucru și din acest motiv are această sete de nemurire. Așa a procedat și Ghilgameș: nemulțumit fiind de condiția sa de muritor, a pornit în căutarea nemuririi.

Viața începe prin naștere. Să analizăm puțin ce înseamnă nașterea pentru oamenii secolului XXI. Bucurie imensă, doi oameni devin părinți și toată familia sărbătorește evenimentul. Pare foarte frumos, nu? Dar dacă nu e chiar așa? Pe vremuri, Geții plângeau la nașterea unui copil, deoarece știau că avea să înfrunte greutățile vieții și râdeau la moartea unui om, pentru că acesta s-a întors înapoi ”acasă”, respectiv la zeul lor, Zamolxis. Faceți un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să mergi în zilele noastre la o înmormântare și să râzi, să sărbătorești, iar când se naște un copil să începi să-i plângi de milă?

V-ați pus vreodată întrebarea de ce plâng copiii la naștere? De ce nu râd, de exemplu? Ar fi simplu. Copilul plânge când se naște deoarece el simte că se rupe de lumea spirituală. Practic, el ”pleacă” de acasă, fapt care îi întristează Sinele, el fiind în armonie perfectă cu Totul, în acea dimensiune. Naşterea înseamnă „în-trupare”,o ivire în trup, adică în ceva material, vizbil.

”Miracolul morții nu constă în ceea ce sfârșește ea, ci în ceea ce începe.”(Mircea Eliade,”Oceanografie”, Humanitas, 1991). Iată că din cuvintele lui Eliade, se poate înțelege că moartea nu e așa de ”moarte” precum pare. Aici ea este văzută nu doar ca un sfârșit, ci și ca un început. Deocamdată știm că moartea sfârșește viața, dar oare ce începe?

Această trecere presupune pierderea corpului. Acest lucru este perceput a fi o întrerupere și o pierdere a propriei persoane. Această frică pornește de la Ego. ”Scopul morții este să te imaginezi pe tine într-o nouă formă, cu o nouă locație în spațiu și timp.” (Deepak Chopra, ”Cartea secretelor” editura ”For You”, 2008, ediția în limba română)

Vreau să vă împărtăşesc încă ceva din ceea ce am citit. Voi da un exemplu asemănător. Dacă pui oamenilor o întrebare simplă, de exemplu: ”La ce oră te-ai culcat aseară?” Ei raspund: ”La ora zece și treizeci de minute, sau la ora nouă.” ”Și unde era această amintire înainte ca eu să vă întreb?” Aceasta este doar o reactualizare a unui eveniment. Vedeți? Cam așa este și cu procesul de trecere numit „moarte.”

De ce nu ne facem griji când cineva doarme? Doar pentru că știm că dimineața se va trezi? Și daca nu o va face? Asta nu înseamnă că nu mai există. Există în continuare, dar sub altă formă, timp și spațiu. Același Suflet, se poate întoarce chiar pe pământ, dar cu un alt trup și cu o altă misiune.

Mircea Eliade are o altă formulare extraordinar de sugestivă: ”To��i suntem nemuritori, dar trebuie să murim întâi.” (Mircea Eliade,”Noaptea de sânziene”, Editura Humanitas, 1971). Consider că este mai mult decât adevărat. Nemurirea aparține lumii spirituale. Noi nu putem fi nemuritori într-o lume materială, prinși în spațiu și timp. Mai întâi trebuie să ieșim din acest labirint, pentru a putea fi liberi cu adevărat.

Filosoful Emil Cioran spune:”Moartea este o stare de perfectiune, singura la îndemâna unui muritor.”( E. Cioran, Amurgul gândurilor, Humanitas, 1994) Să înțeleg că moartea este singura poartă de scăpare din locul acesta în care suntem prinși odată ce ne-am născut, așa cum menționam mai sus. Moartea în viața unui om, este precum o cascadă în mijlocul deșertului în care rătăcește o ființă.

Cred că oamenii sunt ca niște bebeluși când vine vorba de ce este dincolo de moarte. De câte ori nu auzim expresia: ”Există viață după moarte?” Se potrivește perfect cu povestea pe care o voi relata în următoarele rânduri și vreau să trageți singuri concluziile.

A fost odată o femeie care a rămas însărcinată. Timp de nouă luni, cei doi copii gemeni din burtica ei, discutau. Unul era credincios, celălalt era sceptic. Cel sceptic îl întreabă pe celălalt dacă crede că există viață după naștere. Răspunsul este afirmativ și începe să-i explice celuilalt că viața întrauterină îi pregătește pentru ce va urma. Crede că poate vor putea umbla în picioare, vor putea mânca cu gura și o vor putea vedea pe mama lor. Scepticul nu poate fi de acord cu așa ceva și se întreabă cum ar fi posibil să mănânce cu gura când au doar un cordon ombilical scurt, să meargă în picioare când ei abia au loc acolo,… mai ales să o vadă pe mama. Mama nu există pentru el, deoarece nu a văzut-o niciodată.

Pentru noi, cei care ne-am născut deja, această întrebare, ”dacă există viață după naștere” pare de-a dreptul stupidă.

Iată cât de mult ne asemănăm noi oamenii, cu acești embrioni, când ne întrebăm dacă există viață după moarte. Poate și întrebarea noastră pare fără sens pentru cei care sunt deja dincolo, în lumea spirituală.

Existența, acest fir continuu de actualizari ale Sinelui este așa numita ”viață veșnică”, restul este doar un joc, un drum plin cu labirinturi, dorințe, întrebări și frici ale omului care și-a uitat esența divină. Îți poți trăi viața cu adevărat doar atunci când te poți detașa de sentimentul fricii de pieire. Noaptea, dacă soarele nu mai luminează nu înseamnă că a pierit. El doar s-a actualizat în altă parte, pentru că asta este misiunea lui. ”Nimic nu se pierde, totul se transformă!” (Antoine Laurent de Lavoisier,”Considerații generale asupra naturii acizilor”,1778)

Poate că vă întrebaţi ce legatură au toate astea cu banda lui Mobius? Eu mă gândesc că ea ar putea reprezenta de fapt continuumul existențial, iar viața și moartea cele două fețe care nu pot fi despărţite. Prin confecționarea unei asemenea benzi din hârtie, am putea avea o dovadă palpabilă a existenței cu tot ceea ce cuprinde ea. Am putea ține întregul Univers în mână, doar jucându-ne cu o bucată de hartie! Și iată cum de multe ori, nici nu știm cu ce ne jucăm…

18 notes · View notes

atitudine · 6 years ago

Text

Povestea noastră fără noi.

(De data asta, într-o altă seară a singurătății și-a gândurilor, barul era gol. Timpul era pierdut într-o dimineață, în timp ce zorii s-au oprit în depărtare, nu se mai mișca nimic. Nu era liniște, de la masa de servire răsuna în toată încăperea cu un design ce te ducea în evul mediu o conversație, a celor doi prieteni. muzica își elibera doar ecoul din difuzoarele mari amplasate în colțuri și totul se auzea înfundat, oprit de gândurile lor, ce formau un balon protectiv împotriva oricărui stimul care ar fi putut aduce neliniște.) -Auzi, Dragoș, ce-ai zice dacă aș închide și am merge la fetele acelea întunecate? -Adică la prostituate? -Știi bine că nu le pot numi așa, din diferite proprii motive . -Știu, dar totuși, și tu știi că eu nu mă cobor la un astfel de nivel. -Dar trebuie să faci ceva, ești prea trist, prea scurs de viață, și parcă mai rău de pe o zi pe alta. Ai cearcăne, semn că nu dormi nopțile, ce naiba faci atunci? -Mă gândesc.. -La ce dracu te poți gândi la 4 dimineața? -La ea, la tot ce am trăit, ce am simțit, am o forfotă în mine de fiecare dată când îmi sunt învolburate apele. -Uite, înțeleg că ai iubit-o, știu că a fost prima și bla bla bla, poveștile despre prima dragoste, dar chiar trebuie să treci peste asta, chiar trebuie să îți continui viața, nu să pierzi nopțile în barul meu, nu că nu mi-ar conveni, îmi aduci profit, dar totuși, știi unde bat.. -Știu, crede-mă că am încercat de toate, doar alcoolul mi-a mai rămas ca opțiune. -Ai încercat să te vezi cu cineva? -Știi bine că nu sunt în stare de așa ceva, probabil aș fi plictisitor sau cine știe ce părere aș crea despre mine plecată de la halul în care sunt. sunt praf, omule, praf, și nu pot fi șters cu orice cârpă..înțelegi? -Chiar perfect, de ea ce zici? E suficient de bună? Să știi că m-a întrebat de tine acum câteva seri... (nu a apucat să mai răspundă, puțin surprins de prezența ei aici, o asemenea femeie, la o oră atât de târzie, sau de devreme, depinde de perspectiva din care priveai. se simțea amețit de la amestecul de băuturi, dar parcă un altfel de amețeală îl cuprinse, ceva mai de nedescris. în plus, de ce ar încerca să-și explice, oricum nu îi păsa. silueta feminină se apropia de locul în care el stătea, iar Dragoș o privea fără se realizeze, parcă înfruptându-se cu ochii după o zi de post.) -Îmi ești dator, străine.. -Cu mine vorbești? -Tu ești singurul străin de aici.. -Și, mă rog, cu ce îți sunt dator? -Cu o poveste, despre acea norocoasă.. -aa, tu trebuie să fii cea cu care am vorbit acum câteva seri. -Exact, văd că nu erai atât de beat. -Mă scuzați de întrerupere, cu ce te servesc, cireșico?, întrebase scurt Ionuț, dorind să nu fie un ghimpe în coastele discuției lor -Vreau ce a luat și el. -Umplemi-l și mie, Ioane, fac cinste data asta...(întoarce capul spre ea, și-i spune cu o voce prea calmă încât o face să-și ridice o sprânceană)..dacă povestea nu ți-o spun, măcar să rămâi cu o băutură oferită de mine.. -Deci nu scot nimic de la tine? -Nope. -Atunci o să-mi dai două rânduri... -Mai vedem.. -Nu fi zgârcit. -Nu sunt. -Mai vedem..

(aici se termină partea a doua din cele 10 propuse inițial)

#povestea #noastră #fără #noi #2

49 notes · View notes

themotans · 6 years ago

Text

"Îmi plac oamenii atenţi la detalii, oamenii care ştiu să citească printre rânduri, oamenii care au răbdare. Mai pe scurt, îmi plac oamenii cărora le pasă."

86 notes · View notes

gone-in-search-of-death · 7 years ago

Text

îmi plac oamenii atenți la detalii. oamenii ce știu să citească printre rânduri,oamenii care au răbdare.mai pe scurt,oamenii cărora le pasă.

495 notes · View notes

smartseo4you · 3 years ago

Text

SUA. Donald Trump a anunțat că dă în judecată Facebook, Twitter şi Google, pe care le acuză de cenzură, după ce conturile sale de pe rețelele de socializare au fost suspendate la începutul anului, în urma asaltului de la Capitoliu.

New Post has been published on https://reporterliber.ro/sua-donald-trump-a-anuntat-ca-da-in-judecata-facebook-twitter-si-google-pe-care-le-acuza-de-cenzura-dupa-ce-conturile-sale-de-pe-retelele-de-socializare-au-fost-suspendate-la-inceputul-anului-in/

Procesul de acțiune colectivă vizează, de asemenea, directorii executivi ai celor trei companii, Mark Zuckerberg, Jack Dorse, respectiv Sundar Pichai. Donald Trump mai acuză companiile că nu acceptă punctele de vedere ale conservatorilor.

Într-o conferință de presă susținută la stațiunea sa de golf din Bedminster (statul New Jersey), Trump s-a arătat împotriva companiilor de socializare și a democraților, pe care i-a acuzat că susțin dezinformarea. La scurt timp după încheierea conferinței de presă, entitățile politice ale lui Trump au început să trimită mesaje de strângere de fonduri pentru susținerea proceselor.

Conturile de pe rețelele de socializare ale lui Donald Trump au fost suspendate la începutul acestui an, după ce a susținut în repetate rânduri afirmația falsă că înfrângerea sa electorală este rezultatul unei fraude la scară largă. Afirmația a fost respinsă de mai multe instanțe, oficiali electorali de stat și membri ai propriei sale administrații. Sute de susținătorii ai săi au luat cu asalt Capitoliul SUA pe 6 ianuarie, după ce Trump a repetat acele afirmații false într-un discurs în apropierea Casei Albe.

Surse alternative: Reuters, BBC.

Sursa stire biziday.ro – Stiri verificate

0 notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years ago

Text

De ce guvernul PCC suprimă nebunește și persecută pe Dumnezeu Atotputernic și Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Versete din Biblie pentru referințe:

„Această generație este o generație rea” (Luca 11:29).

„Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19).

„Și judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:19-20).

„Marele balaur a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care înșală întreaga omenire” (Apocalipsa 12: 9).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Manifestările marelui balaur roșu reprezintă rezistența împotriva Mea, lipsa de înțelegere și pricepere a sensurilor cuvintelor Mele, frecventa persecutare a Mea și încercarea de a folosi tertipuri pentru a-Mi întrerupe gestionarea. Satana se manifestă astfel: se luptă cu Mine pentru putere, vrând să posede aleșii Mei și emițând cuvinte negative pentru a-Mi înșela oamenii. Manifestările diavolului (cei care nu Îmi acceptă numele, care nu cred, sunt diavoli cu toții) sunt următoarele: râvnesc plăcerile trupești, se complac în plăceri malefice, trăiesc sub lanțurile Satanei, unii rezista și unii Mă sprijină (dar fără a dovedi că sunt fiii Mei iubiți). Manifestările arhanghelului sunt următoarele: vorbesc insolent, sunt lipsiți de evlavie, deseori adoptă tonul Meu pentru a predica oamenilor, se concentrează să Mă imite doar în exterior, mâncând ce mănânc Eu și folosind ce folosesc Eu; pe scurt, dorind să fie pe picior de egalitate cu Mine, fiind ambițioși, dar lipsindu-le calitatea Mea și neavând viața Mea, fiind un eșec. Satana, diavolul și arhanghelul sunt, toate, demonstrații tipice ale marelui balaur roșu, astfel că aceia care nu sunt predestinați și aleși de Mine sunt, toți, progeniturile marelui balaur roșu: negreșit lucru! Aceștia sunt, cu toții, dușmanii Mei. (Totuși, tulburările Satanei sunt excluse. Dacă natura ta este calitatea Mea, nimeni nu o poate schimba. Deoarece acum încă trăiești în trup, uneori te vei confrunta cu tentațiile Satanei – acest lucru este inevitabil – dar trebuie să fii întotdeauna atent.) Așadar, voi abandona toate progeniturile marelui balaur roșu din afara fiilor Mei întâi născuți. Natura lor nu poate fi schimbată vreodată și reprezintă calitatea Satanei. Diavolul este cel pe care îl manifestă și arhanghelul este cel pe care îl trăiesc. Este complet adevărat. Marele balaur roșu despre care vorbesc nu este un balaur roșu mare, ci, mai degrabă, este duhul rău care Mi se opune, sinonim cu „marele balaur roșu”. Așadar, toate duhurile din afara Duhului Sfânt sunt duhuri rele și se poate spune și că sunt progeniturile marelui balaur roșu. Acest lucru ar trebui să le fie perfect clar tuturor.

Fragment din „Capitolul 96” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,[1] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie.[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut tot cugetul și se împotrivesc întru totul conștiinței și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului! Cine a îmbrățișat lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Generație după generație, de la părinți la copii, omul înrobit L-a înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie? Mii de ani de ură sunt concentrați în inimă, milenii de păcătuire sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire dezgust? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul, nu-i mai permite să alerge ca turbatul și nu-i mai permite să stârnească atâtea necazuri câte are el chef! Acum este timpul: omul și-a adunat demult toată puterea, și-a dedicat toate eforturile, a plătit fiecare preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui demon și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice deasupra durerii și să întoarcă spatele acestui diavol bătrân și malefic. De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? În această societate întunecată, de ce nefericiții ei câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o?

Fragment din „Lucrarea și intrarea (8)” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici[a] au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut niciun strop de libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcăturile cu împăratul diavolilor. Nu a putut decât să se lase luat prizonier pe loc, să se predea și să se supună în prezența acestuia. Cu mult timp în urmă, el a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ține toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu a avut vreun sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” Sunt unii care chiar strigă declarații precum următoarea, declarații care n-ar trebui glăsuite: „Omul a evoluat din maimuțe în trecutul îndepărtat, iar lumea de astăzi provine dintr-o succesiune de societăți primitive, începând cu aproximativ un eon în urmă. Poporul hotărăște dacă o țară înflorește sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber.[3] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat,[4] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită și bătută,[5] într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu, ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă. Cum am putea să-l tolerăm, acest dușman urât al lui Dumnezeu! Doar distrugerea și exterminarea completă a acestuia vor aduce împlinirea dorinței vieții noastre. Cum poate fi lăsat să fie de nestăpânit? El l-a corupt pe om într-o asemenea măsură, încât omul nu cunoaște cerul-soare și devine insensibil și limitat. Omul a pierdut rațiunea umană normală. De ce să nu oferim întreaga noastră ființă pentru a-l distruge și arde ca să eliminăm teama de pericol care rămâne și pentru a permite ca lucrarea lui Dumnezeu să ajungă mai devreme la strălucirea nemaivăzută? Această bandă de nemernici a venit printre oameni și a provocat totală neliniște și tulburare. Ei i-au adus pe toți oamenii la marginea unei prăpăstii, planificând în secret să-i împingă în jos pentru a fi zdrobiți în bucăți și pentru a le devora cadavrele. Ei speră în zadar să întrerupă planul lui Dumnezeu și să concureze cu Dumnezeu într-un joc de noroc cu șanse mici.[6] Acest lucru nu este deloc ușor! Crucea este pregătită, la urma urmei, pentru împăratul diavolilor care se face vinovat de cele mai groaznice nelegiuiri. Dumnezeu nu aparține crucii și i-a lăsat-o deja diavolului. Dumnezeu a învins cu mult timp în urmă și nu mai simte tristețe pentru păcatele omenirii. El va aduce mântuire întregii omeniri.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

De sus în jos și de la început până la sfârșit, Satana a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică, cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului, clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi văzute nicăieri. Mai degrabă, ele subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea să-l mistuie[7] complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să simtă o răceală pe șira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile curcubeului, transformând ținutul într-o lume a încântărilor senzuale, în timp ce împăratul diavolilor tot rânjește malițios, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L pângărească și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea sa printre oamenii de pe pământ? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să aibă control asupra curții sale imperiale pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui? Cu un suflet urât, el crede totuși că este incredibil de frumos. Această bandă de complici![8] Ei coboară în tărâmul muritorilor ca să se răsfețe cu plăceri, să facă zarvă și să ațâțe lucrurile atât de mult încât lumea devine un loc nestatornic și schimbător în inima omului, iar ei s-au jucat atât de mult cu omul încât înfățișarea lui a devenit cea a unei bestii inumane de pe câmp, extrem de urâte, și din care s-a pierdut ultima fărâmă din omul sfânt original. Mai mult, ei chiar doresc să-și însușească puterea suverană pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu atât de mult încât ea de-abia poate să se clintească și îl închid pe om ca în spatele unor ziduri de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate și provocând atât de multe necazuri, cum ar putea ei să spere la altceva decât să aștepte mustrarea? Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniți de furie pe pământ și au oprit voința și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu. Prea rebeli!

Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Satana își câștigă faima prin înșelarea publicului. Deseori se prezintă ca avangardă și model de dreptate. Sub pretextul de a proteja dreptatea, îi rănește pe oameni, le devorează sufletele și utilizează tot felul de mijloace pentru a amorți, înșela și incita omul. Scopul său este de a-l face pe om să aprobe și să-i urmeze comportamentul rău, de a-l face pe om să i se alăture în a se opune autorității și suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană își dă seama de uneltirile, intrigile și caracteristicile lui rele și nu vrea să continue să fie călcat în picioare și păcălit de el sau să-i fie în continuare sclav sau să fie pedepsit și distrus împreună cu el, Satana își schimbă trăsăturile anterior sfinte și își scoate masca falsă pentru a-și dezvălui fața adevărată, reală, depravată, urâtă și sălbatică. Nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să îl urmeze și pe cei care se opun forțelor sale malefice. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze înfățișarea unui gentleman demn de încredere; în schimb, sunt dezvăluite trăsăturile sale adevărate, urâte, de sub pielea sa de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt aduse la lumină, odată ce trăsăturile sale adevărate sunt expuse, el se va pierde cu firea și își va expune barbaria; dorința sa de a răni și de a devora oamenii doar se va intensifica. Asta deoarece este înfuriat de trezirea omului; el dezvoltă un spirit de răzbunare puternic față de oameni din cauza aspirației lor de a tânji după libertate și lumină și de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-și apăra răul și este, de asemenea, o revelare adevărată a naturii sale sălbatice.

În fiecare chestiune, comportamentul Satanei îi expune natura rea. Dintre toate faptele rele pe care Satana le-a îndeplinit asupra omului – de la eforturile sale timpurii de a amăgi omul să-l urmeze, până la exploatarea omului de către el, prin care îl atrage pe om în faptele lui rele, și spiritul de răzbunare al Satanei față de om după ce trăsăturile sale adevărate au fost expuse și omul l-a recunoscut și l-a abandonat – niciuna nu dă greș în a expune esența rea a Satanei; niciuna nu dă greș în a dovedi faptul că Satana nu are legătură cu lucrurile pozitive; niciuna nu dă greș în a dovedi că Satana este sursa tuturor lucrurilor rele. Fiecare dintre acțiunile sale protejează răul, menține continuarea faptelor lui rele, este împotriva lucrurilor drepte și pozitive, strică legile și ordinea existenței normale a omenirii. Acestea sunt ostile față de Dumnezeu și sunt ceea ce mânia lui Dumnezeu va distruge. Deși Satana are propria furie, furia sa este un mijloc de a da frâu liber naturii sale rele. Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta: uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca Dumnezeu au fost lovite și blocate; scopul său de a controla întreaga omenire a devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații lipsite de bază” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

3. „El rămâne nepedepsit și liber” indică faptul că diavolul merge turbat și înnebunit de furie.

4. „Haos total” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil de văzut pentru oameni.

5. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

6. „Un joc de noroc cu șanse mici” este o metaforă pentru planurile periculoase și sinistre ale diavolului. Este folosit cu sens batjocoritor.

7. „A mistui” se referă la comportamentul violent al împăratului diavolilor, care-i jefuiește pe oameni în întregime.

8. „Complicii” sunt de aceeași teapă cu „o bandă de vagabonzi.”

a. Cele Patru cărți și Cinci Clasici sunt cărțile de încredere ale confucianismului în China.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#venirea lui Dumnezeu

0 notes

rudyroth79 · 4 years ago

Text

„Decupaje”, proză scurtă de Cornelia Bartels, la Editura Leviathan

La Editura Leviathan din București a apărut volumul Decupaje, proză scurtă de Cornelia Bartels. Prefață de Costin Tuchilă; postfață de Pușa Roth. 176 pag. ISBN 978-606-95136-1-3. Preț: 15 lei, 8 euro (taxele poștale incluse). „Doresc numai să mă dezvălui, dimpreună cu aceste rânduri, în aceste scurte povestiri, câte puțin din multele strânse, adunate cu grijă și emoții și nedezvăluite până acum.…

View On WordPress

#Asociația Culturală Leviathan #București #cărți #cultură #Diaspora #Editura Leviathan #ficţiune #literatură #memorialistica #proză #români de pretutindeni #știri

0 notes

centrulreduta2019 · 4 years ago

Text

Ioan Craioveanu expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov își vor expune lucrările.

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta".

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov.

Ceramica populară

Ceramica și prelucrarea lemnului sunt cele mai vechi meșteșuguri populare descoperite de omul primitiv în Epoca de Piatră și perfecționate de țăranul român, aproape 5000 de ani. Ceramica populară cunoaște de-a lungul istoriei două forme de manifestare, ceramică primordială lucrată cu mâna și ceramică lucrată pe roată.

Olăritul este o muncă obositoare, necesitând forță, îndemânare și cunoștințe deosebite. Lutul este scos din locuri speciale, apoi este adus în gospodărie unde întâi este fărâmițat, amestecat cu apă și apoi frământat cu mâinile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn. Pasta astfel obținută se lasă la dospit într-un loc rece, cu temperatura constantă.

După modelare, vasele se lasă la uscat câteva zile, la umbră și apoi se ard în cuptoare speciale, după ce au fost în prealabil ornamentate și eventual smălțuite (la blide se smălțuiește numai partea interioară și marginile). Toate culorile folosite sunt naturale.

Roșul se obține dintr-un pământ bogat în oxid de fier (numit rușeală). Acesta se usucă, se toacă mărunt, se râșnește și se înmoaie în apă. Se obține astfel un lichid vâscos care se strecoară prin pânză sau sită. Negrul se obține și el dintr-un pământ special, găsit în eroziunile de pământ, după ploi. Verdele se obține din zgura produsă prin arderea în cuptor a sârmei de cupru. Zgura se cojește, se pisează, se macină și se amestecă cu humă. Albul se obține din var amestecat cu piatră albă de munte, arsă și pisată. Galbenul este obținut din humă de Medgidia (motiv pentru care se găsește mai rar), amestecată cu rușeală.

În zilele noastre, ceramica ornamentală și-a pierdut o parte din mitologic și din mister, pentru cei mai mulți dintre noi, ea dezvăluind doar lumea satului. Astfel, apar de cele mai multe ori reprezentate figuri de țărani îmbrăcați în portul popular specific zonei etnografice de proveniență a meșterului popular, ciobani cu turmele lor, personaje din lumea basmelor românești, animale totemice, măști de diferite mărimi.

Ioan Craioveanu

Date de contact: https://www.facebook.com/CeramicaFigurativa

tel: 0758 794 886

Meșteșugul olăritului l-am descoperit întâmplător în anul 2001, când l-am întâlnit pe creatorul popular Nicolae Diaconu. Deși acesta mă angajase pe postul de șofer, în scurt timp lutul și fascinația satului românesc m-au atras iremediabil. Am petrecut 9 ani în atelierul marelui meșter, descifrând aproape toate tainele lutului și ale țăranului român.

Începând cu anul 2010 am participat la târguri și expoziții în Brașov și în țară. Alături de colegii din Asociația Creatorilor de Artă Tradițională Brașov, am reprezentat cu succes în repetate rânduri în expoziții internaționale, tradițiile și meșteșugurile românești. Aproape în fiecare vară am participat la diferite tabere pentru copii și turiști străini, învățându-i tainele modelării lutului.

#Ioan Craioveanu #meșter

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years ago

Video

youtube

Cuvântul lui Dumnezeu „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?ˮ

Ca unul care crede în Dumnezeu, ar trebui să înțelegi că astăzi, primind lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și toată lucrarea planului lui Dumnezeu în tine, ai primit cu adevărat o înălțare măreață și mântuirea de la Dumnezeu. Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel, poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi, acest grup de oameni. De aceea, voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui Dumnezeu, și chiar mai mult, sunteți moștenitorii slavei lui Dumnezeu. Poate că vă amintiți cu toții aceste cuvinte: „Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie.” În trecut, ați auzit cu toții aceste cuvinte, totuși nici unul nu a înțeles adevărata lor însemnătate. Astăzi, știți bine însemnătatea reală pe care o au. Aceste cuvinte sunt ceea ce va împlini Dumnezeu în zilele de pe urmă. Căci ele se vor împlini asupra celor chinuiți cu cruzime de marele balaur roșu, în țara unde el stă. Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu; prin urmare, cei din această țară care cred în Dumnezeu sunt supuși umilinței și persecuției. De aceea aceste cuvinte vor deveni realitate în grupul vostru de oameni. Pe măsură ce această lucrare se desfășoară într-o țară care se împotrivește lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui întâmpină piedici excesive și multe din cuvintele Lui nu pot fi împlinite la vreme; așadar, oamenii sunt rafinați datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Și acesta este un element al suferinței. Este foarte greu pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu, dar prin astfel de dificultăți Dumnezeu împlinește o etapă a lucrării Sale pentru a-Și manifesta înțelepciunea și faptele minunate. Dumnezeu folosește această oportunitate pentru a face compleți oamenii din acest grup. Din cauza suferinței oamenilor, a calibrului și a firii satanice a oamenilor din această țară necurată, Dumnezeu Își face lucrarea de purificare și de cucerire astfel încât El să poată obține slavă din aceasta și să îi câștige pe cei care stau mărturie faptelor Lui. Aceasta este însemnătatea deplină a tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru grupul acesta de oameni. Adică, Dumnezeu face lucrarea de cucerire doar prin cei care I se împotrivesc. Doar făcând aceasta, se poate manifesta măreața putere a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, doar cei din țara necurată sunt vrednici să moștenească slava lui Dumnezeu și doar acest lucru poate scoate în evidență puterea măreață a lui Dumnezeu. De aceea spun că slava lui Dumnezeu este obținută în țara aceasta necurată de la cei care locuiesc în ea. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Este exact ca în etapa lucrării lui Isus; El putea fi glorificat numai în mijlocul fariseilor care Îl persecutau. Dacă n-ar fi existat o astfel de persecuție și trădarea lui Iuda, Isus n-ar fi fost batjocorit și defăimat și mai ales nu ar fi fost răstignit și astfel nu ar fi obținut niciodată slavă. Oriunde lucrează Dumnezeu, în fiecare epocă și oriunde lucrează El în trup, acolo câștigă slavă și îi câștigă pe cei pe care intenționează să îi câștige. Acesta este planul lucrării lui Dumnezeu și aceasta este gestionarea Lui.

În planul lui Dumnezeu de câteva mii de ani, lucrarea făcută în trup are două părți: mai întâi este lucrarea răstignirii, pentru care El este slăvit; cealaltă este lucrarea de cucerire și desăvârșire din zilele de pe urmă, prin care El va obține slavă. Acesta este modul de gestionare al lui Dumnezeu. De aceea, nu priviți lucrarea lui Dumnezeu sau însărcinarea lui Dumnezeu pentru voi ca pe ceva prea simplu. Sunteți cu toții moștenitori ai unei greutăți a slavei lui Dumnezeu mult mai mari și veșnice și acest lucru a fost hotărât în mod special de Dumnezeu. Din cele două părți ale slavei Lui, una este revelată în voi; totalitatea uneia dintre părțile slavei lui Dumnezeu este revărsată asupra voastră ca să vă fie moștenire. Aceasta este înălțarea din partea lui Dumnezeu și planul Lui hotărât de multă vreme. Ținând cont de măreția lucrării făcute de Dumnezeu în țara în care locuiește marele balaur roșu, dacă această lucrarea ar fi fost făcută în altă parte, ar fi adus de mult multă roadă și ar fi fost ușor acceptată de oameni. O astfel de lucrare ar fi mult prea ușor de acceptat de către clericii din occident care cred în Dumnezeu, pentru că etapa lucrării lui Isus servește ca precedent. De aceea El nu poate îndeplini această etapă a lucrării de glorificare în altă parte; adică, pentru că există sprijin din partea tuturor oamenilor și recunoaștere din partea tuturor națiunilor, nu există niciun loc în care slava lui Dumnezeu să se odihnească. Și exact aceasta este semnificația extraordinară pe care această etapă a lucrării o deține în această țară. În mijlocul vostru, nu este nimeni care să primească protecția legii; ci dimpotrivă, sunteți pedepsiți de lege, iar cea mai mare dificultate este că nimeni nu vă înțelege: nici rudele voastre, nici părinții, nici prietenii sau colegii. Nimeni nu vă înțelege. Când Dumnezeu vă respinge, nu mai aveți cum trăi pe pământ. Totuși, chiar și așa, oamenii nu pot suporta să Îl părăsească pe Dumnezeu; aceasta este semnificația cuceririi oamenilor de către Dumnezeu și aceasta este slava lui Dumnezeu. Ce ați moștenit voi în această zi, depășește tot ce au avut foștii apostoli și profeți și este mai mare chiar decât ce a avut Moise și Petru. Binecuvântările nu pot fi primite într-o zi sau în două; ele trebuie câștigate prin mult sacrificiu. Înseamnă că trebuie să aveți o dragoste rafinată, o credință mare și multe adevăruri pe care Dumnezeu vă cere să le obțineți; pe lângă aceasta, trebuie să vă puteți îndrepta fața spre dreptate și să nu fiți niciodată intimidați sau să cedați și trebuie să aveți o dragoste constantă și continuă pentru Dumnezeu. De la voi se cere o rezoluție cum ar fi o schimbare a firii vieții voastre; corupția voastră trebuie remediată și trebuie să acceptați toată orchestrarea lui Dumnezeu, fără cârtire și chiar să fiți ascultători până la moarte. Aceasta este ceea ce ar trebui să obțineți. Acesta este scopul final al lucrării lui Dumnezeu și cerințele lui Dumnezeu pentru acest grup de oameni. Așa cum El revarsă asupra voastră, tot așa trebuie să vă ceară ceva în schimb și să vă aducă cereri potrivite. Așadar, toată lucrarea lui Dumnezeu nu este fără un motiv și de aici putem vedea de ce Dumnezeu face în repetate rânduri o lucrare la standarde înalte și cu cerințe stricte. De aceea ar trebui să fiți plini de credință în Dumnezeu. Pe scurt, toată lucrarea lui Dumnezeu este făcută pentru binele vostru, pentru ca voi să fiți vrednici să primiți moștenirea Lui. Aceasta nu este atât de mult pentru slava proprie a lui Dumnezeu, cât pentru mântuirea voastră și pentru desăvârșirea acestui grup de oameni lovit atât de puternic în această țară necurată. Trebuie să înțelegeți voia lui Dumnezeu. Astfel că îi încurajez pe mulți oameni neștiutori și fără înțelegere și rațiune: Nu Îl puneți pe Dumnezeu la încercare și nu vă mai împotriviți. Dumnezeu a îndurat deja toată suferința pe care omul n-a îndurat-o vreodată și cu multă vreme în urmă a suferit mai multă umilință în locul omului. La ce altceva nu poți renunța? Ce ar putea fi mai important decât voia lui Dumnezeu? Ce ar putea fi mai presus de dragostea lui Dumnezeu? Este deja o sarcină de două ori mai grea ca Dumnezeu să Își împlinească lucrarea în această țară necurată. Dacă omul face fărădelegi cu bună-știință și în mod voit, lucrarea lui Dumnezeu va trebui să dureze mai mult. În orice caz, nu este în interesul nimănui și nu este spre beneficiul nimănui să se întâmple acest lucru. Dumnezeu nu este limitat de timp; lucrarea Lui și slava Lui sunt pe primul loc. De aceea, oricât timp ar dura, El nu Se va scuti de niciun sacrificiu dacă este vorba despre lucrarea Lui. Aceasta este firea lui Dumnezeu: El nu Se va odihni până când lucrarea Lui nu va fi împlinită. Doar când va veni timpul ca El să obțină cea de-a doua parte a slavei Lui, lucrarea Lui se poate apropia de sfârșit. Dacă Dumnezeu nu va putea să finalizeze în întregul univers lucrarea celei de-a doua părți a glorificării Lui, ziua Sa nu va veni niciodată, mâna Lui nu se va abate niciodată de la aleșii Săi, slava Lui nu va veni peste Israel niciodată, iar planul Lui nu se va împlini niciodată. Ar trebui să vedeți voia lui Dumnezeu și să vedeți că lucrarea lui Dumnezeu nu este la fel de simplă precum crearea cerului și a pământului și a tuturor lucrurilor. Căci lucrarea de azi este de a-i transforma pe cei care au fost corupți, care au devenit extrem de amorțiți, și de a-i purifica pe cei care au fost creați și apoi lucrați de Satana, nu de a-i crea pe Adam sau pe Eva, cu atât mai puțin de a face lumina sau de a crea toate tipurile de plante și animale. Lucrarea Lui de acum este de a-i purifica pe toți cei care au fost corupți de Satana, astfel încât să poată fi recâștigați și să devină posesiunea Lui și slava Lui. O astfel de lucrare nu este atât de simplă cum își imaginează omul că este crearea cerului și a pământului și a tuturor lucrurilor care vor fi și nu este asemănătoare lucrării de blestemare a lui Satana în groapa fără fund, așa cum își imaginează omul. Mai degrabă, este vorba despre a transforma omul, de a preschimba ceea ce e negativ în ceva pozitiv și de a lua în posesiunea Sa ceea ce nu Îi aparține. Aceasta este latura interioară a acestei etape a lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să realizați acest lucru și să nu simplificați excesiv aceste chestiuni. Lucrarea lui Dumnezeu este diferită de orice lucrare obișnuită. Minunea sa nu poate fi concepută de mintea omului, iar înțelepciunea sa nu poate fi atinsă de acesta. În timpul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu nu creează toate lucrurile și nu le distruge. Mai degrabă, El schimbă toată creația Sa și purifică toate lucrurile care au fost pângărite de Satana. Prin urmare, Dumnezeu va începe o lucrare de o anvergură imensă, aceasta fiind semnificația deplină a lucrării lui Dumnezeu. În urma acestor cuvinte, crezi că lucrarea lui Dumnezeu e atât de simplă?

din „Cuvântul Se arată în trup”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#lucrarea lui dumnezeu #cuvântul lui dumnezeu #devotional zilnic

0 notes

doinid · 3 years ago

Text

Proiect surpriza

Părțile a 3-a și a 4-a Hello Hello 🤗☕️🌞❤️ Va mulțumesc din suflet tuturor celor care s-au înscris la provocarea mea! 😘❤️ Mulțumesc frumos Mihaela pentru susținere!!! ❤️❤️❤️ Și acum sa facem o…recapitulare: ☺️ 🪡 s-au încărcat pe andrele 66 ochiuri + 2 ochiuri de margine;🪡 s-au lucrat 15 rânduri cu elastic 2×1 (2 pe fata + 1 pe dos);🪡 s-au lucrat 60 de rânduri cu ochiuri pe fata, pe fata…

View On WordPress

#bluza tricotata #cotton #easy stitch #Knitting #knitting techniques #linen #made with love #natural yarn #needle #pullover #rânduri scurte

0 notes

exclusivfm · 4 years ago

Photo

Foarte important ! https://bacaupress.ro/archives/4768

Intervenții ale jandarmilor băcăuani la apelurile de urgență

Intervenții ale jandarmilor băcăuani la apelurile de urgență În prima zi a lunii noiembrie, pe lângă misiunile de prevenire a răspândirii infecției cu coronavirusul SARS CoV-2, lucrătorii Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău au acționat atât independent, cât și în sistem integrat, împreună cu polițiștii băcăuani, pentru combaterea faptelor antisociale de natură penală și contravențională, precum și pentru intervenția la apelurile 112 făcute de cetățeni. În jurul orelor 16.00, jandarmii au fost direcționați în urma unui apel telefonic în cartierul Lucăcești din municipiul Moinești, unde a avut loc un scandal, în urma căruia un bărbat s-a ales cu leziuni în zona feței după ce a fost lovit în repetate rânduri cu pumnul, fiind întocmite actele de sesizare a organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ,,lovire și alte violențe”. Patru ore mai târziu, jandarmii s-au deplasat în același cartier, deoarece un bărbat aflat sub influența băuturilor alcoolice a provocat scandal și a spart geamul de termopan al unei uși din imobilul în care locuiește. În acest caz, au fost întocmite actele procedurale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere. Recomandăm cetățenilor să apeleze în cel mai scurt timp numărul unic pentru apeluri de urgență 112 în cazul producerii unor fapte similare, pentru ca intervenția forțelor de ordine să conducă la restabilirea unui climat de ordine și siguranță publică, iar măsurile legale adoptate să aibă efectul scontat.

#forte de ordine #jandarmerie

0 notes

breakingnewsromania · 4 years ago

Photo

Stiri din presa locala https://bacaupress.ro/archives/4768

Intervenții ale jandarmilor băcăuani la apelurile de urgență

#forte de ordine #jandarmerie

0 notes

cameleoaica · 7 years ago

Text

chetă de filme porno

îmi autocondamn autoironia autonăscătoare de zile liniștite.

mă simțeam urmărit de un Plantagenet pe cam toate dintre coridoarele imaginației pe când metafora se dezambiguiza într-un ungher

or zgomotul de afară colorat în gri proiecta căderea unui muc stins de țigară pe scări. dar astea se întâmplau după ce am deschis sertarul de care s-a împiedicat pisica mea în vis mi-am zis hm zgomotul asurzitor de afară făcut de n i m e n i î n c e a r c ă s ă m ă o m o a r e cu tot bagajul lui de ciclopi mai util surzi decât orbi mă cam împiedică să-mi duc la bun sfârșit lucrarea

cert e că Plantagenetul nu poate fi decât umbra mea de care mi- e și frică uneori obosită de elipse și desene în spațiu. Kinder surprise

cred că și Sabaton s-a trezit odată în timp ce sorbea inert din cafeaua lui de om de știință neasumat -acum minimalizez până la atom- o opera mă vrea autorpersonajtotcesuntcasănufiuprezentdecâtacolo; ce și-a zis Sabaton ce am înțeles noi

dar se va fi citit Abbadon până spre infinit sau ce anume tendințe dinamice manifestă ființa până noi vom fi înțeles limita. infinit cardinal în raport cu cel ordinal aleph zero nu e decât o altă entitate.

nouă încă ni se pare fascinant HOMER și reamintirea sunteți niște plictisitori le-am specificat eu și am refulat în jonglerii de cuvinte și alte obsesii ale mărgina��ului sensibil blocat de vitrina invizibilă a lumii ca o bucată de bandă adezivă lipită ostentativ pe o pisică.

insert fig.1

am auzit că dacă faci comparații în contul unor nume de seamă cum ar fi atunci când râzi de soarta tragică a lui BELA LUGOSI apoi îți pare rău dar trece pisica ta cu bandă isolaire lipită pe spate și îți amintești că BELA LUGOSI era ungur inutil te amuză și mai tare ca o funcțională resursă umană te vei fi întrebat ce anume ți-a creat sau maidegrabă stârnit amuzamentul să știi cu cine împarți gluma. atunci râzi atent în sinea ta și ai grijă să nu mai repeți gluma

insert fig. 2

tematica s-a dezgolit de sens iar eu m-am lăsat brusc condusă de aria somestezică IV cuprinsă de o ploaie de gânduri și meteoriți am condus cu grijă spre last man on earth din -64; aici e unul tare urâcios joacă singur într-un film albnegru și își caută nod în gât

apoi am dispărut ca o zână din somestezică IV că e cale descendentă motorie din nuclei piramidali și nu mai aveam chef nici de citate nici de conspirații.

n i m e n i î n c e a r c ă s ă m ă o m o a r e și cu HOMER căutau ochiul ciclopului șoapte din spatele timpului și pe EUGEN fiu-su la poetul matematician încifrat în motivul misterioasei cafele tăiată pe jumătate cu apă mai bine pregătit pentru concursul de rostogolit ochi de ciclopi de pe munte și concursul de ecouri.

are plămâni pentru așa ceva dar e cam leneș și dacă comite sacrilegiul de a o denumi poezie nu e EUGEN, e ION observație inutilă în demersul epopeei, un avantaj al celor ce uzează de principii ale fizicii elementare kynetikos Ec

fură curent.

or semnalul reminiscențelor suave dar caustice încărcate cu sex appeal la fel de acid ca VITRIOLUL au acordat penitență

iar ochii noștri s-au întâlnit s-au privit reciproc în nerepetate rânduri dar nu la rând și nu în oglindă

ce vrei?

ochiul?

DA, a răspuns discipolul apocalipsei i s-a oferit ochiul din gura larg deschisă de șarpe spațiul sacru dintre picioarele târfei sfinte sau laringele unui înger indicate de pisica 2 în visul lui BELA LUGOSI.

o voce șoptește din colțul din care se dezambiguizează metaforele FUGI!

apoi mi-am spus să scap armatele de visele pisicilor mele mult prea complexe pentru ventrilogi și actori.

insert fig.3

(e ca și cum mi-aș pune pisica să facă ASTA dar am mai mult respect pentru o entitate de origine animală decât pentru jonglerii cu timpul în imaginația ochilor de ciclop)

eram bună mi-a zis o voce la fel de atenționantă ca un TERMINATOR amețit cu ochelari de soare de cocalar

apoi am continuat firul epopeei viteza gândului fără întrerupere ca într-un prototip de automobil cosmic pe care din sărăcie îl voi numi internet

insert fig.4

(am înțeles --i s-a năzărit, mai degrabă-- unuia să citească ceva pe wikipedia despre H.TRIMEGISTOS l-a corelat cu înțelepciunea și s-a gândit că i-ar fi de ajutor unui nenorict care mâzgâlește o poezie plină de năzbâtii căreia mai are și curajul să îi spună viteza gândului)

mâine pisica mea se va fi visat șobolan își va fi amintit de cartea cu numărul secret 0 apoi de XVII arcane, arcade arcuri în ogivă și racordări arhitecți și alte simboluri oculte dar nu și de critica semiotică a aparatului de făcut oameni. (nicidecum nu-și va fi amintit o prea fragilă reprezentare a unei sintagme eronat întrebuințate) pe scurt pisica mea care nu are INTERNET își va fi amintit de iminența unui pericol.

poate fi orice dar la ce bun un fractal de cozi de păun și pene de fazan interfazabil reprezentate printr-o invocare colectivă și la unison a unor gânduri a căror viteză nu presupune nicio accelerație?

îți spun eu un poem al oprimării habla halba în mintea mea viteza unei incidențe deluzorii de amoebe imaginate ca fiind vers de final sau final de vers corelează cumva muzical cu întrepătrunderi de suflări din alte sfere ca două lumi conștiente una de existența alteia și permite turnura către templul de sub coliculii cvadrigemeni

ca în vis dacă imaginația le permite mușchilor să oscileze și fibrei musculare să fie mâncată de amoebe invizibile realizarea visului e inerentă motivelor cu expunere redundantă de insecte. Desen? din păcate ermetizat prin simplitatea formei naiv captiv.

tragem cu dinții de fermoarul care pleacă din suflet și se termină în punctul G. ar fi primordial și greu de suportat un orgasm scumpo. sau ai rămas singură și ai vrea să pocnești să te transferi către un alt mod de existență. vezi că ai avut odată un vis când erai mică (da acolo doare cel mai tare) te devora un înger și tu priveai cuminte

nu mai voiai pe nimeni mă voiai pe mine dar erai acum în visul altcuiva; eram eu acum visul altcuiva departe acolo unde visele nu se împlinesc sau acolo unde se derulează cu răceală și se pierd.

dorința de a resimți secunde ca acelea au devenit suflul tu repari de mii de ani munca altor nebuni și eu sunt nebun că te privesc

nebun prin tine plec acasă

insert fig.5 și i se păreau toate acestea

cică erau împărțite uitau de regula lui m înainte de labială mută și surdă îi deranja utilizarea licențioasă a unui limbaj corosiv și explicații cu nimic mai erotice decât intenția...

dar ne reîntorcem la epopee lipsiți de suflet și o concretizăm ca fiind amintirea unei inutilități. modestia parșivă acaparată de umilința unei oglinzi sparte

mi-am amintit de o zi ploioasă în care m-am certat cu cerul; aș fi un scamator care cară vrăjeala mării dacă aș mai folosi descrieri alambicate.

așa că îmi țin răsuflarea și uit din nou. cum uit în fiecare secundă și mă complac în ideea de experiment condus de antene ale furnicilor din camera CALEA LACTEE secția aia cu prea mult freud și metempsihoze latente din visul lui BELA LUGOSI care mi-a speriat pisicile.

nu cunosc încă vreo cale de mijloc între frică și angoasă.

insert fig.6

#poeziecontemporană hashtag

1 note · View note