#quintul

[bartholomaus]

Scurtă lecție de istorie.

Am observat că pe internet cca 98% din comentatorii temelor de istorie legate de Transilvaniei confundă grav structurile politice din care a făcut parte Transilvania. Oricum, Transilvania e un termen-umbrelă pentru teritoriile câștigate la vest de Regatul României în 1920. În realitate fiind vorba de 3 entități teritoriale cu identitate specifică: Banatul, Partium (Crișana+Maramureșul) și Transilvania propriu zisă.

Nu îi acuz pe neștiutori deoarece în nici un manual de istorie aceste lucruri nu sunt spuse clar, ci scăldate. În plus se adaugă multe falsuri și clișee lăsate tulburi încă din epoca ceaușistă, ba chiar mai demult/

-FAZA 1. Cucerirea treptată a Transilvaniei

De-a lungul a aproape 300 de ani maghiarii stabiliți în Pannonia au cucerit ceea ce numim Transilvania, înaintând către est, încet-încet până pe linia Carpaților. De paza hotarelor s-au ocupat neamurile de secui războinici a căror așezări s-au mutat spre est o data cu mișcările frontierelor. Ulterior, de paza hotarelor se ocupă și românii (Maramureș, Făgăraș, Hațeg) și coloniștii vestici (sașii) chemați de regii maghiari în primul rând să ridice economic provincia. Încă de la început acesta era un teritoriu multietnic, pe lângă români, maghiari și sași (flamanzi, luxemburghezi, francezi, germani) mai trăiau și cumani, pecenegi, diverși slavi, bulgari etc.

-FAZA 2 Voievodatul Transilvaniei, provincie a Regatului Ungariei

Transilvania a a ajuns să facă parte din Regatul Maghiar organizat ca „voievodat” (termen preluat din slavă, o moștenire rămasă din epoca când o mare parte din Transilvania făcuse parte din Primul Țarat Bulgar), condusă de un guvernator (voievod). În perioada medievală voievodul erau un înalt dregător regal, baron al regatului, care era numit în funcție de către rege. Funcția a evoluat cel mai probabil din funcția de comite de Alba Iulia. Voievodul era ajutat în administrarea civilă și militară a provinciei de către vicevoievod/zi ales din rândurile nobilimii transilvănene. În istoriografia românească mai veche se sugera prin omisiunea unor informații (sau prin hărți) că Voievodatul Transilvaniei era o entitate separată/independentă de Regatul Ungariei, ceea ce nu este adevărat. Relativa autonomie a provinciei se datora sistemului decentralizat al entităților politice medievale. Datorită lipsei unor structuri și instituții statale centralizate și infrastructură specifică epocii moderne, era foarte dificil administrarea unor teritorii atât de diverse ca cele stăpânite de Regatul Maghiar. Toate statele medievale europene erau confruntate cu probleme similare, iar caracterul descentralizat al feudalismului oferea o soluție viabilă.

-FAZA 3 – Transilvania, Principat Autonom sub vasalitate otomană

În 1526 Regatul Ungariei este înfrânt de o armata otomană condusă de Soliman Magnificul (Bătălia de la Mohacs). În deceniile următoare Ungaria centrală (o treime din teritoriul regatului) este anexată de turci și devine ”Pașalâcul de la Buda”. Apoape 30 de ani după Mohacs este cucerită de turci și Timișoara, cu Banat cu tot, devenind ”Pașalâcul de Timișoara”. În părțile Ungariei rămase necucerite de turci începe un război civil între susținătorii lui Ferdinand de Habsburg și fostul voievod ardelean, Ioan Zapolya, aceasta din urmă fiind sprijinit de turci. Amândoi au fost aleși și încoronați în mod legitim ca și regi ai Ungariei. Imperiul Habsburgic, care încă era într-o fază primordială la acest moment, era o formațiune laxă coagulată în jurul posesiunilor ereditare ale Casei de Austria/de Habsburg la care se adăugaseră prin alianțe matrimoniale sau cuceriri teritorii din Croația, Boemia, Italia, Serbia, Germania. Habsburgii mai aveau o aripă spaniolă (Carol Quintul) ceea ce o făcera cea mai puternică familie domnitoare din Europa și cei mai aprigi inamici ai înaintării otomane în lumea creștină. Între 1541-1571 se formează din Regatul Ungariei de Est (teritoriile stăpânite de familia Zapolya, printre care și voievodatul medieval al Transilvaniei) un PRINCIPAT AUTONOM, dar vasal turcilor. Acest principat stăpânea teritorii considerabil mai largi decât voievodatul medieval. În timp ce Moldova sau Valahia ajunseseră să fie controlate politic în totalitate de către turci, Transilvania avea o grămadă de libertăți politice și economice.

Timp de cca 160 de ani, Transilvania a fost un stat în sine. Celelalte resturi ale Regatului Ungariei se aflau ori sub turci, ori făceu parte din Regatul Maghiar controlat de către dinastia de Habsburg. Transilvania a purtat lupte cu Imperiul Habsburgic în mai multe rânduri pentru controlul unor teritorii de graniță: precum Maramureșul (cu cetatea SatuMare) sau Ungaria de Sus, astăzi Slovacia. Timișoara n-a mai putut fi recuperată. În această epocă Reforma religioasă se răspândeste în Transilvania și devine dominantă sub diverse forme: luterană, calvină, unitariană. Episcopiile catolice au fost desființate iar manastirile catolice închise. Transilvania devine un teritoriu pe lângă multi-etnic și multi-religios. Este poate statul cel mai tolerant religios în Europa. Transilvania a fost condusă de principi maghiari, majoritatea buni oameni politici, precum: Ștefan Bathory (ajuns și rege al Poloniei), Gabriel Bethlen, Ghe. Rakoczy I, Akațiu Barcsay, Ghe. Rakoczy II, Mihai Apafi I (numele românizate). Au existat și principi odioși precum Gabriel Bathory. Politica țării o făcea principele, ce avea reședința la Alba Iulia, împreună cu Dieta (Parlamentul) formată din nobilime, sași și secui. De-a lungul timpului Imperiul Habsburgic a încercat de mai multe ori să scoată Transilvania de sub orbita otomană și să o aducă în orbita proprie. Așa cum a încercat în timpul guvernatorului Castaldo (1551-1556) sau a lui Mihai Viteazul, principe al Transilvaniei (de fapt locțiitor al lui Rudolf al II-lea) timp de câteva luni în 1600. Pentru maghiari, Transilvania este entitatea statală care a asigurat continuitatea culturii și civilizației ungurești după dispariția regatului medieval, de-a lungul Renașterii și Epocii Moderne.

-FAZA 4 Transilvania, provincie a Imperiului Habsburgic

După ce otomanii au încercat să cucerească Viena (1683), Imperiul Habsburgic a inițiat un război de lungă durată ce și-a propus alungarea turcilor din Europa. În ultimul deceniu al sec 17 (1690-1699) armatele habsburgice au cucerit de la otomani Ungaria centrală și au anexat-o imperiului (de fapt au reunit-o cu Regatul Maghiar de sub Habsburgi). La fel s-a întâmplat și cu Transilvania care a fost în primă fază ocupată militar. În viziunea Vienei, Transilvania era un stat aservit otomanilor, deci inamic. Adevărul să fie spus, nici stările protestante ardelene nu doreau să-și piardă libertățile dobândite și se temeau de mișcarea Contrareformei îmbrățișată de către Habsburgii catolici.

În următorul deceniu s-au construit premizele anexării Transilvaniei la Imp. Habsburgic. Instituția principatului a fost desființată. Ultimul principe a fost Mihai Apafi II. Transilvănenii s-au opus anexării de către austrieci și pierderii independenței în urma unei lungi revolte (Războiul curuților a lui Francisc Rakoczi II) la care au participat și mulți români. În 1711 Transilvania a intrat în componența Imperiului Habsburgic sub numele de Marele Principat al Transilvaniei. Din acea perioadă a rămas steagul transivănean albastru-roșu-galben. Mai rămânea Banatul de recucerit de la turci. În 1716 o campanie militară austriacă îndelung pregătită recucerește Timișoara de la otomani. Banatul devine teritoriu imperial care va fi colonizat cu șvabi (de la Schwaben ). În aceeași epocă, profitând de un context favorabil, austriecii anexează și Oltenia. Ocupație care va dura până în 1739 (cca 20 ani). Transilvania austriacă a fost condusă de un guvernator (orecum de ex a fost sasul Samuel v. Brukenthal).

În 1848 revoluționarii maghiari visau la o Ungarie liberală – în interiorul Imperiului - bazată pe principii iluminste/liberale. Într-o primă etapă dezideratele revoluționarilor au fost îndeplinte de către curtea de la Viena, dar camarila conservatoare a preluat puterea și a pornit un război împotriva noului guvern de le Buda. Printre obiectivele guvernului liberal maghiar era și unirea Marelui Principat al Transilvaniei cu restul regatului, astfel dizolvând orice urmă de autonomie. Revoluționarii români ardeleni nu au putut s�� accepte o astfel de poziție întrucât românii ar fi ajuns o minoritate. Așadar s-au aliat și au luptat alături de austrieci, pentru păstrarea situației prezente: Transilvania provincie austriacă ca și Mare Principat. Ceea ce s-a și întâmplat pentru încă câțiva ani.

-FAZA 5 Austro-Ungaria

În 1867, sub presiunea situației externe nefavorabile și a politicienilor maghiari, împăratul Franz Joseph a promulgat împărțirea vechiului Imperiu Habsburgic în două țări, fiecare cu capitala, parlamentul și administrația proprie. Rămâneau comune armata austro-ungară, politica externă, finanțele și simbolul reprezentat de împărat, care domnea deasupra tuturor. Entitatea statală astfel formată a purtat numele de Dubla Monarhie, Monarhia Austro-Ungară sau simplu Austro-Ungaria. Este complet incorect de a se folosi acest termen pentru epoci mai timpurii. În interiorul Dublei Monarhii, Ungaria a devenit un regat cu politică internă independentă de cea a Vienei. Aceasta este epoca care a lăsat cele mai multe urme negative în conștiința românilor din Transilvania, datorită unor politici extrem de proaste ale guvernelor maghiare față de minorități (ținta acestor politici erau slavii din regat, nu românii). Din păcate, deși românii păstrau încă de dinainte de 1848, un mare respect împăratului de la Viena, ca păstrător al echilibrului în interiorul Dublei Monarhii, acesta nu a putut face prea mult pentru a împiedica abuzurile guvernelor de la Budapesta. Finalul Primului Război Mondial a dus la dispariția acestor entități statale, pe ruinele lor formându-se mai multe state naționale.

Mulțumiri prietenului Ladó Árpád-Gellért pentru corectură.

Later Edit - Textul nu este o cronologie a Istoriei Transilvaniei. Sunt numeroase momente importante pe care nu le-am trecut. E doar o trecere istorică prin statele de care a „ținut” teritoriul ce-l numim noi azi Transilvania. Pentru ca oamenii să nu mai confunte Voievodatul, Principatul, Marele Principat al Transilvaniei, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, Imperiul Austro-Ungar etc

[desahogos-delamorena]

Me calmas.

Hace un gran tiempo que no escribo... creo que el momento es ahora y quiero comenzar dando las gracias, porque me has enseñado a ir lento, has calmado la ansiedad que tanto me destaca, has calmado mis nervios y mi intensidad, y no digo que esos adjetivos calificativos hacia mi persona estén mal, solo que por ellos me terminaba haciendo daño sola, ahora soy calma... Como las olas del mar que desaparecen al llegar a la arena. Desde un principio sabía que había algo diferente en ti y en mi, ahora logro verlo con mejor claridad, pero aún no se que es... Aún no se que nos depara el futuro, pero por ahora en este camino voy bien, voy tranquila, a veces me desespero y es cuando más sufro, pero a pesar de todo me siento plena, me siento tranquila y me agrada sentirme así... Fuera de ti soy y contigo puedo llegar a ser mejor...

[dimitrygs]

Gymnastics things 2.0

Gymnast: *double double on floor* FIG: H Gymnast: *double double off the beam* FIG: H Everyone: Why? FIG: Dunno.

Gymnast: *wobbles on beam and apparently is off the beam but somehow one molecule of her body is still on the apparatus and saves it* Judge: “Yuck, -0,5 balance check plus -0,3 for the form plus -0,3 artistry for lack of flow, being disconnected and being a gymnast on beam during the 2017 quad.”

Gymnast: *2 and 3/4 twist into ankle destruction into front tuck but stil facing the wrong way* Judge: “Totally rotated, indeed”.

Gymnast: *is chinese* Judge: “Mandatory -0,3 for the nationality”.

Gymnast: *Does front attitude turn* Rhytmic gymnasts watching: *Have mass seazures*

No one: Literally no one: FIG: “Let’s limit the number of teams at Worlds and kill the smaller federations!”

Russian gymnastics fan: “I’m so excited for Worlds!” Someone: “It’s a pre-olympic year”. *PTSD enters the chat*

Gymnast: *is a prodigy at age 11*   Gymnast: *is overworked from age 13* Gymnast: *is worn out at age 15* Gymnast: *retires at age 17* Everyone: How?! O:

No one: Literally no one: FIG: “Let’s limit the number of gymnasts each federation can bring at post-olympic Worlds to three!”

Simone: *does Amanar* Tim: “Ooooh man, I bet she could do a quintulle twisting yurchenko right now if she wanted!” Simone: *does triple double* Tim: “Ooooh man, she is so powerful she could do the octuple twisting quadruple back!”

Japanese gymnast: “I’m one of the favourites to medal at worlds!” Japanese federation: “You can’t go. You weren’t ready 10 months ago. You are literally the worst.”

No one: Literally no one: FIG: “Let’s do 4 people teams for Olympics! That’s a great idea.”

FIG: "So, this is how the olympic qualification process works: first you have... then you have... but don’t forget about... and there is this exception... and also in case of tie-break... and not less important is... and in the end you have... Questions?“ Normal person: “Sorry, could you repeat in English, please?”    

Gymnast: “Coach, how can I increase my D-Score on floor without beeing one of the top5 floor worker in the world?” Coach: “You don’t.” Gymnast: “But... there must be something I can do!” Coach: “What about you throw three or four D leaps that you won’t ever rotate in your lifetime?” Gymnast: “...not a good idea!” Coach: “Then do a couple H skills which could probably kill you.” Gymnast: “...maybe not.” Coach: “So what about doing crazy connections that could send you to Mars if you mistime your jumps for 0,1 CV?” Gymnast: “...not today, not tomorrow.” Coach: “See? Not possible. Now go back to beam and do your ring jumps which would up your D score from 5 to 6,5 even though you have a 0,01% chance to get full credit.”

FIG: *Brings open-ended code of points in 2006 but can’t balance the scores between the four events* *13 years later* FIG: *Changed the code 4 times but still can’t balance the scores between the four events”

Judge on vault: “What a beautiful vault. I will give you 9,3 E score for a total of 15,100!” Judge on bars: “A marvelous exercise with beatiful connections and precise pirouettes. 8,5 E score for a total of 14,700.″ Judges on floor and beam: “13,700.” Someone: “Did she fall?” Judge: “No. Actually her routines were some of the best I’ve seen all day!” Someone: “But... the scores...” Judge: “What. She got 7,999999 E score on both floor and beam!” Someone: “Is it so hard to give 8,0+ E scores on beam and floor?” Judge: “Are you kidding me? SHE PAUSED ON BEAM TO BREATHE SEVERAL TIMES, AND SHE DARED TO ADJUST HERSELF INTO THE CORNER ON FLOOR, MANDATORY DEDUCTIONS YOU KNOW?”

Gymnast in 2017: “I’m ready for worlds!” Montrehell: “I’m gonna end these gymnasts whole carreers.”

Oleg Vernaiev: “I only have two healthy pieces of body left... help.” Federation: “We ain’t give you no money” Oleg: “I’M READY FOR ALL THE COMPETITIONS AND WORLD CUPS, YES I AM. Just wait ‘till I’m all taped up”

Aliya Mustafina:  “I only have two healthy pieces of body left... help.” Valentina Rodionenko: “Come one, take Oleg as an example and come to worlds.” Aliya: “No.” Valentina: “Retired.”

Romania as a whole: “I only have two healthy pieces of body left... help.” Federation: *calls Ponor* “Let’s negotiate.”

Svetlana Khorkina: “Oh. My. Gosh. She is soooo beutiful like, she is the best person that ever existed in this mediocre world. Like guuurl, look at those perfect legs and those damn elegant arms. Dayum is she fine. No one will be so perfect evah, not even Simone Biles, ya know, that loser poser. Nu-uhh, the real deal even has a big ass statue.” Person: “Who are you talking about?” Svetlana: “Oh, you silly. Ya should know better, I’m talking about her majesty Svetlana Khorkina, who else?” Person: “I prefer Aliy...” Svetlana: “NU-UUUUUUUH, EXCUUUUSE ME, DON’T YA DARE, NOT IN MY HOUSE.” Person: “...we are outside!” Svetlana: “THE WHOLE RUSSIA IS MY HOUSE, MY REIGN, YOU PEASANT!”

[thisisthecaveofmellitajr-blog]

Un aplauso a Juan Patricio Quintul Mella (mi primo) por su notable logro en el Premio internacional de "Sólo Blanco y Negro". Espero que pasiones así sigan (más que nunca) vigentes.

[omg-casualbeardstudent]

[Drumstep] daPlaque - Influence - 128K MP3.mp3 by Vicente Quintul Vargas http://ift.tt/2xtfjWY

[78682homes]

Athlétisme: Mekhissi et Lamote feront équipe aux Championnats d'Europe de cross 78682 homes

http://www.78682homes.com/athltisme-mekhissi-et-lamote-feront-quipe-aux-championnats-deurope-de-cross

Athlétisme: Mekhissi et Lamote feront équipe aux Championnats d'Europe de cross

Mahiedine Mekhissi, quintule champion d’Europe (4 fois sur 3000 m steeple, 1 fois sur 1500 m) et la vice-championne d’Europe du 800 m Rénelle Lamote feront équipe en relais mixte aux Championnats d’Europe de cross le 9 d��cembre à Tilburg (Pays-Bas), a annoncé la Fédération française d’athlétisme (FFA).Ils seront accompagnés de Johanna Geyer-Carles et d’Alexis Miellet pour ce relais mixte de 5.800 m au total.En individuel Hassan Chahdi viendra chercher le podium qui lui avait…

homms2013

#Informationsanté

[desahogos-delamorena]

Futxa mawisa...

[desahogos-delamorena]

Epu zomo weichafe

Se dice por la kasra que dos mujeres mapuche se mataron, se comenta por las calles que ellas se suicidaron, pero se alcanza a oír a través del asfalto un grito desgarrador, cómo el grito de una madre que a sus hijos le han quitado...

Se susurran las mawisa que es todo falso, el cantar del üñum ahora es un llanto, "otra vez no..." Se escucha en el silencio del campo...

Un silencio no tan ausente de ruido, porque todos saben lo que hemos perdido, la mapu ñuke llora más que nunca porque no nos liberan, ya van dos ataques seguidos y varias condenas...

Yo lo vi todo, eso no es así, no sale en la prensa por su convenir...

Yo lo oí todo, sus gritos en la oscuridad por querer arrancar, ya no aguanto más...

Si me siguen arrebatando a mis hijos, me tendré que levantar, esto no es una amenaza, lo dejo a tu pensar, pero ten cuidado winka cochino que todo esto te va costar...

[desahogos-delamorena]

Kuifi kimün

Tañi kuku con ya varios winka kvtxan en su cuerpo, entre una de esas "sordera", nos pregunta...

- "¿está lloviendo?" - "no" respondemos nosotras que podemos escuchar evidentemente que las gotas no chocan contra el techo, sin pensar que casi 5 minutos después se largaria esa lluvia que destaca tanto al willimapu...

- ¡Ahora sí está lloviendo! - le decimos a ella para que sepa...

- Ah sí po - responde ella - tiene que llover porque los animalitos necesitan agua, la tierra tiene que mojarse para que broten las huertas...

La miramos... Esa es tañi kuku digo yo, "kuifi kimun" digo con orgullo, esa es mi welita, son cosas que sabe y que están interiorizadas en ella, porque a pesar de todo, a pesar de que el winka nos despojo, ella si lo aprendió, pero cometió un error, no lo enseñó...

Pero aquí estoy yo tomando el punto de nuevo, para continuar el tejido.

[desahogos-delamorena]

Una vez me dijeron "tienes que aprender de todo" y aquí estoy aprendiendo a tejer con ñocha cruda...

[desahogos-delamorena]

Parampawa

Fachantü, epu mari aylla julio kvyen. Kiñe witxal, püchi txarilonko. Purankil kara mo.

Tañi kuku mira mi primer telar, me pregunta cómo se llaman los palitos con los que se apreta el witxal, no lo sé... No respondo... "Parampawa" me dice ella, me siento feliz, me enseñó algo, ella se dedicaba al witxal cuando vivía en Koliwal con tañi lahku, mis tíos me cuentan... "Cómo llalliñ" me dicen que era... Ella y su mamá, mis ancestras... La pichi makuñ que se encuentra en el sillón de la cocina era de tañi chaw, me siento más feliz aún... Voy a la cocina, la miro, la toco, la abrazo y lloro...

Aaay chaw si supiera lo que me arrepiento de tantas cosas, ñi ñuke me dice que viva el presente y que olvide lo que ya no hice, pero duele no haberme dado cuenta de estas cosas antes... Crecí tan alejada de mis orígenes...

[desahogos-delamorena]

Mi herencia

Mi piel morena, mis ojos negros, mi cara redonda y mis pómulos pronunciados.

Apellidos no tengo, mapu tampoco, la verdad es que eso me frustra un poco, pero lo pienso y tenía que resurgir y mi mejor herencia es mi cuerpo, igual a una india, indiecitos chicos decía ñi kuifi serio...

Ahora se un poco de ti, tú sabías que éramos indios, pero también te perdiste en el camino ¿o no? Éramos mapuche, especifícame mapuche williche, pero ¿algo más? ¿Éramos lavkenche?...

No se cuál es ñi kvpalme, pero de a poco voy sabiendo, ¿De que me cuidas kuku? ¿Que ves que yo no?

[desahogos-delamorena]

Pusrankil kasra mo...

Ahora tengo unas raíces fuertes, como ese aliwen que sobrevive en la kasra...

Mis raíces se están mojando para seguir creciendo y ya próximamente comenzar a florecer...

Soy una resistencia, la resistencia de tañi pu füchakecheyem kintvl pigefuy, les tocó volver en mi y pido disculpas si doy pasos en falso...

Ta ñi püllü weñangkün.

Siento que asesiné mi mejor herencia por ignorancia...

Les pido disculpas, pero por favor tañi pu kuifi ayúdenme a recuperarla...

Guíenme, cómo sea, pero guienme que a veces suelo sentirme sola y esa pena que tanto siento, ataca...

Inche ta mapunche künkotse.

[desahogos-delamorena]

Künkotse mongen

Nunca pensé llegar a la plenitud que veía en la tse del künkomapu, inche nielan mapu, inche mongelen pusrankil kasra mo Purranque pi ta winka süngun, pero ahora me veo, me siento y respiro con tranquilidad, soy mapuche y ya no pienso en qué piensa el otro de mi, ahora soy mapunche künkotse del fütawillimapu, ahora estoy en un proceso de reconocimiento propio, de descubrimiento propio, ahora tengo tranquilidad, porque sé que cada cosa es a un tiempo determinado, ya me reconocí, ya estoy aquí tañi kuifi, tañi pu fuchakeche yem, no estoy sola estoy con ustedes porque tengo una lucha grande, porque debo llegar lejos y en ese camino la tranquilidad es lo primordial, mañum tañi tse.

[desahogos-delamorena]

Pusrankil kasra mo.

[desahogos-delamorena]

Kiñe pewma...

Estaba en un lugar que no recuerdo, pero había mucha gente y estábamos en un sillón compartiendo, un bus nos fue a recoger porque debíamos partir a un lugar que no se cual es... Yo no podía salir, me encontraba atrapada entre ñi tükuluwün, me lo tenía que poner si o si, porque no podía ir a aquel lugar sin él, todos me apuran, me miraban raro porque era la única que iba con vestimenta, solo tenía en mi mano tañi küpam ka tañi txariwe y no podía ponerlo, me frustraba, pero sin ellos no saldría, me frustraba no poder ponerme el küpam, a mi lado solo tenía a ñi wenüy que quería ayudarme... recuerdo a una persona frente a mi que me miraba y me estaba esperando, no me hablaba, solo me miraba, pero en mi mente sabía que debía apurarme, creo que 3 o 4 veces me puse el küpam, luego desperté...