#predici recente

[bundoesnotcompete]

Based off my previous SAGAU post about a hunted reader meeting the Tsaritsa. Multiple connected bite sized povs combined. Pov's are as follows: the creator's sibiling, the reader, Lumine. Implied violence

The Other Half

There was a new trailer that had come out for Genshin Impact. While they had to admit they were excited for it, it still hurt as they had played the game with their sibling constantly. Sighing they booted up their computer, getting ready to start streaming for their fans. As they got Set up, they watched their chat fill up with love, chat aware of the recent loss and giving the best encouragement they could. Preparing they turned on their Vtubing model and got to work.

"Hey! Hello! I see all my happy little chatters out there! Um, I know I haven't been streaming like usual after y'know everything." More words and hearts filled chat, they too were grieving the loss of their favorite streamer's sibiling. "I am ready to start playing Genshin again though. I know everyone has missed it and even though its not gonna be the same without them, i want everyone to know that i am still going to play it. So, how about we see that new trailer, yeah?"

Chat was going too fast to see much, but it didn't take a genius to know they were excited. Finding the trailer called Flowers For a Blooming Spirit, they began to watch in anticipation, unaware of what was happening in it was very real.

--------

It was snowing in Snezhnaya like it always. Thick snow covering a large castle that held two very important idividuals inside. The camera shifts, showing a woman with a white dress and thick cloak to match it. The woman sat on a throne facing towards someone who has their back to the camera. They both were talking but it seemed to be coming to end by the time the camera shows them. The camera shows the bottom of the womans but not the rest. She begins to speak.

"My Lamb, I know this is of great importance to you, but are you sure you want to do this alone?" The camera shows the other being from the neck down, showing that they are wearing and identical cloak to the woman's.

"I am fully aware of my current prediciment. I want to see Paimon and my other half. Don't worry old friend, I will try not to get into too much trouble." The Lamb's face is revealed to show a mask covering it. Though the shape and origin of it is unknown, it covers the whole face. The one known as The Lamb turns their heel, beginning to leave the room. The woman says one final thing before The Lamb leaves.

"Do be careful. You know i worry about you, My Divine Lamb."

New Story Arc: The Deluded Dreaming Of Gods

New Character: The Lamb - ???? - Abyssal

Event Wish Preview:

First Phase: Albedo - Xiao

Second Phase: The Lamb - Tartaglia

New Event: The Ludi Harpastum Festival

------

The Lamb

Appreantly, when one is watched by the other twin creator, they are forced to follow a script. While it had little effect on you, Teyvat seemed try and restrict any mention of the relationship between the other twin and The Traveler. It also felt odd to be watched, you had thought it to be more like a cold chill but instead it was a warm blanket. You hoped you looked cool being watched even if it was something trivial like talking to The Tsaritsa.

It had only been a mere handful of years since the hunt for your head had happened, The Great Hunt as it was now called. Alot would be an understatement for what has happened between then and now. Between being an honorary harbinger and meeting Paimon, you had been busy trying to right things on Teyvat. As badly as most everyone had treated you when you first descended, you had grown fond of Teyvat and almost everyone in it. Well, except Celestia and the Twin Imposters.

Abyssal energy hummed in the back of your mind, demanding attention in your thoughts too. That was another thing, the abyss called to you and allowed you to use it. In fact, it was eager to do your bidding as long as you loved it in turn. The Abyss was not chained down by the seals covering your body, thus allowing you to use it in almost in its entirety. Of course that came with drawbacks, like a month power nap and Teyvat being displeased that you had forced parts of the two planes together. The Abyss and Teyvat were like cats in a way, you had thought. Being petty towards each other and getting jealous over who got attention from their parent, but working together in order to get everything functioning like it should. If only they could do it without overstimulating your mind with whispering at times.

"Little Lamb we are here. Oh, come on don't give me that look, you were the one who wanted to show up to the Ludi Harpastum festival knowing fully well we had work to do first." Pantalone's voice gently waded through the carriage. He was correct that there was work to do, but the wine was more important to you. Well, other than watching Venti shit himself at the fact that you were very much alive and seeing The Traveler. You were right outside the gates of Mondstat and Fatui soldiers and diplomats were waiting for you and Pantalone. Quietly groaning, you got out of the carriage and walked with Pantalone to the Goth Grand Hotel.

A few of the locals did not seem pleased with your and Pantalone's arrival, but kept it to themselves. The Knights of Favonius, however, were tenser than wooden boards. You tried to focus on something other than upcoming meeting and looking at the festival decorations could only do so much. God, you hoped Pantalone would do most the talking. After the horrendously awkward meeting between you and Furina last time, you could only hope that Pantalone would do the talking. You did not want a repeat of last time, especially now that you were likely to be watched by both your sibiling, the entirety of their chat, and the civilians of Monstat.

Walking into Goth Grand Hotel, you took a second to appreciate the interior because of was one beautiful building. Looking back, you were led into a large room were most all of the fatui stationed inside Mondstat were. Noticing that they were now in the presence of 2 high ranking officals, someone ordered the room to attention. You and Pantalone stood in front of the group.

"Now that's more like it. No more meddling about, hmm? First order of buisness, we are well aware of a few rats in this building so let us deal with that first." Pantalone's voice rang clearly throughout the large room. You knew you were about to feel guilty about not being able to save the poor sops were about to be taken off payroll. You knew Pantalone did not like mora wasted and those who have betrayed both the fatui and him were nothing but wastes of mora. Oh well, there wasn't much you could say now that would save their lives. Might as well try to think of a swift death for them that wasn't bloody.

-------------

LUMINE

Lumine was trekking her way back to Mondstat for the Ludi Harpastum Festival. According to Paimon, the Festival was 15 days long and had just about everything you could imagine a festival having. While Lumine was excited, she couldn't shake the gut feeling that something was off about this festival. While Kaeya's letter was mostly about the festival, he made mention of Fatui Harbingers being there. In Lumine's experience, Harbingers often meant something big was about to happen. As she came atop the hill, she felt the warm presence come back to her. It had been gone for what felt like forever. Standing by the Statue of the Seven, Lumine took a moment to compose herself.

"Traveler! The Ludi Harpastum Festival is gonna start soon if we don't hurry up! Oh Paimon is so excited. Do you think they will have lots of food?" Paimon appeared beside her, high pitched voice rattling on about food.

Taking off towards Mondstat, Lumine made it to the gates just before the evening hours. However, the guards seemed to be about ready to turn to stone with how tense they were. "Hey is it just Paimon or does everyone seem really tense?" Paimon floated close to Lumine's ear, whisepering as she spoke. "Maybe Jean or Keaya will know something. Let's go ask them." Lumine nodded and headed to the Headquarters of the Knights Of Favonius. When she finally made it and asked a Stressed looking Jean, it appeared she was right, something was off.

"Oh, yes, they have every right to be stressed. With how many have already showed up to the festival and the arrival of two Fatui Harbingers every knight is stressed out. But, please, do not let that distract you from having fun at the festival." Jean had explained, rubbing her temples as she did so. It seemed her work never ended. The festival was already a stressful time of year for the knights and two harbingers showing uo only added to it. On top of that, the Harbinger called "The Lamb" was suspected to be one of the hands of the Tsraritsa herself. Any wrong doing could completely sour the already fragile relationship with the Fatui. She did not want risk a diplomatic incident with someone like that. Jean watched as Lumine nodded.

"I do not want to seem like i am overstepping or trying to ruin your time here, but if you wouldn't mind keeping an eye out for anything suspicious I would greatly appreicate it. Please, have a wonderful time first and foremost. Now, if you do not mind I have a meeting to prepare for. Go out and have fun and hopefully i will be able join you soon." Jean had shooed Lumine out of the office. Lumine smiled before nodding and leaving to join the festival activities. It was nearly evening afterall and she didn't want to miss even a single minute of activites with friends.

Unaware of the looming ghosts, Lumine went and enjoyed festivites and met with old friends. The Lamb prepared for an eventful next few days. Between haunting Venti for his crimes against them and preparing to meet Lumine, The Lamb had their plate full. Pantalone prepares to move his chess pieces in the most profitable direction that won't entirely spoil Fatui and Mondstat relations. All of them entangled in a web that The Lamb themselves partially created to expose the concept of Divine Creator to their sibiling.

(Arc: The Deluded Dreaming of Gods.) (BEGIN)

---------------

A word from the author:

This was originally written to be multiple parts and way different then I thought. This was also a test of my strength when i comes to writing an actual semi connected short story thing. I was not satisfied with the original work so i remade it into this snippet. I would delete it, but i wish to keep it so into this little dumpster it goes.

I try not to make the Reader into too much of an OC but i find it difficult to not make it an OC insert sometimes when i write. Hopefully its not too much like an OC when read. The Ludi Harpastum Festival is an actual thing in Genshin. I am not making that up.

[euanpc]

Dear Sir/Madam,

We have recently had a, incident, involving the royal family, due to this incident our entire lineage has been wiped out, and after extensive research into our kings family tree we have managed to find that you are the current heir to the throne.

Due to this, prediciment you shall be offered an all expenses paid trip to kingdom of Denmark to claim your rightful place on the throne. A carriage will pick you up from your humble abode in three days time to take you to Dover where youll be transported on a navy ship to Denmark.

My most sincere apolagies for this prediciment sir/madam

and God Save the King/Queen

Yours Sincerely Bark the squire

whoops

[autumn-foxfire]

I only go into the bnha spoilers tag to see those crazy posts to block ppl at this point. There's been a recent surge over these past couple chapters where it's about 10 to 20 blocks a week of these "problematic" takes. Can't wait for it to die down. Now that the sedative is working, I don't know how the LOV is supposed to make their escape. I hope it's not a "they are all captured and sent to Tartarus" both narratively and to avoid extreme stan outrage. The overreactions are getting a bit much

Smart :p It’s a good way to ensure that in the future when you check the tag, you won’t be bombarded with bad or biased takes.

I actually think the villains could be captured here. Machia is down for the count, their teleporters are either arrested or dead, Shigaraki is spent, Dabi is burning himself alive and Mr. Compress and Spinner are captured. The only person free is Toga but she won’t be able to do anything in their prediciment (well unless she has some blood of say Shigaraki and she’s able to turn the tides but I highly doubt it).

I actually want a Tartarus arc because it’ll have all the major players in one place. Also, it’ll give the heroes the chance to recover without having to worry about an incoming attack from the League (which could give them a false sense of safety before shit truly hits the fan because I doubt the League would remain in Tartarus for long).

Plus... I’m kind of looking forward to the fandoms reactions to the League being arrested. Sure it’ll be annoying to see but damn am I curious about what they feel about that.

[calebn]

Domnul este langa tine!

Domnul este langa tine!

Domnul este langa tine!

Ps. 145:18

Domnul este langa tine chiar daca:

Esti singur (Gen. 28:13)

Esti in suferinta (2Tim. 4:17a)

Esti slab (2Tim. 4:17b – “m-a intarit”)

  P. S. Pentru a umari mesajul click aici.

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Am învățat cum să-i tratez pe ceilalți cum se cuvine

de Siyuan, Franța

Într-o zi, fratele Chen de la biserica noastră a venit la mine. A spus că dorește să practice prezentarea mărturiei în timpul liber și să ofere o parte din puterea sa lucrării de evanghelizare. Datorită interacțiunilor mele trecute cu fratele Chen, știam că are o fire foarte arogantă, așa că aveam unele idei și opinii preconcepute despre el. Mai mult, credeam că aceia care prezintă mărturie trebuie să aibă un anumit nivel de cunoaștere a Bibliei. Trebuie să fie capabili să comunice clar adevărul și să fie capabili să răspundă la întrebările puse de cei cărora le propovăduim Evanghelia. Simțeam că nu are aceste calități, așa că nu am fost de acord cu acest lucru. Când a văzut asta, a spus: „Pe baza abilităților mele, nu crezi că pot practica prezentarea mărturiei? Nu mi-aș irosi talentul dacă nu prezint mărturie?” Când am auzit asta, m-am simțit sătul până peste cap și m-am gândit: „Crezi că prezentarea mărturiei este un lucru ușor de făcut? Dacă nu ai talent autentic, crezi că poți îndeplini bine această datorie? Ai o părere prea bună despre tine. Pur și simplu nu te evaluezi corect!” După aceea, am avut părtășie despre situația fratelui Chen cu alți câțiva frați și surori, ca să putem avea discernământ în legătură starea sa. Unii frați și surori, după ce au auzit ce zisesem, au spus și ei că fratele Chen manifestase aroganță în comportamentele sale. Acest lucru mi-a confirmat că opinia pe care o aveam despre fratele Chen era, într-adevăr, corectă. Nu am fost niciodată conștientă că, atunci când făceam comentarii la întâmplare despre fratele Chen, fără să caut adevărul pentru a-l înțelege cu exactitate, în fond îl judecam și unelteam cu ceilalți.

O dată, am luat parte la o întrunire cu fratele Chen. În timp ce noi citeam rânduielile de lucru despre cum puteam urmări filmele despre familia lui Dumnezeu în timp ce trăiam viața bisericească, el a spus: „Cred că liderii și colegii nu au realitatea adevărului. Ei doar predică slove și doctrine la întâlniri și nu sunt în măsură să rezolve dificultățile practice cu care se confruntă frații și surorile noastre. Este minunat că acum putem viziona filme la întâlnirile noastre. Acest lucru ne va ajuta să înțelegem adevărul.” El a continuat să spună: „La început, când îndeplineam această datorie, aveam multe greutăți deoarece nu înțelegeam principiile. Cu toate acestea, acum că am o înțelegere a principiilor, simt că îndeplinirea acestei datorii decurge mult mai ușor, iar rezultatele pe care le obțin în lucrarea mea sunt deosebit de bune...” Când l-am auzit spunând asta, aversiunea și împotrivirea s-au ivit inima mea. M-am gândit: „Te pricepi chiar de minune să profiți de ocazie. Recurgi la părtășia fratelui cel de mai sus pentru a ne desconsidera pe noi, conducătorii și colegii. În același timp, nu ai uitat să-ți fii singur mărturie și să te dai mare. Ești într-adevăr prea arogant și irațional...” Apoi, am început să discutăm despre cum vom lucra împreună la cele cinci întrebări ce aveau să fie comunicate la următoarea întâlnire. În acel moment, fratele Chen s-a oferit să se ocupe de trei dintre întrebări și chiar a propus oamenii care să fie responsabili de celelalte două întrebări. Când am rânduit ca liderul de grup să se ocupe de următoarea întâlnire, el l-a întrebat repede șovăielnic: „Crezi că te poți descurca? Reușești?” Din tonul vocii sale, părea că se gândea că numai el putea să preia comanda întrunirii. Confruntată cu comportamentul lui, m-am gândit: „Ești foarte irațional. Poți face asta? Vrei doar să folosești această ocazie ca pe o platformă pentru a te da mare în fața fraților și surorilor. Vrei să atragi toată atenția, dar nu voi permite asta.” Pentru a-l împiedica să-și atingă scopul, mi-am impus autoritatea pentru a rândui din nou lucrurile astfel încât să nu fie el la comandă. Gândindu-mă la întreg comportamentul fratelui Chen, l-am detestat foarte mult în inima mea, iar prejudecățile mele față de el au devenit tot mai puternice. În special, comunicasem cu el de mai multe ori despre comportamentul său arogant, dar el recunoștea doar cu vorba, iar după aceea nu vedeam nicio schimbare clară. Prin urmare, am simțit că avea un nivel extraordinar de aroganță. Era peste măsură de arogant, până într-atât încât am simțit că nu se putea schimba niciodată și că era fără speranță. Și uneori chiar m-am gândit că, fiind atât de arogant, efectiv nu era potrivit pentru îndeplinirea datoriei sale actuale. Pur și simplu, aveam să îl înlocuiesc cu altcineva.

După ce întâlnirea s-a încheiat și am chibzuit la fiecare dintre gândurile și ideile pe care le dezvăluisem în timpul întâlnirii, am simțit o oarecare remușcare și un mare disconfort în inimă. M-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Am multe gânduri și prejudecăți față de fratele Chen. Cred că este foarte arogant. Acum, de fiecare dată când îl aud vorbind, aversiunea și împotrivirea se ivesc în inima mea. Vreau chiar să-l înlocuiesc. O, Dumnezeule! Știu că sunt într-o stare greșită. Cu toate acestea, nu Îți înțeleg voia și nu știu în ce aspect al adevărului ar trebui să pătrund. O, Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă călăuzești.” După ce am terminat să mă rog, m-am gândit la un pasaj dintr-o predică: „Există acest fel de gândire în inimile voastre? Când vă gândiți la cineva, vă gândiți mai întâi la slăbiciunile sale și mai întâi la felurile în care este corupt. Așa e? Dacă veți continua să gândiți astfel, nu veți putea niciodată să vă înțelegeți cu ceilalți în mod normal. […] Dar pentru că el crede cu adevărat în Dumnezeu și dorește să urmeze adevărul, nu va dura deci mult înainte ca această corupție din el să înceapă să se schimbe și să dispară. Acesta este modul în care trebuie să vedem această problemă și trebuie să privim problemele cu o viziune de creștere. Nu trebuie să ne preocupăm obsesiv de slăbiciunea unei persoane, apoi să o osândim pentru totdeauna, spunând că acea persoană va fi așa toată viața, că este acest gen de persoană. A face asta ar însemna să o judecăm și să o delimităm! Când a mântuit oamenii, Dumnezeu nu a vorbit astfel, spunând că omenirea a fost coruptă în această măsură și, prin urmare, că nu are rost să o mântuiască și că acesta este sfârșitul rasei umane. Dumnezeu nu vede deloc lucrurile în acest fel. Așadar, noi toți urmăm adevărul acum. Toți dorim să urmăm adevărul și credem că, cel puțin, dacă ne vom continua căutarea, atunci, în câțiva ani, vom fi desigur capabili să ne schimbăm într-o oarecare măsură și, în cele din urmă, vom fi pe deplin în stare să dobândim o schimbare a firii și să fim desăvârșiți de Dumnezeu. Toți aveți acest fel de credință, nu-i așa? Din moment ce voi aveți astfel de credință, ar trebui să credeți că și alți oameni au astfel de credință” („Cum să întemeiezi relații interpersonale normale” din Predici și părtășie despre intrarea în viață I). Acest pasaj din părtășie mi-a arătat clar starea mea și m-am simțit rușinată. Am văzut cât de arogantă și de îngâmfată era natura mea. M-am comportat ca și cum dețineam adevărul și eram capabilă să judec o persoană cu acuratețe dintr-o singură privire și să îi înțeleg în profunzime esența. Făcând legătura între mine și cuvintele din predică, mi-am dat seama de următorul lucru: din interacțiunile mele cu fratele Chen, mi se părea că era tânăr și mândru când îl vedeam exprimându-și firea arogantă în cuvintele pe care le spunea și în lucrurile pe care le făcea. Mi se părea că nu avea absolut nicio cunoaștere de sine. Chiar judecam în inima mea că era o persoană arogantă, care era complet irațională și nu avea nicio speranță de schimbare. Acesta era motivul pentru care nu puteam să-l tratez în mod corect sau imparțial. Dumnezeu mântuiește oamenii în cea mai mare măsură posibilă, totuși, eu îl delimitam pe fratele Chen în toate privințele. Acum, Dumnezeu mă demascase și mă făcuse să-mi văd limpede aroganța și îngâmfarea. Îmi privisem propriile perspective și convingeri ca fiind adevărul și standardele prin care să judec oamenii – eram atât de irațională. Îi vedeam și îi măsuram pe ceilalți conform unor principii și standarde? Modul meu de a-i privi și de a-i delimita pe oameni era în acord cu adevărul? Eram mai josnică decât un vierme. În ce fel eram eu vrednică să-i judec și să-i condamn pe alții? Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Oamenii pe care Dumnezeu îi mântuiește sunt cei care au firi corupte prin intermediul corupției Satanei; nu sunt oameni desăvârșiți, fără nici cel mai neînsemnat cusur, și nici oameni care trăiesc într-un vacuum” („Pătrunderea în viață este cea mai importantă pentru credința în Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Nu am fost încă desăvârșiți și suntem încă în cursul procesului de schimbare treptată prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Chiar dacă poate ne exprimăm firile corupte sau săvârșim unele fărădelegi când ne îndeplinim datoriile, atât timp cât credem sincer în Dumnezeu și urmăm adevărul, vom reuși să ne schimbăm. Cu toate acestea, eu nu îi priveam pe ceilalți cu o perspectivă de creștere. În schimb, îi delimitam prin propriile mele perspective și prin firea mea coruptă. Eram cu adevărat atât de arogantă!

Apoi, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu : „Potrivit cărui principiu ar trebui să-i tratezi pe membrii familiei lui Dumnezeu? (Tratează corect fiecare frate și soră în parte.) Cum îi tratezi corect? Toată lumea are defecte și neajunsuri minore, precum și anumite particularități; toți oamenii dau dovadă de neprihănire de sine, slăbiciune și domenii în care au lipsuri. Ar trebui să-i ajuți cu o inimă iubitoare, să fii tolerant și răbdător și să nu fii prea dur sau să faci caz de fiecare detaliu mărunt. Dacă pe oamenii tineri sau care nu cred în Dumnezeu de mult timp ori care au început doar recent să-și realizeze îndatoririle sau care au anumite cerințe speciale, doar îi apuci de păr și refuzi să le dai drumul, acest lucru se numește a fi dur. Ignori răul făcut de acei conducători falși și antihriști și, totuși, atunci când observi neajunsuri și defecte minore la frații și surorile tale, refuzi să-i ajuți, alegând în schimb să faci caz de acele lucruri și să-i judeci fără ca ei să știe, determinând astfel și mai mulți oameni să li se opună, să-i excludă și să-i ostracizeze. Ce fel de comportament este acesta? Aceasta înseamnă doar să faci lucrurile pe baza preferințelor personale și să nu fii capabil să tratezi oamenii corect; indică o fire satanică stricată! Aceasta este o fărădelege! Când oamenii fac lucruri, Dumnezeu îi urmărește; El vede orice faci și orice gândești! Dacă vrei să-ți însușești principiile, atunci trebuie mai întâi să înțelegi adevărul. Odată ce înțelegi adevărul, poți înțelege voia lui Dumnezeu; dacă nu înțelegi adevărul, cu siguranță nu vei înțelege voia lui Dumnezeu. Adevărul îți spune cum să-i tratezi pe oameni și, odată ce ai înțeles asta, vei ști cum să-i tratezi pe oameni în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Modul în care trebuie să-i tratezi pe alții este arătat și indicat clar în cuvintele lui Dumnezeu; atitudinea cu care Dumnezeu tratează umanitatea este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o adopte în modul în care se tratează unul pe celălalt. Cum tratează Dumnezeu fiecare persoană în parte? Unii oameni au o statură imatură sau sunt tineri ori cred în Dumnezeu doar de puțin timp. Natura și esența unor oameni nu sunt rele sau răuvoitoare; pur și simplu aceștia sunt întrucâtva ignoranți sau lipsiți de calibru ori au fost poluați prea mult de societate. Ei nu au pătruns în realitatea adevărului, așadar le este greu să nu facă unele lucruri nesăbuite sau să nu comită unele fapte de ignoranță. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, astfel de chestiuni nu sunt importante; El cercetează doar inimile oamenilor. Dacă aceștia sunt deciși să pătrundă în realitatea adevărului, se îndreaptă în direcția bună și acesta este obiectivul lor, atunci Dumnezeu îi veghează, îi așteaptă și le acordă timp și șanse care le permit să pătrundă. Dumnezeu nu-i doboară dintr-o lovitură și nu-i bate atunci când își scot capul; Dumnezeu nu i-a tratat niciodată pe oameni astfel. Acestea fiind spuse, dacă oamenii se tratează în acest fel unul pe altul, atunci lucrul acesta nu arată firea lor coruptă? Aceasta este întocmai firea lor coruptă. Trebuie să urmărești cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii ignoranți și nesăbuiți, cum îi tratează pe cei cu statură imatură, cum îi tratează pe cei care manifestă normal firea coruptă a umanității și cum îi tratează pe cei care sunt răuvoitori. Dumnezeu are diverse moduri de a trata diferiți oameni și are, de asemenea, diverse moduri de a gestiona nenumăratele naturi ale diferiților oameni. Trebui să înțelegi adevărul acestor lucruri. Odată ce ai înțeles aceste adevăruri, poți să știi apoi cum să le experimentezi” („Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu descriu foarte limpede principiile și calea de a trata oamenii. Ele explică, de asemenea, că atitudinea lui Dumnezeu față de antihriști și de oamenii răi este plină de ură, blesteme și pedeapsă. Cât despre cei a căror statură este mică, cei care sunt de calibru sărăcăcios și au tot felul de firi corupte și lipsuri, atât timp cât cred cu adevărat în Dumnezeu, sunt dornici să urmeze adevărul, pot accepta adevărul și îl pot pune în practică, atitudinea lui Dumnezeu față de ei este una de dragoste, milă și mântuire. Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că El are principii și standarde în ceea ce privește modul în care tratează fiecare persoană. Dumnezeu cere ca noi să-i iubim pe cei pe care El îi iubește și să-i urâm pe cei pe care El îi urăște. Trebuie să fim îngăduitori și iertători față de frații și surorile care cred cu adevărat în Dumnezeu și trebuie să le oferim ocazia de a se căi și de a se schimba. Nu putem să-i doborâm pur și simplu dintr-o singură lovitură atunci când își exprimă firea coruptă, deoarece asta nu este în concordanță cu principiile și metodele lui Dumnezeu de a trata oamenii, cu atât mai puțin cu voia lui Dumnezeu. Am început să mă gândesc la modul în care fratele Chen și-a asumat povara îndatoririlor sale, cum a avut un sentiment de responsabilitate și cum a reușit să facă unele lucrări practice. Niciodată nu am luat în considerare pe deplin punctele forte și meritele sale. În schimb, m-am fixat pe corupția lui și nu am cedat, și l-am judecat și l-am condamnat. Natura mea a fost cu adevărat răutăcioasă!

În acea clipă, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Atitudinea și modul în care Dumnezeu i-a tratat pe Adam și Eva este asemănător cu modul în care părinții omenești își arată grija pentru proprii copii. De asemenea, este asemănător cu modul în care părinții omenești iubesc, au grijă și se preocupă de proprii fii și fiice – în mod real, vizibil și tangibil. În loc de a Se pune într-o poziție înaltă și măreață, Dumnezeu a folosit personal piei pentru a face îmbrăcăminte pentru om. Nu contează dacă această haină de blană a fost utilizată pentru a le acoperi modestia sau pentru a-i proteja de frig. Pe scurt, această haină folosită pentru a acoperi trupul omului a fost făcută personal de Dumnezeu cu propriile Sale mâini. Decât să o creeze doar prin puterea gândului sau prin metode miraculoase cum își imaginează oamenii, Dumnezeu făcuse în mod legitim ceva despre care omul crede că Dumnezeu nu putea și nu trebuia să facă. Acesta poate fi un lucru simplu pe care unii nici nu-l consideră demn de menționat, dar le permite, de asemenea, tuturor celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar care erau mai înainte plini de idei nedeslușite despre El, să înțeleagă mai bine autenticitatea și frumusețea Sa și să vadă natura Sa fidelă și umilă. Îi face pe oamenii insuportabil de aroganți care cred că ei sunt mari și tari să își plece capetele încrezute de rușine la vederea caracterului umil și autentic al lui Dumnezeu” („Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)” din Cuvântul Se arată în trup). Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu îmi încălzea inima. Puteam să simt interesul și empatia lui Dumnezeu pentru oameni și că grija și solicitudinea Lui erau reale. Când Adam și Eva nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu și au mâncat rodul din pomul cunoașterii binelui și răului, deși Dumnezeu S-a ascuns de ei și i-a izgonit din Grădina Edenului, Lui I-a fost totuși milă de ei și a făcut personal haine din piei pentru ca ei să le îmbrace. Dumnezeu este cu adevărat încântător, iar firea Lui este cu adevărat frumoasă și bună. Atitudinea lui față de oamenii corupți și de cei care săvârșesc fărădelegi este una de răbdare. Datorită compasiunii Sale, El este capabil să ierte ignoranța, slăbiciunea și imaturitatea omului. El îi dă omului timpul și posibilitatea de a se căi. În timp ce așteaptă, El îi oferă neîntrerupt omului adevărul în care omul să pătrundă. Mântuirea omului de către Dumnezeu este atât de reală. Dumnezeu este demn de încredere, iar dragostea Lui pentru om este reală, nu este falsă, nici nu este prefăcută, ci tangibilă și vizibilă. Când m-am gândit la asta, lacrimile mi-au izvorât din ochi și au început să curgă. Am început să cuget la toate experiențele mele. În lucrarea de a-i îndrepta pe conducători și pe lucrători, dat fiind că nu pătrunsesem principiile, am făcut unele lucruri care au întrerupt și au tulburat lucrarea bisericii. Cu toate acestea, Dumnezeu nu m-a eliminat și nu m-a pedepsit. În schimb, El a folosit raportul pe care frații și surorile l-au scris pentru a mă face să chibzuiesc asupra mea, să mă căiesc și să mă schimb, astfel încât să-mi pot îndeplini datoriile conform principiilor. Când eram negativă și slabă, Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a mă mângâia și a mă susține. De asemenea, El i-a pus în mișcare pe frații și surorile care îmi erau alături pentru a-mi comunica voia Sa în ceea ce mă privește, lucru ce m-a întărit foarte mult. În vremurile în care comiteam fărădelegi sau făceam greșeli în munca mea, când nutream neînțelegeri și eram precaută față de Dumnezeu și deveneam negativă și delăsătoare în lucrarea mea, Dumnezeu m-a luminat și m-a călăuzit prin cuvintele Lui astfel încât să Îi înțeleg voia, și am văzut dragostea și mântuirea Lui. Am reușit atunci să las în urmă negativitatea și neînțelegerile... Nu făcuse deja Dumnezeu acest lucru asupra mea cu mult timp în urmă? Când am văzut nesfârșita dragoste a lui Dumnezeu pentru mine, inima mea încăpățânată și amorțită a fost topită de dragostea sinceră a lui Dumnezeu. I-am spus lui Dumnezeu o rugăciune de căință: „O, Dumnezeule! De nenumărate ori, m-am împotrivit Ție și nu am ascultat de Tine. Cu toate acestea, încă mă tratezi cu dragoste și toleranță și arăți înțelegere pentru slăbiciunile mele. De nenumărate ori, ai folosit cuvinte să mă luminezi, să mă îndrumi, să mă sprijini și să mă aprovizionezi. M-ai condus pas cu pas până în ziua de astăzi. Nu sunt demnă ca Tu să sacrifici atât de multă grijă și efort pentru a mă mântui. O, Dumnezeule! Dragostea Ta pentru mine este inexprimabilă. În timp ce aștepți cu răbdare să mă schimb, îmi dai și ocazii pentru a mă căi. Tot ce-mi doresc este ca, de acum înainte, să practic în conformitate cu voia și cerințele Tale. Doresc să mă bazez pe principiile adevărului în felul în care tratez pe fiecare frate și soră care crede cu adevărat în Tine.”

Apoi, într-o predică, am citit un alt pasaj ce spune: „De exemplu, ești un lider și ar trebui să fii responsabil pentru frați și surori. Să presupunem că există un frate sau o soră care nu urmărește adevărul și nu urmează calea cea bună. Ce ar trebui să faci? Trebuie să o ajuți pe această persoană. Acest ajutor include emondarea și tratarea ei. Include cenzura și critica. Acesta este modul de a ajuta. Toate acestea înseamnă dragoste. Este necesar să o convingi sau să folosești un ton de consultare? Nu neapărat. Dacă este nevoie să o emondezi și să o tratezi, fă-o. Expune ceea ce trebuie expus. Asta pentru că ești un lider și un lucrător. Dacă nu-i ajuți tu, cine o va face? Aceasta este datoria pe care ar trebui să o îndeplinești” („Cum trebuie să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu pentru a dobândi mântuirea și a fi desăvârșit” din Predici și părtășie despre intrarea în viață VI). Din această părtășie, am aflat că un lider sau un lucrător care deține cu adevărat realitatea adevărului îi tratează pe frații și surorile sale cu principii. Știe care este responsabilitatea lui și care este însărcinarea lui. El este capabil să se bazeze pe principiile adevărului pentru a-i trata pe oameni în funcție de natura și esența lor. Este capabil să-i ajute în mod practic pe oameni pe baza corupției și a neajunsurilor lor. El știe când ar trebui să-i ajute cu o inimă iubitoare, când să-i trateze cu severitate și să-i emondeze și când să-i dojenească. Este capabil să se comporte corespunzător, să aibă principii, și nu îi va trata după bunul plac pe frații și surorile care au exprimat corupție ca pe dușmani. Am început să mă gândesc din nou la felul în care îl tratasem pe fratele Chen. Când l-am văzut dezvăluindu-și firea arogantă, nu l-am ajutat și nu l-am sprijinit într-o manieră practică. Nu am cercetat minuțios natura lui arogantă pentru a-l ajuta să cunoască esența acesteia, nici nu l-am ajutat să vadă clar consecințele periculoase dacă firea sa arogantă nu se schimba. În schimb, l-am judecat, l-am exclus și l-am condamnat după bunul meu plac. Chiar am răspândit prejudecățile pe care le aveam despre el pe la spatele lui. Nu am dat dovadă de nicio îngăduință sau răbdare, nici atât nu l-am tratat cu o inimă iubitoare. În acel moment, am văzut că nu aveam principiile adevărului în felul în care îl tratam pe acest frate și că nu îmi îndeplineam datoria și obligațiile. Am înțeles voia lui Dumnezeu și am găsit calea de a practica. Drept urmare, m-am dus în vizită la fratele Chen. I-am atras atenția asupra problemelor lui și mi-am oferit ajutorul și sprijinul. În același timp, l-am și tratat și l-am emondat. I-am analizat minuțios perspectivele incorecte privind căutarea și calea greșită pe care pășea. De asemenea, am avut părtășie cu el despre esența sfântă a lui Dumnezeu și despre firea Lui care nu îngăduie nicio ofensă... Slavă lui Dumnezeu pentru îndrumarea Sa! Prin comunicarea mea cu el, fratele Chen a câștigat o înțelegere a naturii sale arogante și a corupției pe care o exprimase. El a spus: „Chiar dacă știu că sunt foarte arogant, adesea recunosc asta doar cu vorba. Nu mi-am analizat în profunzime propria-mi natură arogantă, și cu atât mai puțin nu am urât-o cu adevărat. Numai prin faptul că tu mi-ai atras atenția asupra acestor lucruri astăzi, am descoperit acum că mă aflu într-o condiție cumplită și foarte periculoasă. Dumnezeu nu este în inima mea și nu respect pe nimeni. Întotdeauna mă cred capabil. Mai ales când lucrarea produce rezultate, nu numai că fur slava lui Dumnezeu, ci sunt chiar mai arogant și mai îngâmfat pentru că simt că sunt o persoană uimitoare. Sunt pe calea antihristului și fac fapte rele și mă împotrivesc lui Dumnezeu. Astăzi, avertismentul și ajutorul tău mi-au oferit ocazia de a chibzui asupra mea, de a mă căi și a mă schimba...” Când l-am auzit spunând asta, mi-a emoționat cu adevărat inima. Simțeam profund că nu-mi îndeplinisem bine datoriile și că nu aveam o inimă milostivă. Nu îi oferisem ajutor sau sprijin fratelui meu. În schimb, mă agățasem de corupția lui și îl condamnasem. Judecata și mustrarea din cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au mântuit, făcându-mă să văd clar că aveam o natură arogantă și răutăcioasă și îndreptându-mi perspectiva absurdă. Am citit în pasajul din predica celui de mai sus: „Se poate spune că acei oameni care iubesc sincer adevărul și care au voința de a căuta să fie desăvârșiți au cu toții o fire arogantă și neprihănită de sine. Cât timp sunt capabili să accepte adevărul și să accepte emondarea și tratarea și sunt capabili să se supună total adevărului, indiferent de circumstanțe, atunci astfel de oameni pot să dobândească mântuirea și să fie desăvârșiți. De fapt, nu există oameni care sunt cu adevărat de calibru bun și care au într-adevăr voință, dar care să nu fie aroganți. Este adevărul. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să fie capabil să distingă. Ei nu trebuie să delimiteze pe cineva ca pe o persoană care nu este bună și ca pe o persoană care nu poate fi mântuită și desăvârșită pur și simplu pentru că este extrem de arogantă și neprihănită de sine. Nu contează cât de extrem de arogantă este o persoană, atât timp cât este de calibru bun și poate urmări adevărul, atunci este o persoană pe care Dumnezeu vrea să o desăvârșească. Criteriile după care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni sunt, în principal, să fie persoane bune, de calibru bun și în căutarea adevărului. Dacă însă calibrul unei persoane este prea sărăcăcios, iar ea este mereu incapabilă de a înțelege adevărul, atunci, chiar dacă firea ei este extrem de blajină și deloc arogantă, nu este bună de nimic și nu merită să fie desăvârșită. În acest punct, trebuie să înțelegem voia lui Dumnezeu. Dacă, pe de altă parte, calibrul unei persoane este bun și aceasta are voință și nu este arogantă și neprihănită de sine, atunci asta este categoric o deghizare sau o simplă farsă, căci nu există o astfel de persoană. Trebuie să știm că omenirea coruptă are o natură arogantă și trufașă. Acesta este un fapt de netăgăduit” (Părtășia celui de mai sus). Această părtășie m-a ajutat să înțeleg clar cum ar trebui să tratez oamenii care au o fire arogantă. Am aflat că este posibil ca aceștia să se schimbe, iar cheia este dacă sunt sau nu capabili să urmărească adevărul și să îl accepte. Dacă sunt capabili să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și să accepte tratarea și emondarea, ei pot cu siguranță să se schimbe și să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Acum, când m-am mai gândit un pic la situația fratelui Chen, mi-am dat seama că, deoarece era tânăr, nu crezuse de prea mult timp în Dumnezeu și nu trăise mult din judecata și mustrarea lui Dumnezeu, faptul că dăduse dovadă de o fire arogantă și încrezută era destul de normal. Am fost corupți de Satana și suntem sub controlul firilor noastre arogante, așa că ne place să căutăm lumina reflectoarelor și să ne dăm mari. Aceasta este o caracteristică obișnuită a oamenilor corupți. Nu am arătat și eu frecvent aroganță și îngâmfare? De ce simt că eu însămi mă pot schimba și totuși el nu poate? De ce sunt standardele pe care le-am stabilit pentru mine mai joase decât cele pe care le-am stabilit pentru el? Nu înseamnă asta că sunt și mai arogantă decât el? Nu este o modalitate echitabilă de a-l trata. Când mi-am dat seama de asta, am putut să renunț la prejudecățile și discriminarea pe care le aveam împotriva fratelui Chen. Am simțit că esența naturii sale nu era rea. Avea hotărârea de a urmări adevărul, doar că firea lui arogantă era ceva mai pronunțată și am înțeles că trebuie să-l ajut cu o inimă iubitoare și să-mi îndeplinesc responsabilitatea.

Slavă lui Dumnezeu pentru luminarea și îndrumarea Lui. Din această experiență, am aflat că aceia care trăiesc în firile lor corupte și nu îi tratează pe ceilalți în conformitate cu principiile din cuvintele lui Dumnezeu și care nu reușesc să adopte abordarea corectă față de punctele forte și punctele slabe ale altor oameni, nu îi pot trata echitabil pe ceilalți. Nu numai că vor cauza daune fizice și psihice fraților și surorilor lor, ci le vor și întârzia intrarea în viață. Ei chiar pot să le creeze probleme celorlalți sau să-i pedepsească, luând calea antihristului. Slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea de judecată și mustrare pe care a înfăptuit-o asupra mea în tot acest timp. Când trăiam în firea mea răzvrătită și nu eram în stare să-l tratez pe fratele meu în conformitate cu principiile adevărului, Dumnezeu Și-a exercitat neîntârziat judecata și mustrarea pentru a mă mântui la timp și m-a determinat să-mi recunosc propria fire arogantă și răutăcioasă. Când m-am întors la Dumnezeu, m-am lăsat deoparte și am căutat adevărul, am dobândit îndrumarea și călăuzirea lui Dumnezeu – am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu cum să-i tratez cu principii pe oameni. Când l-am tratat pe fratele Chen conform cuvintelor lui Dumnezeu, am experimentat cu adevărat pacea și stabilitatea spirituală. În plus, am reușit să descopăr și să învăț din punctele forte ale fratelui pentru a-mi compensa lipsurile. Am gustat dulceața punerii în practică a cuvintelor lui Dumnezeu. Lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu sunt cele care mi-au permis să înțeleg unele adevăruri și să dobândesc o oarecare înțelegere a corupției și lipsurilor mele. În același timp, simt cu adevărat că a-i trata pe ceilalți în conformitate cu principiile adevărului este foarte important. Tot ce doresc este să continuu să pun cuvântul lui Dumnezeu în practică atunci când îmi îndeplinesc datoriile și să îi tratez pe fiecare dintre frații și surorile mele în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Biblia a fost întocmită de om, nu de Dumnezeu; Bibla nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu

Versete din Biblie pentru referințe:

„Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!” (Ioan 5:39-40).

„Isus i-a răspuns: Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Timp de mulți ani, modul tradițional de a crede al oamenilor (cel al creștinismului, una dintre cele trei religii majore ale lumii) a fost citirea Bibliei; îndepărtarea de Biblie nu este credință în Domnul, îndepărtarea de Biblie este o heterodoxie și o erezie și, chiar și atunci când oamenii citesc alte cărți, respectivele cărți trebuie să se întemeieze pe explicația Bibliei. Cu alte cuvinte, dacă spui că ai credință în Dumnezeu, atunci trebuie să citești Biblia, trebuie să mănânci și să bei Biblia, iar în afara Bibliei trebuie să nu te închini niciunei cărți care nu pleacă de la Biblie. Dacă o faci, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu. Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața. Astfel, de îndată ce oamenii cred în Domnul, ei încep să citească Biblia și să o memoreze și, cu cât pot memora mai mult din Biblie, cu atât dovedește acest lucru că ei Îl iubesc pe Domnul și că sunt foarte credincioși. Aceia care au citit Biblia și pot vorbi despre ea altora sunt cu toții frați și surori cucernici. În toți acești ani, credința și loialitatea oamenilor față de Domnul s-a măsurat după gradul în care au înțeles Biblia. Cei mai mulți dintre oameni pur și simplu nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu, nici cum să creadă în Dumnezeu, și nu fac nimic altceva decât să caute orbește indicii pentru a descifra capitolele Bibliei. Oamenii nu au urmat niciodată direcția lucrării Duhului Sfânt; tot timpul, ei nu au făcut nimic altceva decât să studieze și să cerceteze cu disperare Biblia și nimeni nu a găsit vreodată o lucrare mai nouă a Duhului Sfânt în afara Bibliei, nimeni nu s-a îndepărtat vreodată de Biblie, nici nu a îndrăznit vreodată să se îndepărteze de Biblie. Oamenii au studiat Biblia toți acești ani, au venit cu atât de multe explicații și au depus atâtea eforturi; în același timp, ei au multe diferențe de opinie despre Biblie, pe care le dezbat la nesfârșit, astfel încât astăzi s-au format peste două mii de confesiuni diferite. Toți vor să găsească unele explicații deosebite sau taine mai profunde în Biblie, vor să o exploreze și să găsească în aceasta contextul lucrării lui Iahve în Israel sau contextul lucrării lui Isus în Iudeea, ori alte taine pe care nimeni altcineva nu le cunoaște. Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privința dedesubturilor sau esenței Bibliei. Astfel, astăzi, oamenii simt încă o vrajă de nedescris când vine vorba de Biblie și sunt și mai mult obsedați de ea și își pun și mai mult credința în aceasta. Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de pe urmă, cu atât dau mai multă crezare oarbă profețiilor Bibliei, în special celor despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În mintea lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt; doar în Biblie pot găsi pașii lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia epocile. Cu aceste idei, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de cât de mult i-a ajutat Biblia pe oamenii din trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta pașii lui Dumnezeu în altă parte, însă astăzi pașii Lui au fost reduși la Biblie, iar extinderea lucrării Sale cele mai recente a devenit de două ori dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se datorează în întregime celebrelor capitole și pilde din Biblie, precum și diferitelor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că o persoană L-ar putea găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să creadă că Dumnezeu ar putea să Se distanțeze de Biblie în timpul lucrării finale și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; n-o pot crede, nici nu și-o pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea de către oameni a noii lucrări a lui Dumnezeu și o dificultate pentru extinderea acestei noi lucrări de către Dumnezeu.

Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Biblia este o carte istorică, iar dacă ai fi mâncat și băut Vechiul Testament în timpul Epocii Harului – dacă ai fi practicat ceea ce se cerea în epoca Vechiului Testament, aflându-te în Epoca Harului – Isus te-ar fi respins și condamnat; dacă ai fi aplicat Vechiul Testament lucrării lui Isus, ai fi fost un fariseu. Dacă, astăzi, ai pune Vechiul și Noul Testament împreună pentru a le mânca, a le bea și a le practica, Dumnezeu Cel de astăzi te-ar condamna; vei fi rămas în urma lucrării Duhului Sfânt de astăzi! Dacă mănânci și bei Vechiul Testament și Noul Testament, atunci ești în afara curentului Duhului Sfânt! În timpul lui Isus, El i-a îndrumat pe evrei și pe toți cei care L-au urmat potrivit cu lucrarea Duhului Sfânt din El în acel timp. El nu a luat Biblia drept bază pentru ceea ce făcea El, ci a vorbit conform lucrării Lui; El nu a dat atenție celor spuse de Biblie, nici nu a căutat în aceasta o cale pentru a-i îndruma pe cei care-L urmau. Chiar de când Și-a început lucrarea, El a răspândit calea căinței – cuvânt care nu s-a menționat absolut deloc în profețiile Vechiului Testament. Nu numai că El nu a acționat conform Bibliei, ci chiar a deschis o nouă cale și a făcut o lucrare nouă. El nu S-a referit niciodată la Biblie când a ținut predici. În timpul Epocii Legii, nimeni nu reușise vreodată să facă minunile Lui, cele de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a alunga demoni. De asemenea, și lucrarea Lui, învățăturile Lui, autoritatea și puterea cuvintelor Sale au fost și ele dincolo de orice om. Isus a făcut pur și simplu această lucrare a Lui mai nouă și, chiar dacă mulți L-au condamnat cu ajutorul Bibliei – ba chiar au folosit Vechiul Testament pentru a-L răstigni – lucrarea Lui a depășit Vechiul Testament; dacă lucrurile nu ar fi stat așa, de ce L-au răstignit oamenii? Oare nu pentru că în Vechiul Testament nu se spunea nimic despre învățăturile Lui și despre capacitatea Lui de a-i vindeca pe bolnavi și de a alunga demoni? Lucrarea Lui a fost întru deschiderea unei căi noi, nu a fost o căutare intenționată a unui pretext de a combate Biblia sau de a face în mod deliberat ca Vechiul Testament să fie inutil. El a venit pur și simplu pentru a-Și împlini lucrarea, pentru a aduce noua lucrare celor care tânjeau după El și Îl căutau. El nu a venit pentru a explica Vechiul Testament sau pentru a-i confirma lucrarea. Lucrarea Lui nu a fost ca să permită Epocii Legii să continue să se dezvolte, fiindcă lucrarea Lui nu a ținut seama de faptul că avea sau nu Biblia ca bază; Isus pur și simplu a venit să facă lucrarea pe care El trebuia s-o facă. Astfel, El nu a explicat profețiile Vechiului Testament, nici nu a lucrat după cuvintele din Epoca Legii Vechiului Testament. El a ignorat ceea ce a spus Vechiul Testament, nu L-a interesat dacă acesta era în acord cu lucrarea Lui sau nu, nici de ceea ce știau alții despre lucrarea Lui sau de felul în care ei o condamnau. El a continuat pur și simplu să facă lucrarea pe care trebuia s-o facă, chiar dacă mulți oameni au folosit prevestirile proorocilor din Vechiul Testament ca să-L condamne. În fața oamenilor, lucrarea Lui părea să nu aibă bază și o mare parte din aceasta nu se conforma deloc cu relatările din Vechiul Testament. Nu a fost greșeala omului? Oare doctrina trebuie aplicată lucrării lui Dumnezeu? Și trebuie aceasta să corespundă cu prevestirile proorocilor? În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie lucrarea lui Dumnezeu să se conformeze Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să țină sabatul și să acționeze după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a sfidat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?

Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Înainte, poporul Israel citea doar Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, la începutul Epocii Harului, oamenii citeau din Vechiul Testament. Noul Testament a apărut doar în timpul Epocii Harului. Noul Testament nu exista în timpul lucrării lui Isus; oamenii au mărturisit despre lucrarea Sa abia după ce El a înviat și S-a înălțat la cer. Doar atunci au apărut cele patru Evanghelii, la care s-au adăugat epistolele lui Pavel și Petru, precum și Cartea Apocalipsei. Abia după mai bine de trei sute de ani de la înălțarea la cer a lui Isus, când generațiile ulterioare au adunat scrierile, a apărut Noul Testament. Numai după terminarea acestei lucrări a apărut Noul Testament; înainte nu existase. Dumnezeu făcuse toată această lucrare, apostolul Pavel făcuse și el toată lucrarea, iar apoi epistolele lui Pavel și Petru au fost puse laolaltă, iar viziunea cea mai profundă consemnată de Ioan pe insula Patmos a fost adăugată la final pentru că a profețit lucrarea din zilele de pe urmă. Acestea au fost toate rânduieli ale generațiilor ulterioare și sunt diferite de vorbirea din prezent. Ceea ce se consemnează astăzi este conform etapelor lucrării lui Dumnezeu; oamenii intră astăzi în contact cu lucrarea făcută personal de Dumnezeu și cu cuvintele exprimate chiar de El. Voi – oamenii – nu trebuie să interferați – cuvintele care vin direct de la Duhul Sfânt, au fost rânduite pas cu pas și sunt diferite de rânduielile din consemnările oamenilor. Se poate spune că ceea ce au consemnat ei a fost potrivit nivelului lor de educație și calibrului omului. Ceea ce au consemnat au fost experiențele oamenilor și fiecare avea mijloace proprii de consemnare și de cunoaștere, fiecare scriere fiind diferită. Astfel, dacă venerați Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, dați dovadă de multă ignoranță și prostie! De ce nu căutați lucrarea Dumnezeului de astăzi? Numai lucrarea lui Dumnezeu poate mântui omul. Biblia nu poate mântui omul; oamenii o pot citi câteva mii de ani și totuși nu ar exista nici cea mai mică schimbare în ei și, dacă vă închinați Bibliei, nu veți avea parte niciodată de lucrarea Duhului Sfânt.

Fragment din „Despre Biblie (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că ea nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice? A aduce astăzi în discuție lucrurile din trecut face din ele istorie și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria nu se poate adresa prezentului, căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației de către Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și urmărești viața, din moment ce urmărești cunoașterea lui Dumnezeu, iar nu slove și doctrine moarte sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți voia lui Dumnezeu de astăzi și trebuie să cauți direcția lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul dintre aceia care cred în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți voia de astăzi a lui Dumnezeu.

Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii care au fost corupți trăiesc cu toții în capcana Satanei, trăiesc în trup, în dorințe egoiste și nu există unul singur între ei care să fie compatibil cu Mine. Există oameni care spun că sunt compatibili cu Mine, dar toți aceștia se închină la idoli neclari. Deși recunosc numele Meu ca fiind sfânt, ei merg pe o cărare opusă Mie, iar cuvintele lor sunt pline de aroganță și siguranță de sine fiindcă, la bază, ei sunt cu toții împotriva Mea și incompatibili cu Mine. În fiecare zi ei caută urmele Mele în Biblie și găsesc, la întâmplare, pasaje „potrivite”, pe care le citesc la nesfârșit și pe care le recită ca pe scripturi. Ei nu știu cum să fie compatibili cu Mine, nu știu ce înseamnă să fii în dușmănie cu Mine și doar citesc scripturile orbește. Ei închid în Biblie un Dumnezeu neclar, pe care nu L-au văzut niciodată și pe care sunt incapabili să-L vadă, și pe care Îl scot afară să Îl contemple în timpul lor liber. Ei cred în existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură, iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii. Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele. Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele, nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni care se agățau rigid de cuvinte; nu erau oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Astfel că au preferat să renunțe la viitorul lor și să dea jertfă pentru păcate cerând condamnarea la moarte a lui Isus, Cel care nu S-a conformat doctrinei Scripturii. Oare nu erau ei niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?

Dar oamenii de astăzi? Hristos a venit ca să elibereze adevărul, însă aceștia mai degrabă L-ar alunga din rândul oamenilor, pentru a-și câștiga intrarea în rai și pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup, pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea Mea, când inima sa este atât de înrăită, iar natura sa atât de potrivnică Mie? Trăiesc printre oameni, însă omul nu Îmi cunoaște existența. Când Îmi revărs lumina asupra omului, el tot rămâne neștiutor de existența Mea. Când Îmi dezlănțui mânia asupra omului, el Îmi neagă existența cu și mai mare tărie. Omul caută compatibilitate cu cuvintele, cu Biblia, însă nici măcar o singură persoană nu vine dinaintea Mea să caute calea compatibilității cu adevărul. Omul se uită în sus către Mine în rai și are un deosebit interes pentru existența Mea în rai, dar nimănui nu îi pasă de Mine Cel întrupat, fiindcă Eu, Cel care trăiesc printre oameni, sunt pur și simplu prea neînsemnat. Cei care caută doar compatibilitate cu cuvintele Bibliei, și cei care caută numai compatibilitate cu un Dumnezeu neclar sunt o priveliște neplăcută ochilor Mei. Aceasta pentru că ceea ce venerează ei sunt cuvinte moarte și un Dumnezeu care le poate da comori nemăsurate. Ceea ce venerează ei este un Dumnezeu care se pune pe Sine la mila omului și care nu există. Prin urmare, ce ar putea astfel de oameni să câștige de la Mine? Omul este, pur și simplu, neînsemnat dincolo de cuvinte. Cei care sunt împotriva Mea, care vin cu cereri nelimitate la Mine, care nu au nicio dragoste de adevăr, care se răzvrătesc împotriva Mea – cum ar putea fi ei compatibili cu Mine?

Fragment din „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” în Cuvântul Se arată în trup

De câteva mii de ani, Biblia este o parte din istoria omenirii. În plus, oamenii o tratează ca pe Dumnezeu până în punctul în care, în zilele de pe urmă, I-a luat locul lui Dumnezeu, fapt care pe El Îl dezgustă. Astfel, când timpul a permis, Dumnezeu S-a simțit obligat să clarifice povestea lăuntrică și originile Bibliei; dacă El nu ar fi făcut acest lucru, Biblia ar ocupa în continuare locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor și ei ar folosi cuvintele din Biblie ca să măsoare și să condamne faptele lui Dumnezeu. Explicând esența, structura și neajunsurile Bibliei, Dumnezeu nu nega în niciun caz existența Bibliei și nici nu o condamna; mai degrabă, El oferea o descriere adecvată, potrivită, care restabilea imaginea originală a Bibliei, aborda neînțelegerile oamenilor privind Biblia și le oferea perspectiva corectă asupra Bibliei, astfel încât ei să nu mai se închine Bibliei și să nu se mai piardă; adică, astfel încât să nu mai confunde credința lor oarbă în Biblie cu credința în Dumnezeu și închinarea la Dumnezeu, temători chiar să se confrunte cu adevăratul său context și eșecurile acesteia. Odată ce oamenii au o înțelegere pură a Bibliei, ei sunt capabili să renunțe la aceasta fără mustrări de conștiință și să accepte cu curaj noile cuvinte ale lui Dumnezeu. Acesta este țelul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul pe care Dumnezeu dorește să îl spună aici oamenilor este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu de astăzi și că nimic nu poate sta în locul lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot scăpa de capcana Bibliei, nu vor putea niciodată să vină înaintea lui Dumnezeu. Dacă își doresc să vină înaintea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-și curețe inimile de orice ar putea să-L înlocuiască; atunci, ei vor fi plăcuți lui Dumnezeu.

Fragment din Introducere la Cuvintele lui Hristos când a mers în Biserici în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

S-ar putea să vă placă și: Cu toții știm pilda celor zece fecioare, și vrem de asemenea să fim virgine înțelepte pentru a întâmpina pe Domnul. Dar ști care e înțelepciunea virginelor înțelepte?

[shiroe-is-my-baby]

Switched Bodies?!

Part three of the body swap fic! This is a lot longer than I expected, and it’s also getting out of hand. I’m sorry for all of the ridiculous jokes that are bound to occur later >.> I’m writing this at like 3 A.M.

“Shiroooeeeee! I’m bored.”

Leaning my chin on my hand, I rested my elbow on the end of the table. At the sound of his name, he lifted an eyebrow and looked at me with a genuine expression. Although, it was still slightly strange coming from my face. It had been a day since we had been stuck in each other’s bodies. From the looks of it, we won’t have any hope of getting back. Shiroe is trying all that he can to fix it, but so far he’s come across nothing.

“Do you want to get our bodies back, or what?”

“Of course I do, but I haven’t gotten a break all morning!”

“You can go for a walk, but take someone with you. I don’t want you embarrassing me in my body.”

His tones were short and snappy. He didn’t seem in a very good mood, which I didn’t really blame him. It’s hard to comprehend such a difficult situation. But he didn’t have to be that way with me! I was trying to help as much as I could. Since I was him at the moment, I could do more than myself. But he wasn’t letting me do much.

Does he blame me for this whole thing?

Pursing my lips in thought, I leaned against the wall and folded my arms across my chest. Moving around in Shiroe’s body was getting a little easier, and sometimes I kind of forget that I’m him. Until I remember I’m a guy, and not just any guy. The one guy I have a huge crush on! The same guy who I have literally thought about kissing for a whole month!

Taking my bottom lip between my teeth, I quickly recomposed my thoughts. “I’ll… uh… go see if Akatsuki wants to go for a walk. Call me if you need anything, okay?” I asked, my eyes examining him for a moment. He nodded, separating papers and mumbling soft words under his breath.

I rolled my eyes, pushing off the wall and quickly exiting the room. Akatsuki was a pain to find, but that was mainly because she was trying to hide. Since the whole situation began, she’s been a bit flakey. Which I don’t quite understand. She should be helping! This is way harder on us, but I’m sure it’s weird for others too.

“Akatsuki! There you are!”

“Ashley? It’s still you, right?”

Her eyebrows raised as she asked the question, wanting to be sure that she wasn’t speaking to Shiroe.

“Yeah,” I said with a nervous chuckle, “It’s still me. I was… uh… wondering if you wanted to go for a walk with me? Shiroe said I can’t go without someone there to babysit me. Make sure I’m not ruining his imagine, Y'know.”

Her lips curled into a casual smile. “Of course,” She said, rather sweetly. It was nice to have people there for me. Right now, I needed that really bad. It was already hard enough for myself alone, and Shiroe wasn’t talking to me unless it was about how to fix this.

And he doesn’t even know that yet.

Akatsuki was a great person to have with me during this time. She makes sure to have my back, and not in a weird way either. Even when she’s disappearing a lot. In her defense, it’s hard to look me in the eyes and not expect to be talking to Shiroe.

Walking outside was probably the hardest thing to do. Everyone kept looking at me. I knew Shiroe got these looks, but feeling them was a whole different thing. Not to mention I’m already paranoid, and adding these stares makes me think everyone has already figured me out.

“Are you feeling better, Ash?” Akatsuki asked.

“Y-Yeah… I guess. I just needed some air. Shiroe has me working like a fucking dog.”

Okay that felt weird.

Even Akatsuki quirked her eyebrow at the word that sounded so strange coming from Shiroe’s mouth. Her lips curled into a half smile, giggling softly under her breath. I pursed my lips, realizing the word had slipped out. It’s a curse word that I use normally, and I almost forget that I’m implying it to every day conversation.

“There’s no denying that’s you in there,” She said with a grin.

“Yeah… That’s me. Cussing like a sailor. All the time.”

“Just try to be a little quieter, okay? We don’t want to attract too much attention.”

“I gotcha. It was just a slip up.”

She laughed a little harder, shaking her head and giving me a small smile. Any other moment I would have laughed along with her, but I didn’t want the sound to come out too girly. So I just chuckled. I tried my best to chuckle like a guy would. Like Shiroe would.

But it just sounded nervous and weird.

Hopefully I wouldn’t have to deal with this for too long. I hated the attention, and I hated being someone that I wasn’t. It felt gross and strange and weird. It was probably ruining my relationship with Shiroe. Or what sliver of a relationship that I had with him.

Not to mention my dumb ass has to have fun with the whole thing. I try to make the most out of it, and sometimes it comes off wrong. But what else was I supposed to do? That’s how I deal with my anxiety and my problems. With humor and jokes.

When I finished my walk, I felt a little more refreshed. Although, it was mostly through my talk with Akatsuki that I felt a little satisfied. The eyes on me everywhere I turned I could have done without. But overall, it was a nice little afternoon out. Shiroe was still in the same spot that he was in when I felt. Except, he looked a little more… crazy.

“So… figured anything out yet?” I asked, shutting the door behind me.

“Nope. And I’m starting to really freak out.”

“Don’t freak out yet! I need you sane, please.”

Grasping his shoulders, I shook him roughly and watched his eyes widen. He examined my face in detail, slightly disturbed by how close his own face was. He swallowed, slowly peeling my hands off of him and pushing me away gently.

“Okay,” He said, “Sorry, I’m having a bit of a breakdown at the moment.”

“I can tell. Just relax, okay? We’ll figure it out. But I can’t have you losing your head.”

“Right. Of course. Uh… h-how was your walk?”

He shifted in his seat, slowly sitting back to rake his eyes over me again. The way he was sitting disturbed me, but I had to be reminded that he doesn’t know how to sit like me. I’m sure I look weird to him too.

I opened my mouth to speak, feeling the words coming out slower than I intended to. “It was… fine. Not used to all of the attention… like this,” I mumbled with a small chuckle. In front of Shiroe I could laugh normally, but it didn’t make it any easier to do. He seemed to hate the sound that came out, scrunching his nose and eyebrows immediately afterwards.

“You didn’t have any trouble?”

“No, no. Akatsuki wouldn’t let that happen. I just got some fresh air and then came back. Didn’t want to embarrass you, right?”

I winked, seeing the small smile on his lips.

“Thanks, Ashley.”

“Hey, no problem, dude. I’m here to help.”

He laughed, slowly shaking his head and putting his face in his hand. Biting my bottom lip, I realized what I said and tried not to relay it over and over again. Holding back the laugh in my throat, I watched Shiroe writhe uncomfortably in his chair.

But before two long, the two of us were laughing hysterically.

I wiped the corners of my eyes, feeling tears pricking them. “I’m sorry,” I said, “I forgot for a second that was your voice.” It makes me want to say even more things. I’m not sure how Shiroe would like that, but this was a once in a lifetime opportunity. Oh god. Now I’m super curious.

About a lot of things.

No, Ashley, that is bad.

Shiroe shook his head, breathing a soft sigh now that the laughter had subsided. The fact that we could laugh in a situation like this was relaxing. He looked like he needed a break, and I definitely needed to laugh. Being weird is just my way of dealing with a stressful situation.

“I guess I’ll let that slide.”

“Yeah… well… I did kinda say fuck in front of Akatsuki earlier.”

“Oh god,” He mumbled, chuckling and palming his face once again.

“It’s kinda hard being you.”

“Yeah, don’t try. It’ll be even worse.”

“You’re probably right about that,” I said.

Shiroe leaned his chin on his hand, smiling wider at the comment. He and I kept laughing, unable to forget about my recent slip up. For a second, neither of us were too worried about our prediciment. We could be friends again. It was a break that we desperately needed.

[berrypepper86]

mad about the boy

“This is where it all begins. Everything starts here, today.” - One Day by David Nicholls

This.

So much.

And so my quest to discover how, when and why I came to fall for this guy continues through this blogging malarky. Third post in and I feel like I need to lay down some facts as of right now.

No, we are not together.

Yes, there’s something there. I’m just not sure exactly what that something is - and I don’t think he’s sure either.

So I guess I need to set out the background to all of this - which I feel I should refer to as the cluster-fuck of my mind. 

We met in 2010 at work at a different store to the one I’m currently working at. We bonded over the same love of comedy, TV shows, films… not closely but enough to appreciate our shared sense of humour. After eighteen months I moved on from that store - worked temporarily in another before moving permanently to the store I’m still at eight years later. 

He completed his own management training and got his first appointed post at the same store - reunited, humour same as ever and with it he and I and a small selection of fellow managers became friends. Nights outs became a thing… along with it a secret Messenger group for us all to roast one another and let out our frustrations in a non-values led way. 

Looking back over those times, I was definitely always mad about him. I know every time he was even mentioned I’d get a big smile on my face and even when he’d do the smallest thing - like sit opposite me in the weekly manager meeting and just do that cheeky wink - I’d do the stupidest girly giggle. And I’m not even girly. 

I’ve always been what they called a tomboy for most of my childhood - preferring to live in jeans, baggy jumpers and converses. Sometimes I look back and wish I’d taken more notice of how to properly do your hair so it looks at least semi-presentable - a couple of months ago my hairdresser had cut my fringe a little too short and I went round thinking I resembled Lloyd Christmas from Dumb and Dumber for the best part of four weeks. I also wish I’d taken on more than just the basics of doing your make-up. I’ve only recently discovered the benefits of using highlighter but I’m still not sure I’m even doing that correctly. I’ve always felt comfortable being “one of the guys” but sometimes, even now when I’m asking my girl friends to help me curl my hair, I wish I did have more fashion and beauty skills so I’d feel more confident standing in front of a guy I’m crazy about.

I suppose on a plus side, he’s always known that that is what I’m like. That he’s seen me in my scruffs with my hair looking a bit like Edward Scissorhands and my make-up looking like shit. He’s seen me when I’ve had a complete irrational tantrum and he’s seen me in numerous mardy moods knowing full well that it was the wrong time of the month for me. He’s laughed at me throughout and beared the brunt of my fist as I slammed into his shoulder in response to his teasing. 

He’s seen me drunk on numerous occasions - bad singing and bad dancing, falling over and coming out with ridiculous comments that I’m embarrassed to even type. While everyone else was dressed up to the nines and I felt a little uncomfortable in my own attire knowing I didn’t look half as good as they did, I covered it up with humour.

A little bit of dancing from The Inbetweeners when THE song came on in the club, a bit of vintage disco moves and unsuccessful attempts at the Moonwalk - he was always right there beside me doing the same thing. I’d be pestering him to do The Worm - he’d get a flash of embarrassment but then laugh and say he wouldn’t do it… He did it at one work’s Christmas party though. He was walking ahead of me and suddenly just dropped down to the floor and started doing it to the delight of everyone around us. I remember screaming in shock thinking at first that he had fallen forward and was about to faceplant the floor but that scream soon turned to a cry of joy when I realised what he was actually doing. 

Sometimes, and it was a rarity, he’d break out in the first part of David Brent’s infamous dance from The Office. When I think back to how I must have looked when I joined in, I cringe with embarrassment. 

I mean, you don’t see those types of things in rom-coms do you? Girl meets Boy and they’re destined to get together by the end of the film but she doesn’t do stupid shit like that in front of him like it was perfectly normal. I always thought I was single and couldn’t find the right guy because I didn’t always behave like someone who was looking for The One - that I was too much of a tomboy for any guy to see me as anything more than a friend.

And for a while I actually felt okay with that. I have my own house with a mortgage and my own car; I live on my own on my own two feet with supportive parents not too far away. I don’t actually need a guy to live my life when I’ve been doing that already for so long. 

Now I’m thinking about him and I’m thinking “oh my god! He saw me do this and he saw me do that! Oh god and then there was that time I was a complete moron and he knows about this…!” He knows about various embarrassing things that happened to me over the years that not many people actually knew. But then the other part of me reassures that he knows me as I am… not making out I’m someone I’m not or putting on a front. 

And over the years when we went out and we had a few drinks, he’d come up every so often and whisper things to me. He’d come up behind me and squeeze my waist - would whisper that he wanted me along with various other things and I would just give him a look as he bounced away before I could respond.

My thought process was that he was just a happy drunk - that alcohol made him say things he didn’t mean and why on earth would he mean them when he had a gorgeous girlfriend at home? I still think, even with the new knowledge that he always meant it, that he would never have been unfaithful. That if it came down to it and I reciprocated he wouldn’t have one through with it. 

I never told anyone over the years that he’d do that when we went out. And we never talked about it. He never made me feel uncomfortable or violated in any way when he did do that - I’d just brush him off with a laugh and a “yeah, okay, whatever!” because it was laughable to me that he would actually mean what he was saying.

Now he tells me that he always meant everything he said over the last ten years; just shouldn’t have said them at the time because he was married/in a relationship and drink makes him say things he shouldn’t. And now he’s not married, he can say them.

But the thing is, all this isn’t simple. 

He’s getting divorced, so yes he is now single and he can admit these things to me without any consequence. The problem is where he’s at in his life - mentally as well as everything that’s going on around him.

Last summer, he changed his Facebook status to single. And when initially asked by everyone, he told us it was all amicable and I didn’t believe him.

He’s always been a closed book - never one to talk about his feelings or open up about his problems. He might let one or two things out to you if he trusts you but other than that he is completely guarded and uses humour as his defence. 

Turns out that his wife had been having an affair… and apparently this wasn’t the first time. Not having a conventional upbringing, he’s now found himself alone in the world with no family around him. He hasn’t worked at the store where I and his friends continue to work for just over two years - he completed his senior management training and was moved to his own store forty miles away from where we are. 

So although since he’s been gone we’ve had occasional night outs where we meet up, they’ve been very far and few inbetween. And so our concerns as his friends are that he doesn’t open up and he’s nowhere near for us to keep a constant look out for him. 

A few people have been constantly messaging asking how he is - they sit and they talk about it on dinner breaks; how they always knew she was a wrong’un, they always hated her and never thought he was right for her. They stalk her social media and they found the guy she was sleeping with; who she’s now in a relationship with and they bitch about her and then they moan that they message him and he doesn’t always respond to them.

I don’t join in on these conversations. They never feel right. 

I haven’t told them that we have been talking regularly since just before christmas; that our conversations have gone further than that of two people in a friendship. I haven’t told them that actually I don’t ask how he is all the time and I don’t enquire about anything to do with her or the divorce unless he tells me anything himself because I know that continually pestering him about things he doesn’t want to talk about will close him off more. 

The prediciment I’ve found myself in - this cluster-fuck - is that I’ve fallen for a guy in a way I’ve never felt for anyone in worst possible time frame. That I know isn’t emotionally ready for a relationship; whose trust issues are at an all time low and what he must be feeling right now I can’t even begin to imagine. 

I feel selfish for feeling like this. I know that I’m supposed to be patient - that his head isn’t in the right place. I know that life is going to throw a lot of ups and downs at him and that me asking “what actually are we right now?” could just close him off from me completely. That thought scares me… especially as he has been barely communicating with so many other people recently. 

This is why I need an outlet. This is my way of getting everything out so I don’t drive myself insane. 

Because I don’t know the ending of this story yet. And I want to be a supportive friend without adding any more complications to his life. Trust me to realise that I’ve been crazy about him for all these years during one hell of a complicated situation. 

The title of this blog comes from a song lyric from Ed Sheeran’s ‘Dive’

Trust Ed to hit the nail on the head in the form of a beautiful song.

[ataclapersoana-blog]

Socialistii Europenii il detesta pe fostul PDL-ist si actualul presedinte al PSD, Liviu Dragnea

Jurnalistul Dan Tapalaga afirma ca liderii socialisti Martin Schulz si Frans Timmermans (prim-vicepresedinte al Comisiei Europene) il „detesta” pe liderul socialistilor din Romania, Liviu Dragnea.  Tapalaga face aceasta afirmatie intr-un text publicat pe hotnews.ro, dupa ce a petrecut cateva zile la Bruxelles. „Oficialii europeni s-au cam saturat pana peste cap de noi. Privesc cu groaza la momentul 2019, cand Romania va prelua presedintia UE, si constata ca vine un esec administrativ. Pregatirile in dosarul presedintiei UE au ramas mult in urma, iar daca nu-si face temele la timp, tara noastra pur si simplu va fi incapabila sa conduca o masinarie birocratica atat de complexa sau se va lasa pilotata de altii mai priceputi. Avand mainile ocupate deja cu Polonia si Ungaria, confruntata cu miscari secesioniste in interiorul ei, cu ascensiunea extremei drepte si a fortelor anti-europene, cu valurile de migranti, cu un Brexit periculos si cu tendinta de inchidere din spatiul Schengen, UE va avea tendinta sa evite aparitia unor noi crize pe teritoriul ei, necum sa se confrunte deschis cu ele. Apoi, socialistii europeni au pierdut masiv teren dupa infrangerea istorica din Germania, asa ca liderii lor vor avea si mai putina autoritate asupra unuia ca Dragnea. Martin Schultz si Frans Timmermans au pierdut alegerile la ei in tara si oricat il detesta pe liderul PSD nu prea pot niste perdanti sa tina predici unui castigator. Dragnea si PSD nu pun in pericol doar justitia, ci chestioneaza absolut toate institutiile de checks and balances care compun fragila democratie romaneasca: pe langa justitie si procurori, noua putere se lupta cu ANRE (autoritatea de reglementare in domeniul energiei), cu Consiliul Concurentei, cu Banca Nationala si in general cu orice institutie-cheie din stat pe care nu o controleaza in forta, de la presedintie (chiar inofensiva cum e) pana la servicii secrete. In ce priveste atacurile institutionale si publice la libertatea presei, lucrurile au mers deja prea departe”, scrie Tapalaga. Martin Schulz a declarat, in timpul campaniei electorale din Germania, ca ar fi particpat si el la protestele pro-justitie din Bucuresti daca s-ar fi aflat in Romania. „Va spun acum 3 puncte, pe care le-am transmis si domnului Dragnea personal. Aceste legi sunt absolut gresite. Si daca as fi fost la voi, si eu as fi fost la demonstratii. Coruptia trebuie eliminata de la radacini si daca in partidul meu exista corupti, eu personal voi rezolva problema. Apropo, am dat afara un vicepresedinte din fractiunea mea, Adrian Severin (2011), exact pentru asa ceva”, spunea Martin Schulz, raspunzand la interpelarea unui roman privind sustinerea acordata lui Dragnea. Dragnea a declarat recent ca asteapta scuze de la Schulz. „Consider ca ar trebui sa-si ceara scuze fata de Romania in general pentru ca si-a permis sa foloseasca si Romania si Bulgaria ca istrumente in campania electorala in care ne spunea noua, ne mintea pe noi si pe bulgari ca daca nu primim imigranti cat e nevoie o sa ni se taie fondurile si asa mai departe. Imi pare foarte rau ca au pierdut social-democratii in Germania, dar asemenea declaratii nu pot fi acceptate”, a spus Dragnea despre Schulz, la Antena 3. El a adaugat ca nu a avut nicio discutie cu acesta. „Nu a avut nicio discutie cu mine, ca am inteles ca a spus ca a avut o discutie cu mine si ca mi-a spus nu-stiu-ce si ca daca ar fi fost el aici nu-stiu-ce mi s-ar fi intamplat, vorbea de asta cu legile Lustitiei. Nici macar nu le-a citit, ca si altii. Parlamentul Romaniei are legitimitatea sa aprobe orice lege doreste, fara sa primim lectii de la Martin Scultz. Nici nu a citit Ordonanta 13, e impardonabil ce a facut Martin Schulz pentru Romania, nu pentru mine”, a adaugat Dragnea. Liderul PSD a evitat sa faca declaratii, in urma cu doua saptamani, cand a fost intrebat despre interpelarea facuta de un tanar roman stabilit in Germania la adresa lui Martin Schulz, in timpul unei intalniri electorale din Germania. „N-am avut placerea si onoarea sa vorbesc cu domnul Schulz si ma abtin cu greu… Am fost sfatuit sa ma abtin pana cand se termina alegerile in Germania”, a spus Dragnea la acel moment, adaugand ca va da mai multe declaratii cu privire la acest subiect dupa ce se vor termina alegerile din Germania. Click to Post

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite?

Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În trecut, unii oameni au făcut preziceri despre „cinci fecioare înţelepte, cinci fecioare nechibzuite”; deşi prezicerea nu este exactă, nu este întru totul greşită, deci pot să vă explic. Cele cinci fecioare înţelepte şi cele cinci fecioare nechibzuite nu reprezintă amândouă nici numărul oamenilor, nici un anume fel de oameni. Cele cinci fecioare înţelepte reprezintă numărul oamenilor, iar cele cinci fecioare nechibzuite reprezintă un fel de oameni, dar niciuna dintre cele două categorii nu se referă la fiii întâi născuţi, ci reprezintă creaţia. Acesta este motivul pentru care li s-a cerut să pregătească uleiul în zilele de pe urmă. (Creaţia nu are calitatea Mea; dacă vor să fie înţelepte, atunci trebuie să pregătească uleiul şi, astfel, trebuie să fie echipate cu cuvintele Mele.) Cele cinci fecioare înţelepte îi reprezintă pe fiii Mei şi poporul Meu printre oamenii pe care Eu i-am creat. Sunt numite[a] „fecioare” pentru că, deşi s-au născut pe pământ, au fost, totuşi, câştigate de Mine; se poate spune că au devenit sfinte, deci sunt numite „fecioare”. Cele „cinci”, menţionate mai sus, reprezintă numărul fiilor Mei şi al popoarelor pe care le-am predestinat. Cele „cinci fecioare nechibzuite” se referă la făcătorii de servicii. Ei Mă slujesc pe Mine fără să dea nici cea mai mică importanţă vieţii, urmărind doar lucruri exterioare (întrucât nu au calitatea Mea, orice ar face ei este un lucru exterior), şi nu sunt în stare să-Mi fie ajutoare de nădejde, astfel că sunt numite „fecioare nechibzuite”. Cele „cinci” menţionate mai sus îl reprezintă pe Satana şi numele de „fecioare” dat lor[b] înseamnă că au fost cucerite de Mine şi sunt în stare să Mă slujească, însă asemenea persoane nu sunt sfinte, aşa că li se spune făcători de servicii.

Fragment din„Capitolul 116” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. […] „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu nu este un lucru ușor, dar dacă oamenii au de gând să se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi iluminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, de căutarea lor și de intențiile lor.

Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare sunt cei mai binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară pură? O fecioară pură este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de concepțiile vechi și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu.

Fragment din„Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care îi aparțin Satanei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și cei care Îi aparțin lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți aceia care realizează și înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cei care vor fi mântuiți și vor depune mărturie pentru Dumnezeu; toți aceia care nu înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc nu pot depune mărturie pentru Dumnezeu și sunt cei care vor fi eliminați.

Fragment din„Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Scopul arătării lui Dumnezeu, liber de constrângerile oricărei forme sau națiuni, este de a-I permite să-Și termine lucrarea așa cum Și-a planificat-o. Este întocmai ca atunci când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea: scopul Său era de a termina lucrarea de răstignire pentru răscumpărarea întregii rase umane. Cu toate acestea, evreii credeau că Dumnezeu nu poate face acest lucru și considerau că este imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. Ceea ce considerau „imposibil” a devenit baza pe care Îl condamnau și I se opuneau lui Dumnezeu și care a condus, în cele din urmă, la distrugerea Israelului. În prezent, mulți oameni au comis o eroare asemănătoare. Ei proclamă din răsputeri arătarea iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi condamnă în același timp arătarea; ceea ce consideră „imposibil” restrânge, încă o dată, arătarea lui Dumnezeu în limitele imaginației lor. Astfel, am văzut mulți oameni care izbucnesc într-un râs nebun și strident după ce dau de cuvintele lui Dumnezeu. Dar este acest râs diferit de condamnarea și blasfemia evreilor? Nu sunteți respectuoși în prezența adevărului și cu atât mai puțin este atitudinea voastră una de dorință arzătoare față de adevăr. Tot ce faceți este să cercetați în mod neatent și să așteptați cu o nepăsare senină. Ce puteți câștiga dintr-o astfel de cercetare și de așteptare? Este posibil să primiți o îndrumare personală de la Dumnezeu? Dacă nu poți discerne cuvântările lui Dumnezeu, cum ești în măsură să fii martor al arătării Lui? Oriunde Se arată Dumnezeu, acolo este exprimat adevărul și acolo va fi glasul Lui. Doar cei care pot accepta adevărul vor fi în stare să audă glasul lui Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt în măsură să fie martori ai arătării Lui.

Fragment din„Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

„Fecioarele înțelepte” sunt cele care știu glasul lui Dumnezeu, recunosc glasul „mirelui” și, astfel, pot să-L accepte și să I se supună lui Hristos, astfel întâmpinând întoarcerea Domnului și participând la ospățul nunții Mielului. Deoarece „fecioarele nechibzuite” nu știu glasul „mirelui” și nu pot recunoaște glasul lui Dumnezeu, ele Îl resping pe Hristos și continuă să tânjească după un Dumnezeu nedeslușit, până când sunt abandonate și eliminate de Dumnezeu. Putem vedea că, în credința noastră în Dumnezeu, este foarte dificil să Îl acceptăm pe Hristos fără o credință adevărată. Cei care refuză să-L accepte pe Hristos vor rata „ospățul de nuntă al Iubitului” și nu pot fi acceptați de Domnul în casa din Împărăția cerurilor și nu pot intra în locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru om. Așadar, dacă oamenii Îl pot accepta pe Hristos al zilelor de pe urmă și se pot supune lucrării Lui este un factor esențial în a decide dacă oamenii reușesc sau eșuează în credința lor în Dumnezeu.

Fragment dinpărtășia celui de mai sus

În Biblie, Domnul Isus a profețit că, la momentul întoarcerii Sale, vor fi două tipuri de oameni – El a folosit fecioarele înțelepte și fecioarele nesăbuite drept parabolă pentru toți credincioșii din Epoca Harului: toți care aud glasul lui Dumnezeu și sunt în stare să îl accepte și să i se supună sunt fecioare înțelepte; toți care nu pot să audă glasul lui Dumnezeu, care ascultă și, totuși, nu cred și încă îl neagă, sunt fecioare nesăbuite. Pot fecioarele nesăbuite să fie răpite? Nu, nu pot. Așadar, cum pot fi dezvăluite aceste fecioare nesăbuite și înțelepte? Ele sunt dezvăluite prin cuvântul lui Dumnezeu și prin atitudinile lor după ce citesc în zilele de pe urmă cuvântările lui Dumnezeu – Cuvântul Se arată în trup. După ce Îl citesc, unii credincioși spun: „Ce cuvinte profunde – aceste cuvinte conțin adevărul”. După ce-L citesc din nou, cu atenție, spun: „Aceste cuvinte nu pot să fie rostite de o persoană obișnuită; par să fi venit de la Dumnezeu”. Apoi, mai aruncă o privire atentă și spun: „Acesta este glasul lui Dumnezeu; e imposibil ca aceste cuvinte să vină din partea unui om!” Persoana aceasta e binecuvântată; este o fecioară înțeleaptă. Cât despre fecioarele nesăbuite, unele sunt pastori, unele sunt prezbiteri, unele sunt predicatori și unele sunt credincioși confuzi, care vor doar să mănânce pe săturate. Care e atitudinea lor după citirea cuvântului lui Dumnezeu? „Hmm, cuvintele acestea nu sunt potrivit noțiunilor și închipuirilor mele, nu sunt de acord.” Și, după ce le citesc din nou cu atenție, ei spun: „Unele din aceste cuvinte par rezonabile, dar nu e posibil; aceasta nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu”. Așadar, încă o dată, nu se potrivește cu noțiunile și închipuirile lor. În cele din urmă, cu cât citesc mai mult, cu atât mai puțin se potrivește cu noțiunile lor. Ei spun: „Acesta nu e cuvântul lui Dumnezeu – nu pot să-l accept. Acesta este un fals, un Hristos fals care încearcă să-i înșele pe oameni. Nu pot să cred!” Ce tip de persoană e aceasta? Este un fariseu, o fecioară nesăbuită. Acelea care sunt fecioare înțelepte și acelea care sunt fecioare nesăbuite sunt aduse în lumină de cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este cel care le clasifică și le împarte în categoriile de care aparțin și, apoi, Dumnezeu va începe să-i răsplătească pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi.

Fragment dinPredici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 133

Fecioarele înțelepte vor da ascultare glasului Domnului, îndeosebi pentru că sunt cele care iubesc și caută adevărul. Ele sunt însetate după arătarea lui Dumnezeu; de aceea sunt capabile să caute și să investigheze venirea Domnului și să distingă glasul Domnului. Întrucât fecioarele nesăbuite nu iubesc adevărul, ele nu caută sau investighează venirea Domnului, știind doar să se agațe cu încăpățânare de reguli. Unele dintre ele insistă că nu vor accepta sau investiga niciun Domn care nu vine pe un nor. Altele se supun doar manipulărilor pastorilor și prezbiterilor din lumea religioasă. Orice ar spune pastorii și prezbiterii, ele vor asculta și urma întocmai. Ele cred în Domnul cu numele, dar, în realitate, îi urmează și îi ascultă pe acești pastori și prezbiteri. Acestea nu investighează adevărata cale pe cont propriu și nu pot să distingă glasul Domnului. Unele sunt chiar și mai nesăbuite. Întrucât sunt Hristoși falși care se arată în zilele de pe urmă, ele nu-L caută sau investighează pe adevăratul Hristos și sunt chiar în stare să-L conteste și să-L condamne. Nu înseamnă aceasta că-și taie singure craca de sub picioare? Aceasta este, la rândul ei, o manifestare a unei fecioare nesăbuite.

din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „sunt numite”.

b. Textul original nu conține expresia „numele… dat lor”.

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Taina întrupării (4)

Ar trebui să știți despre povestea din spatele Bibliei și despre realizarea ei. Această cunoaștere nu aparține celor care nu au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu. Ei nu știu. Dacă ar fi să le vorbești clar despre aceste chestiuni de substanță, aceștia nu ar mai fi încăpățânați cu tine în ceea ce privește Biblia. Ei sapă în mod constant în ceea ce a fost profețit: a ajuns această afirmație să se adeverească? A ajuns acea afirmație să se adeverească? Acceptarea Evangheliei de către ei este în concordanță cu Biblia; iar ei propovăduiesc Evanghelia potrivit Bibliei. Credința lor în Dumnezeu se bazează pe cuvintele Bibliei; fără Biblie, ei nu vor crede în Dumnezeu. Acesta este modul în care trăiesc, supunând Biblia la o examinare neînsemnată. Când ei vin, din nou, să sape în Biblie și îți cer explicații, poți spune: „În primul rând, să nu verificăm fiecare afirmație. În schimb, să vedem cum lucrează Duhul Sfânt. Să apucăm pe cărarea pe care mergem și să îl comparăm cu adevărul pentru a vedea dacă această cărare este într-adevăr lucrarea Duhului Sfânt și să folosim lucrarea Acestuia pentru a verifica dacă o astfel de cărare este corectă. În ceea ce privește dacă o afirmație sau alta s-a adeverit așa cum a fost prezis, noi, oamenii, nu ar trebui să ne băgăm nasul în ea. 

Este mai bine pentru noi să vorbim în locul lucrării Duhului Sfânt și a celei mai recente lucrări pe care Dumnezeu a făcut-o. Biblia cuprinde cuvintele lui Dumnezeu spuse de prooroci și cuvintele scrise de oamenii pe care El i-a folosit în vremea aceea; numai Dumnezeu Însuși poate explica acele cuvinte, doar Duhul Sfânt poate face cunoscut înțelesul acestor cuvinte și numai Dumnezeu Însuși poate rupe cele șapte peceți și deschide cartea de piele. Tu nu ești Dumnezeu și nici eu nu sunt, deci cine îndrăznește să explice cu ușurință cuvintele Sale? Îndrăznești tu să explici acele cuvinte? Chiar dacă ar urma să vină proorocii Ieremia, Ioan și Ilie, ei nu ar îndrăzni să încerce să explice acele cuvinte, căci ei nu sunt Mielul. Doar El poate rupe cele șapte peceți și poate deschide cartea de piele și nimeni altcineva nu-I poate explica cuvintele. Nu îndrăznesc să uzurp numele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să încerc să explic cuvintele Lui. Eu nu pot fi decât unul care ascultă de Dumnezeu. Ești tu Dumnezeu? Niciuna dintre creaturile Lui nu îndrăznește să deschidă cartea de piele sau să explice acele cuvinte, deci nu îndrăznesc nici eu să le explic. Ar fi mai bine să nu încerci să le explici. Nimeni nu ar trebui să încerce să le explice. Să vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt; atât poate face omul. Știu puțin din lucrarea lui Iahve și a lui Isus, dar, din moment ce nu am experiența personală a unei astfel de lucrări, pot să vorbesc doar într-o mică măsură despre ea. În ceea ce privește semnificația cuvintelor pe care Isaia sau Isus le-au spus în vremea lor, nu voi da nicio explicație. Eu nu studiez Biblia; mai degrabă, urmez lucrarea prezentă a lui Dumnezeu. Tu, de fapt, consideri Biblia drept cartea mică de piele, dar oare nu este ceva ce numai Mielul poate deschide? În afară de Miel, cine altcineva poate să o facă? Tu nu ești Mielul și, chiar mai puțin, îndrăznesc eu să pretind că sunt Însuși Dumnezeu, deci, haideți să nu analizăm Biblia sau să o supunem unei examinări mărunte. Este mult mai bine să discutăm lucrarea făcută de Duhul Sfânt, adică, lucrarea prezentă făcută de Dumnezeu Însuși. Să vedem care sunt principiile prin care lucrează Dumnezeu și care este substanța lucrării Sale, folosindu-le pentru a verifica dacă drumul pe care-l parcurgem astăzi este drept și, în acest fel, să ne asigurăm de el”. Dacă vreți să predicați Evanghelia, în special celor din lumea religioasă, trebuie să înțelegeți Biblia și să aveți o stăpânire a istoriei sale interioare; altfel, nu există nicio cale ca tu să predici Evanghelia. Odată ce stăpânești imaginea de ansamblu și încetezi să cercetezi, într-un mod neînsemnat, cuvintele moarte ale Bibliei, și să vorbești doar despre lucrarea lui Dumnezeu și adevărul vieții, atunci vei putea să-i câștigi pe cei care caută cu o inimă adevărată.

Lucrarea lui Iahve, legile pe care El le-a pus în aplicare și principiile prin care i-a călăuzit pe oameni să-și trăiască viața, conținutul lucrării pe care a făcut-o în Epoca Legii, semnificația instituirii legilor Sale, semnificația lucrării Lui pentru Epoca Harului și lucrarea pe care o face în această etapă finală: acestea sunt lucrurile pe care voi ar trebui să le înțelegeți. Prima etapă este lucrarea Epocii Legii, cea de-a doua este lucrarea Epocii Harului, iar cea de-a treia este lucrarea din zilele de pe urmă. Trebuie să vă fie clar despre aceste etape ale lucrării lui Dumnezeu. De la început până la sfârșit, există, în total, trei etape. Care este esența fiecărei etape a lucrării? Câte etape sunt realizate în lucrarea planului de gestionare (planului de mântuire) de șase mii de ani? Cum sunt realizate aceste etape și de ce fiecare se desfășoară în modul său particular? Acestea sunt toate întrebări decisive. Lucrarea fiecărei epoci are valoare reprezentativă. Ce lucrare a îndeplinit Iahve? De ce a făcut-o El în acel mod particular? De ce a fost numit Iahve? Din nou, ce lucrare a îndeplinit Isus în Epoca Harului și în ce mod a făcut-o? Care aspecte ale firii lui Dumnezeu sunt reprezentate de fiecare etapă a lucrării și de fiecare epocă? Ce aspecte ale firii Lui au apărut în Epoca Legii? Și care în Epoca Harului? Și apoi în epoca finală? Acestea sunt întrebări substanțiale despre care vouă trebuie să vă fie clar. Întreaga fire a lui Dumnezeu a fost dezvăluită în cursul planului de gestionare de șase mii de ani. Nu este dezvăluită numai în Epoca Harului, nici doar în Epoca Legii, cu atât mai puțin doar în această perioadă a zilelor de pe urmă. Lucrarea desfășurată în zilele de pe urmă reprezintă judecată, mânie și mustrare. Lucrarea realizată în zilele de pe urmă nu poate înlocui lucrarea Epocii Legii sau pe cea a Epocii Harului. Cu toate acestea, cele trei etape, care se interconectează, formează o singură entitate și toate sunt lucrarea unui singur Dumnezeu. Bineînțeles, executarea acestei lucrări este împărțită în epoci separate. Lucrarea făcută în zilele de pe urmă aduce totul la sfârșit; cea care a fost făcută în Epoca Legii este lucrarea de început; iar cea care a fost făcută în Epoca Harului este de răscumpărare. În ceea ce privește viziunile lucrării în întregul plan de gestionare de șase mii de ani, nimeni nu poate obține pătrundere sau înțelegere, iar aceste viziuni rămân enigme. În zilele de pe urmă, numai lucrarea cuvântului este înfăptuită pentru a conduce în Epoca Împărăției, dar nu este reprezentativă pentru toate epocile. Zilele de pe urmă nu sunt altceva decât zilele de pe urmă și nu mai mult decât Epoca Împărăției, care nu reprezintă Epoca Harului sau Epoca Legii. Doar că, în zilele de pe urmă, toată lucrarea din planul de gestionare de șase mii de ani vă este dezvăluită. Aceasta este dezvăluirea tainei. Acest tip de taină este ceva ce nu poate fi dezvăluit de nimeni. Indiferent cât este de mare înțelegerea omului asupra Bibliei, nu rămâne nimic altceva decât cuvinte, căci omul nu înțelege substanța Bibliei. Citind Biblia, omul poate înțelege unele adevăruri, poate explica unele cuvinte sau poate supune unele pasaje și capitole cunoscute examinării sale mărunte, dar nu va putea niciodată să se elibereze de înțelesul conținut în acele cuvinte, căci toți oamenii văd că sunt cuvinte moarte, nu scenele lucrării lui Iahve și ale lui Isus, iar omul nu are nicio cale de a dezlega taina acestei lucrări. Prin urmare, taina planului de gestionare de șase mii de ani este cea mai mare taină, cel mai adânc ascunsă și complet de nepătruns pentru om. Nimeni nu poate înțelege, în mod direct, voia lui Dumnezeu, decât dacă El Însuși i-o explică și i-o împărtășește omului; în caz contrar, aceste lucruri vor rămâne pentru totdeauna enigme pentru om, rămânând taine pecetluite pentru totdeauna. Să nu îi amintim pe cei din lumea religioasă; dacă nu vi s-ar fi spus astăzi, nu l-ați fi înțeles nici voi. Această lucrare de șase mii de ani este mai tainică decât toate profețiile proorocilor. Este cea mai mare taină de la creație până în prezent, și niciunul dintre prooroci, de-a lungul veacurilor, nu a reușit vreodată să o înțeleagă, pentru că această taină este dezvăluită doar în epoca finală și nu a fost dezvăluită niciodată înainte. Dacă puteți înțelege această taină și o puteți primi în întregime, atunci toate persoanele religioase vor fi învinse de aceasta. Doar aceasta este cea mai mare dintre viziuni; este lucrul pe care omul tânjește foarte mult să-l înțeleagă, dar este și cel mai neclar pentru el. Când ați fost în Epoca Harului, nu ați știut despre ce a fost lucrarea făcută de Isus sau cea făcută de Iahve. Oamenii nu au înțeles de ce Iahve a prezentat legi, de ce a cerut mulțimii să păzească legile sau de ce trebuia să fie zidit templul și, cu atât mai puțin au înțeles oamenii de ce israeliții au fost conduși din Egipt în pustie și apoi în Canaan. Doar astăzi, aceste lucruri au fost dezvăluite.

Lucrarea din zilele de pe urmă este etapa finală a celor trei. Este lucrarea unei alte epoci noi și nu reprezintă întreaga lucrare de gestionare. Planul de gestionare de șase mii de ani este împărțit în trei etape ale lucrării. Doar o singură etapă nu poate reprezenta lucrarea celor trei epoci, ci doar o parte a întregului. Numele Iahve nu poate reprezenta întreaga fire a lui Dumnezeu. Faptul că El Și-a desfășurat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El poate fi doar Dumnezeu în temeiul legii. Iahve i-a expus omului legi și i-a lăsat moștenire porunci, cerându-i omului să zidească templul și altarele; lucrarea pe care a făcut-o El reprezintă doar Epoca Legii. Această lucrare pe care El a făcut-o nu dovedește că El este doar un Dumnezeu care îi cere omului să păzească legea, sau că El este Dumnezeul din templu sau dinaintea altarului. Ar fi neadevărat să spui acest lucru. Lucrarea făcută în temeiul legii nu poate reprezenta decât o singură epocă. De aceea, dacă Dumnezeu a făcut doar lucrarea din Epoca Legii, atunci omul L-ar limita pe Dumnezeu la următoarea definiție, care spune: „El este Dumnezeul din templu și, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să purtăm haine preoțești și să intrăm în templu”. Dacă lucrarea din Epoca Harului nu ar fi fost niciodată îndeplinită, iar Epoca Legii ar fi continuat până în prezent, omul nu ar ști că Dumnezeu este, de asemenea, milostiv și iubitor. Dacă lucrarea din Epoca Legii nu ar fi fost făcută ci, în schimb, doar lucrarea din Epoca Harului, atunci ceea ce ar ști fiecare om este că Dumnezeu poate doar să răscumpere omul și să-i ierte păcatele. Omul ar ști doar că El este sfânt și nevinovat și că, de dragul lui, Dumnezeu este capabil să Se sacrifice și să fie răstignit. Omul ar ști doar aceste lucruri, dar nu ar avea nicio înțelegere a tuturor celorlalte. Și, astfel, fiecare epocă reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu. Cât despre ce aspecte ale firii lui Dumnezeu sunt reprezentate în Epoca Legii, ce aspecte în Epoca Harului și ce aspecte în această etapă actuală: doar când toate cele trei etape au fost integrate într-un întreg, pot dezvălui întreaga fire a lui Dumnezeu. Doar atunci când a ajuns să cunoască toate cele trei etape, omul o poate înțelege pe deplin. Niciuna dintre cele trei etape nu poate fi omisă. Veți vedea doar firea lui Dumnezeu în întregime după ce veți ajunge să cunoașteți aceste trei etape ale lucrării. Faptul că Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El este doar Dumnezeu potrivit legii, iar faptul că El Și-a încheiat lucrarea de răscumpărare nu înseamnă că va răscumpăra în veci omenirea. Toate acestea sunt concluziile trase de om. Când Epoca Harului ajunge la sfârșit, atunci tu nu poți spune că Dumnezeu aparține doar crucii, iar crucea singură reprezintă mântuirea lui Dumnezeu. A face acest lucru ar însemna să-L definim pe Dumnezeu. În stadiul actual, Dumnezeu face în principal lucrarea cuvântului, dar tu nu poți spune atunci că Dumnezeu nu a fost niciodată milostiv față de om și că tot ce a adus este mustrarea și judecata. Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea lui Iahve și a lui Isus și toate tainele neînțelese de om, pentru a descoperi destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune capăt întregii lucrări de mântuire printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de pe urmă aduce totul mai aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie să fie dezlegate pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere complet clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi împărțită după felul ei. Numai după ce planul de gestionare de șase mii de ani va fi finalizat, omul va ajunge să înțeleagă, în întregime, firea lui Dumnezeu, pentru că gestionarea Lui va ajunge atunci la sfârșit. Acum că ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu în epoca finală, care este firea Lui? Îndrăznești să spui că Dumnezeu este Cel care doar rostește cuvinte și nimic mai mult? Nu ai îndrăzni să oferi o astfel de concluzie. Unii ar spune că Dumnezeu este Cel care deschide tainele, că El este Mielul și Cel care rupe cele șapte peceți. Dar nimeni nu îndrăznește să ofere o astfel de concluzie. Alții ar putea spune că Dumnezeu este trupul întrupat, dar acest lucru tot nu ar fi corect. Totuși, alții ar putea spune că Dumnezeu întrupat doar rostește cuvinte și nu lucrează semne și minuni, dar tu ai îndrăzni, chiar mai puțin, să vorbești astfel, căci Isus a devenit trup și a lucrat semne și minuni, așa că nu ai îndrăzni să-L definești pe Dumnezeu cu atâta ușurință. Abia acum a ajuns la un final întreaga lucrare efectuată de-a lungul planului de gestionare de șase mii de ani. Doar după ce toată această lucrare i-a fost dezvăluită omului și îndeplinită în mijlocul oamenilor, omenirea Îi va cunoaște întreaga fire și ceea ce El are și este. Când lucrarea din această etapă a fost pe deplin finalizată, toate tainele neînțelese de om vor fi fost dezvăluite, toate adevărurile care nu au fost înțelese anterior vor fi fost clarificate, iar rasei umane i se va fi spus despre drumul și destinația ei viitoare. Aceasta este întreaga lucrare care trebuie făcută în etapa actuală. Chiar dacă drumul pe care omul merge astăzi este, de asemenea, drumul crucii și cărarea suferinței, ceea ce omul practică și ceea ce mănâncă, bea și de ce se bucură astăzi omul sunt foarte diferite de cele care s-au abătut asupra omului în temeiul legii și în Epoca Harului. Ceea ce se cere de la om în această zi este diferit de cele cerute în trecut și, chiar mai mult, față de cele cerute lui în Epoca Legii. Așadar, ce a fost cerut omului în temeiul legii atunci când El Își făcea lucrarea în Israel? Nu era nimic altceva decât că omul ar trebui să țină Sabatul și legile lui Iahve. Nimeni nu trebuia să lucreze în Sabat sau să încalce legile lui Iahve. Însă acum nu este astfel. În Sabat, omul lucrează, se adună și se roagă ca de obicei și nu i se impune nicio restricție. Cei din Epoca Harului trebuiau să fie botezați și li s-a cerut să postească în continuare, să rupă pâine, să bea vin, să-și acopere capul și să spele picioarele altora pentru ei. Acum, aceste reguli au fost abolite, însă omului îi sunt făcute cerințe mai mari, pentru că lucrarea lui Dumnezeu se adâncește fără încetare, iar intrarea omului ajunge tot mai sus. În trecut, Isus Și-a pus mâinile peste om și S-a rugat, dar acum, când toate au fost spuse, care este folosul punerii mâinilor? Cuvintele singure pot obține rezultate. În trecut, când El Și-a pus mâinile peste om, a fost pentru a-l binecuvânta și, de asemenea, pentru a-l vindeca de bolile sale. Acesta a fost modul în care a lucrat Duhul Sfânt la acea vreme, însă acum nu este astfel. Acum, Duhul Sfânt folosește cuvinte pentru a lucra și a obține rezultate. Cuvintele Lui v-au fost lămurite, iar voi ar trebui să le puneți în practică exact astfel cum vi s-a spus. Cuvintele Sale sunt voia Lui; ele sunt lucrarea pe care El dorește s-o facă. Prin cuvintele Lui, Îi vei înțelege voia și ceea ce-ți cere să realizezi, iar tu tocmai I-ai pus cuvintele direct în practică, fără a fi nevoie de punerea mâinilor. Unii pot spune: „Pune-Ți mâinile peste mine! Pune-Ți mâinile peste mine ca să primesc binecuvântarea Ta și să mă pot împărtăși de Tine”. Toate acestea sunt practici depășite din trecut, acum nefolosite, pentru că epoca s-a schimbat. Duhul Sfânt lucrează potrivit epocii, nici la întâmplare, nici în conformitate cu reguli stabilite. Epoca s-a schimbat, iar o nouă epocă aduce cu ea, în mod necesar, o nouă lucrare. Acest lucru este valabil pentru fiecare etapă a lucrării, iar, astfel, lucrarea Sa nu se repetă niciodată. În Epoca Harului, Isus a făcut o măsură suficientă a acestui fel de lucrare, cum ar fi vindecarea bolii, scoaterea demonilor, punerea mâinilor Sale peste om ca să se roage pentru el și binecuvântarea omului. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru din nou, ar fi lipsit de sens, în ziua de astăzi. Duhul Sfânt a lucrat, la acea vreme, în acest fel, pentru că era Epoca Harului și a existat suficient har pentru ca omul să se bucure. Nu i s-a cerut niciun fel de plată și, atâta timp cât avea credință, ar fi primit har. Toți au fost abordați foarte binevoitor. Acum, epoca s-a schimbat, iar lucrarea lui Dumnezeu a progresat mai departe; prin mustrare și judecată, răzvrătirea și lucrurile necurate din om vor fi îndepărtate. Acea etapă fiind cea a răscumpărării, s-a cuvenit ca Dumnezeu să lucreze în acel mod, arătând suficient har pentru ca omul să se poată bucura, astfel încât omul să poată fi răscumpărat din păcat și, prin intermediul harului, să i se ierte păcatele. Această etapă actuală este pentru a expune nedreptatea din om prin intermediul mustrării, judecății, nimicirii cuvintelor, precum și prin disciplina și revelarea acestora, astfel încât umanitatea să poată fi apoi mântuită. Aceasta este o lucrare mai profundă decât răscumpărarea. Harul din Epoca Harului era suficient pentru delectarea omului; acum, că omul a experimentat deja acest har, el nu mai trebuie să se bucure de el. Acestei lucrări i-a trecut acum timpul și nu mai trebuie făcută. Acum, omul trebuie să fie mântuit prin judecata cuvântului. După ce omul este judecat, mustrat și rafinat, firea sa este, în acest mod, schimbată. Nu sunt toate acestea datorită cuvintelor pe care le-am spus? Fiecare etapă a lucrării se desfășoară în concordanță cu evoluția întregii rase umane și cu epoca. Lucrarea este, în totalitate, semnificativă și este făcută, în întregime, de dragul mântuirii finale, ca omenirea să poată avea o destinație bună în viitor, iar umanitatea să poată fi împărțită, în cele din urmă, după felul ei.

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni, după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni, după acceptarea semnelor și minunilor Epocii Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea coruptă din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea coruptă satanică din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice corupte a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă. La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea coruptă satanică, adânc înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost natura omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea coruptă a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea coruptă a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om, în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și, mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său șăcută direct, folosind metoda și identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici ap, niciun om în carne şi oase nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet luată în captivitate de Satana. Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra cu ajutorul trupului material al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar corupta fire satanică tot a rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă de păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei care au fost iertați să poată fi eliberați de păcatele lor și făcuți pe deplin neprihăniţi și, prin dobândirea unei firi schimbate, să se elibereze de influența întunericului Satanei și să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfânt. După ce Epoca Legii a ajuns la sfârșit și, începând cu Epoca Harului, Dumnezeu a inițiat lucrarea de mântuire, care va continua până în zilele de pe urmă când, în judecarea și mustrarea rasei umane pentru răzvrătirea sa, El va purifica omenirea complet. Doar atunci Își va încheia Dumnezeu lucrarea de mântuire și Se va odihni. Prin urmare, în cele trei etape ale lucrării, doar de două ori Dumnezeu S-a întrupat pentru a-Și îndeplini lucrarea printre oameni. Acest lucru se datorează faptului că doar una dintre cele trei etape ale lucrării este pentru a-i ghida pe oameni în a-şi conduce viaţa, în timp ce, celelalte două constă în lucrarea mântuirii. Doar întrupându-Se poate Dumnezeu să trăiască alături de om, să experimenteze suferința lumii și să trăiască într-un trup material obișnuit. Doar în acest fel El poate să le dea oamenilor calea concretă de care ei, ca ființe create, au nevoie. Prin întruparea lui Dumnezeu omul primește mântuirea deplină de la Dumnezeu, și nu direct din Cer, ca răspuns la rugăciunile sale. Căci omul, fiind din trup, nu are cum să vadă Duhul lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să se apropie de Duhul Său. Omul poate intra în contact doar cu trupul omenesc al lui Dumnezeu și, doar cu ajutorul acestuia, omul este capabil să înțeleagă toate căile și toate adevărurile și să primească mântuirea deplină. A doua întrupare va fi suficientă pentru a înlătura păcatele omului și pentru a-l purifica pe deplin. Prin urmare, cu a doua întrupare, întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup va fi finalizată, iar semnificația întrupării lui Dumnezeu va fi făcută completă. După aceea, lucrarea lui Dumnezeu în trup va fi ajuns în întregime la sfârșit. După a doua întrupare, El nu va deveni trup, a treia oară, pentru lucrarea Sa. Căci întreaga Sa gestionare va fi ajuns la sfârșit. Întruparea zilelor de pe urmă va fi câștigat pe deplin poporul Său ales, iar umanitatea din zilele de pe urmă va fi fost, în totalitate, împărțită potrivit felului acesteia. El nu va mai face lucrarea de mântuire și nici nu Se va întoarce la trup pentru a îndeplini orice altă lucrare. În lucrarea din zilele de pe urmă, cuvântul este mai măreț decât manifestarea semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și minunilor. Cuvântul expune întreaga fire coruptă îngropată adânc în inima omului. Tu nu ai cum să o recunoşti pe cont propriu. Când îţi va fi dezvăluită înaintea ta prin cuvânt, tu, în mod firesc, vei veni să o descoperi; nu vei fi capabil să o negi și vei fi pe deplin convins. Nu este aceasta autoritatea cuvântului? Acesta este rezultatul obținut prin lucrarea cuvântului astăzi. Prin urmare, nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului încă îi aparține Satanei, iar corupta fire satanică rămâne încă în interiorul omului. Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om, iar el a fost răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către Dumnezeu, el rămâne un om corupt. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în om; omul s-a întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu și este încă în stare să I se împotrivească și să-L trădeze. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate. Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă. De exemplu, când oamenii și-au dat seama că se trag din Moab, au făcut plângeri, au încetat să-și urmeze viața și au devenit absolut negativi. Nu arată aceasta că umanitatea încă este incapabilă să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lor coruptă satanică? Când tu nu ai fost supus mustrării, mâinile ţi-au fost ridicate mai sus decât toate celelalte, chiar și decât ale lui Isus. Iar voi ați strigat cu voce tare: „Fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu! Fii un intim al lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât să ne plecăm Satanei! Revoltă-te împotriva vechiului Satana! Revoltă-te împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă în mod abject de la putere! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Plânsetele voastre au fost mai puternice decât toate celelalte. Dar apoi au venit vremurile mustrării și, încă o dată, firea coruptă a umanității a fost dezvăluită. Apoi, strigătele lor au încetat, iar hotărârea lor a slăbit. Aceasta este corupția omului; mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este uşor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte. Omul a strigat astfel în trecut, deoarece nu avea nicio înțelegere a firii sale inițiale corupte. Acestea sunt necurățiile care există în interiorul omului. De-a lungul unei perioade de judecată și de mustrare atât de lungi, omul a trăit într-o atmosferă de tensiune. Nu au fost realizate toate acestea prin intermediul cuvântului? Nu ai strigat și tu cu un glas foarte tare înainte de încercarea făcătorilor de servicii? „Intrați în Împărăție! Toți cei care acceptă acest nume vor intra în Împărăție! Toți se vor împărtăși de Dumnezeu!” Când a venit încercarea făcătorilor de servicii, voi nu ați mai strigat. Chiar la început, toți au strigat: „O, Dumnezeule! Oriunde Tu mă așezi, mă voi supune pentru a fi condus de către Tine”. După citirea cuvintelor lui Dumnezeu, „Cine va fi Pavel al Meu?”, omul a spus: „Eu sunt dispus!” Apoi, el a văzut cuvintele: „Şi cum rămâne cu credinţa lui Iov?” și a spus „Sunt dispus să-mi asum eu însumi credința lui Iov. Dumnezeule, te rog, pune-mă la încercare!” Când a venit încercarea făcătorilor de servicii, el s-a prăbușit imediat și aproape că nu s-a mai putut ridica din nou. După aceea, puțin câte puțin, necurățiile din inima omului s-au diminuat treptat. Nu prin cuvânt a fost realizat acest lucru? Deci, ceea ce ați experimentat astăzi sunt rezultatele obținute prin cuvânt, chiar mai mari decât cele obținute prin lucrarea de semne și minuni a lui Isus. Slava lui Dumnezeu pe care tu o vezi și autoritatea lui Dumnezeu Însuși pe care tu o vezi nu sunt percepute doar cu ajutorul răstignirii, al vindecării bolii și a alungării demonilor ci, chiar mai mult, cu ajutorul judecății prin cuvântului Său. Aceasta îți arată că autoritatea și puterea lui Dumnezeu nu constă numai în lucrarea semnelor, vindecarea bolii și alungarea demonilor, ci că judecata prin cuvânt este mai în măsură să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu și să-I reveleze atotputernicia.

Ceea ce a dobândit acum omul – statura sa actuală, cunoașterea, dragostea, loialitatea, ascultarea și percepția lui – sunt rezultate obținute prin judecata făcută prin cuvânt. Faptul că tu ești capabil să fii loial și să reziști până în ziua de astăzi este realizat prin intermediul cuvântului. Acum, omul vede că lucrarea Dumnezeului întrupat este într-adevăr extraordinară și că în ea există multe care nu pot fi atinse de om; acestea sunt taine și minuni. Prin urmare, mulți s-au supus. Unii nu s-au supus niciodată vreunui om, încă din ziua în care s-au născut, însă, atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu în această zi, se supun pe deplin, fără să observe că au făcut astfel și nu se încumetă să cerceteze sau să spună nimic altceva. Umanitatea a căzut sub cuvânt și se prosternează sub judecata prin cuvânt. Dacă Duhul lui Dumnezeu i-ar vorbi direct omului, oamenii s-ar supune toți glasului, căzând fără cuvinte de revelație, cam în felul în care a căzut la pământ Pavel în lumina de pe drumul spre Damasc. Dacă Dumnezeu ar continua să lucreze în acest fel, omul nu ar fi niciodată capabil să ajungă să își cunoască propria stricăciune prin judecata prin cuvânt și, prin aceasta, să obțină mântuirea. Doar devenind trup poate El să-Și transmită personal cuvintele în urechile fiecărei ființe umane, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi cuvintele Lui și să-I primească lucrarea de judecată prin cuvânt. Doar acesta este rezultatul obținut prin cuvântul Său, mai degrabă decât Duhul care devine evident pentru a înfricoșa omul să se supună. Doar prin această lucrare concretă și, totuși, extraordinară, vechea fire a omului, ascunsă adânc în interior timp de mulți ani, poate fi pe deplin expusă, astfel încât omul să o poată recunoaște și să-i fie schimbată. Aceste lucruri sunt toate lucrarea concretă a Dumnezeului întrupat, în care, rostind și executând judecata într-o manieră concretă, El obține rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu. Aceasta este făcută pentru a face cunoscută autoritatea Dumnezeului întrupat, pentru a face cunoscute rezultatele obținute de către lucrarea cuvântului și pentru a face cunoscut că Duhul a venit în trup și demonstrează autoritatea Lui prin judecarea omului prin cuvânt. Deși trupul Său este forma exterioară a unei umanități obișnuite și normale, rezultatele pe care le obțin cuvintele Lui îi arată omului că El este plin de autoritate, că El este Dumnezeu Însuși și că vorbele Lui sunt exprimarea lui Dumnezeu Însuși. Prin aceasta, înseamnă că întregii umanități îi este arătat că El este Însuși Dumnezeu, că El este Dumnezeu Însuși care a devenit trup, că El nu va fi ofensat de nimeni și că nimeni nu poate depăși judecata Lui prin cuvânt și nicio forță a întunericului nu poate triumfa asupra autorității Sale. Omul I se supune Lui în întregime pentru că El este Cuvântul devenit trup, datorită autorității Sale și datorită judecății Lui prin cuvânt. Lucrarea adusă de către trupul Său omenesc este autoritatea pe care El o deține. Motivul pentru care El devine trup se datorează faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină autoritate, iar El este capabil să îndeplinească lucrarea în omenire, într-o manieră concretă, astfel încât aceasta este vizibilă și tangibilă pentru om. Această lucrare este mult mai realistă decât lucrarea făcută direct de Duhul lui Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele sale sunt, de asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul omenesc al lui Dumnezeu poate vorbi și lucra într-un mod concret. Forma exterioară a trupului Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordată de om, în timp ce substanța Lui are autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni. Când El vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest lucru Îi înlesnește realizarea unei lucrări de o natură concretă. Și toată această lucrare concretă poate obține rezultate. Chiar dacă niciun om nu-și dă seama că El deține autoritate sau nu vede că El nu trebuie să fie ofensat, ori nu-I vede mânia, El atinge rezultatele dorite ale cuvintelor Sale prin autoritatea Lui voalată, prin mânia Sa ascunsă și prin cuvintele pe care El le spune deschis. Cu alte cuvinte, prin tonul glasului Său, asprimea discursului Său și toată înțelepciunea cuvintelor Sale, omul este complet convins. În felul acesta, omul se supune cuvântului lui Dumnezeu întrupat care, aparent, nu are nicio autoritate, îndeplinind, prin aceasta, scopul lui Dumnezeu de a mântui omul. Acesta este un alt aspect al semnificației întrupării Sale: pentru a vorbi într-un mod mai realist și pentru a permite ca realitatea cuvintelor Sale să aibă un efect asupra omului, astfel încât omul să poată mărturisi puterea cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, această lucrare, dacă nu ar fi făcută prin întrupare, nu ar obține nici cele mai mici rezultate și nu ar fi capabilă să mântuiască pe deplin păcătoșii. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, El ar rămâne Duhul care este atât nevăzut, cât și de neatins pentru om. Deoarece omul este o creatură a trupului, el și Dumnezeu aparțin unor lumi diferite și sunt înzestrați cu naturi diferite. Duhul lui Dumnezeu este incompatibil cu omul, care este din trup și, pur și simplu, nu există nicio cale de a stabili relații între ei, fără a menționa că omul este incapabil să se transforme într-un duh. Dată fiind situația, Duhul lui Dumnezeu trebuie să devină o ființă creată pentru a-Și face lucrarea inițială. Dumnezeu poate și să urce în cel mai înalt loc și să Se umilească pe Sine pentru a deveni o creatură umană, făcând lucrarea printre oameni și trăind în mijlocul lor, însă omul nu poate să urce în cel mai înalt loc și să devină un duh și, chiar mai puțin, poate el să coboare în cel mai de jos loc. De aceea Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și îndeplini lucrarea. În mod similar, în timpul primei întrupări, numai trupul omenesc al lui Dumnezeu ar putea răscumpăra omul prin răstignirea Lui, în timp ce Duhul lui Dumnezeu nu ar fi avut cum să fie răstignit ca o jertfă de păcat pentru om. Dumnezeu a putut deveni trup în mod direct pentru a sluji ca jertfă de păcat pentru om, dar omul nu a putut să urce direct la cer ca să ia jertfa de păcat pe care Dumnezeu i-a pregătit-o. Acestea fiind spuse, tot ceea ce este posibil ar fi să-I cerem lui Dumnezeu să alerge, de câteva ori, înainte și înapoi, între Cer și pământ, nu să-l ridice la cer pe om ca să ia această mântuire, căci omul a căzut și, în plus, omul nu ar putea, pur și simplu, să urce la cer, cu atât mai puțin să obțină jertfa de păcat. De aceea a fost necesar ca Isus să vină printre oameni și să facă personal lucrarea care, pur și simplu, nu putea fi îndeplinită de om. De fiecare dată când Dumnezeu devine trup, este din necesitate absolută. Dacă oricare dintre etape ar fi putut fi îndeplinită direct de către Duhul lui Dumnezeu, El nu ar fi fost supus înjosirii de a fi întrupat.

În această etapă finală a lucrării, rezultatele sunt obținute prin intermediul cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă multe taine și lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o de-a lungul generațiilor trecute. Prin cuvânt, omul este luminat de Duhul Sfânt; prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă tainele care nu au fost niciodată dezlegate de generațiile trecute, precum și lucrarea proorocilor și a apostolilor din trecut și principiile prin care aceștia au lucrat. Prin cuvânt, omul ajunge, de asemenea, să înțeleagă firea lui Dumnezeu Însuși, precum și răzvrătirea și împotrivirea omului, și ajunge să-și cunoască propria substanță. Prin acești pași ai lucrării și prin toate cuvintele spuse, omul ajunge să cunoască lucrarea Duhului, lucrarea pe care o face trupul Lui întrupat și, chiar mai mult, întreaga Sa fire. Cunoașterea ta despre lucrarea de gestionare de peste șase mii de ani a lui Dumnezeu a fost, de asemenea, câștigată prin cuvânt. Nu au fost, de asemenea, obținute prin cuvânt cunoașterea noțiunilor tale anterioare și succesul tău în a le pune deoparte? În etapa anterioară, Isus a lucrat semne și minuni, însă, în această etapă, acestea nu există. Nu a fost, de asemenea, realizată prin cuvânt înțelegerea ta despre motivul pentru care El nu dezvăluie semne și minuni? De aceea, cuvintele spuse în această etapă depășesc lucrarea făcută de apostolii și proorocii generațiilor trecute. Chiar și prezicerile făcute de prooroci nu ar fi putut realiza acest rezultat. Proorocii au făcut doar profeții, au vorbit despre ce se va întâmpla în viitor, dar nu despre lucrarea pe care Dumnezeu a voit să o facă la acea vreme. Nici nu vorbeau pentru a-i călăuzi pe oameni în viață ori pentru a revărsa adevăruri asupra oamenilor sau pentru a le dezvălui taine, cu atât mai puțin pentru a le dărui viață. Din cuvintele spuse în această etapă, există profeție și adevăr, dar, mai ales, aceste cuvinte slujesc la a da viață omului. Cuvintele din prezent sunt deosebite de prezicerile profeților. Aceasta este o etapă a lucrării pentru viața omului, pentru a schimba firea vieții omului, și nu de dragul de a rosti profeții. Prima etapă a fost lucrarea lui Iahve: lucrarea Sa a fost pentru a pregăti o cărare pentru ca omul să I se închine lui Dumnezeu pe pământ. Lucrarea de început a fost găsirea unui loc de origine pentru lucrarea pe pământ. În acel timp, Iahve i-a învățat pe israeliți să țină Sabatul, să-și respecte părinții și să trăiască în pace unul cu altul. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că oamenii de atunci nu înțelegeau ce a reprezentat omul și nici nu înțelegeau cum să trăiască pe pământ. Era necesar ca El, în prima etapă a lucrării, să ghideze oamenii în conducerea vieții lor. Tot ce le-a spus Iahve nu fusese cunoscut mai înainte de omenire sau nu fusese în posesia lor. La acea vreme, mulți prooroci s-au ridicat să rostească profeții și toți au făcut astfel sub îndrumarea lui Iahve. Acesta a fost, pur și simplu, un element al lucrării. În prima etapă, Dumnezeu nu a devenit trup și, astfel, a instruit toate semințiile și națiunile prin prooroci. Când Isus a lucrat în timpul Lui, El nu a vorbit la fel de mult ca în zilele noastre. Această etapă a lucrării cuvântului din zilele de pe urmă nu a mai fost făcută niciodată înainte, în epoci și generații trecute. Deși Isaia, Daniel și Ioan au rostit multe profeții, acestea au fost complet diferite de cuvintele rostite acum. Ceea ce au spus ei erau doar profeții, dar cuvintele rostite acum nu sunt. Dacă aș transforma în profeții tot ce spun acum, ați putea să înțelegeți? Presupunând că vorbesc despre lucruri întâmplate după ce Eu am plecat, cum ai putea câștiga înțelegerea? Lucrarea cuvântului nu a fost niciodată făcută în timpul lui Isus sau în Epoca Legii. Poate unii vor spune: „Iahve nu a rostit cuvinte și în timpul lucrării Sale? Oare Isus, în afară de vindecarea bolilor, scoaterea demonilor și lucrarea semnelor și minunilor, nu a rostit, de asemenea, cuvinte atunci când lucra?” Există diferențe în modul în care sunt rostite cuvintele. Care era substanța cuvintelor rostite de Iahve? El doar i-a călăuzit pe oameni pentru a-și conduce viața pe pământ, ceea ce nu are de-a face cu aspectele spirituale ale vieții. De ce se spune că, atunci când a vorbit Iahve, aceasta era pentru a instrui poporul de pretutindeni? Cuvântul „a instrui” se referă la a spune în mod explicit și a porunci direct. El nu i-a dat omului viață; mai degrabă, El l-a luat, pur și simplu, pe om de mână și l-a învățat cum să-L venereze, fără prea mult referitor la pilde. Lucrarea făcută de Iahve în Israel nu a fost pentru a-l trata sau a-l disciplina pe om sau pentru a emite judecată și mustrare; a fost pentru a-l călăuzi. Iahve i-a poruncit lui Moise să-i spună poporului Său să strângă mană în pustie. În fiecare dimineață, înainte de răsăritul soarelui, ei trebuiau să adune mană, suficient cât să mănânce în acea zi. Mana nu putea fi păstrată până a doua zi, deoarece ar fi mucegăit. El nu ține prelegeri oamenilor și nu le expune natura, nici nu le expune ideile și gândurile lor. El nu i-a schimbat pe oameni ci, mai degrabă, i-a călăuzit în a-și conduce viața. Oamenii acelor timpuri erau precum copiii, neînțelegând nimic și capabili doar de câteva mișcări mecanice de bază; și, astfel, Iahve a decretat doar legi pentru a ghida mulțimile.

Pentru a propovădui Evanghelia, astfel încât toți cei care caută cu o inimă adevărată să poată dobândi cunoașerea despre lucrarea făcută astăzi și să fie pe deplin convinși, trebuie să ajungi la o înțelegere clară a istoriei interioare, a substanței și a semnificației lucrării efectuate în fiecare etapă. Fă astfel încât, ascultând părtășia ta, alții să poată înțelege lucrarea lui Iahve, lucrarea lui Isus și, chiar mai mult, întreaga lucrare a Dumnezeului de astăzi, precum și legăturile și diferențele dintre cele trei etape ale lucrării. Fă astfel încât, după ce au terminat de ascultat, ceilalți să vadă că cele trei etape nu se perturbă reciproc, ci că toate sunt lucrarea aceluiași Duh. Deși lucrează în epoci diferite, conținutul lucrării pe care Ei o desfășoară este diferit, iar cuvintele pe care Ei le spun sunt, de asemenea, diferite, principiile prin care lucrează sunt unul și același. Aceste lucruri sunt cele mai mari viziuni pe care toți oamenii ar trebui să le înțeleagă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Devoțional zilnic vă vor garanta cele mai bune resurse spirituale și vă vor ajuta să înțelegeți mai multe adevăruri și taine. Citiți acum.

[laudeluidumnezeucelatotputer]

31. Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite? Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Fragment din „Capitolul 116” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. […] „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu nu este un lucru ușor, dar dacă oamenii au de gând să se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi iluminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, de căutarea lor și de intențiile lor.

Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare sunt cei mai binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară pură? O fecioară pură este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de concepțiile vechi și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu.

Fragment din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care îi aparțin Satanei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și cei care Îi aparțin lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți aceia care realizează și înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cei care vor fi mântuiți și vor depune mărturie pentru Dumnezeu; toți aceia care nu înțeleg cuvintele pe care Eu le rostesc nu pot depune mărturie pentru Dumnezeu și sunt cei care vor fi eliminați.

Fragment din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Scopul arătării lui Dumnezeu, liber de constrângerile oricărei forme sau națiuni, este de a-I permite să-Și termine lucrarea așa cum Și-a planificat-o. Este întocmai ca atunci când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea: scopul Său era de a termina lucrarea de răstignire pentru răscumpărarea întregii rase umane. Cu toate acestea, evreii credeau că Dumnezeu nu poate face acest lucru și considerau că este imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. Ceea ce considerau „imposibil” a devenit baza pe care Îl condamnau și I se opuneau lui Dumnezeu și care a condus, în cele din urmă, la distrugerea Israelului. În prezent, mulți oameni au comis o eroare asemănătoare. Ei proclamă din răsputeri arătarea iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi condamnă în același timp arătarea; ceea ce consideră „imposibil” restrânge, încă o dată, arătarea lui Dumnezeu în limitele imaginației lor. Astfel, am văzut mulți oameni care izbucnesc într-un râs nebun și strident după ce dau de cuvintele lui Dumnezeu. Dar este acest râs diferit de condamnarea și blasfemia evreilor? Nu sunteți respectuoși în prezența adevărului și cu atât mai puțin este atitudinea voastră una de dorință arzătoare față de adevăr. Tot ce faceți este să cercetați în mod neatent și să așteptați cu o nepăsare senină. Ce puteți câștiga dintr-o astfel de cercetare și de așteptare? Este posibil să primiți o îndrumare personală de la Dumnezeu? Dacă nu poți discerne cuvântările lui Dumnezeu, cum ești în măsură să fii martor al arătării Lui? Oriunde Se arată Dumnezeu, acolo este exprimat adevărul și acolo va fi glasul Lui. Doar cei care pot accepta adevărul vor fi în stare să audă glasul lui Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt în măsură să fie martori ai arătării Lui.

Fragment din „Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

„Fecioarele înțelepte” sunt cele care știu glasul lui Dumnezeu, recunosc glasul „mirelui” și, astfel, pot să-L accepte și să I se supună lui Hristos, astfel întâmpinând întoarcerea Domnului și participând la ospățul nunții Mielului. Deoarece „fecioarele nechibzuite” nu știu glasul „mirelui” și nu pot recunoaște glasul lui Dumnezeu, ele Îl resping pe Hristos și continuă să tânjească după un Dumnezeu nedeslușit, până când sunt abandonate și eliminate de Dumnezeu. Putem vedea că, în credința noastră în Dumnezeu, este foarte dificil să Îl acceptăm pe Hristos fără o credință adevărată. Cei care refuză să-L accepte pe Hristos vor rata „ospățul de nuntă al Iubitului” și nu pot fi acceptați de Domnul în casa din Împărăția cerurilor și nu pot intra în locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru om. Așadar, dacă oamenii Îl pot accepta pe Hristos al zilelor de pe urmă și se pot supune lucrării Lui este un factor esențial în a decide dacă oamenii reușesc sau eșuează în credința lor în Dumnezeu.

Fragment din părtășia celui de mai sus

În Biblie, Domnul Isus a profețit că, la momentul întoarcerii Sale, vor fi două tipuri de oameni – El a folosit fecioarele înțelepte și fecioarele nesăbuite drept parabolă pentru toți credincioșii din Epoca Harului: toți care aud glasul lui Dumnezeu și sunt în stare să îl accepte și să i se supună sunt fecioare înțelepte; toți care nu pot să audă glasul lui Dumnezeu, care ascultă și, totuși, nu cred și încă îl neagă, sunt fecioare nesăbuite. Pot fecioarele nesăbuite să fie răpite? Nu, nu pot. Așadar, cum pot fi dezvăluite aceste fecioare nesăbuite și înțelepte? Ele sunt dezvăluite prin cuvântul lui Dumnezeu și prin atitudinile lor după ce citesc în zilele de pe urmă cuvântările lui Dumnezeu – Cuvântul Se arată în trup. După ce Îl citesc, unii credincioși spun: „Ce cuvinte profunde – aceste cuvinte conțin adevărul”. După ce-L citesc din nou, cu atenție, spun: „Aceste cuvinte nu pot să fie rostite de o persoană obișnuită; par să fi venit de la Dumnezeu”. Apoi, mai aruncă o privire atentă și spun: „Acesta este glasul lui Dumnezeu; e imposibil ca aceste cuvinte să vină din partea unui om!” Persoana aceasta e binecuvântată; este o fecioară înțeleaptă. Cât despre fecioarele nesăbuite, unele sunt pastori, unele sunt prezbiteri, unele sunt predicatori și unele sunt credincioși confuzi, care vor doar să mănânce pe săturate. Care e atitudinea lor după citirea cuvântului lui Dumnezeu? „Hmm, cuvintele acestea nu sunt potrivit noțiunilor și închipuirilor mele, nu sunt de acord.” Și, după ce le citesc din nou cu atenție, ei spun: „Unele din aceste cuvinte par rezonabile, dar nu e posibil; aceasta nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu”. Așadar, încă o dată, nu se potrivește cu noțiunile și închipuirile lor. În cele din urmă, cu cât citesc mai mult, cu atât mai puțin se potrivește cu noțiunile lor. Ei spun: „Acesta nu e cuvântul lui Dumnezeu – nu pot să-l accept. Acesta este un fals, un Hristos fals care încearcă să-i înșele pe oameni. Nu pot să cred!” Ce tip de persoană e aceasta? Este un fariseu, o fecioară nesăbuită. Acelea care sunt fecioare înțelepte și acelea care sunt fecioare nesăbuite sunt aduse în lumină de cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este cel care le clasifică și le împarte în categoriile de care aparțin și, apoi, Dumnezeu va începe să-i răsplătească pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi.

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 133

Fecioarele înțelepte vor da ascultare glasului Domnului, îndeosebi pentru că sunt cele care iubesc și caută adevărul. Ele sunt însetate după arătarea lui Dumnezeu; de aceea sunt capabile să caute și să investigheze venirea Domnului și să distingă glasul Domnului. Întrucât fecioarele nesăbuite nu iubesc adevărul, ele nu caută sau investighează venirea Domnului, știind doar să se agațe cu încăpățânare de reguli. Unele dintre ele insistă că nu vor accepta sau investiga niciun Domn care nu vine pe un nor. Altele se supun doar manipulărilor pastorilor și prezbiterilor din lumea religioasă. Orice ar spune pastorii și prezbiterii, ele vor asculta și urma întocmai. Ele cred în Domnul cu numele, dar, în realitate, îi urmează și îi ascultă pe acești pastori și prezbiteri. Acestea nu investighează adevărata cale pe cont propriu și nu pot să distingă glasul Domnului. Unele sunt chiar și mai nesăbuite. Întrucât sunt Hristoși falși care se arată în zilele de pe urmă, ele nu-L caută sau investighează pe adevăratul Hristos și sunt chiar în stare să-L conteste și să-L condamne. Nu înseamnă aceasta că-și taie singure craca de sub picioare? Aceasta este, la rândul ei, o manifestare a unei fecioare nesăbuite.

din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „sunt numite”.

b. Textul original nu conține expresia „numele… dat lor”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic