#povară

[tigara-si-cafea]

Copilul din mine.

Mă îndrept spre vârsta de 30 de ani și deși sunt recunoscătoare pentru faptul că încă sunt și exist, am momente în care mă îngrozesc propriile mele gânduri. Am impresia că am rămas în urmă, ca și un copil care se oprește din drum ca să își lege șireturile care i s-au desfăcut. Un copil pierdut, confuz și apăsat de o povară imaginară. Un copil iubit care a avut mereu prea multe frici. Un copil care a vrut să se integreze în ceva măreț, astăzi adultul care alege să se extragă din majoritate. Un copil plăpând care voia să înțeleagă prea multe, astăzi adultul măcinat de propriile-și enigme.

[inabusire]

2 copii de etnie care se scaldă în apa locurilor amenajate pentru fântâni, în centrul Pieței Unirii. Un pic mai încolo, la 50 de metri, vreo 6 bărbați care așază scaunele și amenajează scena pentru spectacolul de diseară. Dincoace, pe una dintre bănci, un bărbat și o femeie și între ei o fată în scaun cu rotile. Ambii cocoșați de propria cruce, încă senini la față, dar cu trupurile încovoiate de povară. Mă gândesc doar câte drumuri pe la medici trebuie să fi făcut și câtă grijă să fi avut pentru copilă acasă: dă-i mâncare, spal-o, piaptăn-o, încalț-o, exact ca pe un copil mic.

Când mergi într-un oraș mare, tendința e să uiți fragmentele astea de adevăr. Să te lași sedus de prețiozitate, de confort, să strâmbi nasul, să treci pe lângă ele preocupat de gândurile tale importante; și-n fiecare secundă, în fiecare colț de lume nu atât de norocos, 2 copii se scaldă într-o fântână.

Ce bizară și nedreaptă e viața.

(Și-n același timp, zâmbetul lor până la urechi, apa împroșcată în toate direcțiile și nepăsarea față de trecători. Și dragostea părinților pentru fată, curajul de a accepta și înfrunta greul. Ce fel e omul.)

[adz]

i disregarded rhyme structure when doing my initial rough translation of this poem and it's thematically not really right for the project i'm working on anyway, so I'm posting it as-is with the original Romanian below the cut. this is unserious and incorrect and any native speaker would laugh, but i do love Bacovia and if anything about this appeals to you, you oughtta check out more of her stuff! In Memoriam - Agatha Bacovia

Thought, prepare yourself to walk Let us glorify him with every verse

We’ll weave tinsel steps From the long warp dream

Seeing how from blue eyes’ depths Two more stars appeared above

Bright in the evening’s secrecy Glowing on the cusp of dawn

The night has shuddered past On shoes of topaz and ruby

And his glittering visions Through furrows of heavenly fields

I watched through summer nights The light of heaven is a burden.

Te pregătește, gândule, de mers,

Să-l preaslăvim cu fiecare vers,

Să-i țesem trepte de beteală

Din lunga visului urzeală,

Să vezi cum din adâncul ochilor albaștri

S-au mai ivit pe ceruri alți doi aștri,

Strălucitori în taina înserării,

Când stelele se-aprind în fundul zării,

Și-nfiorată înnoptarea vine

Pe ruguri de topaze și rubine

Și visurile lui care sclipesc

Prin brazdele ogorului ceresc,

Cum urmăream în nopțile de vară

Inflăcărata cerului povară.

[un-suflet-anonim]

Singurătatea nu trebuie să pară o povară, ci o eliberare, o bucurie, un momento de respiro când simți că totul te îngrădește și te sufocă.

@un-suflet-anonim

[zamfirfloriannicolae1998-blog]

Nr. 121 "Umbre târâte"

Mi-ai fost soare... ai devenit a doua lună,

Încă simt dorința de a iubii

Alt motiv de a mării oceanul de sub pleoape:

Ți-ai găsit ieșirea-n sangrie sângerând,

Veninul tău tandru-n valuri sângerii

Fiecare strop a fost corupt..

Nevoit fiind voi atinge-n vârful limbii,

Scârbit de existența ta putredă...

Încerc să nu savurez ultima picătură

Încă pot să plâng... nu mă răcești

Imposibil pentru tine... sunt înghețul absolut,

Ieri ai fost iubită, azi soție, mâine devii străină:

Corp gol... misterioasă vei străbate camera

Static trasă-n poză nu voi recunoaște vocea, buzele...

Oare iubirea mi-a devenit inamic

Moartea mi-o dorești

Moartea prieten devine...

Dragă moarte,

Multe am de lăsat în spate...

Chiar dacă și mai multe sunt uitate

În adâncul pământului greu de găsit fiind...

Multe rânduri, primele de iubire

Restul fiind semn de carte-n testament:

Mereu le-am purtat cu tristețe

Pas cu pas grele devenind

Obosit fiind... începând să atingă drumul stropit

Lăsând file-n urmă cu dorințe de răzbunare,

Îți surâde ideea:

Mă privești... rânjești,

Singura care-mi înțelege faptele

Singura care-mi deschide ultima poartă...

Trecând în tăcere fără semn de viață,

De data asta spun pas valsului

Lipsit fiind de armonia cordului,

Grăbit... dorind să-mi găsesc liniștea

Să meditez, să-mi pun punctele-n amintiri

Să știu care-și găsește sfârșitul...

Să fiu sigur că le voi face scrum

Răzbunarea eliberează conștiința,

Să fiu sigur că te voi consuma

Mă-mpingi să te fac să zâmbești fără falsitate,

Imposibil... defineai falsitatea când respirai..

Imposibil... cadavrele nu au sentimente.

Să uiți...

Măcar tu să reușești ce nu am vrut să fiu

Să uiți gânduri separate de realitate

Eu ți le-am oferit punând alte cifre-n perete,

Ciudat... oare de ce încă vorbesc singur?

Mă descarc în fața cadavrelor...

Moarte fiind încă-mi influențează drumul,

Încă nu am părăsit camera...

Tot în cimitirul muzelor mă aflu

Cifre noi... cifre vechi:

Rafturi reci îmbrățișând sicriele zgâriate,

Mereu am redeschis fiecare capitol

Să vezi urmările rănilor de ele oferite...

Dar acum înduri cruda realitate a lumii...

Am spus:

Suferind... negând inevitabilul început al sfârșitului

Voi continua să respir pentru amândoi,

Voi trage după mine al tău corp putred,

Cea din urma mea va privii zăbrelele

Cu degetele rănite trăgând zăvoarele...

Din ziua-ntâi ai devenit monstru,

Ne consumăm... nu te voi lăsa să-mi reamintești,

Din păcate ce ai vrut a fost tardiv

Singur am revăzut orbite goale

Cu greu mutând capacele-n frigul lumii mele...

Supraviețuiesc... de suferință să nu scapi

Ai devenit povară... iad pe pământ,

Liniștea ta...

Încă-mi vorbește negând înghețul sângelui static:

Dorința de a lua-n brațe conturul mutilat

De a atinge ceea ce numeai inimă,

Dar cu brațe de la cot amputate te-ai ales...

[cafeasipovesti]

Bună seara, măi copile, de ce plângi așa cu fire?

Cineva plânge afară… Un trup plăpând simte că duce-a lumii povară, Simte pentru prima dată un gol în stomac și-o săgeată-n piept: ”E nedrept!” se aude un strigăt stins… Cum să-și găsească al vieții rost? Un copil, întors deja pe dos. N-are sens, e prea greu, prea mult, prea intens!!! Unde să pui atât de multă durere, lacrimi-oceane, suspine? ” Nu am pe nime`, Hai cu mine!” Gânduri,…

[filmelemonicai]

Alice in a Wild West Wonderland: despre „The English” (2022) ****

Miniseria de 6 episoade „The English” e a depressed onion cutting itself (vorba lui Bo Burnham): în primul episod, ai senzația că impunătorul Ciarán Hinds – care tocmai a capturat-o pe protagonistă – e the big bad wolf. Și te pregătești să-i vezi urmărindu-se reciproc și confruntându-se la final, în praful de pe strada principală a vreunui orășel local, în timp ce prin fundal se rostogolește un tumbleweed.

De fapt, povestea zguduitoare își dezvelește treptat straturile usturătoare (cu multe pendulări temporale) și îți arată că antagonistul nu e cine credeai, că ne poate uni ceva puternic și de nezdruncinat (oricâte diferențe există între noi) și că tinerele Statele Unite erau ca un adolescent permanent excitat, care refula în violență manifestată plenar, de aceea Vestul Sălbatic era fix așa – dezumanizat și plin de sălbăticie umană.

Pe scurt, în 1890, Lady Cornelia Locke (Emily Blunt) traversează oceanul și ajunge pe pământ american, în căutarea bărbatului care i-a ucis copilul. Aici dă peste o majoritate masculină abuzivă, pusă pe violuri, jafuri și omoruri și e implicată într-o dublă salvare la mustață, alături de Sergentul Eli Whipp a.k.a. Wounded Wolf (Chaske Spencer). Acesta e un Pawnee care a fost soldat în cavaleria americană, în Războaiele Indiene, purtate de Statele Unite împotriva triburilor de Sioux, Cheyenne și Comanche.

Eroina noastră – care ascunde a huuuuge secret – e perfect convinsă că va triumfa și că e protejată de spiritul copilului pierdut. În timp ce Whipp vrea doar o bucată de pământ, pe care să planteze ceva și să trăiască în liniște, iar englezoaica aparent neajutorată e o povară pe care n-ar prea vrea să o care... Bildungsromanul care urmează e o călătorie inițiatică în masacrarea sistematică a amerindienilor și a faunei locale, de-a lungul căreia apar figuri de coșmar, un șerif local care se crede insistent un detectiv modern, scalpuri de ameridieni expuse pe pereți (și nu numai) și peisaje de vis – filmările au avut loc în zone din Spania unde, pe vremuri, Sergio Leone filma celebrele lui „spaghetti westerns”. Finalul este glorios și devastator,niar „The English” e clar o capodoperă, care se întreabă dacă și cum îți poți păstra umanitatea, într-un mediu inuman...?

FIY, pentru lămuri clare apropo de cât de mulți amerindieni au luptat și murit în războaiele americane (cel de independență, cel de secesiune, ambele conflicte mondiale și în Vietnam) și cât de distrugător a fost genocidul lor, de la conchistadori încoace, recomand spectacolul de pe Broadway „John Leguizamo’s Latin History for Morons” (2018)! E o lecție de istorie muuuuult mai utilă decât ce-am învățat la școală, care te face să înțelegi de ce amerindienii n-au avut nicio șansă în fața bolilor venerice ale britanicilor, spaniolilor, francezilor și olandezilor – nații pe care le admirăm plenar în city break-uri, întrebându-ne de ce România nu arată la fel. USA, the greatest country in the world... my ass!

Sursă foto: imdb.com.

[10000thoughtsaboutyou]

De obicei urăsc începuturile pentru că mi-e teamă de schimbare, la fel sfârșiturile deoarece știu că o să ajung din nou de unde am plecat, dar asta e pentru tine, pentru ochii tăi negri ce par atât de obosiți, însă sunt atât de strălucitori chiar și în negura nopții. Minunat cum un om te poate face sa treci printr-atâtea emoții și senzații doar în parcursul unor câteva ore, nu? De la tristețe la fericire, ca mai apoi de la nebunie la extaz.

Ironic sau nu, totul a început de la un simplu act de amuzament. În toamna asta nu doream pe nimeni, frigul de afară mi-era de ajuns, ca mai apoi să intri tu în viața mea într-un mod neașteptat și să reușești să mă încălzești chiar și în astfel de momente.

Misterul pe care l-ai emanat din prima m-a atras poate, m-a făcut să fiu atât de curioasă să te cunosc, apoi stilul tău de bărbat inabordabil m-a provocat să-mi doresc și mai mult. Observasem totuși din prima că tinzi să-ți expui latura ta indiferentă și nu înțelegeam de ce. La un moment dat am avut chiar impresia că problema era la mine, însă ajungând să mai petrec timp lângă tine mi-am putut da seama că lumea te-a făcut să fi așa. Ești o persoană bună, familistă, mereu acolo pentru persoanele la care ții, însă tind să cred că din cauza dezamăgirilor din trecut dorești să te exteriorizezi. Nu prea vorbești mult despre tine, însă ochii tăi oricum vorbesc mai mult decât ai putea tu rosti vreodată.

Am observat că îți place să analizezi, poate mult prea mult, ești la fel ca un prădător ce așteaptă ca prada sa să facă ultima mișcare tocmai pentru a o ataca și a-ți putea marca teritoriul. Apoi e vorba de calmitatea de care dai dovadă, sincer nu înțeleg cum poți fi atât de calm într-o lume plină de haos. Poate din cauza firii mele mult prea vulcanice, uneori stau și mă întreb cum poți rezista continuând să pari atât de calm la exterior, însă să arzi pe dinăuntru? Magnific cum într-un singur om se poate da un război atât de intens al emoțiilor, așa-i? Însă cum reușești să faci față?

O problemă ușor de sesizat la tine este aceea cu viciile, cel mai probabil cu ajutorul lor ai ajuns așa, însă fără să conștientizezi, poate, îți faci rău. Ești tânăr, mai ai atât de multe lucruri de experimentat, atât de multe obiective de atins, însă alegi să stagnezi doar pe principiul ,,fie ce-o fi’’ și nu pot înțeleg de ce. Asta nu-mi dă pace deloc, douăzeci și patru din șapte îmi este prezent pe undeva prin mintea mea și îmi cauzează doar stări neplăcute. Poate exagerez uneori, însă în privința asta știm amândoi că nu.

Nu doresc să fiu o povară pentru tine, nicidecum să crezi că te influențez să faci ceva ce nu-ți place. Tot ceea ce vreau este să fiu prietena ta, prietena ta de care să te poți îndrăgosti, cea pe care să o iei în brațele tale, în patul tău și în lumea pe care o ții blocată în mintea ta. Să fiu acel tip de prietenă care reține lucrurile pe care le spui și chiar și forma buzelor tale moi atunci când le rostești. Vreau să știu chiar și cea mai mică cicatrice de pe corpul tău, să știu cum să te ating și cum să te fac să-mi zâmbești chiar și atunci când simți că ești la pământ.

Și da, îmi doresc să fiu chiar cea mai bună prietenă a ta, îmi doresc atât de multe, de la a fi îndeajuns de bună pentru a-ți merita timpul până la mintea ta. Să experimentez cu tine toate lucrurile pe care nu le-am făcut, însă mi le doresc atât de mult, să atingem împreună nebunia supremă fără a sta cu grija de a respecta vreo regulă. Iar atunci când simți că nu mai poți, să te ridic și dacă nu reușesc, să mă așez lângă tine până găsim soluția perfectă de a ne ridica împreună și să îți șterg lacrimile atunci când totul se duce de râpă. Nu vreau să renunți nicicum la pasiunile, la visele și obiectivele tale, oricând, la orice oră eu sunt aici să te împing de la spate. Vreau să fiu zona ta de confort unde să te poți liniști, iar tu vreau să-mi fii raiul de care am tot dus lipsă în tot acest timp.

[wits-end-stuff]

Poate ca nu dai 2 lei pe florile mele

Dar m am gândit doar la ele

La tine nu ma mai gândesc

Încerc doar sa ma feresc

De gânduri, dureri și traume

Nimic din jurul meu nu e ceea ce pare

Am zis ca poate doar eu suntu vinovat

Dar Dumnezeu mi a arătat, cine-i inculpat

Am vrut doar sa îți scriu....

Sa realizezi ceea ce am vrut sa fiu 💔 ...

Într un fel de sicriu 🤗

Sa simți ca poate sunt din nou viu ...

Sper ca îți vei intalni iubirea

Asa cum îți ascundeai privirea 🤗

Dacă îmi vei spune vreodată ca ma iubești

Te rog sa te ferești...

Nu de mine, ci de karmă

Se pare ca nu mai sunt o povară🥳

Am vrut doar sa îți scriu....

Ceea ce am vrut sa fiu💔 ...

[mmarddybbumm]

repetabilă povară

[stejarmasiv]

Un cal din lemn și 4 variante de percepție

Domeniul echitației, caii în general și călăria mi se par apanajul unei clase favorizate, astăzi, după secole în care calul era doar un animal de povară sau destinat transportului. Un cal din lemn pentru un copil este apogeul oricărui orășean. Echitația apare mai târziu, odată cu venituri consistente. Viciile costă, însă echitația nu dăunează sănătății. Am avut 35 de ani când am urcat prima dată…

[inprimalinie]

Situația din Ucraina, dezastruoasă

Situația economică din Ucraina se înrăutățește din cauza problemelor demografice în creștere. Există din ce în ce mai mulți soldați răniți care devin o povară pentru buget, mai multe persoane strămutate intern, mai multe închideri de întreprinderi din cauza mobilizării și a creșterii taxelor/tarifelor. Criza energetică afectează, de asemenea, economia. Toate acestea cresc cheltuielile și…

[euvincurand1]

Întoarce-te acasă!

Unde ești?  Unde ești? A simțit o sfasiere, o strapungere în inimă, ai lipsea o bucata ... Unde ar fi suflat respirația Sa? Cu cine ar împărtăși și s-ar bucura de tot ce a creat? Cine i-ar fi înțeles Inima Sa? Dumnezeu este Iubire și dorește Iubire oriunde, dorește să vadă Iubire oriunde! Îmi imaginez bufnitura din inima lui Dumnezeu, ...gaura din inima lui Dumnezeu... ...El căuta bucata din inima Lui pe care o pusese în Adam!         Unde ești? Unde ești? Acesta a fost strigătul care a exprimat dorința de a fi una cu noi! Adam nu s-a întors la El... ... De aceea El a venit la noi... Și deși arde de dragoste pentru noi, nu ne va forța niciodată! Strigătul, însă, este întotdeauna același: - UNDE EȘTI? - UNDE EȘTI? - Îți dai seama de unde ești? - INTOARCE-TE ACASA! - DEMULT DORESC SĂ TE REÎMBRĂȚISEZ ! - VREAU SA MĂ BUCUR DE VIAȚA IMPREUNĂ CU TINE! - NU-I NIMIC DACĂ AI GREȘIT! - INTOARCE-TE LA MINE! - VREAU SA FIU CU TINE  PENTRU TOTDEAUNA! - ȘI NU NUMAI PENTRU ACESTI ANI CĂT VOM TRAI  IMPREUNA  AICI PE PĂMÂNT, - DAR PENTRU ETERNITATE - unde esti... Unde esti... UNDE ESTI? Raspunde cu mine: Doamne iată-mă! M-ai chemat și sunt aici, IȚi deschid complet ușa inimii mele! Îți dau fiecare povară, fiecare păcat și tot ce m-a atacat în această viață și care m-a făcut să mă îndepărtez de Tine! iti dau toata viata mea ! Aproape că nu ți-am mai auzit vocea, dar acum te-am auzit, și fug spre tine, IATA-MA! Vreau să fiu mereu cu Tine, să trăiesc cu Tine, să fac totul cu Tine. Îți mulțumesc că ai venit să mă cauți, îți mulțumesc că ai venit să-mi bati la ușa inimii mele. În acest moment îți dau fiecare spatiu al vieții mele, al sufletului meu, al corpului meu și al mintii mele! Vreau sa respir din respiratia Ta,vreau sa traiesc dupa Voia Ta,vreau să gust prezența Ta și să mă bucur de fiecare moment al vieții mele intodeauna impreuna cu Tine. Iti mulțumesc că mă doresti! În numele lui Isus, Amin. @Cristina Ricci Ministries montaj: @AnyPetrov

[paginadepsihologie]

Alergiile afectează 30-40% din populația globală, iar numărul cazurilor este în creștere, cauzând o povară medicală tot mai mare în întreaga lume.

[editura-pazitorul-adevarului]

SIMŢĂMÂNTUL PREZENŢEI LUI DUMNEZEU IZGONEŞTE TEAMA

Întăreşte-te şi îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face. (Iosua 1:9) Numai simţământul prezenţei lui Dumnezeu poate izgoni teama care i-ar face viaţa o povară copilului timid. El să-şi întipărească în minte făgăduinţa: „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie” (Psalmii 34:7). Să…

[barsand]

Noi, nu! de Nicolae Labiș

O parte din noi ne-am învinsGreșeala, minciuna și groaza,Dar e drum, mai e drum necuprinsPână-n zarea ce-și leagănă oaza.Generații secate se sting,Tinerii râd către stelele reciCine-și va pierde credința-n izbândăPe-aceste mereu mișcătoare poteci? Cine din noi va muriînainte ca trupu-i să moară?Cine-o să-și lepede inima-n colbInsuportabil de mare povară?Ca un vânt rău, ori ca o insultăîntrebarea…