#om pierdut

[arhitectul]

ce să-ți mai scriu, iubita mea?

când toate cuvintele mă dor

și duhnesc a macabră tăcere.

ochii tăi ce mai fac?

în ce ochi necunoscuți s-au pierdut?

brațele tale în brațele cui au căzut?

și pe sânii tăi ce om nebun și-a așezat capul noaptea?

ți-aș spune atâtea

însă tot izvorul meu de gânduri

ar secătui

în ultimul moment de luciditate.

@arhitectul

[un-suflet-anonim]

Să nu mai afirmați că în ziua de astăzi aspectul nu e nimic, dacă nu ai cei șapte ani de-a casă și nu știi să prețuiești ce ai.

Nu am văzut nici un simbol al frumuseții absolute să aibă o relație de iubire cu o hidoșenie de om, și prost de dă în gropi.

Să nu mai afirmați că banii nu aduc fericire.

Nu uitați, fără bani nu aveți nimic: nici casă, nici masă, nici pâine pe masă, nici facturi plătite,nici mașină, nici telefoane.

Să nu mai afirmați că nu conteaza ce slujbă ai, atâta timp cât aduci mâncare pe masă.

Încă nu am văzut nici un miliardar să aiba o relație cu o fată săracă doar pentru că e frumoasă, deșteaptă și manierată.

Să nu mai afirmați că vreți fete de casă, cuminți și cu caracter.

Pentru că pe voi,bărbații, tot la curve vă trag 'inimioarele' , căci o femeie de casă, cuminte și cu caracter n-o să facă ceea ce face o curvă.

Să nu mai afirmați că femeile sunt pe interes.

Am întâlnit bărbați care practic nu au mai vorbit cu femei care și-au pierdut slujbele, sau care erau în căutarea unui loc de muncă.

Și voi, bărbații, sunteți pe interes!

Să nu mai afirmați că femeile sunt curve, doar pentru ca s-au culcat cu mai mulți bărbați până au găsit unul care să le iubească cu adevărat, să le ofere protecție și respect.

Și voi, bărbații, sunteți la fel de curve! Uneori poate chiar mai curve decât noi, femeile.

#realitatea_în_fapte

@un-suflet-anonim

[anotheroneidk]

M-am plimbat prin labirintul vieții,

Câteodată alături de oameni

Care mi-au fost ghid

Sau doar mi-au ținut companie.

Și m-am întors la fiecare fundătură.

Eram atât de curioasă

Să găsesc comoara de la ieșire.

Dar am tot dat de fundături

Și am tot dat..

Și am tot dat

Și am cedat.

Iar acum stau, aici, în fundătură,

Înconjurată de 3 pereți

Care mi-au devenit adăpost.

M-am pus în fund lângă un zid,

Cu genunchii strânși la piept.

Analizez fiecare pas,

Fiecare decizie luată,

Fiecare ghid pierdut,

Fiecare decizie în care am crezut

Fiecare om pe care l-am lăsat la mine in suflet.

Și realizez că nu are sens.

Să mă ridic?

Sa plec de aici?

Sa mai am încredere?

Să văd alte ziduri?

Alte obstacole?

De ce...?

Căci poate

Acea comoară de la final

Va fi un labirint mai mare.

Mai bine mă ghemuiesc aici,

Nu mai pot să înaintez,

Nu acum.

[janeblackx]

Slăbiciunea mea

Tu ești slăbiciunea ce mă doboară,

Locul tău e lângă mine, dar mă-nfioară.

Când te văd, uit de nopțile în care-am plâns,

Uit de anii-n care ai fost doar un gând ascuns.

Te iubesc atât de mult, că-mi pierd răsuflarea,

În mintea mea doar tu ești chemarea.

De nimeni nu-mi pasă, nimic nu contează,

Doar dragostea mea, ce mereu te așteaptă.

Cu inima tremurândă, ți-o dau din nou,

Deși frica-mi șoptește că-mi faci doar rău.

Știu că nu ai simțit la fel ca mine,

Și totuși, te vreau, mă pierd în nestire.

Universul meu, ți-am dat tot ce-am avut,

Am crezut în tine, un vis absolut.

Acum, tăcerea mă strânge-n cătușe,

Ascund în mine greșeli ce mă-mpușcă.

Te caut ca un om pierdut pe un drum,

Fără casă, fără rost, fără parfum.

Tu ești slăbiciunea ce-mi frânge ființa,

Și totuși, iubirea mea ți-e credința.

Cât rău mi-ai făcut, inima te iubește,

Ești durerea ce-n mine încă trăiește.

Poate-ntr-o altă viață vei fi doar al meu,

Vom trăi o lume cuprinsă de vis, doar tu și eu.

[uncrestinnou]

Adevărul despre moarte

Indiferent în ce parte a acestei planete trăiești, cât de bine ai grijă de corpul tău sau cât de mulți bani ai în contul bancar, nu ai cum să scapi de moarte.

Sună un pic cam deprimant? Sigur. Dar avem și vești bune! Vești foarte, foarte bune.

Pentru că noi cei care aparținem lui Hristos, avem o speranță care este dincolo de această lume...

„Și dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.”

Romani 8: 11, NTR

Moartea este cea mai importantă unealtă a dușmanului nostru, motiv pentru care Isus a venit să o învingă. De aceea, El a devenit om, a luat asupra Sa pedeapsa supremă și a pus moartea la locul ei de drept, sub autoritatea și stăpânirea lui Dumnezeu.

Da, viața este trecătoare, dar moartea este doar temporară. Iar Duhul lui Dumnezeu poate face ceea ce niciun om nu poate face - să dea viață celor fără viață și să răscumpere ceea ce a fost pierdut.

Adevărul despre moarte este că ea nu este sfârșitul poveștii.

În curând, Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă și va face toate lucrurile noi. Precum unui bebeluș i se dă suflarea miraculoasă și misterioasă a vieții, la fel și Duhul lui Dumnezeu va da viață celor ce par pierduți și va învia pe cei morți.

Și aceasta este o veste cu adevărat foarte, foarte bună.Amin🙏🙏❤️🇮🇱

[baiatul-cu-tumblar]

Sunt un om mic pierdut in probleme mari

[holytalemusic]

M-a avut...

m-a avut în gând, în brațe și în suflet...

m-a pierdut așa cum orice om pierde din prostie, nepăsare, răutate și poate dintr-o iubire despre care a crezut că va rămâne a lui mereu, chiar dacă nu făcea nimic pentru a o păstra.

[rockgirl05]

"Mai sunt și oameni triști;

Își odihnesc obrajii-n mâini

Și nu-nțeleg

De ce

Poartă povara lumii-n spate,

Încă,

Dup-atâta trudă.

Poate ca sufletul

Să fie mai ușor

Apoi,

Sau..

Cine știe?

Mai sunt și oameni duri;

Și-au lepădat emoțiile

Demult,

De la prima palmă,

De la prima durere,

De la prima lacrimă

Vărsată pentru cine

N-a-nțeles

Cum e să fie

Părinte

Sau prieten

Sau OM,

În definitiv.dacă n-au fost învățați

Și cum să iubească?

Dacă n-au fost învățați

Să simtă?

Mai sunt și oameni răi;

Și-au îngropat aripile

Sub călcâie,

Odată cu oamenii

Pe care i-au folosit

Ca să se înalțe.

Un pas mai sus,

O emoție în minus.

Iar Dumnezeu

Și-a închis ochii

În fața crucii lor,

Deși nu și-a putut ascunde

Lacrimile,

Pentru oamenii striviți

Și pentru aripile

Găurite.

Mai sunt și oameni buni.

Au lumină pe obraji

Și bunătate-n ochi,

O copilărie pe care

N-au pierdut-o

Încă,

Deși își strivesc

Inimile

De aceleași ziduri

Universale.

Iar oamenii buni

Au fost, poate,

Odată,

Și triști,

Sau duri

Sau răi

Dar au știut să-și refacă

Aripile

Din noroi,

Iubind."

[arhitectul]

valoarea pe care o acorzi unui om e cea din cele mai grele momente. atunci se vede diferența dintre cine-i făcut să rămână și cine-i făcut să plece. când te faci că nu ai timp pentru omul tău, că ai lucruri mai importante de făcut, atunci e totul pierdut. lucrurile tale vor veni și vor pleca. pe omul tău îl vei pierde.  e o regulă nescrisă a alegerilor în viață. în esență, n-am fost suflete pereche, ce ironie.

@arhitectul

[confesiunianonime]

Mi-am pierdut aproape 5 ani din viata lângă un om de tot rahatul, blocat în mintea lui, fără un tel în viata. Tot ce voia era sa facă bani pe cai ilegale, iar ideea de a întra la pușcărie i se părea amuzanta și normala. Un om cu doua fete care linge unde scuipa. Ma bucur ca într-un final mi-am dat seama ca nu e ce trebuie. Ma bucur ca l-am părăsit.

#confesiunianonime

[sad-souls-things]

Ai ajuns să urăști un Univers întreg din cauza unui om. Ai început să vezi totul ca un pericol care il poate lua de lângă tine, când de fapt tu îl pierzi singură.

Dar poate că tu începi să-l pierzi, pentru că el te-a pierdut demult.... Acele seri în care l-ai așteptat degeaba, acele îmbrățișări de care ai avut nevoie și el nu era, acele sărutări pe care nu ț-i le-a dat când a avut ocazia.

Dar poate că sunteți două persoane diferite... Și atunci de ce ne-am ieșit în cale? Sau asta trebuia să fie doar o simplă cunoaștere și am forțat -o noi?

Eu, pentru că mă simțeam singură, și tu, pentru că ai vrut să-ți confirmi bărbăția și faptul că poți suci mințile oricui....

[flowers-for-a-dream]

Distrus

O durere adâncăCu rădăcini în decenii de trăiri,Ca o presimțire sumbră,Ca o răsuflare rece și morbidăA unui viitor atât de prezent. Teamă, frică, dor și durere.Un suflet suferind de singurătate,De neputință și neîmplinire.O conștiință obosită,Încărcată de regrete și frustrări. Un om trist –Atât de trist și de singur,Pierdut și șovăitor,Captiv în propriile temeri. Un om distrus.

[bartholomaus]

Richiș / Reichesdorf

Satele sasesti din Ardeal...Un popor intreg sortit pieirii. Au plecat, izgoniti si umiliti. Ceea ce nu au reusit tatarii, turcii si austriecii in 850 de ani, au reusit conducerile si politica de la Bucuresti, dupa 1918, apoi dupa 1944. Am pierdut cu totii, dar cui ii pasa. Am invatat o istorie falsa si fabricata de comunisti, o istorie care ne ascunde adevarul despre Ardealul cel frumos. Nici macar de mostenirea culturala ramasa nu suntem in stare sa ne ocupam. In cativa ani, se va duce totul de rapa, monumente istorice de valoare inestimabila se prabusesc sub ochii nostri. In multe sate si orase, ele mai supravietuiesc datorita eforturilor celor izgoniti. Satele cu casele franciscane ar fi demne sa fie trecute sub protectia patrimoniului cultural, protejate de atacul populatiei noi care in 20 de ani a distrus sistematic mare parte din aceasta bogatie. Bucurestiul are alte treburi sau chiar se bucura pentru pierderea lor. Ce pacat. Sa le fotografiem cat mai exista, sa afle si copiii nostri ce am avut si ce am pierdut.

drama asta o poti vedea atat la Sibiu, cat si la Biertan, Atel, de-a lungul Vaii Tarnavei sau a Hartibaciului, in Marginime ca si mai peste tot in sudul Transilvaniei. E-n legea naturii ca o nisa ecologica, creata prin disparitia unei specii, sa fie ocupata de o alta... in cazul de fata, schimbarea nu e tocmai benefica, nu stiu cam cat i-ar trebui noii "specii" sa se integreze intr-o societate normala, presupunand ca societatea romaneasca ar putea deveni suficient de curand una normala... De aceea mi se pare foarte sugestiva formularea lui Sorin "pierduti in dezintegrare"...

nu am/aveam nimic de comentat in ceea ce priveste titlul "pierduti in dezintegrare", doar strict despre drama anterioarelor localitati Sasesti; si in interesul rectificarii spuselor Dvs., as vrea sa mentionez ca Sasii nu sunt "o specie disparuta", ci un popor batjocorit de un regim anume, furati, alungati si vanduti de catre cei cu care au conlocuit de peste 800 de ani pe acele meleaguri, iar acum se fac bani pe spatele lor, pe cultura lor si pe munca lor de sute de ani - vezi Sibiu, care a fost capitala Europeana dintr-un singur considerent (legatura istorica dintre Luxembourg/Sibiu, deoarece din aceea zona au plecat foarte multi "Sasi" catre Transilvania, acum sute de ani), datorita unei singure "specii"😕 - Sasii ! Iar faptul ca acum au devenit localitati populate in majoritate de tigani, a fost o strategie socio-politica si nu o evolutie pur naturala, bazata pe "legea naturii"! "fiecare popor isi merita soarta" - se potriveste perfect in aceste circumstante, zic eu …

Departe de mine gandul de a intra intr-o polemica pe tema sasilor, ii respect prea mult! Am trait o viata de om in Sibiu, credeti-ma ca sunt in cunostinta de cauza in ce priveste modul cum au fost tratati de ambele regimuri... Pacat, nu stim sa respectam elementul uman valoros si, intr-un fel, ne meritam soarta, va dau dreptate... Termenul "specie" l-am folosit nu in sens peiorativ, ci pentru a sublinia similitudinea intre situatia de fata si ceea ce se intampla in natura. Nu pot sa nu va dau, cel putin partial, dreptate in ce priveste caracterul voit, intentionat al politicii duse de fostul regim... Consecintele le suportam azi cu totii. In privinta exploatarii muncii sasilor, a tot ce (inca) mai dainuie din activitatea lor, de-a lungul istoriei noastre comune, sunt intru totul de acord: se abuzeaza inclusiv de imaginea lor ca persoane in scop pur politic (vezi proiectul sustinerii lui Johanis Klaus pentru functia de premier; n-am stiut daca sa ma bucur pntru toti romanii, in speranta ca se va misca ceva in directia buna) Ar fi multe de spus, dar n-as vrea sa transformam pagina in tribuna politica...

[emanuelstefancu]

Manifestul unui om senil

Uzura existenței mă-nfrânge bătrânVisurile se risipesc în vânt, dar eu rămânsă-nfrunt tăceri în depărtareși să-mi revendic dreptul la visare. Curge tristețe-n oboseală…Eu mă mint că nu-i amară-Sunt un gând uitat în trup,lunecat pe colți de lup. Mărturisire a unui suflet obosit de timp-Rătăcesc în umbră, căutând un anotimpdintr-un trecut pierdut, dar încă viupe frunze risipite, cu sângele-rugină…

[andreea1578578]

Când un om are încredere în tine,

Înseamnă că se bazează mult pe tine.

Dar, dacă cumva l-ai trădat, încrederea în tine, a eșuat.

Aceasta, este o piatră prețioasă,

Ce nu e bine la mulți să fie încredințată,

Unii oameni abuzează de încredere,

Și când nu te aștepți, îți bagă cuțitul în vene.

Nicio durere nu-i mai mare

Ca în omul ce ai avut încredere mare.

Aceasta-i greu de obținut,

Dar și ușor de pierdut.

[hopernicus]

Azi, Romania, a pierdut si a castigat un mare poet, in aceeasi secunda

Stiu, detest, dar am martori. Chiar asa s a intamplat. Ieri noapte citeam un om viu, acum revenind la cartea lui aflu ca nu mai este. S a ridicat cu “liftul” lui – cum ar fi spus- deasupra singuratatii.Un om si un poet care mi a aratat ca nu am dreptate.Iata ce scriam ieri citindu i antologia de la Editura Stiinta.Drum lin printre stele!Azi, Romania, in aceeasi secunda a pierdut, dar a si…