Tumgik
#nascut in romania
opisicaneagra13 · 10 months
Text
Ce înseamnă să fii român? - Răspunsurile ChatGPT
Anul ăsta, nu am mai postat nimic. Și a fost minunat așa! Nu știu dacă ați aflat, dar se poate să lași deoparte telefonul când nu ai chef de el. Nu trebuie să postezi ceva neapărat. Despre orice. De fapt, nu trebuie nimic. Și, mai ales, nu în acea zi, neapărat. Pot scrie pe 2 decembrie un articol de genul, nu-i așa? :) Anul ăsta, nu am mai simțit să „mă iau” de nimeni. Să facă fiecare cum știe. Mi s-a cam luat. Toată lumea educă pe facebook, toată lumea are păreri, însă nu mai e nimeni acolo să citească. Să asculte. Să poarte un dialog. Toți vor să devină, din followers, influenceri. Păi, și cine mai urmărește conținutul, dacă toți sunt creatori de conținut? Și, până la urmă, ce înseamnă să fii român? - Am aflat ce zice ChatGPT despre treaba asta.
Voiam să public ceva încă de ieri, când a fost Ziua Națională a României. România, așa cum o știm noi, a împlinit 105 ani. Mai bine de un secol, însă atât de tânără pe harta lumii. Dar nu despre contextul istoric al Marii Uniri vreau să scriu astăzi. Nu că l-aș stăpâni extrem de bine, cu toate ițele lui… Azi, pe 2 decembrie, mi-a venit mie pe chelie să mă întreb: Ce înseamnă să fii român? Ani la…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
omararnaout · 1 month
Video
youtube
Din iubire m-am nascut♥
#omararnaout #Diniubire #romania #music ❤️❤️❤️
0 notes
miraclecell · 2 months
Text
Noua Serie: Amintiri din copilarie
In fotografie: Simona, verisoara mea cu un prieten Am crescut in Romania, orasul Hunedoara, desi nu m-am nascut acolo. Odata cu sosirea adolescentei, parintii m-au lasat- un pic- sa merg in vizite la anumite persoane. Una din cele mai frumoase amintiri care le am, au fost vizitele mele la verisoara mea acasa, Simona Lavric:) Imi placea sa merg la ea acasa pentru ca avea bomboane, ciocolata, si…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
anoceanofbeauty · 2 months
Text
Comunitati nascute din liniste
In “Vetre de sihastrie romaneasca”,  Ioanichie Balan povesteste cum au luat nastre multe dintre localitatile sau orasele din Romania. El spune ca de multe ori totul a inceput cu un sihastru care si-asezat locul de isihie intr-un loc retras si in jurul lui au venit altii si altii si in final s-a nascut o mica comunitate care s-a extins devenind uneori un catun, sat sau oras. Aceasta descriiere…
0 notes
bartholomaus · 1 year
Text
Rose Teutsch - Unchiul meu a murit la Stalingrad cu 22 de ani in armata romana si ca drept multumire ca si-a jertfit viata pentru Romania, dupa razboi i-au desproprietarit pe parinti si au bagat tzigeni din Intorsura Buzaului in casa lor. Puturosi, au ars si pana gardurile de lemn, i-au umplut cu plosnite si paduchi si au fost zilnic amenintati de ei. Mama mea era pe atunci 12 ani! Parintii au muncit apoi toata vara la consateni pe camp numai pentru paiele de la grane. Toamna cand s-au dus sa aduca paiele, i-au gonit cu biciul din curte si nu le-au dat nimic! Cand s-au dus la Primarie sa se planga li s-a spus: "sasului plateste clopotu"!!! Si astazi se mira dragii nostrii romani ca au plecat "toti" in Germania????? Si in loc sa se bucure ca au "mostenit" tot de la ei, se raspandesc insasi in toata Europa, si de multe ori ma gandesc ca nici aici nu avem loc de ei.... chiar daca suna drastic, toate minoritatile in Romania au fost batjocorite, dar pe de alta parte asteapta respectul Europei desi se poarta cum se poarta (numai unii) incat reputatia lor a avut mult de suferit.... dar urla ca din gura de sarpe ca vezi doame "trebuie" sa gazduiasca si ei cativa sirieni!!!???? Stiti, eu am un nepot de 15 ani, nascut aici in Germania si el mi-a spus odata ca respectul trebuie sa ti-l castigi, nu il primesti automat numai pentru ca esti bunica mea! Poate ar ajuta la multi daca ar gandi ca un copil de 15 ani! Rose Teutsch - si dupa aceea au fost dusi la munca silnica in Siberia unde au murit de frig si de foame jumate de ei! Cei ramasi in tara nu au avut de lucru, nu au fost angajati nicaieri, mama mea cu 14 ani a trebuit sa munceasca la cariera de piatra (ma mir ca a ajuns varsta de 82 de ani!) iar fratele ei s-a dus dupa aia sa lucreze la fabrica, s-a calificat la locul de munca si a ajuns chiar maistru. Cand s-a vazut ca toate casele sunt devastate, le-a dat casele inapoi sa le poata renova. Si este curios ca tot sasii au avut mereu cele mai frumoase case din satele unde locuiau. Dar ura romanilor nu a avut granite... vecine bune ale bunicii cu care au copilarit si trait de ani de zile, le tratau deodata ca dusmani si le spuneau ca ar fii trebuit sa le taie si mainile ca sa nu mai poata muncii, ca si din nimic tot au mai mult ca ei desi au fost dezbracati pana la piele!!! Tara asta este pentru mine locul unde m-am nascut, nici mai mult nici mai putin, tara asta a fost foarte vitrega cu familia mea si chiar cu mine, desi eu sunt deja a treia generatie. Daca va inchipuiti ca m-a declarat inexistenta cand am facut cerere la Casa de pensii, numai sa nu imi plateasca pensia. Curios este ca atunci cand mi am platit timp de 20 de ani cotizatiile si alocatiile din salariu, am existat... numai la plata nu exist! Asta este ROMANIA!!!!! -- În data de 5 iunie 1946, numitul Herbert Michail din sat Roadeș, nr. 170 era expropiat pe motiv că era "moșier" și lucra "moșia" în regie. E bine de citit pe documente cât de bogat era "moșierul" sas din Reddeln (Roadeș). Dar și mai important de citit numele membrilor comisiei de expropiere: Țânțărean Gheorghe, Țânțărean Ion, Man Teofil, Matei Ion, Pandrea Gheorghe, Pălășan Ion, Holiș Anton, Lăpădat Ion, Derji Andrei, Matei David, Toanta Ion, Țânțărean Ion (126), Derji Ion. Un document care arată cum a început dezmembrarea morală, economică și socială a comunităților săsești din Transilvania.
0 notes
Text
hello
Sunt din Romania dar ma-m nascut in los Angeles
0 notes
Text
Marialucia își caută frații și sora
Marialucia scrie, Caut pe cei doi frati ai mei si sora mea, ma numesc Mustafa Luminata, sunt nascut in Calarasi (Romania) pe 08 aprilie 1992.Frații și sora mea sunt:-Constantin Florin (avea 11 ani)-Constantin Marian (avea 7 ani)-Mustafa Mariana (avea 4 ani)Mama mea biologică se numește Mustafa Anica. Vă rog să împărtășiți apelul meu cât mai mult posibil, astfel încât să îmi pot găsi frații și…
Tumblr media
View On WordPress
1 note · View note
liana-iovu · 2 years
Text
Ce viata as fi avut daca nu as fi fost nascuta in Romania...asa este si cu refugiatii, imigrantii...nu au absolut nicio vina ca s-au nascut unde s-au nascut si ca sunt cum sunt si au nevoie de ajutor...
Cea mai importanta lectie in ultimii 10 ani pe care am invatat-o...sa nu ai vreodata nevoie de ajutorul omului. Sa nu ai vreodata nevoie de ajutorul omului. Vezi ce faci, cum faci, sa nu ajungi vreodata intr-o situatie in care sa ai nevoie de ajutorul omului.
0 notes
diasporamadrid · 3 years
Text
Născut și crescut în Spania, Alexandru Țîrlea a fost convocat în premieră de Florin Bratu la echipa U21(interviu).
Născut și crescut în Spania, Alexandru Țîrlea a fost convocat în premieră de Florin Bratu la echipa U21(interviu).
Născut și crescut în Spania. Alexandru Țîrlea este un fotbalist care s-a născut și a crescut în Alcala de Henares (Spania). A fost legitimat la grupele de juniori ale celor de la Real Madrid, pentru care a evoluat timp de 10 sezoane. Alexandru este pregătit pentru debutul oficial la „tineret”. Fundașul dreapta legitimat la echipa secundă a celor de la Deportivo Alaves a fost convocat în premieră…
Tumblr media
View On WordPress
1 note · View note
Happy fk the Ottoman Empire day! 🍾🍹
Tumblr media
Unul din cele mai importante moment ale domniei lui Carol a fost obţinerea Independenţei României faţă de Imperiul Otoman, act care i-a adus un prestigiu uriaş. La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţia decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman. ! 10 Mai este ziua in care s-a nascut Romania , este ziua in care romanii ar trebui sa o sarbatoreasca ca si zi nationala . „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte„
Nichita Stănescu – poet, scriitor și eseist.
La multi ani romani , la multi ani Romania !
Fotografia reprezinta ziua de 10 mai , Calea Victoriei in anul 1920.( pe atunci, ziua nationala a Romaniei )
90 notes · View notes
Text
Tumblr media
Ups 😂
1 note · View note
black-in-life · 4 years
Text
Te gândești să pleci din România, să faci bani măcar de o mașină mai bună și să te intorci…
Ajungi in străinătate, reușești să te angajezi pe undeva și muncești, strângi ceva bani, dar a trecut un an de când nu ți-ai văzut familia.
Te gândești că așa nu se poate, ai bănuți să închiriez un apartament mai mare și să-i aduci și pe ei, să nu trăiți separat până faci banii de ce-ți propui.
Îi aduci, dai copilul la școală, vezi cum nevasta învață limba țării in care stai pe zi ce trece mai bine.
Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mănâncă ciorbă făcută de mami, pentru că la școală le dă altceva de mâncare si s-a invatat cu mancarea de-aici.
Când se îmbolnăvește câte unul din familie, dai fuga la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atenție
Cu școală copilului nu prea ai nicio grijă că nici fondul clasei nu-l strânge nimeni.
Si te inveti cu asta…
Mai trece ceva vreme si te gândești că ar fi buna o vacanță, că după trei ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii.
Si iei familia, mașina ta cu numerele de inmatriculare din țară în care stai si pleci la drum către tata si mama, de care îți este foarte dor.
Intri in granița si de-odata te izbeste sentimentul de-acasa, cu carutele de pe sosea, cu gaurile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un rahat aterizat in zona, cu puzderia de copii la cersit care te asalteaza sa le dai ceva… dar treci peste asta, pentru ca aici esti nascut.
Si faci sutele de km pana la casa parintilor, in tot atat timp cat ai facut miile de km pana la granita cu Romania.
Nu e problema… esti ACASA si te simti nemaipomenit.
Iti imbratisezi parintii, ii pupi si sentimentele de revedere te coplesesc. E normal.
Dar… dupa cateva zile numai, copilul te intreaba daca mai stati ca se plictiseste, nevasta nu-si mai gaseste locul si toti te intreaba cand plecati.
Pentru ca vecinul nu-ti zambeste cand te intalnesti cu el pe strada, daca te lovesti din greseala cu cineva pe drum nu se va scuza, pentru ca omul de la ghiseul unde iti ceri un pasaport nou te repede si te trimite la rand, pentru ca pana si cand cumperi o eugenie de la magazinul din colt, vanzatoarea te trateaza cu sictir.
Si atunci, te gandesti ca pleci iar si pana te intorci cu siguranta se va schimba mentalitatea pe care tu deja ai rearanjat-o.
Ajuns înapoi, mergi la servici și le povestești colegilor ce minunat a fost, iar seara când ajungi acasa, îi explici nevestei de ce e bine să faci un imprumut la bancă să ai casa ta aici, în străinătatea asta nenorocită.
După încă ceva vreme, ai cheile de la casa ta cea nouă, plătită în rate, ce-i drept, până la sfârșitul vieții tale, dar a ta.
Și începi să mergi din ce in ce mai rar în România, iar după ultimul drum in care ți-ai îngropat părinții, nu mai iei în calcul să ajungi acolo, pentru că nu mai ai la cine.
Acum ești bătrân, un emigrant cu copii naturalizați, doar pașaportul tău mai indică faptul că ești roman și sufletul tău care a rămas legat de casa în care te-ai născut.
Copiii tăi au pașapoarte străine și ești fericit că măcar vorbesc română și au aflat de rădăcinile lor.
Câteodată ți se umezesc ochii când te gândești la copilaria ta, la părinții tăi și la locurile in care ai crescut.
Dar… viața este așa
4 notes · View notes
Text
http://www.t-jobs.org/transcendent-blog#
#sashaichimnutace
Cu ce gen te identifici?
Sunt un barbat trans
Ce varsta ai?
Consider ca varsta este un construct social care nu spune absolut nimic despre intelepciunea persoanei, asa ca, dupa lungi consultari cu sfetnicii regatului sufletului meu, si avand ca inspiratie recenta abdicare de la "ce bine c-am crescut ca un print" din Regat, acum doua luni am decis sa abdic si io de la varsta. Dar daca e musai sa se stie atunci am la curent 7 ani de HRT.
Ce studii ai?
SCOALA VIETII imi vine sa strig din toti plamanii da' n-o fac ca trebuie sa-i tin protejati, mai ales pe vremurile astea de Covid-19, desi cred cu tarie ca sistemul educational este mult prea depasit de starea actuala a lumii in care traim ca sa te mai poti lauda VERITABIL cu studiile si diplomele de carton. Dar am facut 12 clase la o scoala care avea si cinematografia ca profil deci sunt un fel de operator in tehnici cinematografice ca unica diploma, si dupa m-am apucat de Inginerie Aerospatiala ca sa ma las si sa mai incerc si la Asistenta Sociala, ca poate voiam sa am doua facultati abandonate nu doar una ca toti sarakii.
Cu ce te ocupi si de cand?
De cand m-am nascut ma ocup cu creșterea, in special a mea. Iar cand vine vorba de mine e ca si cum as avea doua joburi full time, trei copii acasa, caine si o amanta, atat de dificil sunt. Pe zi ce trece ma tot cresc emotional, spiritual, intelectual, uman, si am o vaga impresie ca o sa ma cam tina asa pana mor (dhuamneajuta).
Asa, pe bani, ca job, am facut si fac o mulțime de lucruri. Am inceput sa fac bani in 2005 ca Game Tester dupa o răsunătoare cariera de cateva zile in curierat, apoi dupa vreo doi ani am fugit dupa o fata pana in Argentina unde am invatat sa fac bijuterii goth, tatuaje si body piercing, skilluri care m-au ajutat sa mananc o paine desenand tatuaje temporare (nu, nu d-alea cu fake hena "neagra" care sunt niste bombe toxice bleah-no-no) pe-o plaja din Valencia unde am aterizat dupa ce ne-a lovit El Paro del Campo feat Argentina editia din 2008. Cand m-am intors in tara am gasit de lucru la vandut vacante pe viata pe-o insula din Spania; eram mic si prost si prost si prost si vindeam multe vacante si faceam la bani din bonusuri de performanta de ziceai ca m-am nascut cu mir in frunte smr, dar ne-am despartit de indata ce am aflat ca vindeam minciuni asa ca mi-am luat spaniola si de frica sa n-o pierd m-am angajat la un Helpdesk. Suport tehnic in studii clinice faceam io la birouasul meu corporatist din mijlocul hangarului ala imens de la un anume etaj 4 din zona crepusculara Pipera. Si ofeream suport si in engleza, si in romana dar mai ales in spaniola. Odata am reusit sa ajut chiar si in franceza o doamna asistenta care avea nevoie de un password reset; norocu meu ca era din Quebec deci nici ea nu vorbea mare branza de franceza asa c-am furculiționit-o pe femeie de mi-a zis chiar si mulțumesc "bocu" la sfarsitul apelului. Si ajutam doctori, asistente, pacienti, pe Pfizer, pe Sanofi Aventis, dar mai ales pe CRF care era un proiect mediocru de care fugeau toti ca cica e urat si naspa si greu si pieidracesanutemaivad. Da io de fel sunt milos asa ca l-am luat sa-l cresc mare si frumos si-asa am ajuns ce-l mai bun 2nd level si trainer pe care l-a vazut vreodata CRFu' in toata viata lui si nici nu cred ca a mai văzut de-atunci, jur. Pai cand ieseau copiii epuizati din zecile de ore de 'jdemii de traininguri si-i intrebau care proiect le-a placut cel mai tare ziceau toti, in cor, "- trainingu pe CRF cu Sasha* (pe-atunci nu mi se spunea inca asa) e cel mai misto". Si eu l-am facut sa fie pentru ca sunt prea creativ si chiar ma pricep la oameni. Dar apoi m-au cam dat afara. Asta s-a datorat in mare parte faptului ca eram "lezbianca" open si am indraznit sa cer sa mi se adreseze direct colegul care s-a plans ca prea-s io "lesbi" cu iubita mea pe la munca. In fine, ei au terminat cu mine in 2012 iar eu am terminat cu ei in 2016 cand am castigat procesul in instanta si m-am umplut de bani.
Dupa o pauza de cateva luni am incercat un restart cu Corporatia c-am zis ca n-or fi toti atat de jalnici precum Stefanini, asa ca m-am dat umpic la HP, la HP i-a placut si lui de mine chiar daca eram un trans la inceput de tranzitie (jos palaria pentru toti oamenii de acolo, de la colegi pana la manager/mangera au fost superbi, nota 10000000000 pentru omenie, empatie si acceptare) si ar mai fi tinut umpic romanta, cred, dar a fugit in Spania si a trebuit sa divortam. Era printr-un tarziu de 2014. Atunci am decis ca oricum sunt sarac si in Corporatie deci n-am nimic de pierdut asa ca mi-am indreptat sufletu catre singura mea mare dragoste adevarata, adica sa incerc sa-i ajut pe oameni sa fie mai umani ca poate asa vindecam planeta de boala capitalismului si-a goanei dupa imbogatire cu orice cost (cum ar fi cei peste trei milioane de copii care mor anual din lipsa de hrana). Si m-am dedicat dupa cum m-am priceput si eu, prin activism trans, voluntariate, proiectele mai mici sau unele chiar si mai mici, grassrooting, carte vie, traininguri pe identitati de gen, pe diversitate, pe antidiscriminare; asa s-a facut ca am ajuns cu vorba si la copii din comunitati marginalizate (se stiu ei care sunt copiii aia din Slatina care mi-au oferit de depaaaaaaaaarte cea mai frumoasa lectie de umanitate si iubire), si la gabori, la psi(hologi, hiatri, hoterapeuti), la studente si studenti, la oameni random din viata mea.
M-am intors umpic la munca pe "salariu" in proiectul București 2021 Capitala Culturala de la ArCuB, iar de acolo m-au dus pasii la copiii de la Clubul de Educatie Alternativa 141, cel mai frumos loc unde mi-am lasat vreodata energia, care apoi a fost ingropata sub plafonul scolii pe care l-a prăbușit coruptia si furtul din banu public. End of story.
Am mai castigat bani ca ajutor de bucatar, șofer pe uber, am si ospatarit, iar ca emigrant in tari straine am facut curat prin hotel si de mancare prin bucatarii.
Unii oameni au zis despre mine chiar si ca sunt artist si-au dat si la gazete despre performance-ul meu, altii vor sa ma vada publicat pentru ca le place cum scriu, iar eu vreau decat atat, sa-i invat pe oameni cum se construiește iubirea si sa fac picturi in lumini si desene cu gel auriu pe lemn pictat in albastru de Grecia si sa fac origami sa impaturesc sute de fluturi pe care sa-i adun in ganduri si sa-i lipesc cu sau fara voie pe pereti de muzee.
Am ales sa scriu umpicut mai mult pe subiectul asta pentru ca vreau sa atrag atentia asupra faptului ca "ocupatia" - sau "jobul" - nu mai sunt de mult lucruri care sa ne defineasca aptitudinile, capacitatile, talentele, visele si dorintele.
Cum ai descrie copilaria ta?
Fericita pentru ca pe vremea aia exista libertatea de a explora si de a te juca pe-afara cu ceilalti copii (si eram o droaie nu gluma) fara frica ca ne calca masina sau ca ne rapeste careva, si foarte trista pentru ca mi se reamintea zilnic ca nu se poate sa fiu cine sunt eu cu adevarat.
Un exemplu de moment foarte fericit din copilarie.
Peietenia cu surioara mea cea mica, cu ea am invatat despre cum se construieste iubirea si cat de misto se simte olidaritatea (exceptie momentul ala cand si-a facut un coven cu prietena ei si m-a blestemat sa nu intru la liceu pentru ca faceam misto de incantatiile ei vrajitoresti. si asa a fost, n-am intrat la liceu in sesiunea din vara si m-am suparat o vreme pe ea dar macar am invatat ca nu e o idee buna sa razi de vrajitoare chiar daca sunt clasa a 6-a si au 12 ani, mai ales daca esti praf la română. ps: in realitate nu vom stii vreodata cam cat de varza am făcut lucrarea aia de examen pentru ca nu s-a reusit descifrarea scrisului meu, intru disperarea lu taica-miu)
Un exemplu de moment foarte dificil din copilarie.
Copilaria mea toata a fost un moment foarte dificil, era greu sa fii si trans si copil si mega sensibil si in romania anilor 90 si sa cresti si cu atata bataie de-am tot primit de-acasa.
Iar daca ar fi sa aleg un moment si doar unul singur, atunci am sa aleg sa trec peste bataile lu taica-miu si-am sa ma opresc in vacanta de la Slanic Moldova din vara lui '91, atunci cand m-am rugat de tata o zi intreaga sa ma ajute sa construim o motocicleta din caramizi dar el l-a ales pe copilul unei prietene de familie pentru ca el era baiat, iar eu nu.
Ce inseamna familia pentru tine?
Familia mea sunt toti oamenii care s-au bagat cu tot dragul si cu toata inima sa construim iubire unul pentru altul
Cum este/a fost experienta ta in scoala?
Skip. Lol. Horror. Pana intr-a 4-a traumatizanta ca purtam uniforma cu fustita si guler alb si bentita. Intre a 5-a si a 8-a si mai traumatizanta pentru ca acolo s-a simtit cel mai tare ca incepem sa ne respingem unii pe altii in functie de ce avea fiecare in chiloti. La liceu mega horror ca eram deja in adolescenta si voiam si io o iubita dar nu eram baiat si mai eram si indragostit de doua fete.
Cum sunt/au fost interactiunile tale cu sistemul medical din Romania?
Ca persoana trans lamentabile, jignitoare, lipsite de empatie, umanitate, compasiune, grija, atentie, knowledge si know-how. Am venit operat de la Chisinau dupa vreo 10 zile si-am ajuns la urgente cu o durere foarte mare in zona pieptului iar individa (nu pot sa-i zic medic, sa-si zica ea asa, pentru mine a fost o amatoare de joasa speță) m-a trimis la Chisinau ca nu mi-a facut ea operatia, sa ma duc la medicul care m-a operat daca ma doare ceva.
Pe cine admiri?
Era 2018 cand universul mi l-a adus in cale iar pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Ne-am vazut in fata blocului la el, a urcat in masina, am facut cunostinta si aia a fost, am stiut ca viata mea s-a imbogatit brusc cu cel mai bun si grijuliu si bland si cald si uman suflet.
Era acolo ca sa ma ajute pentru ca nu mai aveam testosteron asa ca a venit inarmat cu zambetul lui de om dulce si-o seringa cu 1 ml de T ca sa-mi pot continua tratamentul. Pe barbatul asta minunat il cheama Rami si este fratele meu pe care il admir enorm pentru caracterul lui frumos cu principii si valori izvorate din respect, cumpatare si modestie. Rami nu urăște si lui nu-i sare tandara, Rami are mereu la el cate o vorba buna in caz de nevoie si e nelipsit de la orice activitate a comunitatii pentru ca vrea sa fie solidar cu munca persoanelor trans out, activiste, caci stie cat de important e sa fim together in this. Rami e stealth si nu face activism dar m-as bucura sa afle totuși, cat de mult bine ne face prezenta lui in comunitate.
Un vis important.
Eu cred ca este o crima impotriva umanități sa tii copii inchisi ca pe niste animale in centre de plasament sau orfelinate si sa-i privezi de caldura sentimentului de acasa, asa ca cel mai mare și important vis al meu e sa pot sa adopt macar toti copiii dar daca nu se poate pe toti atunci ma multumesc si cu 100.
O teama mare.
Error: File to large.
Please upload a smaller fear
O situatie dificila cu care te confrunti adesea - si ce strategii/solutii folosesti.
Depresia si gandurile suicidale.
Prima strategie e sa hang in there ca sigur acus apare miamor cu telefonu sa-mi dea iubire si drag si moral support si povete si discuții filozofice cu gust de ceai in curtea unicornilor dar fara harfe de 'telectuali, si sa ma faca sa rad in hohote cu glumele noastre de bosorogi vesnic tineri. Iar daca intarzie sa apara si simt ca ma duc la fundul prapastiei atunci imi derulez vocea ei in cap care-mi spune "- hai, mai baga o fisa miamor, ca stiu ca poți, ca tu esti puternic" sau ma pun si ascult vreuna din înregistrările cu discutiile noastre din curte, pe care le-am facut cu nesimtire pe ascuns pentru ca atat de imens imi este dorul de ea chiar si cand locuim sub poluarea aceluiași oras.
A doua strategie e sa fiu aproape de fratiorii mei, adica baietii din comunitate, pe care ii ador de mor pentru toata frumusetea si solidaritatea cu care ingrijesc mica noastra comunitate T4M, dar mai ales pentru tot dragul si prietenia cu care ma inconjoara. Asa ca ne sunam, ne vedem pe camera, ne auzim, povestim, ne mai tinem umpic în brate virtual, mai un sfat, mai o vorba de incurajare, din cand in cand ne scoatem chiar si "avutiile" de prin sertare daca achizitia e recenta... si la final raman cu zambetele si moacele lor adorabile intiparite pe retina and that's pure medicine smr, sa imi vad fratii zambind si razand. Chiar m-ajuta
La a treia strategie ii spune origami si de cele mai multe ori ia forma de fluturi sau cocori, dar strategia asta functioneaza doar cand am foi colorate.
"A patra strategie"... it's locked. To unlock this feature you need the access key.
#TDoV2020 #TNuTace
Tumblr media
6 notes · View notes
Text
ROMANIA
Am 20 de ani, ok? 20 de ani de cand traiesc in România si vad ce se intampla, si pe zi ce trece sunt tot mai dezamagita. Sunt dezamăgita ca suntem asa de ușor de cumparat, ca suntem asa de usor de manipulat. Nu o sa fiu persoana care incepe sa faca scandal despre lucuru acesta, doar imi spun punctul meu de vedere si ce am vazut pe parcursul acestori ani.
Intrebarea care nu mi da mie pace, e urmatoarea "De ce PSD?". Si răspunsul majoritar(mai ales al oamenilor mai in varsta) : "Pai ne au marit pensiile mama, ne au dat ulei, zahar, faina, ne au dus cu masina la vot mama, cum sa nu i votam?".... Serios? Asta e tot? Chiar asta e tot? E trist, foarte trist ca nu observam cat de manipulați suntem. Cat de incapabili mintal suntem. 22%? Deci, eu am ramas uluita. Psd - ul care ne a mancat pana la os, psd ul care ne a furat, pacalit, mintit. Dragnea de ce e oare la puscarie?
Am doar 20 de ani, dar eu am realizat mai multe lucruri decat au putut unii. Eu una nu am sa stau intr o tara a carei presedinte nu stie sa vorbeasca corect. Nu voi sta intr o tara in care nu am un viitor... Nici măcar sa sper la un viitor. De ce sa stau intr o tara a carei presedinte nu are bacul luat? Atunci, eu de ce imi mai rup coatele la facultate? De ce mai fac naveta pana la facultate? De ce mai pierd nopțile la rand învățând ? De ce ma trezesc cu noaptea in cap ca sa ajung la timp la facultate? Pentru viitorul meu, nu? Dar care viitor? Ce viitor o sa mi ofere mie Psd? O sa termin 6 ani de facultate si o sa ajung sa muncesc ca si casier la mega sau mai stiu la ce. Pai e corect asa ceva? Chiar e? Eu lupt pt viitorul meu, al nostru, dar in special pentru al meu, dar cand mi se taie aceasta optiune, eu nu am ce sa fac decat sa plec.
Ok.. E tara noastră, aici ne am nascut si aici vom murii. Dar va rog eu frumos, nu mai lasati toti hotii sa ne distruga si sa ne bage in groapa mai devreme decat este cazul. Hai sa fim uniti si sa gandim macar, sa gandim ce e mai bine pentru noi... si dragi tineri, sunt dezamăgita si de voi.. Chiar atat de greu a fost sa mergeți la vot? Atat de greu a fost sa facem o schimbare? Si dupa va plangeti ca de ce e cum e, macar acum in turul doi sa veniti, sa nu lasati sa castige raul.
Si acum cred ca o sa mi sariti in cap, "Pai si strainul ala de Iohannis ce a facut?". Bai, strain ca strain, si stiu, nu a facut nimic, dar mai bine el decat o analfabeta. Hai sa nu ne dezamăgim tara. Hai sa fim naiba un popor unit. Hai sa facem in asa fel incat sa avem si noi un viitor.
HAI LA VOT! #nunetaiatisansalaunviitormaibun
7 notes · View notes
xerultdk33 · 5 years
Text
""
Te gândești să pleci din România, să faci bani măcar de o mașină mai bună și să te intorci…
Ajungi in străinătate, reușești să te angajezi pe undeva și muncești, strângi ceva bani, dar a trecut un an de când nu ți-ai văzut familia.
Te gândești că așa nu se poate, ai bănuți să închiriez un apartament mai mare și să-i aduci și pe ei, să nu trăiți separat până faci banii de ce-ți propui.
Îi aduci, dai copilul la școală, vezi cum nevasta învață limba țării in care stai pe zi ce trece mai bine.
Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mănâncă ciorbă făcută de mami, pentru că la școală le dă altceva de mâncare si s-a invatat cu mancarea de-aici.
Când se îmbolnăvește câte unul din familie, dai fuga la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atenție
Cu școală copilului nu prea ai nicio grijă că nici fondul clasei nu-l strânge nimeni.
Si te inveti cu asta…
Mai trece ceva vreme si te gândești că ar fi buna o vacanță, că după trei ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii.
Si iei familia, mașina ta cu numerele de inmatriculare din țară în care stai si pleci la drum către tata si mama, de care îți este foarte dor.
Intri in granița si de-odata te izbeste sentimentul de-acasa, cu carutele de pe sosea, cu gaurile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un rahat aterizat in zona, cu puzderia de copii la cersit care te asalteaza sa le dai ceva… dar treci peste asta, pentru ca aici esti nascut.
Si faci sutele de km pana la casa parintilor, in tot atat timp cat ai facut miile de km pana la granita cu Romania.
Nu e problema… esti ACASA si te simti nemaipomenit.
Iti imbratisezi parintii, ii pupi si sentimentele de revedere te coplesesc. E normal.
Dar… dupa cateva zile numai, copilul te intreaba daca mai stati ca se plictiseste, nevasta nu-si mai gaseste locul si toti te intreaba cand plecati.
Pentru ca vecinul nu-ti zambeste cand te intalnesti cu el pe strada, daca te lovesti din greseala cu cineva pe drum nu se va scuza, pentru ca omul de la ghiseul unde iti ceri un pasaport nou te repede si te trimite la rand, pentru ca pana si cand cumperi o eugenie de la magazinul din colt, vanzatoarea te trateaza cu sictir.
Si atunci, te gandesti ca pleci iar si pana te intorci cu siguranta se va schimba mentalitatea pe care tu deja ai rearanjat-o.
Ajuns înapoi, mergi la servici și le povestești colegilor ce minunat a fost, iar seara când ajungi acasa, îi explici nevestei de ce e bine să faci un imprumut la bancă să ai casa ta aici, în străinătatea asta nenorocită.
După încă ceva vreme, ai cheile de la casa ta cea nouă, plătită în rate, ce-i drept, până la sfârșitul vieții tale, dar a ta.
Și începi să mergi din ce in ce mai rar în România, iar după ultimul drum in care ți-ai îngropat părinții, nu mai iei în calcul să ajungi acolo, pentru că nu mai ai la cine.
Acum ești bătrân, un emigrant cu copii naturalizați, doar pașaportul tău mai indică faptul că ești roman și sufletul tău care a rămas legat de casa în care te-ai născut.
Copiii tăi au pașapoarte străine și ești fericit că măcar vorbesc română și au aflat de rădăcinile lor.
Câteodată ți se umezesc ochii când te gândești la copilaria ta, la părinții tăi și la locurile in care ai crescut.
Dar… viața este așa. ""
1 note · View note
bartholomaus · 1 year
Text
Aforisme..
Moartea n-are un sens decat la oamenii care au iubit pasionat viata.
Sa mori insa fara sa ai de ce sa te separi? Detasarea este atat negatia vietii cat si a mortii.
Cine a invins frica de moarte a invins si viata.
Numai bogatii simt moartea, saracii o asteapta; nici un cersetor n-a murit. Numai proprietarii mor.Daca ar aduna cineva in sine toate temerile si agoniile palatelor, aceea ar fi Moartea. A muri in lux inseamna a muri de nenumarate ori. Cersetorii nu se sting in pat si de aceea nu mor. Nu se moare decat orizontal. S-ar putea ca cersetorii sa-si fi ales soarta, pentru ca neavand regrete sa nu cunoasca nici chinurile agoniei legate de ele.
Ratacitori la suprafata vietii, ei raman vagabonzi la suprafata mortii.
E.Cioran --
Cateva adevaruri despre existenta omului:
Cu cât cunoști un om mai bine și mai mult, cu atît ești mai aproape de o fatală despărțire de el.
...
Sexualitatea fără ideea morţii e ceva înfiorător şi degradant. În braţele femeii, deschid sicrie de azur.
...
Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești.
...
De-ai fost o singură dată trist fără motiv, ai fost toată viaţa, fără să o ştii.
...
Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap.
...
De ce nu scriu femeile? Pentru că ele pot plânge oricând.
...
Nu ne mărturisim altcuiva mâhnirile decât ca să-l facem să sufere, ca să le ia asupra lui.
...
Nu durerile violente lasă urme în noi, ci durerile înăbușite stăruitoare, suportabile care fac parte din rutina noastră cotidiană și care ne macină la fel de conștiincios ca și timpul.
...
Demnitatea unei iubiri depinde de afecţiunea tristă care urmează după o clipă în care ţi-au curs balele.
...
Nu contează decât un lucru: să înveți să pierzi.
...
Orice ar face, omului îi va părea rău, mai devreme sau mai târziu.
...
Nu sunt atât de nefericit pentru a fi poet, dar nici atât de indiferent pentru a fi filozof. Sunt, însă, destul de lucid ca să fiu condamnat.
...
Omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atât entuziasm în decepţii?
...
Toate apele au culoarea înecului.
...
Fără femeie – muzică rătăcită-n carne – viaţa ar fi o sinucidere. ------- Am gandit de multi ani ca drumul nostru , al tarii noastre este drumul spre gotic. Citind un text din 'Schimbarea la fata a Romaniei'a lui Emil Cioran mi-am reconfirmat ideea mea ,a sensului in care trebuie sa-si urmeze destinul viitor ,Romania .Redau textul din 'Schimbarea la fata a Romaniei; ' Lipseste devenirii Romaniei un sens ascendent. Schema formala a soartei noastre este orizontala. Ne-am tarat in vreme. Popoarele fericite ale Pamantului sunt iruptii si de aceea soarta lor trezeste implicit reprezentarea verticalei. Goticul este stilul ascendentei, al elanului vertiginos, dar orientat, al devenirii transcendentei. O individualitate se determina dupa elemente gotice din suflet. Predominarea lor caracterizeaza pregnanta ei. Elanul unei culturi exprima prezenta interna a patosului gotic. Caci goticul este verticala spiritului. Din el deriva tragicul, sublimul si renuntarea, ca pasiune pentru alta lume.. Absenta lui te asimileaza linistit si caldut devenirii, aruncandu-te prada timpului. Destinul ca o alunecare orizontala, este negatia goticului si a complexelor din viata nascute din el. Neamul romanesc n-a trait sub semnul spiritului gotic. De aici; pasivitatea, scepticismul, auto-dispretul, contemplatia domoala, religiozitatea minora.............................As vrea ca Romania sa zbarnaie de freamat si din inima sa-si faca un cuptor. Nu exista alta scapare de sub-istorie, adica de timpul nostru pierdut'. ---- O carte care ți-a fost tradusă nu mai este a ta: e în primul rând a traducătorului, de vreme ce ți-a impus stilul lui. Ar trebui așadar s-o semnezi împreună cu el, și s-o prezinți ca o carte scrisă în colaborare. - Emil Cioran, Caiete
1 note · View note