#muzică de operă | Explore Tumblr posts and blogs

stiridinromania · 2 years ago

Text

"Dancing Queen. Povestea unei cariere" - ultima reprezentaţie cu Alin Radu în rolul principal

După 22 de ani de la premieră, "Dancing Queen. Povestea unei cariere", unicul spectacol de balet-rock al Operei Naţionale Române din Timişoara şi unul dintre foarte puţinele spectacole de gen montate pe o scenă din România, va avea miercuri, 19 octombrie 2022, de la 19:00, ultima reprezentaţie cu Alin Radu în rolul principal. Iar asta, pentru că balerinul care joacă, din anul 2000, rolul lui Freddie Mercury, cu aceeaşi pasiune, plăcere şi energie, în acest spectacol, şi unul dintre cei mai admiraţi artişti ai Timişoarei, a decis să se retragă. Spectacolul celebrează Ziua Mondială a Baletului. "Freddy este rolul cu care am avut cel mai mare succes, a dat carierei mele un impuls major. Sunt un admirator al formaţiei Queen şi întotdeauna m-a fascinat personalitatea lui Mercury, iar acest spectacol m-a ajutat să înteleg în profunzime muzica şi cultura Queen, dar şi resorturile intime care l-au dus pe Freddie Mercury, un geniu incontestabil, în starea de a crea o astfel de operă. Am parcurs, cu acest spectacol, vârstele personajului, dar şi vârstele mele în dans, a fost o aventură admirabilă, o continuă explorare artistică, reflexivă. Am decis acum că a venit vremea să fac, cu graţie, un pas în spate, să mă retrag. Nu voi pleca din Operă, aici e întreaga mea viaţă şi carieră, voi continua să dansez în anumite spectacole, dar nu voi mai relua Dancing Queen şi nu îmi voi mai asuma alte noi roluri solistice. Cred că e esenţial să-ţi alegi, la timp, inspirat şi fără regrete, momentul retragerii, iar mie viaţa de balerin şi scena Operei mi-au dat tot ce-mi puteam dori. Show must go on: este vremea colegilor mei tineri şi talentaţi să fie în prim-plan", a declarat Alin Radu. "Dancing Queen. Povestea unei cariere" este o producţie a Teatrului din Meiningen/Germania, preluată de Opera Naţională Română din Timişoara în anul 2000, în regia Sabinei Wake, pe un libret realizat de Jens Neundorf. Alături de Alin Radu, în Dancing Queen dansează, cu publicul pe scenă, Manuela Ardelean (Îngerul), Alina Mihai (Femeia), Alexandru Pîntea (Bărbatul) şi colegii lor din trupa de balet a Operei, iar performanţa artiştilor şi piesele celebre din repertoriul Queen au captivat şi entuziasmat mereu spectatorii. Alături de Alin Radu, în cele două decenii ale longevivului spectacol au mai dansat în roluri principale Adina Grapă, Cristina Romîndaşu, Andreea Mihali şi, în alte roluri, Suzana Vrînceanu, Mirabela Zonai, Flavius Sasu şi Romulus Radu. Născut în 1977, la Timişoara, Alin Radu a absolvit secţia de Coregrafie a Liceului de muzică "Ion Vidu" în 1995, an în care şi-a început, ca balerin, cariera pe scena Operei Naţionale Române din oraşul natal. Din 2001 este profesor de coregrafie al şcolii care l-a format, iar din 2003 este solist al baletului Operei timişorene. În cei 27 de ani de carieră, a dansat în peste 50 de titluri de balet, operă şi operetă, a colaborat cu companii din România, Italia, Germania, a efectuat turnee artistice în Europa Occidentală, dar şi în China, Hong Kong şi Quatar, a realizat coregrafiile mai multor spectacole de balet şi de teatru şi a educat şi lansat zeci de tineri în carierele lor coregrafice. În anii recenţi, a dedicat energie, pasiune şi timp scenei independente. Alin Radu este coregraful Companiei de teatru independent Arte-Factum şi a realizat coregrafia şi mişcarea scenică a spectacolelor Erendira &bună-sa/remix, Dr. Faustus theater-concert şi Dosztoievskij b@r/reopening. În 2009 a fost distins cu Medalia Meritul cultural, pentru merite deosebite în promovarea culturii şi artei timişene. Read the full article

#2022 #alinradu #dancingqueen #operanationalaromana #romania #Timisoara

0 notes

eugendoga · 2 years ago

Photo

„Viața mea așa cum a fost să fie” volumul autobiografic al lui Eugen Doga a fost lansat astăzi!

Evenimentul este organizat de Primăria Chișinău și dedicat celei de-a 85-a aniversare de la nașterea compozitorului, în anul în care în municipiul Chişinău am declarat anul Eugen Doga.

OMUL deosebit, maestrul Eugen Doga, ne-a surprins din nou. Compozitorul a scris un volum autobiografic întitulat „Viața mea așa cum a fost să fie”, iar astăzi, într-o atmosferă deosebită cartea a fost lansată la Muzeul Național de Arte al Moldovei.

Mai multe personalităţi din domeniul culturii au fost alături de geniul nostru cultural, iar Orchestra municipală de Cameră ,,Camerata CHIȘINĂU”, în frunte cu dirijorul Mihai Amihalachioaie, a prezentat un recital de muzică clasică.

Este o operă valoroasă în care ne regăsim cu toţii, o carte complexă, unde cu mare iscusinţă Cetățeanul de Onoare al municipiului Chișinău, Eugen Doga, a înşirat literele ca şi notele muzicale pe portativ.

Aici găsim amintiri din copilărie, schiţe din istorie, zbuciumul sufletesc al poetului, amintirile, trăirile şi căutările acestuia. Cu siguranţă volumul autobiografic al lui Eugen Doga „Viața mea așa cum a fost să fie” va rămâne în patrimoniul naţional.

Volumul autobiografic al lui Eugen Doga „Viața mea așa cum a fost să fie” a fost editat cu susținerea financiară a Primăriei capitalei. Noi vom continua în anul 2022 să realizăm proiectele începute ��mpreună cu maestrul, printre care spectacolul „Maria – Mirabela” şi editarea mai multor partituri.

Suntem onorați să fim contemporanii omului veacului nostru, Eugen Doga.

Primăria Municipiului Chișinău

#Eugen Doga #Carte

1 note · View note

techstartro · 3 years ago

Text

West Side Story / Poveste din cartierul de vest, o reinterpretarea modernă a celebrului musical

Regizat de Steven Spielberg, bazat pe un scenariu semnat de Tony Kushner, câștigător al premiului Pulitzer, filmul „West Side Story / Poveste din cartierul de vest” spune povestea clasică a rivalităților acerbe și a iubirii tinere din New York-ul anilor (19)50, reluând o temă foarte populară care a generat fenomenul musical-urilor. https://www.youtube.com/watch?v=oq9ecWTZci0 Această peliculă le readuce pe marele ecran pe îndrăgitele vedete Ansel Elgort (Tony), Ariana DeBose (Anita), David Alvarez (Bernardo), Mike Faist (Riff), Brian d’Arcy James (Ofițer Krupke), Corey Stoll (locotenentul Schrank), Josh Andrés Rivera (Chino), având-o pe Rita Moreno (în rolul Valentinei, care deține magazinul din colț în care lucrează Tony), și o prezintă pe Rachel Zegler (María). Moreno este, de asemenea, unul dintre producătorii executivi ai filmului.

Filmul „West Side Story / Poveste din cartierul de vest” a fost adaptat pentru marele ecran plecând de la seria originală marca Broadway, din 1957. Cu o coregrafie originală semnată de Jerome Robbins, muzică creată de Leonard Bernstein, pe versuri de Stephen Sondheim, „West Side Story / Poveste din cartierul de vest” este produs de Studiourile 20th Century, parte a grupului Walt Disney. Semnătura neașteptată a unui regizor celebru „Acest film este probabil cel mai greu din cariera mea, fiind, fără îndoială, cea mai mare partitură scrisă vreodată în teatru”, spune Steven Spielberg.

„Este foarte intimidant să iei o capodoperă și să o refaci din altă perspectivă, fără a compromite integritatea ei. Cred că poveștile grozave ar trebui spuse iar și iar, mai ales pentru a reflecta diferite perspective și momente în timp. Îmi place filmul original realizat de Robert Wise cu Jerome Robbins. Wise mi-a fost un prieten apropiat mulți ani și am vorbit cu el foarte mult despre film. Iar Walter Mirisch, care a produs filmul „West Side Story” , este un alt prieten drag care mi-a spus tot felul de povești grozave despre realizarea filmului”, mai spune regizorul. Apoi adaugă: „Ceea ce este minunat la această poveste este că, indiferent cât de mult s-ar schimba lumea din jurul nostru, lecțiile și perspectivele pe care ni le oferă sunt aceleași. Este o intamplare care a captivat publicul zeci de ani, nu este doar o poveste de dragoste, ci și o operă semnificativă din punct de vedere cultural, cu o premisă importantă, și anume că dragostea transcende prejudecățile și intoleranța, premisă care nu și-a pierdut relevanța în timp”. O poveste încărcată de istorie Muzicalul „West Side Story” este mult mai mult decât un celebru film clasic și o producție istorică, importantă pe Broadway. Este un simbol cultural american, iubit de un larg public internațional; de la lansarea pe Broadway, în 1957, a fost regândit și recreat continuu în diverse forme și în cele mai neașteptate locuri din lume. Spielberg subliniază: „În teatru, «West Side Story / Poveste din cartierul de vest» a fost jucat în toată lumea, de la licee, la teatre comunitare. O parte din puterea acestei producții constă în capacitatea sa de a fi remontată și reimaginată în nenumărate feluri.” „West Side Story” – creat de patru genii incontestabile, regizorul și coregraful Jerome Robbins, compozitorul Leonard Bernstein, textierul Stephen Sondheim și dramaturgul Arthur Laurents – a avut premiera pe Broadway, pe 26 septembrie 1957, la Winter Garden Theatre și având apoi nu mai puțin de 732 de reprezentații. Spectacolul a cunoscut o perioadă lungă de gestație. Robbins a conceput pentru prima dată un astfel de musical în 1949, lucrând cu un scenariu pe care el și Bernstein l-au schițat și care se referea la conflictul dintre o familie irlandeză catolică și o familie evreiască care trăiește în Lower East Side. În 1955, după o întâlnire cu Laurents, dramaturgul și scenaristul a prezentat un scenariu cu două bande de adolescenți din New York, una dintre ele fiind formată din portoricani proaspăt sosiți în oraș și cealaltă din descendenți ai clasei muncitoare desprinse din rândul imigranților europeni. Proiectul a prins contur, deși finanțarea nu a fost ușor de obținut, iar repetițiile au început în iulie 1957, iar spectacolul a putut fi lansat la scurt timp. Potrivit lui Alexander Bernstein, fiul celebrului compozitor, spectacolul nu a fost însă un hit uriaș. „Succesul a venit când a apărut filmul trei ani și jumătate mai târziu.” Filmul lui Robert Wise-Jerome Robbins din 1961 fost un succes enorm. A câștigat zece premii Oscar și a marcat începutul apariției musicalului ca fenomen cultural. Un nou film, o voce diferită După ce a terminat ultimul său film „The Post”, Spielberg a simțit că este momentul potrivit să se angajeze într-un proiect ca „West Side Story”. Deși era încă în faza de planificare, viziunea regizorului a fost mai mult decât coerentă: o perspectivă proaspătă, originală, unică asupra materialului. „Trebuia să ne descoperim vocea pentru ca noul film să fie același, dar complet diferit”, spune Spielberg. Acțiunea noului film are loc în vara anului 1957 pe străzile cartierelor adiacente Upper West Side, Lincoln Square și San Juan Hill. Împreună, cartierele cuprind zona de la vest de Broadway, de la West 60th Street la West 70th Street până la marginea orașului, la râul Hudson. La începutul anilor 1950, Robert Moses – comisarul pentru Lucrări Publice din New York – a dărâmat întreaga porțiune de teren pentru construcția Lincoln Center for the Performing Arts și a Universității Fordham, printre alte proiecte. La acea vreme, Lincoln Square era populată de descendenții imigranților europeni, iar municipalitatea i-a relocat pe locuitorii zonei. Mutarea lor formează un element crucial pentru scenariul lui Kushner. El descrie zona de la începutul filmului ca „un vast pustiu de moloz, locuințe demolate și parțial demolate, străbătute de străzi, până la râul Hudson”. În povestirea sa, Kushner înfățișează fiecare personaj din poveste ca fiind multidimensional, cu trăiri și probleme individuale care îi motivează acțiunile. Kushner spune: „Povestea este atât de amplă, fiind și politică, dar în esență este cât se poate de privată și de personală - doi tineri se îndrăgostesc înverșunat, dar dragostea care înflorește între ei este ucisă de marea lume politică din jurul lor. Povestea este un avertisment: rasismul și sărăcia sunt antiteza democrației și, dacă nu sunt respinse, vor atomiza legăturile care ne țin împreună ca societate. Dragostea este cu siguranță răspunsul, iubirea poate transforma lumea, poate transforma realitatea răuvoitoare, dar dragostea nu rezolvă tot, sau cel puțin nu toate amenințările în momentul imediat. Într-un context de ură, dragostea este în pericol. Și asta este tragic, asta este tragedia din «West Side Story»”. Mergând și mai departe, Spielberg și Kushner au reconceput cu totul un personaj – amabilul Doc – transformându-l în văduva sa, o femeie portoricană care se împrietenește cu tânărul Tony. Încă de la început, rolul a fost destinat Ritei Moreno, care s-a alăturat proiectului și ca producător executiv. Iar Spielberg a fost extrem de entuziasmat de scenariul lui Kushner. Kushner spune: „Povestea de fundal a Valentinei are 25 de pagini. Este ca un mic roman, începând cu viața ei timpurie în Puerto Rico și include și felul în care Tony a ajuns să locuiască în subsolul farmaciei ei. Se întinde pe prima jumătate a secolului al XX-lea. În timp ce îl scriam, mi-am imaginat că mă uit la o miniserie epică cu Rita Moreno în rol principal.” „Ceea ce am vrut să facem a fost practic să reinventăm, să explorăm personajele mult mai profund, să le oferim motive pentru a fi ceea ce sunt”, spune Spielberg. „De exemplu, când îl întâlnim pe Tony, tocmai a ieșit din închisoare. L-am schimbat chiar de la începutul filmului nostru.”

SINOPSIS:

O adaptare a celebrului muzical din 1957, „West Side Story / Poveste din cartierul de vest” este o producţie cinematografică despre dragostea interzisă și rivalitatea dintre Jets și Sharks, două bande de tineri cu rădăcini etnice diferite. Regizat de Steven Spielberg, filmul îi are în distribuție pe Ansel Elgort, Rachel Zegler, Ariana DeBose, David Alvarez și Mike Faist. Distribuit în România de Forum Film, „West Side Story / Poveste din cartierul de vest” va avea premiera în cinematografe în data de 10 decembrie 2021. Read the full article

#Cinema #Film #Musical #WestSideStory

0 notes

cristina-hurdubaia · 3 years ago

Text

Astra film Festival #28 aduce la Sibiu 71 de filme documentare din 33 de țări

A 28-a ediție Astra Film Festival - Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu celebrează viața, în toată diversitatea ei prin cele peste 200 de evenimente cinematografice.

Lansat în 1993 ca un proiect inovator în Europa Centrală și de Est, Astra Film Festival se evidențiază ca un eveniment esențial în comunitatea europeană de film documentar, dovedindu-se a fi cel mai important festival de acest gen din România, însumând o cultură și o istorie a cinematografiei documentare de zeci de ani.

Programul #AFF2021 cuprinde: 71 de filme din 33 de țări: 46 de premiere 4 premiere mondiale 4 premiere internaționale 38 de premiere naționale

DOCTalks, CINEConcerte, workshopuri și evenimente dedicate industriei de filmFestivalul va avea loc în aer liber, în săli de cinema și online

Astra Film Festival debutează duminică la Sibiu și se va desfășura în aer liber, în săli de cinema și online, în perioada 5-12 septembrie. Evenimentul de deschidere, care va avea loc începând cu ora 18:00, la Scena Lac din Cadrul Muzeului Astra, va fi prezentat de jurnalista Teodora Tompea, iar Tudor Chirilă va recomanda programul festivalului. Publicul va avea ocazia să vadă în premieră documentarul eveniment „Acum știi”, al regizorului Emmanuel Cappelle, a cărui concluzie („Schimbările climatice vor arunca lumea în colaps”) are toate șansele să schimbe părerea spectatorilor asupra viitorul umanității. Seara se va încheia cu un concert marca Martyn Jacques of The Tiger Lillies.

Temele principale ale #AFF2021, Alerta de colaps climatic, Cupluri în ape tulburi, Procreare în noile coordonate, Moarte indecentă și Granițe, tratează unele dintre cele mai importante și mai profunde subiecte ale momentului.

Festivalul Astra Film Sibiu, ajuns la cea de a 28-a ediție, va prezenta 200 de evenimente cinematografice, inclusiv programul special de vizionare de filme din bărci care plutesc pe lac, Bărcile de Salvare, care va prezenta proiecțiile unor filme realizate de jurnaliști de la Recorder și de la emisiunea „România, te iubesc!” (Pro TV). Plus nelipsitele surprize.

Evenimentele vor putea fi urmărite în săli de cinema, în aer liber și online: la Muzeul Astra (Scena Lac, Târgul de Țară, Amfiteatru, Mori de Vânt), în Piața Mică, la Astra Film Studio și la Centrul Besoiu. Programul complet, bilete, alte detalii, pe site-ul festivalului: https://astrafilm.ro.

Evenimente speciale în prima zi a festivalului

Gala de deschidere va începe la ora 18:00 pe Scena Lac din Muzeul Astra și va fi urmată de proiecția în premieră a filmului „Acum știi” (2021 - Franța, r. Emmanuel Cappelle). Este un film-șoc, a cărui concluzie („Schimbările climatice vor arunca lumea în colaps”) are toate șansele să schimbe părerea spectatorilor asupra viitorul umanității. Imediat după film, spectatorii sunt chemați să participe la o dezbatere moderată de jurnalista Teodora Tompea, a cărei invitat special este Bogdan Antonescu, specialist în fenomene meteorologice extreme. Va urma apoi, de la 21:30, concertul Martyn Jacques of The Tiger Lillies.

Organizatorii au avut de ales din aproximativ 3.000 de filme venite din toată lumea, din India în Columbia și din Norvegia în Burkina Faso. Selecția realizată de organizatori va propune foarte multe premiere; mai mult de patru filme din cinci vor fi văzute pentru prima oară în România, iar printre ele se află numeroase premiere mondiale.

„Astra Film Festival este cel mai important festival de acest gen din România, însumând o cultură și o istorie a cinematografiei documentare de zeci de ani. Selecția oficială va confirma acest lucru, propunând filme remarcabile și foarte multe premiere. Filme pe care le poți vedea doar la Sibiu, și niciunde altundeva. Povești ale oamenilor, felul lor de a fi. Filme întotdeauna profunde, necosmetizate, care te lovesc într-un fel, poate te schimbă, și te aruncă înapoi în viața ta mai matur și mai înțelept”, a declarat Dumitru Budrala, director-fondator Astra Film Festival.

Vor fi patru secțiuni competiționale (Voci emergente ale documentarului, Europa Centrală și de Vest, România și DocSchool), iar premiile în valoare de 20.000 de euro sunt oferite de ICR, HBO Europe, Consulatul Germaniei în Sibiu, UCIN, Cinelabs.

Astra Film DokTank, programul dedicat industriei cinematografice

Profilul profesional al celei de a 28-a ediții Astra Film Festival este completat de Astra Film DokTank (6-12 septembrie), un consistent program dedicat industriei de film. Va fi o ediție hibridă: unele activități se vor desfășura la Sibiu, altele online.

„Programul Astra Film DokTank are ca scop încurajarea dezvoltării și creșterii industriei documentare românești și europene. Prin acest program selectăm și promovăm proiecte în toate etapele dezvoltării, oferindu-le regizorilor de film documentar o platformă prin care să interacționeze cu experți din industrie și să găsească potențiali parteneri pentru proiectele lor”, declară Kato Csilla, director artistic Astra Film Festival.

Astra Film Lab este un workshop intensiv de patru zile pentru proiectele de film, ce constă în programe de mentoring, discuții, întâlniri one-to-one și un pitch public în fața unei audiențe de experți și reprezentanți ai industriei cinemaului documentar. Astra Film Lab pune accent pe proiecte și echipe din regiune, cu scopul de a facilita schimburi internaționale. Pentru ediția din acest an au fost selectate 11 proiecte din Bulgaria, Croația, Germania, Italia, Letonia, Moldova, Polonia, Rusia, Ucraina, Ungaria și România.

De asemenea, în cadrul zilelor Dok Tank vor mai avea loc întâlniri și mese rotunde cu teme precum viitorul filmului documentar în televiziune și realizarea primului lungmetraj documentar, cu participarea studenților de la universități europene de filme și patru evenimente majore: O viață în spatele camerei, Stereotipurile și etica documentarului, Masterclass Salome Jashi și Workshop Christoph Krutzler.

O VIAȚĂ ÎN SPATELE CAMEREI. Pasionații de film documentar vor avea ocazia să întâlnească un invitat foarte special, Gary Clarke, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine din Marea Britanie, nominalizat la Premiile Emmy. Gary Clarke va susține un masterclass, „În Căutarea Realului: Etica Documetarului Dramatizat” (miercuri 8 septembrie, 14:00) și un dialog cu Liviu Tipuriță - nominalizat la BAFTA (joi 9 septembrie, 14:00). Ambele întâlniri vor avea loc la Sala CHANGES de la intrarea principală în Muzeul din Dumbrava Sibiului. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

STEREOTIPURILE ȘI ETICA DOCUMENTARULUI. Scurtă istorie a documentarului și prezentarea câtorva idei care au făcut obiectul dezbaterilor de la realizarea primelor imagini în mișcare și continuă să influențeze producțiile vizuale în zilele noastre.

Prezentare de dr. Oana Ivan, profesor asistent al programului de master în film documentar al Facultății de teatru și film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.

MASTERCLASS SALOME JASHI. Discuție cu Salome Jashi din Georgia, moderată de criticul Ionuț Mureș. Salome Jashi este unul dintre cele mai interesante nume de pe scena documentarului actual. Filmele ei au fost selectate și premiate la festivaluri precum Visions du reel din Elveția și Sundance din SUA. Acum 5 ani, a câștigat premiul Astra Film pentru cel mai bun film din Europa Centrală și de Est (cu filmul The Dazzling Light of Sunset). Anul acesta, este prezentă în selecția oficială cu un film-parabolă, Taming the Garden (Pădurea domestică).

WORKSHOP CHRISTOPH KRUTZLER. Christoph Krutzler, unul dintre cei mai valoroși actori de teatru şi film din Austria, va susține un workshop în limba engleză, despre influențele reciproce pe care le exercită filmul documentar şi cel de ficţiune (11 septembrie, 13.00 - Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, Sala „Changes”, Pavilionul de la Intrarea 1). Krutzler este invitat special la premiera documentarului #newTogether (regizat de Carmen Lidia Vidu şi produs de Forumul Cultural Austriac București.

43 de titluri din selecția oficială, prezentat și la Astra Film Online

Ediția din acest an va include și o componentă online, în cadrul căreia un număr de 43 de titluri din selecția oficială vor putea fi vizionate de oriunde din România.

Filmele vor deveni accesibile după proiecția lor fizică de la Sibiu și vor rămâne disponibile pe platforma festivalului timp de o săptămână după încheierea ediției fizice, adică până în 19 septembrie ora 23.59.

Detalii despre filmele cu programare online și modul de achiziționare a biletelor și abonamentelor vor fi disponibile pe site-ul festivalului www.astrafilm.ro începând de luni 6 septembrie 2021.

Concertele AFF2021

Ca de fiecare dată, Astra Film Festival oferă Vibrații AFF, o serie de concerte ale unor trupe foarte apreciate de public, orice vârstă ar avea. Astfel, publicul este așteptat să câte și să danseze împreună cu artiștii de la Martyn Jacques of The Tiger Lillies: Cabinet of Dr Caligari (Cine-Concert) - duminică, 5 septembrie, 21:30 (Scena Lac). Cei trei membri ai trupei, Adrian Stout, Martyn Jacques și Jonas Golland, au dezvoltat un stil muzical propriu - o combinație originală între operă, muzică gypsy și rock experimental.

Alte concerte recomandate: Taraful Jean Americani și Corina Sârghi miercuri, 8 septembrie , ora 22:30 in Piata Mica ; DJ Kosta - joi, 9 septembrie, 14:00 (Târg de Țară); Mădălina Pavăl - sâmbătă, 11 septembrie, 14:00 (Târg de Țară).

Programul complet al festivalului: https://www.astrafilm.ro/ro/program-orar?date=5

Bilete și locații: https://www.astrafilm.ro/ro/bilete-si-locatii

#CelebreazaViata

#AFFSTUDENTPASS facilitează accesul studenților la festival Cazare 7 nopți Acces la proiecțiile de film Acces la concertele din festival Acces la evenimentele dedicate profesioniștilor din industrie (în limita locurilor disponibile)Cardul #AFFSTUDENTPASS poate fi achiziționat la prețul de 199 lei: https://bit.ly/3ygg1aa

Organizat de: Astra Film, CNM Astra și Fundația Astra Film

Cu sprijinul: Consiliul Județean Sibiu, Ministerul Culturii, Centrul Național al Cinematografiei, Consulatul Republicii Federale Germania la Sibiu, Forumul Cultural Austriac, Uniunea Cineaștilor, Filarmonica de Stat Sibiu

Cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Municipiului Sibiu și de Uniunea Europeană prin Programul Europa Creativă

Astra Film Festival se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

0 notes

radioclasic · 4 years ago

Text

„Respirăm împreună”, proiect propus de muzicieni români în colaborare cu specialiști din domeniul medical

Cântăreți de operă și profesori de canto, coordonați de mezzosoprana Aura Twarowska, s-au alăturat doctorului Virgil Musta într-un proiect comun, la granița dintre muzică și medicină, intitulat „Respirăm împreună”. Cu scopul de a sprijini bolnavii de Covid19 în recuperarea acestora, în cadrul unor întâlniri pe platforma Zoom, între 3 și 18 aprilie 2021, vor fi prezentate exerciții de reantrenare…

View On WordPress

0 notes

bmhasdeu · 4 years ago

Text

3 NOIEMBRIE - Chișinăul de azi

3 NOIEMBRIE – Chișinăul de azi

Evenimente: 1819 — Se sfinţeşte la Chişinău Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe. S-au născut: 1914 — Pavel Fesenco, artist de balet, solist al Teatrului de Operă și Balet din Chișinău. 1921 — Andrei Ostap, sculptor şi pictor de origine poloneză născut la Chișinău. 1948 — Serghei Kovalenko, pianist, șeful Catedrei de pian din cadrul Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice din…

View On WordPress

#3 noiembrie

0 notes

rudyroth79 · 6 months ago

Text

Știri: Numărătoare inversă până la debutul Bucharest Opera Festival – All Puccini Edition, 7–16 iunie 2024, la ONB

La finalul acestei săptămâni, anul centenar puccinian va fi sărbătorit la Opera Națională București prin cea de-a treia ediție Bucharest Opera Festival, care se va desfășura în perioada 7–16 iunie 2024. Daniel Jinga, manager general al Operei Naţionale din Bucureşti: „Bucharest Opera Festival este cel mai important festival de operă din România, aflat anul acesta la a treia ediție, la Opera…

View On WordPress

#Anul Puccini #București #cultură #festival #muzică clasică #muzică de operă #Opera Națională București #știri #teatru

0 notes

dinviataunuitiptrans · 5 years ago

Text

*Deoarece textul conține vagi aluzii la stupefiante acest text va fi considerat total o ficțiune fără nici cele mai mici legături cu realitatea și la fel și citatul care urmează. (nota autorului). PS1: "L-am scris textu ăsta prima dată pe fb da eram prea spart și amorezat la vremea aia și nu i-am dat prea multă atenție la poveste așa că azi am zis că ia să văd ce iese dacă schimb iarba da rămân amorezat, și-l iau umpic la <<corectat>>; asta a ieșit. "

#SISU #laymedownacrossthelines

Sisu s-a întâmplat pentru că Vali Iancu a făcut să se întâmple ceva ce părea că e doar o altă idee la un pai-sau-do'o pe-un vârf de munte cu fratele meu și iubirea vieții mele, inspirația mea, puterea mea, inm și vtm Patrick.

Cu Vali Iancu m-am îndrăgostit natural, așa cum se face atunci când doi oameni se întâlnesc și sunt blânzi și calzi și buni și umani unul cu altul. Așa se construiește iubirea. Deci nu știu exact când și cum, stiu doar că Universul mi-a adus în viață o ființă extraordinar de mișto și dacă nu era ea io sigur n-aș fi trecut prin experiența asta fantastică.

Cu Vali mă văd rar dar de fiecare dată când ne vedem e musai să fie și un context tare mișto. În seara aia când i-am spus despre ideea cu performance-ul ăsta o găsisem bines total, împărțind canapeaua cu sora ei veșnică Virginia. Când mă duceam pe la Virgi pe-acasă mai mereu parcă nimeream într-o întâlnire de misticism a unei surorități, apoi mi-am dat seama ca nu doar la ea acasă poate provoca așa ceva, ci oriunde vrea; deci la Virgi eram înconjurat aproape întotdeauna de fete și ce era fain era că îmi aducea aminte de generală și de liceu și de timpul petrecut cu fetele mele că eu am avut prietene decât fete în perioada aia.

După ce s-a spart gașca, fiindcă eram nevorbiți de un secol, eu cu Vali am luat-o la vorbă prin oraș și ne-am oprit pe iarba verde dintr-un parc undeva unde e și un circ, că doar era super frumos afară și-ar fi fost tare păcat să pierdem ocazia. Eram ori prin 2016 la-nceput de primăvară, ori târziu, în toamna lu' 2015. Habarnam. Irelevant oricum.

Și-uite-așa am tot stat noi la taclale și după ce ne-am rupt bine mi-am amintit de ideea asta cu dezbrăcatu și i-am povestit-o și i-a plăcut și-a zis că cică fhă e super mișto, facem beibi. Și-a avut dreptate smr, chiar am făcut, iar cum a gândit ea tot #laymedownacrossthelines e fix ca o îmbrățișare pentru performance-ul ăsta.

Experiența asta la pielea goală am botezat-o "SISÜ" pentru că Vali e de vină, ea m-a încurajat și mi-a tot zis că sunt artist (citez:"fhă, tu ești mare artist smr", am încheiat citatul) așa că am făcut și eu ce fac toți artiștii ăștia mari și-am ales un nume random care să însemne ceva mișto, i l-am trimis lu Andreea și-am rezolvat problema. Am fost sincer șocat și panicat când am aflat cu câteva zile înainte de vernisaj că e obligatoriu să-i dau nume la lucrare așa că iacătă că la tragere a ieșit ăsta - e și un concept mișto, nu l-am ales chiar așa la oha, înseamnă ceva.

Io spun sincer că n-am crezut c-o să se întâmple vreodată, aşa că, cum nu sunt artist de fel, mi-am luat gândul din seara aia și mi-am văzut de viață. Am voluntariat mult, am vorbit cu o grămadă de persoane from all walks of life, m-a combinat Miamor și pe-un proiect a lu Agenția "Împreună", apoi m-a bagat Uți pe-un proiect a lu Arcub, după m-am jucat cu copiii din Sălaj şi Ferentari la centru la Dana, a fost si Odesa, apoi Universul mi-a oferit cel mai frumos cadou: pe cei mai dulci copii din lume și pe colegele mele cele mai adevărate de la clubul de educație alternativă de la 141 <3. Pe urmă ne-a căzut școala, la propriu, iar primăria pentru că a furat banii de reabilitare a decis că nu e bani și-au curățat-o de tot de pe fața pământului; mi-au distrus templul niște nenorociți de primari hoți odioși și ticăloși și complicii lor, care puteau să-mi omoare copiii... dhuamnedumnezeulemare ce bine că era săptămâna altfel și nu veniseră la școală decât cei mai cuminți cinci copii din școala aia, care au rămas blocați de dărâmături vreo oră în sala de clasă.

După 141 am făcut pe detoatele într-o bucătărie și m-am autoproclamat maestru în quiche-uri (se citește chișuri și e rețetă și pe net) iar când mi-a scris Vali făceam Uber (mare țeapă şi cu ăștia smr, exploatare capitalistă la maxim doar că e îmbrăcată în hipsteri); avea un proiect, urma să se întâmple o expoziție feministă queer intersecțională la Timișoara și voia performance-ul ăsta acolo neapărat. Așa că m-a chemat la ea, m-a tratat cu cuiuț și m-a întrebat dacă mai vreau să mă las la pizda goală de amorul artei, doar că nu m-a întrebat cu cuvintele astea. Păi nu mă las eu, păi mă las. Și m-am lăsat.

S-a întâmplat pe 13 Septembrie. Ăsta de-acum, cu lună superbă roşie și imensă și plină. Pe 13 septembrie, la ora 5 trecute fix am luat fix umpic(uleț) de acid ca să fie bine să nu fie rău și aia a fost toată pregătirea mea mentală de dinainte de performance. Am plecat cu fratemiu Aris la Kunsthalle, am ars niște timp pe-acolo cu toți oamenii ăia faini, am ținut-o în brațe, iar la 7 fără zece am intrat în încăperea mea și știam că voi face ce am de făcut, așa că mi-a luat fix un minut să dau țoalele jos de pe mine. Ba poate chiar și mai puțin, mai mult a durat până m-am decis dacă rămân în șosete sau desculț, și cum și unde să-mi așez boarfele. Ştiu, și pe mine m-a uimit că nu mi-am luat atac de panică sau ceva film nasol da cred că mi-am dorit foarte tare să trec prin experiența asta și d-aia a ieșit așa mișto; iar pentru următoarele 3 ore ultimul om pe care l-am văzut îmbrăcat a fost Aris pe care l-am rugat să facă poza asta să fie amintire.

După care mi-am așezat frumos cele trei luminițe cu baterii că atât s-a putut de la Vali, packerul și cositorul cu fricile mele de la Virgi, și n-am mai avut de făcut decât să aștept umpic și să fac caterincă cu Bia. Bia, ajutorul meu de nădejde și cea mai șmecheră voluntară, a fost fără să știe suportul meu moral pe durata întregului performance, iar până a intrat Paul dezbrăcat, atmosfera la mine era deja mega chill și pe voie bună așa că mi-a fost super ușor să-i dau corpul meu să-l privească și să rămân doar un om gol în fața lui. Și-asta am făcut apoi cu toată lumea care mi-a trecut pragul sufletului. Și nimeni n-a intrat cu bocancii smr, iar dacă pot sa spun că a rămas ceva în încăperea aia atunci au rămas tone întregi de bun simț si omenie și drag.

De la Paul a pornit curajul; a intrat, ne-am văzut, am făcut cunoștință și-apoi s-a așezat crăcit în celălalt capăt al băncuței - fix c-un bec între picioare -, smr, creierul meu nici n-a mai gândit şi pe loc am imitat și io mişcarea; fix cu un bec între picioare. El a dat startul, de-atunci 3 ore n-am mai fost corp ci eram doar Sasha, tipul ăsta trans care a venit aici să fie om că e ce știe el să facă mai bine. Și cred că mi-a ieșit. Eu unul am rămas cu mult drag si multă căldură în suflet după performance și dacă mă lăsau oamenii ăștia cu organizarea eu aș fi stat acolo încă vreo 12 ore smr, eram pe un flow și-un vibe tare mișto cu oamenii veniți la expoziție.

Din exterior cel mai probabil am fost un curios produs artistic, da în spatele pereților și-a draperiei să se știe că Sasha a făcut activism trans vtm, îi spune creative activism și mi-am creat opera de artă fix pe cel mai frumos si scump suport evah: pe sufletul omului. Și știu că cei mai cuprinși de capitalism nu înțeleg care operă de artă că dacă n-ai lăsat în urmă nici măcar o banana lipită cu scoci argintiu, sau o dunga colorata pe o panza, sau o cutie cu excremente de mare artist (vreo douăjdemiidepara a dat Tate Modern pe una d-asta smr, iar pisoarul ăla decât Patrick poa' să-l înțeleagă), da faza e că dacă îi întreabă careva pe fiecare din oamenii cu care m-am întâlnit în camera aia, fiecare o să spună că nu s-a întâlnit degeaba cu mine. Iar faza cea mai mișto e că oamenii ăștia îs d-ăia faini și știu și ce să facă cu ce le-am dăruit și-or să dea mai departe, și uite-așa poate construim o lume mai bună și mai blândă și mai umană, unde poate o să avem în cărțile de biologie lecții inclusiv despre anatomia unei persoane trans că n-ar strica smr.

La sfârşit de tot am primit cel mai frumos cadou de la Univers, un om nou în viața mea așa că mi-am lăsat fricile împrăștiate în cositor, pe jos pe-acolo pe terasa de la hotel, mi-am luat cicatricea, noua iubire, amintirile de-acasă cu tortul și Miamor și unicornii mei, și m-am adus înapoi la Londra, să-mi dau cui și muzică d-asta de la Fideles.

Deci din iarbă verde s-a născut, la iarbă verde i-am povestit, din iarbă verde s-a-nfăptuit și la iarbă verde am istorisit.

(Și între timp am zis că mă fac transartivist de gherilă că mare talent mai sunt. Ia să fac io o vizită la Tate cât de curând 😁 <<<×UPdate: yup, I did it )

PS2: unii când se uită la poze cu ei din momente importante ale vieții lor au trăiri intense, emoții puternice, chestii d-astea deep, eu tot ce mă gândesc când văd poza asta e că mi-am așezat piciorul așa încât să nu se vadă câta burta că n-am prea fost la sală așa cum speram eu c-o să fac, ca să dețin și eu abdomen dintr-ăla de instagram...

#dinviataunuitiptrans #trans activism #trans is beautiful #transgender #trans man #transman #transisbeautiful #laymedownacrossthelines #unicorn #Love is anarchy

0 notes

radioromania · 5 years ago

Text

ș Închidere de stagiune pentru Orchestra de Cameră Radio

(18 iunie 2019)

După o stagiune bogată şi diversă la Sala Radio, în care a dăruit publicului o suită de evenimente speciale, Orchestra de Cameră Radio îşi încheie stagiunea 2018-2019 miercuri, 19 iunie (ora 19:00), cu un concert pe care nu trebuie să îl rataţi!

Sub bagheta apreciatului dirijor român Cristian Mandeal – care se bucură de peste 45 de ani de activitate, în care a dirijat sute de concerte în 35 de ţări de pe 4 continente, îndrăgitul ansamblu Radio România vă propune un program remarcabil.

Concertul va debuta cu fragmentul orchestral The Walk to the Paradise Garden (Drumul către Grădina Raiului), semnat de compozitorul britanic Frederick Delius, parte operei sale A Village Romeo and Juliet, o versiune modernă a tragediei lui Shakespeare.

Veţi asculta apoi creaţia lui Sibelius, considerat cel mai mare compozitor finlandez - Pelléas et Mélisande, bazată pe piesa de teatru scrisă de laureatul premiului Nobel pentru literatură Maurice Maeterlinck. Lucrarea a fost compusă în 1905 şi interpretată pentru prima oară în acelaşi an, la Helsinki, cu Sibelius însuşi la pupitrul dirijoral. Povestea tragică a iubirii nepermise dintre cele două personaje principale a inspirat numeroşi muzicieni de-a lungul timpului. Celebrul compozitor francez Claude Debussy a compus o operă, Gabriel Fauré a compus, de asemenea, o suită, compozitorul austriac Arnold Schoenberg a imaginat un poem simfonic şi, în 2013, apreciatul compozitor francez de muzică de film Alexandre Desplat a creat o simfonie concertantă pentru flaut şi orchestră.

În cea de-a doua parte a serii veţi asculta Recviemul semnat de Gabriel Fauré, lucrare cântată pentru prima oară în cunoscuta biserică La Madeleine din Paris, în 1888, şi ulterior, interpretată inclusiv la înmormântarea compozitorului, în 1924.

La Sala Radio Recviemul va fi interpretat cu participarea sopranei Cristina Grigoraş, a baritonului Balla Sandor şi a Corului Academic Radio (dirijor: Ciprian Ţuţu).

Cristian Mandeal a dirijat peste 60 de prime audiţii absolute, o parte dintre acestea fiindu-i dedicate. Este un promotor neobosit al lui George Enescu, programându-i muzica pe toate meridianele. Printre altele a dirijat opera Oedipe în primă audiţie britanică (Festivalul de la Edinburgh, 2002) şi italiană (Teatro Lirico di Cagliari, 2005).

Ca dirijor principal şi director general al Filarmonicii George Enescu (1991 – 2009), Cristian Mandeal a ridicat nivelul acesteia la cote deosebit de înalte, lăsând în urmă o instituţie-etalon pentru România. A fost director artistic al Northern Israelian Orchestra - Haifa (1999 - 2002) şi la Orchestra Naţionala Bască - San Sebastian (2001 – 2008), dirijor permanent la Orchestra Haydn din Bolzano e Trento (2000 – 2003), dirijor invitat al Orchestrei Halle Manchester (2003 – 2008) - primul deţinător al acestui titlu în întreaga existenţă de 150 de ani a acestei orchestre, al Filarmonicii din Copenhaga (2006 – 2013), al Filarmonicii din Belgrad (stagiunea 2006 – 2007).

Un punct de mare interes în ultima perioadă de activitate a lui Cristian Mandeal îl reprezintă colaborarea cu Orchestra Română de Tineret pe care o cultivă, educă şi dirijează constant începând din 2008.

Concertele pot fi ascultate în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ��ară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona online prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

Serviciul Comunicare şi Relaţii Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

0 notes

mesagerulneamt · 7 years ago

Text

Are un timbru strălucitor, deosebite mijloace actoricești și scenice, plus răsplata unui public cunoscător și entuziast. Concitadina noastră, soprana dramatică Cellia Costea face carieră pe marile scene ale lumii. Dar câtă trudă, câte sacrificii, câte renunțări sunt în spatele acestor succese! Pe 8 iulie, Cellia Costea va susține un recital extraordinar de operă, în ultima zi a ediției din acest an a Vacanțelor Muzicale. De curând, s-a aflat la Piatra Neamț, unde a organizat prima ediție a Concursului Național de Interpretare Vocală ”Elena Botez”. ”Sunt fericită și onorată să fiu la prima ediție a acestui concurs, în semn de recunoștință pentru MAESTRA mea, căreia îi datorez foarte mult din ceea ce sunt eu astăzi”.

This slideshow requires JavaScript.

– Ce înseamnă Piatra Neamț pentru Cellia-Caterina Costea?

Piatra Neamț înseamnă, în primul rând, locul unde m-am născut, înseamnă acasă, deși nu mai locuiesc de mult timp aici. Revin cu drag, de cel puțin două ori pe an, ca să-mi revăd părinții, foștii profesori și prietenii. Cel mai mult îmi place să stau în grădina casei copilăriei mele, de pe str. Ștefan cel Mare. Am făcut parte din prima promoție a Liceului de Artă ”Victor Brauner”, am studiat vioara, viola și, în ultimul an de liceu, când doamna Elena Botez a revenit de la Timișoara, am început să studiez canto. Atunci am cunoscut-o. Mi-a dat foarte multă încredere. Este fenomenală, are o energie și un tonus extraordinare și doresc să rămână cât mai mai mult timp așa. Mi-ar fi plăcut să cânt muzică ușoară și, atunci când am văzut că o parte din colegii mei merg la canto și fac vocalize, am intrat și eu în sală și am spus: ”Doamna profesoară, aș dori să mă ascultați să vedeți dacă am voce, pentru că vreau să cânt muzică ușoară”. După ce m-a ascultat, mi-a spus că glasul meu nu este pentru muzică ușoară, pentru că are un timbru deosebit, o culoare specială și că aș putea face canto. Așa am renunțat imediat la violă și am început să studiez canto. De felul meu, sunt o persoană sârguincioasă, sunt un artist care investesc foarte mult timp în munca mea și mă preocupă ca întotdeauna să fiu cât mai bună. Evident, acest ”cât mai bun” este relativ, dar mă străduiesc.

– V-a părut rău că ați renunțat la vioară, la violă?

Uitându-mă acum în urmă, categoric nu. Dar desigur mi-a folosit foarte mult, pentru că am învățat să cânt la un instrument. Opt ani am studiat vioara cu doamna profesoară Maricica Gheorghieș, căreia îi mulțumesc.

– De câțiva ani buni, locuiți în Grecia. Cum este la Atena?

Frumos și cald. M-am adaptat foarte bine acolo. Sunt solistă a Operei Naționale din Atena, dar îmi desfășor activitatea, de fapt, în întreaga lume. Oficial, locuim din 2008 în Grecia. Soțul meu este tot din Piatra Neamț, am fost colegi de liceu. El cântă la clarinet, în Orchestra Filarmonică din Pireu. Fiica noastră, Iris, are 7 ani și jumătate, pictează frumos, cântă la pian, face balet, înot și o să vedem peste ani ce domeniu o să se îmbrățișeze.

– Trebuie să spunem că, încă de la venirea dvs. pe lume, muzica v-a însoțit pretutindeni.

Da, tata a fost profesor de violoncel aici, la Liceul de Artă ”Victor Brauner”, mama a studiat canto, bunicul din partea tatălui a fost 30 ani de ani prim-fagotist la Opera din Iași, sora tatălui meu e profesoară de vioară la Liceul de Artă ”Octav Băncilă” din Iași, fratele meu a studiat clarinetul, soțul meu cântă la clarinet… Suntem o familie de muzicieni.

– Succesul în muzică se poate prevesti?

Categoric nu. Din punctul meu de vedere, după ani de experiență, consider că există un destin al fiecăruia și așa cum îți este scris așa se va și întâmpla. Munca, studiul contribuie la succesul respectiv, însă nu poate nimeni garanta că vei ajunge la marele triumf. E o chestiune de șansă, de destin.

– Când ați simțit să veți avea succes?

Cred că fiecare din noi, și nu numai în domeniul muzical, așteaptă acest succes mai ales în momentul în care te dedici studiului cu toată ființa ta și muncești foarte mult. Își dorești acest succes pentru că e răsplata muncii însă succesul vine atunci când este predestinat de acolo de sus.

– Ați declarat: ”Aud mereu «nu mai sunt voci cum erau odată». Eu spun că mai sunt și vor fi mereu, dar nu mai are cine să le audă”.

Da, din păcate nu prea mai are cine să le audă, pentru că mulți dintre specialiști au ieșit la pensie, iar cei care le-au luat locul, din păcate, nu se mai ridică la nivelul înaintașilor. Gusturile s-au schimbat, percepția este cu totul alta, se promovează alte lucruri… Nu aș vrea să generalizăm, dar cam așa este.

– Ce apreciați cel mai mult la oameni?

Caracterul, pentru că s-a întâmplat de foarte multe ori să investesc în persoane care, până la urmă, nici bună ziua nu au mai dat. M-au dezamăgit profund. Însă nu m-am oprit niciodată să continui să fac bine, să ajut dacă mi-a stat în putință.

– Ce nu puteți accepta?

Minciuna. Prefer să aflu adevărul, oricât de dureros ar fi. Prin minciună se pierde toată încrederea.

– Sunteți caracterizată ca având o voce distinctă, frumoasă, lirică, puternică, de culoare închisă.

Este o voce mai specială, cred că o moștenesc pe mama, care a studiat canto. E un har. Sunt și cazuri când te naști cu o voce expcepțională, fără să ai în familie genă de artist liric.

– Care este opinia dvs. despre tradiție în arta lirică românească?

La noi, încă mai există tradiție și România a fost binecuvântată de-a lungul anilor cu o școală excelentă de canto. Faima mondială a liricii interpretative românești încă dăinuie.

– Cum v-ați acomodat cu celebritatea?

Nu mă consider o persoană celebră. Sunt cunoscută, dar niciodată nu m-am gândit la lucrul acesta și, dacă-i să răspund, m-am acomodat foarte bine, pentru că nu mă gândesc la asta. Mă consider un om normal și, atunci, îmi fac meseria cât pot de bine. Nu mă interesează ce spune lumea, fac ce consider eu că este just, nu-mi place să dau explicații nimănui despre ce fac și trăiesc bine cu mine. Admir foarte mulți artiști, însă întotdeauna am încercat să fiu autentică și să nu copiez pe nimeni. Înainte de a păși pe scenă, simt niște emoții îngrozitoare în stomac. Când am intrat pe scenă, se schimbă total starea de spirit.

– Dacă nu ați fi ales acest drum, al artei lirice, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți, să profesați?

Cred că m-aș fi ocupat de design interior. Apartamentul de la Atena eu mi l-am decorat, de la A la Z. Am ales culorile la pereți, am ales mobila, totul.

– După atâția ani de studiu intens, ce ați aflat că este muzica?

Este, cred, cel mai minunat dar pe care Dumnezeu ni l-a lăsat pe pământ. Muzica te poate face să plângi, să fii fericit, să fii în extaz, să trăiești absolut toate stările. Nu cred că am putea trăi fără muzică, indiferent care ar fi ea, clasică, ușoară, populară. Cred că oamenii ar fi mult mai triști fără muzică.

– Nu considerați astăzi, după atâția ani, că norocul dvs. a fost tocmai faptul că audițiile de la Opera Națională din București nu au dat roade și, astfel, vi s-a deschis un drum către marile scene ale lumii?

Am suferit foarte mult atunci, pentru că am participat la trei sau patru audiții la Opera Națională din București și nu am fost admisă. Am plecat în Austria, am dat o audiție într-un teatru mic din sudul Austriei, la Klagenfurt, și acolo am fost acceptată, debutând internațional cu rolul Contessa, din opera ”Nunta lui Figaro”, de Mozart. De acolo a început totul. După aceea, am realizat că, de fapt, Dumnezeu avea un alt plan pentru mine. Eu, la București, la facultate, am intrat prima. Am fost 5 sau 6 pe loc, erau numai 18 locuri și, fără să mă pregătesc cu absolut nimeni la București, am intrat prima, datorită a ceea ce m-a învățat maestra mea, Elena Botez.

– Se câștigă bine din această profesie?

Depinde cât de norocos ești. Se câștigă foarte bine, se câștigă bine, se câștigă prost, depinde de conjunctura și locul în care nimerești. Un artist liric are o viață profesională scurtă.Trebuie să stai cu sănătatea foarte bine, pentru că o mică răceală te pune în imposibilitatea de a cânta. Vocea nu funcționează dacă organismul nu este perfect sănătos, iar publicul nu te iartă absolut deloc, te taxează imediat. Depinde de înzestrarea genetică pe care o ai. În general, la 60 de ani, cariera ta s-a încheiat, poate chiar mai devreme. Depinde cum te protejezi, depinde de repertoriul pe care-l abordezi. Este o profesie riscantă. Te poți trezi a doua zi fără voce.

* ”Cellia este primul copil cu care am lucrat și nu numai că a fost primul meu copil și cel mai iubit, dar este și cel mai realizat. Cellia este, astăzi, cunoscută în toată lumea. Păcat că orașul nostru o cunoaște mai puțin, dar să sperăm că de acum înainte o să avem prilejul să fie mai des în mijlocul nostru și, în felul acesta, o să-i putem aprecia deosebitele calități de mare soprană dramatică, astăzi solistă a Operei Naționale din Atena” – Elena Botez.

Ana MOISE

FOTO: opera3000.net

Cellia Costea: ”Oamenii ar fi mult mai triști fără muzică” Are un timbru strălucitor, deosebite mijloace actoricești și scenice, plus răsplata unui public cunoscător și entuziast. Concitadina noastră, soprana dramatică Cellia Costea face carieră pe marile scene ale lumii.

#cellia costea #Elena Botez #Grecia #Liceul Victor Brauner #opera #piatra neamt

1 note · View note

news24hrou · 6 years ago

Text

Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight începe joi seară

Ediția din 2019 a Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight debutează joi seară, la ora 20.00, în Piața “George Enescu”, cu recitalul francezului Bob Sinclair și aprinde mai multe spații din centrul Capitalei.

Lucrările semnate de artiști străini și români recunoscuți în domeniu vor îmbina arta și tehnicile cele mai inovatoare pentru a exprima valorile europene ce susțin tema ediției a V-a a festivalului – EuropeLights -, marcând, totodată, două evenimente majore ale anului: președinția României la Consiliul Uniunii Europene și deschiderea Sezonului România-Franța la București, anunță organizatorii.

Publicul prezent la Spotlight va putea asculta, în Piața „George Enescu”, ritmurile electronice pregătite special pentru eveniment de către celebrul artist francez Bob Sinclar, unul dintre cei mai apreciați DJ din lume.

Din SUA până în America de Sud, din Europa până în Asia, ajungând până în Australia, muzica sa circulă și electrizează audiența, uimind de fiecare dată prin diversitatea sunetelor și a instrumentelor folosite. Concertul este precedat de un warm-up cu DJ Andi, de la ora 20.30.

Traseul principal al Festivalului Internațional al Luminii -Spotlight este Calea Victoriei, completat de spațiile din Strada Lipscani și din Piața Universității, care vor găzdui instalații interactive, sesiuni de video-mapping și multe altele, timp de patru zile, începând cu ora 20.00 și până la miezul nopții.

Lista lucrărilor prezentate în cadrul Festivalului Internațional al Luminii – Spotlight include “Abstract“, o instalație expusă de Collectif Coin (Franța) în fața Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. “Pornind de la ideea că trecerea timpului este o iluzie, cei de la Collectif Coin au imaginat un nou stil de reprezentare vizuală: Abstract, o matrice de triunghiuri, în care fiecare se mișcă de-a lungul axei sale verticale. Într-o buclă de 20 de minute, care combină lumina, sunetul și mișcarea, Abstract își dezvăluie sursa de inspirație: relativitatea”, explică organizatorii demersul artiștilor într-un comunicat de presă.

“Wave-field“, este lucrarea semnată de L4 Studio & Wireframe Studio (Canada) și prezentată în fața curții Muzeului Național de Artă al României. “Wave-Field oferă tuturor privitorilor posibilitatea de a interveni participativ asupra spațiului urban. Balansoarul încurajează dezvoltarea relațiilor dintre oameni și consolidează relațiile dintre prieteni și membrii unei familii. Balansoarele Wave-Field sunt luminoase și muzicale, fiecare având propriul temperament și vocabular muzical”, se arată în textul de prezentare.

“microCosmos“, de Ygreq Interactive (Romania), în parcul Bisericii Kretzulescu “este inspirată din fascinația pentru astre ca generatoare de lumină și își propune să cuprindă un fragment din Univers, un obiect care ziua reflectă lumina soarelui, iar noaptea devine sursă de lumină. Titlul are dublă valență, descriind pe de o parte un Cosmos în miniatură, iar pe de altă parte invitând la o privire microscopică asupra lumii interioare a omului. Astfel, interacțiunea particulelor din interiorul structurii oglindește, la nivel simbolic, felul în care particulele de electricitate călătoresc și interacționează în rețeaua neuronală umană”, spun realizatorii.

“A Sky For All” este instalația Liviei Zaharia (Romania), realizată la Biserica Kretzulescu. Ideea de bază a proiectului este cea a unităţii – sub același cer – indiferent de posibilele divergenţe. Acesta este proiectul câștigător în urma apelului de proiecte pentru tineri artiști „Europa digitală. Europa viitorului”, lansat de Primăria Capitalei, prin ARCUB, în cadrul ediției a V-a a Festivalului Spotlight.

“Abyss“, al francezului Nicolas Paolozzi de la Module, aduce în Piața Revoluției, la Memorialul Renașterii “o creatură mistică venită din adâncurile lumii. Lumina și structura ei rafinată sunt alcătuite din patru linii principale, conectate printr-o rețea minuțioasă de cabluri. Nicolas Paolozzi privește spațiul ca pe un ansamblu de interacțiuni, care evoluează în timp. Module oferă o experiență unică și imersivă a realității prin designul arhitecturii hibride”, dezvăluie textul organizatorilor.

“Stratum“, de Chevalvert Studio & Mirage Festival (Franța), propune în Piața Revoluției, în cadrul Ansamblului Monumental „Iuliu Maniu” “o instalație interactivă ce permite influențarea spațiului printr-un singur gest și crearea unei geografii a mișcării. Gestul este detectat prin leap motion, ce transmite informația mai departe. Interacțiunea este posibilă pentru o singură persoană o dată, dar declanșează lumini și sunete care îi fac părtași și pe ceilalți spectatori”, promit realizatorii.

“Discoballs” e instalația 360 Revolution, demersul românilor din dreptul magazinului Muzica devenind o imagine obișnuită pentru participanții la festival din anii trecuți. “Trei instalații discoball sunt amplasate într-o secvență paralelă cu Calea Victoriei, proiectând spoturi luminoase pe toate clădirile din zonă și rotindu-se, pe muzică, într-o dinamică ce invită la petrecere. Dancing stars este un proiect conceput în colaborare cu Reprezentanța Comisiei Europene în România, care include jocuri de lumini în tematica ediției de anul acesta a festivalului – EuropeLights”, se arată în comunicat.

“Wheel Of Time“, de la Les Ateliers Nomad (România) aprinde Hotelul Novotel și Palatul Telefoanelor iar “privitorii pot naviga vizual atât prin zi și noapte, cât și prin anotimpurile anului, cu ajutorul unei cârme interactive plasate în fața clădirilor care găzduiesc proiecția. Tranzițiile și animațiile sunt controlate în timp real de către privitori, rezultatul fiind compoziții reale și abstracte care urmăresc pulsul naturii”.

Pentru “Urban Pinball“, cei de la Mindscape Studio (Romania) s-au inspirat pentru a anima fațada Teatrului Odeon din din celebrul joc arcade numit Pinball. “Lucrarea este controlată de doi «jucători», care trebuie să interacționeze unul cu altul și împreună să animeze fațada Teatrului Odeon prin apăsarea a trei butoane luminoase. Urban Pinball este un joc la dublu care stimulează dialogul și coordonarea între cele două persoane”.

“Lightpong“, este demersul Cinetic (România), de la Cercul Militar Național. Instalația are ca punct de plecare jocul pe calculator PONG, faimos în anii ’70. “Scopul este acela de a transforma mecanismele vechiului joc într-o experiență interactivă. Poate fi jucat de doi jucători, care controlează paletele cu o sursă luminoasă – lanterna telefonului, brelocurile luminoase sau brichetele. Jucătorul care obține primul cinci puncte este declarat câștigător, iar jocul se reia”, spun realizatorii.

“Grand Lights Boulevard“, de la 360 Revolution (Romania), promite că fațada este pusă în valoare prin jocuri de lumini. Pe clădirea hotelului, care datează din 1871, logo-ul festivalului Spotlight prinde viață, îmbinând trecutul cu prezentul și amintindu-ne de legăturile strânse cu Europa, care se regăsesc în tema de anul acesta: EuropeLights.

“Pavilion“, instalația lui Sébastien Lefèvre (Franța) din Piața Universității “este o structură deschisă – luminoasă și sonoră – care permite accesul publicului în interiorul său. Este un spațiu viu și primitor, o împletire de fire luminoase, suspendate în aer, ca un frunziș de lumini. Instalația, lejeră și dinamică, este cufundată în universul sonor compus special de Yes Soeur”, se arată în descrierea oficială.

“BeeHive“, de la One Night Gallery & Mișu Cojocaru (România), pe blocul Rosenthal “poate fi asemănată cu structura unui stup, autorii lucrării au creat un centru de lumină, folosindu-se de jocurile și reflexiile fagurelui și ale mierii, peste care sunt suprapuse albinele”.

“Tensegrity“, semnată de Aérosculpture / Jean-Pierre David & Christian Thellier (Franța) în dreptul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, vine cu “șase tuburi fluorescente de cinci metri lungime care plutesc în aer, într-un echilibru tensionat. Pentru această lucrare, Jean-Pierre David revizitează principiul tensegrității, în timp ce Christian Thellier reinterpretează digital ezitările electronice ale tubului fluorescent, amândoi relatând, fiecare în felul său, istoria neonului”, spun realizatorii.

“Luminuits“, de La Camaraderie (Franța/ Canada), aduce pe Calea Victoriei, la numărul 15, o “instalație misterioasă și participativă, care devine vizibilă grație luminii declanșate de către participanți. Luminuits sunt personaje timide și discrete, cărora nu le place să atragă atenția. Totuși, există o modalitatea de a le face să apară, și anume luminându-le cu blițul aparatului de fotografiat”, explică artiștii.

Australienii de la Parer Studio vin la Spootlight cu “Intrude“, Amanda Parer reflectând o problemă din istoria țării sale natale, “o invazie de iepuri, care au devenit o pacoste pentru locuitori. Lucrarea creată de artista australiană este inspirată de această situație problematică, dar și de contrastul cu imaginea idilică a acestei creaturi, mai ales pentru copii. În mod intenționat, Intrude evocă această imagine drăgălașă a iepurelui și recurge la umorul vizual pentru a invita publicul să ia în serios mesajul ecologic al lucrării”, arată producătorii.

“Wish Blow“, semnată de francezii de la LNLO, este produs la Banca Națională a României, și a fost prezentată pentru prima dată la Fête des Lumières – Lyon, în 2018.

“Brâncuși“, lucrarea românilor de la Mindscape Studio aduce la Palatul CEC o interpretare a operei celebrului artist român. “Având la bază trei materiale – piatră, lemn și metal -, proiecția realizată de Mindscape Studio – câștigătorii concursului de video mapping de la ediția precedentă Spotlight – ilustrează în mod abstract procesul de transformare a materialului din stare brută în operă de artă, totul în prezența luminii creatoare a artistului”, spun creatorii.

“Absorbed by Light“, semnat de Gali May Lucas, din Marea Britanie, problematizează la efectele smartphone-ului asupra utilizatorilor săi. Personajele din “Absorbed by Light” sunt concepute de artista britanică Gali May Lucas și realizate de sculptorul Karoline Hinz, stabilită la Berlin.

“Lighting Europe“, este instalația MotionLab concepută pentru Palatul Loteriei Române. “Spațiul virtual deschide un univers fantastic, plin de conexiuni între diverse domenii și teme: poezie, proză, teatru, emoții, culori, muzică, desen, filosofie… traversate, toate, de magie”, își descriu artiștii lucrarea.

Restricţii rutiere din zonă se vor aplica, de joi până duminică, în intervalul orar 20.00 – 23.55, pe Calea Victoriei, între Strada C.A. Rosetti și Bulevardul Regina Elisabeta, și între Bulevardul Regina Elisabeta și Splaiul Independenței. Organizatorul recomandă folosirea mijloacelor de transport în comun pentru a evita aglomerarea traficului.

http://bit.ly/2VQEoI1 http://bit.ly/2Djybgt

0 notes