#motive islamice
Explore tagged Tumblr posts
Text
I think it’s possible to conceptualise the atrocities being visited upon Palestinians as something akin to a moral hazard (term used loosely, and only approximately as usually intended), in that, many of the most powerful potential motive forces behind action are generally immoral, but here, arrayed, at least vaguely in the direction against the current atrocity
islamicism, antisemitism, nationalism (certainly not limited to Palestinian nationalism) can all be conceptualised as especially powerful and socially penetrating drivers of action, but even discarding the question of their actual suitability for the moment (though evidently, some are more/less effective than others), such social forces are plainly incredibly destructive outside the especially stark contrast of the present atrocities
#why these forces are so powerful when compared to much less morally frought drivers such as universalism; humanism; etc#is really the main question of history
0 notes
Text
Ce este arabescul? partea a 3-a
http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/ce-este-arabescul-partea-a-3-a/
Ce este arabescul? partea a 3-a
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/658f6f14b34d1a26ff1dd510dcd4c1ab/9bc9c1d3c09e386b-bc/s500x750/3fb1e5e13f3adc14adaa3f5c63e74c45668c1caa.jpg)
Ce este arabescul? partea a 3-a
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/de0ee444580fee80ec19313bd98daee4/9bc9c1d3c09e386b-b7/s250x250_c1/c88123d53983baa3538a48a199c74def5d138f77.jpg)
În versiunile sale mai stilizate arabescul în forme de plante nu mai păstrează decât o asemănare îndepărtată cu planta. Dar reprezintă în schimb o transcriere perfectă a legilor ritmului în termeni vizuali. Desfăşurarea sa este continuă, ca un val, cu faze contrastante având diferite niveluri de rezonanţă. Modelul nu trebuie să fie simetric, însă, pentru a compensa aceasta, prezintă întotdeauna anumite repetiţii a căror caracter ritmic este accentuat de faptul că sunetele şi tăcerile sunt din punct de vedere estetic echivalente.
Strict vorbind, ritmul nu aparţine spaţiului ci timpului, din care nu este o măsură cantitativă ci una calitativă. Ritmul este restabilit în dimensiunea sa spaţială prin această mediere a mişcării.
Fiind în acelaşi timp ritm şi melodie, arabescul în mod implicit reţine relaţiile sale familiale cu lumea vegetală şi virtualităţile sale în acest sens sunt pregătite să izbucnească în orice moment oportun; cadrul stilistic şi geniul special al artistului sau a grupului etnic, vor servi pentru a determina gradul în care modelul se poate apropia de natură fără să-şi piardă continuitatea sa ritmică, sau, încă, sa se îndepărteze de natură fără să fie din această cauză sărăcit; căci o anumită formă de ‘îmbogăţire’ face parte din ideea de decoraţie şi, într-un mediu arid, nimic nu este mai bogat şi mai preţios decât vegetaţia exuberantă.
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/b9968d8b228fae604ad25c2fd170ef5a/9bc9c1d3c09e386b-96/s250x250_c1/5c8721f3149f1cf1b919ca9cdf3a95353f953d9b.jpg)
*
Al doilea mod, sau element, al arabescului este îmbinarea, din care exemple perfecte pentru aceasta pot fi văzute deja în monumentele Umayyade, în palatul de la Khirbat al-Mafjar şi, mai ales, în Marea Moschee din Damasc, acolo unde ia forma unor zăbrele sculptate care protejează ferestrele. Conform unor istorici de artă, îmbinarea Arabă se presupune că ar proveni de la mozaicurile de pavaj romane, care erau folosite încăîn Syria Umayyadă. Dar în fapt, îmbinările romane sunt cele care reprezintă imitaţia naturalistică şi urbană – sau parafraza acesteia – a unui motiv
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/2b163dceaf541169a85c61ec07389735/9bc9c1d3c09e386b-f3/s500x750/039280019576aeea6a9b2718506702f032db3a20.jpg)
aparţinând în mod esenţial artelor arhaice, adică, a artelor care erau legate încă de limbajului simbolismului. În acest caz iarăşi, arta Islamică a preluat un motiv foarte vechi şi l-a dezvoltat cu un fel de geniu matematic. Îmbinarea arabă are o complexitate geometrică şi o calitate ritmică care se poate spune că lipseau într-o oarecare măsură în partea romană. Aceasta din urmă se poate reduce la reprezentarea frânghiei cu noduri şi aceasta este partea importantă; în tipul de îmbinare arabă, pe de altă parte, spaţiile pline şi zonele vide, modelul şi baza sa, au amândouă o valoare strict echivalentă şi se echilibrează unul cu altul, în acelaşi fel în care curgerea liniile se întoarce întotdeauna la punctul de origine, astfel încât atenţia cuiva nu se opreşte niciodată la un element particular al decorului. Continuitatea îmbinării invită ochiul să o urmeze şi viziunea este apoi transformată într-o experienţă ritmică însoţită de satisfacţia intelectuală dată de regularitatea geometrică a întregului.
sursa: stiintasacraislamica.wordpress.com
#arabescul#Ce este arabescul#Ce este arabescul? partea a 3-a#geometrie islamica#intelectuali musulmani#motic islamic#motive islamice
0 notes
Text
Armenian Genocide: Stages of Genocide and Human Rights
First documented use of the word “genocide” was in reference to the Armenian Genocide. The genocide, which took the lives of some 1.5 million Armenians living in the Ottoman empire, holds roots in their religious minority, economically prosperous nature and the ultimate collapse of the Ottoman empire. The majority of the Empire’s subjects comprised of Muslims while the Armenians were forced to endure centuries of unequal taxes and fewer political and legal rights as Christians. Despite the Hamidian Massacres of the late 1800s, which was the first attempt of the Turkish government to rid themselves of the “Armenian problem,” the Armenians thrived with high education and flourishing wealth. This livelihood fueled resentment from Turkish counterparts and quickly brewed to hatred in the form of three years of extermination as the Empire sought to quiet the voices of two million Armenians and bring an end to the source of their jealousy. The Armenian Genocide in the Ottoman Empire between 1915 - 1918 exhibited preparation and denial of the eight stages of genocide and violated human rights #4, freedom from slavery, #5, freedom from torture or degrading treatment, and #7, right to equality before the law.
Two stages of genocide acted upon during the Armenian genocide are preparation and denial. Preparation being represented by the drawing up of the “Ten Commandments” and denial displayed through a century of Turkish refusal to openly accept that a genocide even occurred. The “Ten Commandments”, written by the Young Turks (a group for the rid of all Armenians), secretly met to construct a document carefully outlining the fate of the Armenians and how they were going to eradicate them as a whole. Each commandment is a detailed step that was to be passed between government officials, for example, number one states, “...arrest all who worked against government . . . and send them into the provinces . . . wipe them out either on the road or there” (“10 Commandments”); number five shaped that they will, “exterminated all males under 50, priests and teachers, leave girls and children to be Islamicized” (“10 Commandments”); and number eight stated, “kill off all Armenians in the Army” (“10 Commandments”).
The commandments communicate not only the Turkish preparation for the massacres, but their attempted motives of securing that the genocide is completely effective. The government made sure that they were well prepared to take the lives of an entire ethnic group without any room for flaws or faults. In the stages of genocide this is preparation as the “Ten Commandments” carefully outline the methods that they would later tragically follow. Despite proven information confirming a genocide occurred with the leaking of the “Ten Commandments” to the British government in 1919, Turkey maintained, to this day, that no such genocide ever happened. Turkey adamantly denies the existence of Armenian bones littering the Syrian desert from when these people were forced onto death marches (“Battle over History”), these death marches are another thing Turkey challenges, claiming they were bones from an optional deportation and that some things “happened on the road” (“Battle over History”). They place most of their blame on the conditions of World War I and the Armenians themselves for siding with the Russians. The rumor of Armenians siding with the Russian is another example of a stage of genocide, #4, polarization which is seen from the spread of this speculation.
The killings, the Turkish government preserves, was never in intent, they have made about securing that the genocide remains omitted from school textbooks, classrooms and all of the records have been destroyed. In the country, it is illegal to call the slaughter of 1.5 million Armenians “genocide”. With bills passing frequently into the United States Congress for administrations to openly call the Armenian Genocide what it is, Turkey threatens they would cut ties with the United States were they to recognize the genocide publicly. Tragically, Turkey may never fully accept the responsibility for their actions. The “Ten Commandments” contains key information pertaining to the preparation of the genocide and, yet, with so much evidence stacked up against the Turkish government, they continue to deny their mass genocide and abuse of fundamental human rights provided by the Universal Declaration of Human Rights.
The Ottoman Empire throughout the Armenian Genocide completely violated all thirty human rights written by the UDHR. Two core human rights breached in the genocide were #4, freedom from slavery, #5, freedom from torture or degrading treatment, and #7, right to equality before the law. When, in the “Ten Commandments”, they write to “. . .leave girls and children to be Islamicized” (“10 Commandments”), they wished to keep women and young girls (some even under ten years old) alive so that they could serve as sex slaves to the Turkish soldiers, providing pleasure, comfort, forced servitude and labor. In Forgotten Fire by Adam Bagdasarian, a book illustrating the struggles of a twelve year old boy whose entire family has been murdered during the Armenian genocide, he narrates while engaging in conversation with a young Armenian girl named Seta, “She tried to tell me once, in her own way: ‘There’s no luck for Armenians,’ she said one day. ‘There’s no luck for us at all. Even the survivors are unlucky. Instead of dying once, we have to die every night” (Bagdasarian 214). What Seta is speaking of how every night Armenian women who are in slavery are raped, dehumanized and seen as only sexual objects to the Turkish soldiers. They were forced as well into sexual humiliation, rape, marriage, forced prostitution, sexual slavery and sexual mutilation as one of the objects of the genocide was forced pregnancy of Armenian women as another attempt to utterly eradicate them as an ethnicity by impregnating the women with Turkish children. The women were raped on a daily basis and many committed suicide or died from exposure or their wounds.
With the sexually abusive and violent treatment of the Armenian women comes the violation to human right #5, freedom from torture or degrading treatment. Counting the horrifying treatment of the Armenian women and speaking again of the thousands of Armenians forced on death marches, the Turkish refused to provide them with basic necessities needed on their long marches. The men were shoved in boxcars and others were put into concentration camps where they were later killed. In these concentration camps were horrid conditions: starvation, rape, dehydration and diseases such as dysentery. Outside of these death camps were mass shootings, rapes, crusifications, property confiscations, mass burnings and mass drownings. The Nazi party many years later would be influenced and take inspiration from the Armenian genocide while putting Jewish and Romani individuals into concentration camps and murdering them via gas chamber.
Unfortunately, the Armenian Genocide all began with a violation to one very vital human right: #7, the right to equality before the law. In no way were the Armenians treated as equals to the Turkish under their government. For their Christian religion, Armenians were forced to pay double taxes and were considered second class citizens (Humanities 10), neither their lives nor property were under protective security. They were denied participation in the government the Armenians being viewed under the law as second class citizens is a violations of the right to equality before the law which states that everyone is equal in the eyes of the government despite social standing, economic status, religion, expression, nationality, ethnicity or race.
With the denial of the Armenian genocide by the Turkish today there will cease to be justice done for their actions in the violation of three specific human rights: #4, freedom from slavery, #5, freedom from torture or degrading treatment, and #7, right to equality before the law. The sexual slavery of Armenian women and young girls, the torture and degrading acts implemented upon the Armenians and the unfair treatment of Armenians before the law will be further brushed underneath the rug as Turkey’s denial of the violations do not allow any action to be taken or repercussions given. These violations of human rights would come to haunt the world again in the late 1930s during World War II with the rise of the Nazi party and their elimination plan for Jews, Romani and others.
In the Armenian Genocide in the Ottoman Empire from 1915 - 1918 there is multiple articles of evidence regarding two of the eight stages of genocide, preparation and denial, as well as three separate human rights violated in the genocide: #4, freedom from slavery, #5, freedom from torture or degrading treatment, and #7, right to equality before the law. The Ottoman Empire preparing for the Armenian genocide is evident from the “Ten Commandments” written years prior to the genocide and laying out the steps they will take to eradicate their “Armenian problem”. Turkey’s denial of the genocide has caused many countries to retreat within themselves when dealing with the issue as Turkey threatens to cut ties with countries who have decided to openly agree the murder of 1.5 million Armenians was in fact a genocide. This denial allows Turkey to get away scot free with the violation of three fundamental human rights in their sexual slavery of Armenian women and girls; the torture and degrading treatment they put upon them though concentration camps, starvation and dehumanizing treatment; and their execution of turning Armenians into second hand citizens under the Ottoman Empire.
Studying genocide could lead to insight regarding national behavior when a genocide is about to occur, this would aid in the discontinuation of genocides all together by catching it before it has happened. A study into genocide can provide others in initiating a deeper understanding of human rights and their violations around the world. With future students learning the danger of keeping silent in the face of possible signs of genocide, genocides may become less frequent in generations to come and the countless lives not stolen at the hand of such genocides can lead to more diverse world, one in which others are not prejudiced against for who they are.
#well I turned this in for a grade#might as well post it here#pressles musing#Armenian history#armenian genocide#history#genocide
86 notes
·
View notes
Text
5 idei pentru vacanta de vara 2019
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/cb7fa33698dc51b394ef7f74dcd31887/tumblr_inline_ps6is2wojf1wqx157_540.jpg)
Vara se apropie, si nu te-ai decis inca unde mergi in vacanta? Ei bine, nu este nevoie sa spargi contul din banca pentru acest lucru, deoarece exista locuri frumoase in Europa in care poti merge pentru a avea o experienta de neuitat. Acestea fiind spuse, iata locurile in care te poti distra vara aceasta.In luna iunie, orasul este in plina sarbatoare, si vei avea parte de cea mai frumoasa experienta din Turcia la Festivalul International Izmir, la care poti vedea piese de teatru, muzica si balet, toate specifice celei mai originale tari din Europa. Este o alternativa mai ieftina pentru litoralul de pe coasta Marii Egee, vei ramane placut surprins de nisipul incredibil de fin si curat, fiind o locatie perfecta atat pentru grupuri, familie sau cuplu. De asemenea, orasul a devenit celebru si pentru titlul de oras-port, titlu ce i-a dublat numarul de turisti anual.Este inca fascinant cate activitati poti desfasura in Budapesta, desi tindem sa credem ca acest oras nu mai are multe sa ne ofere. De acest loc te poti bucura la capacitate maqxima abia pe timpul verii, te poti plimba pe una dintre cele mai renumite strazi din lume, Falk Miksa, iar daca vremea devine calda, poti participa la o partida de sah plutitor in baile Szechenyi.Nu veti gasi in toata Europa un loc mai potrivit pentru vacanta de vara! Un loc rafinat, calduros, care iti ofera din toate cate ceva, la preturi exceptionale. Veti putea vedea tot felul de cladiri impunatoare, de la cele in stil baroc, la neoclasice, nenumarate muzee ce adapostesc arta de valoare. Lasati-va fascinati de bucataria lor, de nenumaratele tipuri de carne si cascaval.Kosovo este una din tarile care au tinut cel mai mult la traditiile sale de-a lungul timpului. Preocupata sa-ti pastreze si construiasca in continuare istoria, capitala sa, Pristina, iti va taia respiratia cu frumusetile ei. Arhitectura orasului este una bizantina cu elemente islamice, si a devenit pe parcursul anilor un motiv puternic de dezbatere in randul celor preocupat de sculptura si cladiri.Sau “Orasul Roz”, asa cum a mai fost numit datorita culorilor cladirilor, este cel mai vechi oras din lume care a fost locuit pe toata perioada existentei sale. A devenit in ultimii destinatia favorita a multor turist datorita diferentelor culturale, a istoriei fascinante, dar si a pretului mic de nerefuzat. Veti vedea frumusetea acestei tari doar plimbandu-te prin centrul orasului, un loc restrans in care nu veti obosi, dar suficient de interactiv pentru a nu te plictisi. Pentru a te cufunda mai mult in istoria si cultura acestui oras, puteti vizita muzee, precum Muzeul Genocidului Armean sau Muzeul Orientului Mijloc si multe altele. Read the full article
0 notes
Text
Franţa îi cere din nou Iranului eliberarea academicianului franco-iranian, Fariba Adelkhah
New Post has been published on https://reporterliber.ro/franta-ii-cere-din-nou-iranului-eliberarea-academicianului-franco-iranian-fariba-adelkhah/
Franţa îi cere din nou Iranului eliberarea academicianului franco-iranian, Fariba Adelkhah
Ministrul de Externe francez, Jean-Yves Le Drian, a cerut din nou Iranului eliberarea academicianului franco-iranian, Fariba Adelkhah, care a fost arestat şi condamnat la 6 ani de închisoare de către autorităţile iraniene, din motive de securitate naţională, informează Reuters.
Jean-Yves Le Drian a declarat: „Azi, încă o data solicit din partea Franţei eliberarea imediată a doamnei Adelkhah. Această situaţie nu poate decât să afecteze negativ relaţiile bilateral dintre Franţa şi Iran şi va scădea încrederea dintre cele două ţări”.
Fariba Adelkhah, cercetătoare franco-iraniană, la 6 ani de închisoare sub acuzaţii de subminare a securităţii naţionale. Curtea Revoluţionară din Teheran a condamnat-o la cinci ani de închisoare pentru adunări şi conspiraţie împotriva securităţii naţionale a Iranului. Ea a mai primit un an de închisoare pentru propagandă împotriva republicii islamice.
0 notes
Text
Sâmbătă, 31 august 2019, potrivit Calendarului Hicrî, lumea islamică a marcat sfârșitul anului vechi Zilhicce, care corespundea anului 1440 și începutul unui nou an, ”Anul Nou Hicrî” care a debutat cu luna Muharrem și care corespunde anului 1441. Luna Muharrem, prima lună a Noului An, durează până pe 29 septembrie 2019, perioadă în care musulmanii practică diverse obiceiuri străvechi. Ziua de 9 septembrie 2019 reprezintă cea mai importantă zi a lunii, denumită ”Ziua Âșûre” și care este așteptată cu multă emoție de către credincioșii musulmani.
Luna Muharrem este o lună în care evenimentele importante pot fi considerate puncte de cotitură, de-a lungul istoriei, pentru umanitate, nu doar pentru islamici. Lumea musulmană așteaptă cu nerăbdare și emoție această lună, deoarece este considerată cea mai sfântă, o lună binecuvântată, în care iertarea și binefacerile sunt dăruite cu generozitate credincioșilor. Ei își vor îndeplini postul și închinarea. A zecea zi a lunii Muharrem este cea mai prețioasă și se numește ”Âșûre”. Înainte de islam, unele triburi au acordat acestei zile respect și importanță, considerând-o zi sfântă. În această zi, ei au ținut post. În unele hadisuri se spune: ”Sper ca postul din ziua de Âșûre să însemne ispășirea păcatelor din anul precedent.” (Tirmizî, “Savm”, 48) Se crede că, Atotputernicul Allah a acceptat multe rugăciuni în această zi. Tradiția Âșûre este strâns legată de evenimentele de la Kerbelâ și merge până la momentul Potopului lui Noe. Âșûre este o specialitate culinară care se prepară de doisprezece imami pentru sufletele martirilor de la Kerbelâ (oraș în Irak situat la sud-vest de Bagdad). Potrivit unor surse, spre sfârșitul Potopului lui Noe, nu mai rămăsese nimic de mâncare și fiecare a scos din tolba sa ce avea. Astfel, ei au scos: douăsprezece feluri de alimente, precum: cereale, năut, fasole, ș.a., pe care le-au fiert și le-au consumat ca ciorbă. Această tradiție a dăinuit de la incidentul din Kerbelâ până în zilele noastre. Conform unor alte surse, s-a crezut de asemenea în prima preparare a Âșûrelei în acest context, în urma potopului lui Noe, însă, după acostarea pe vârful muntelui Ararat, arca s-ar fi scuturat și ar fi căzut cereale, năut și fasole, din acestea preparându-se ciorba cu această denumire (Sadri Sema 2008: 311). Credința în sfințenia acestei zile a constituit motivul deschiderii porților Kaabei din Mecca, în această zi, pentru pelerini (Arslan-Erdoğan 2009: 66). Începând cu secolul al zecelea, comunitățile turce au început să accepte islamul și, începând cu primii ani ai secolului al doisprezecelea, majoritatea turcilor a adoptat religia musulmană. Cu toate acestea, în ciuda acceptării religiei islamice, membri comunităților au menținut pentru o lungă perioadă de timp vechi obiceiuri și tradiții, cum ar fi: ceremonia tăierii cozii calului pe care a fost urcat mortul, a da mâncare (gătită), a sacrifica animale, comemorarea a 40 de zile și a unui an ș.a. Astăzi, este foarte posibil să fie găsite urme ale acestor tradiții la populația turkmenă din Anatolia și Balcani. Pe lângă toate acestea, după convertirea la islam, turcii au îndeplinit îndeaproape obiceiurile de rugă și închinare, dând importanța cuvenită zilelor și nopților sfinte, printre acestea fiind și ”Ziua și Noaptea de Âșûre”. A găti Âșûre, chiar și în cantitate mică, însemna deținerea unei sume de bani. Din acest motiv, în perioada otomană, bogații și, în special, slujbașii seraiului au jucat un rol important în păstrarea tradiției. Supa pregătită de bucătari și șefii cămărilor era împărțită, sub supravegherea cofetarului-șef, în vase speciale. Aceste vase erau făcute din porțelan, cu o singură toartă, în formă de ulcică delicată, elegantă. Acestea erau fabricate în Europa și utilizate doar pentru împărțirea âșûrelei. Pregătirea acestei supe începea din dimineața celei de-a noua zile din luna Muharrem, iar în seara acelei zile, care o lega de dimineața celei de a zecea zi a lunii, pe parcursul întregii nopți, vasele de porțelan erau umplute cu această supă. În dimineața celei de a zecea zile a sfintei luni de Muharrem, servitorii împărțeau la primele case apărute în cale. Cel care primea âșûre curăța vasul, punea în el migdale, alune sau fistic și înapoia vasul. Separat, se gătea âșûre în cazane mari și se împărțea mulțimii în piețele mari. Oamenii săraci, care cunoșteau obiceiul și locația, stăteau la rând încă de la primele ore ale dimineții cu vasele în mână. Aceste vase erau uneori, ca volum, cât o găleată de apă sau cât o canistră de gaz. Se făcea o rugă, mulțimea spunea câte un ”Âmin!” și începea împărțeala. Împărțirea a zece tone de âșûre nu era ceva neobișnuit. Anatolienii continuă, cu emoție, acest obicei de împărțire a âșûrelei, întru bucuria, pacea sufletească și alinarea tristeții. În toate rețetele de âșûre, primul ingredient, sau ingredientul-mamă, este grâul; în al doilea rând, sunt fasolea uscată și năutul. În afara acestora, se pot adăuga: porumb, linte verde, orez (puțin fiert) și bulgur nefiert. Alte ingrediente utilizate sunt: fructe (precum: gutui, mere), fructe uscate (caise, stafide, smochine, coacăze, fistic, alune, nuci, migdale), fructe confiate, condimente (chimen, piper, busuioc, cuișoare, scorțișoară), apă sfințită și șerbet (Kılıç ve ark. 2003: 391-393). Această rețetă de bază a rămas neschimbată de-a lungul a cinci secole. Supa preparată în seraiuri, fiind naturală, este cea preferată. Spre exemplu, la Palatul Topkapı, se preparau trei feluri de âșûre în bucătării separate, împărțite astfel: pentru ulemale și cei din interiorul palatului, pentru angajații de stat din exteriorul palatului și mulțime și pentru sultan și harem. Pentru sultan și haremul imperial s-a gătit, în bucătăria imperială, âșûre cu mosc filtrat. În societatea noastră, sunt practici diferite de preparare a âșûrelei. Principalele componente sunt: apă, cuișoare, rodie, năut, semințe de susan, bob, fasole uscată, grâu (arpacaș), stafide, fistic, orez, nuci, zahăr, smochine, alune. Acestea sunt preparate după obiceiul locului, după credință sau după climă. La modul general, âșûre se prepară după cum urmează: arpacașul și orezul se aleg, se spală și se pun într-o oală. Se adaugă apă cât să treacă trei-patru degete deasupra, se pune pe foc fără capac și se amestecă. Se lasă să fiarbă cinci minute și se dă deoparte. Se acoperă cu un capac și se lasă așa peste noapte. Fasolea și năutul se aleg, se spală, se opăresc și se lasă să se înmoaie. A doua zi, orezul și arpacașul, înmuiate peste noapte, se pun din nou pe foc cu puțină apă caldă și se fierb fără capac. Se amestecă, din când în când, cu o lingură, pentru a nu se prinde. După un timp, se adaugă fasolea și năutul înmuiate și se fierb la foc mic. Se adaugă apoi zahărul (după gust) și, înainte de a lua oala de pe foc, se adaugă coajă rasă de lămâie și se mai fierbe un pic, cât două clocote. Se pune fierbinte în boluri. Înainte de servire, se decorează cu alune și fistic prăjite puțin și coacăze. Desigur, aceasta este doar o varietate, existând multe altele, în funcție de preferințe. Luna Muharrem, postul și prepararea âșûrelei ocupă un loc foarte important pentru musulmani. Acest lucru se datorează iubirii față de Profetul Hüseyin, devenit martir la Kerbelâ. De aceea, Hz. Hüseyin este primul exemplu și primul arhetip oprimat pentru societate, toate practicile din cursul acestei luni având o importanță simbolică.
În literatura turcă, martiriul profetului Hüseyin a constituit un motiv important, scriindu-se pe acest subiect elegii și proză. În cele ce urmează, vă prezint, stimați cititori, un episod din viața profetului Hüseyin.
”Într-o zi călduroasă, Profetul Hüseyin, mergând la propria sa livadă de curmali, a văzut în grădina de curmali a vecinului un muncitor. Felul cum muncea, cu toată ființa lui, i-a atras atenția profetului. S-a așezat la umbră și i-a urmărit efortul armonios. Timpul a trecut și muncitorul nostru și-a șters sudoarea de pe frunte, s-a spălat pe mâini și pe față, apoi a scos o bucată de pâine de orz din bocceluța pe care o agățase de trunchiul unui copac. În acest timp, a apărut un câine. El a înțeles că era flămând și că își cere porția de pâine. Sclavul negru a rupt pâinea în două și, înainte de a lăsa o bucată chiar în fața câinelui, a renunțat. Profetul urmărea curios și atent această întâmplare. Sclavul negru a mărunțit bucata de pâine din cealaltă mână și i-a dat-o câinelui. El a mâncat bucata rămasă, înmuind-o în apă. Cum s-a terminat pauza de masă, profetul a venit lângă sclav. După cuvintele de salut și de binețe, între ei a avut loc următoarea conversație:
– Te priveam! Eu cunosc proprietarii acestei grădini de curmali. Ce noroc pe ei să fie posesorii unui sclav așa de harnic ca tine!
– Vă mulțumesc, domnule! Eu doar îmi fac datoria.
– Bun! Mă întrebam de ce ai întins bucata de pâine câinelui, apoi ai renunțat și i-ai tăiat bucata din cealaltă mână?
– Domnule, prima bucată pe care am vrut să i-o dau era mai mică decât cealaltă. Am observat asta chiar când să i-o dau. Mi-a fost rușine să fac o nedreptate câinelui și i-am tăiat lui partea mai mare.
Ochii profetului s-au umplut de lacrimi. Și-a pus mâna pe umărul sclavului și l-a întrebat:
– Dacă iau această grădină de curmali de la stăpânul tău, vei lucra cu mine?
– Treaba mea, asta este, domnule! Dacă găsiți potrivit, voi lucra.
Profetul Hüseyin a plecat în oraș, l-a convins pe proprietarul grădinii de curmali, a cumpărat și grădina, și pe sclav și s-a întors. Sclavul muncea dezinteresat și cu zel. Profetul l-a salutat.
– Frate, am cumpărat această grădină de curmali!
Sclavul, văzându-și mai departe de treabă, i-a răspuns:
– Să vă fie cu noroc, domnule!
– De acum încolo, și tu vei lucra cu mine.
– Mulțumesc, domnule, să fie cu noroc!
În timpul acestor discuții, sclavul era preocupat în continuare de treaba lui. Profetul Hüseyin i-a prins mâna și l-a privit în ochi.
– Uite, fratele meu frumos! Eu te eliberez și-ți dăruiesc această grădină de curmali.
Un zâmbet a apărut pe chipul sclavului și ochii i-au sclipit. Apoi, cuvinte au curs din gura lui unul câte unul:
– O, nepot al Profetului îndurării pentru lume! Dumnezeu să primească! Iar eu voi face din această grădină o fundație și voi fi în slujba ei toată viața.
Profetul, cu ochii în lacrimi șiroind ca ploaia, s-a îndepărtat…
Le-a povestit oamenilor din gospodăria sa de atitudinea nobilă a acestui om. Ani la rând, mulți oameni au beneficiat de această faptă caritabilă.” (1)
________
(1) http://www.turkmeclisi.org/?Sayfa=Temel-Bilgiler&Git=Bilgi-Goster&Baslik=turk-islam-geleneginde-10-muharrem-asura-gunu&Bil=418 (OĞUZ ÇETİNOĞLU`NUN BİLGEOĞUZ KİTABEVİ TARAFINDAN YAYINLANAN 4 C��LTTE 3.750 SAYFALIK AÇIKLAMALI-YORUMLU KRONOLOJİK KÜLTÜR-SANAT VE TARİH ANSİKLOPEDİSİ İSİMLİ ESERİNDEN ALINTIDIR.) Traducere de Urfet Șachir.
Bibliografie
Prof. Dr. Zeynel Özlü, ”Osmanlı sarayında Âşûre geleneği uygulamasına dair”, Millî Folklor, 2014, Yıl 26, Sayı 101 /On The Aşure Tradition in Ottoman Palace
Yrd. Doç. Dr. Erdal Yıldırım, ”Tunceli yöresi alevilerinde Muharrem ayının önemi ve Âşûre geleneği”, F.Ü. ilahiyat Fakültesi Dergisi 16:1 {2011) / Aşure Tradition in Tunceli Alevis
http://www.turkmeclisi.org/?Sayfa=Temel-Bilgiler&Git=Bilgi-Goster&Baslik=turk-islam-geleneginde-10-muharrem-asura-gunu&Bil=418 (OĞUZ ÇETİNOĞLU`NUN BİLGEOĞUZ KİTABEVİ TARAFINDAN YAYINLANAN 4 CİLTTE 3.750 SAYFALIK AÇIKLAMALI-YORUMLU KRONOLOJİK KÜLTÜR-SANAT VE TARİH ANSİKLOPEDİSİ İSİMLİ ESERİNDEN ALINTIDIR.)
Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir
”Tradiții, obiceiuri și legende turcești: Luna Muharrem și Âșûre (3)” de Urfet Șachir Sâmbătă, 31 august 2019, potrivit Calendarului Hicrî, lumea islamică a marcat sfârșitul anului vechi Zilhicce, care corespundea anului 1440 și începutul unui nou an, ”Anul Nou Hicrî” care a debutat cu luna Muharrem și care corespunde anului 1441.
0 notes
Link
Sudan’s long-time president, Omar al Bashir — among the world’s most ruthless rulers — was arrested yesterday in a military coup that followed four months of popular protests in Khartoum, the country’s capital. Whatever other charges he will face for terror and corruption, he should be promptly tried for his worst offense: genocide.In 70 years since the adoption of the U.N.’s Genocide Convention, only two genocides have been officially recognized by the U.S. government while they were still occurring. The first was the Bashir regime’s genocide in the western Darfur region. In mid 2004, a few months after the Darfur conflict began and a few months before the Bush administration recognized the genocide, the State Department dispatched a team to refugee camps across the border in Chad. The team interviewed survivors from the Muslim Fur, Masalit, and Zaghawa tribes, which were targeted for extermination.A preeminent expert in the field, Gregory Stanton, summarized the “shocking” survey results:> Over 60 percent of the people interviewed had witnessed the killing of a family member. Two-thirds had witnessed the killing of a non-family member. Over 80 percent had witnessed destruction of a village. Two-thirds had witnessed aerial bombing of villages by the Sudanese government. And perhaps most chillingly, one-third had heard racial epithets used while they or their relatives were being murdered or raped. Assailants often shouted, “Kill the slaves” and “We have orders to kill all the blacks.”The survey’s findings convinced the administration to declare the Bashir regime’s campaign in Darfur a racially motivated genocide. All told, the State Department estimates that over 300,000 tribesmen have died in in the region, and hundreds of thousands remain displaced today.Despite an arrest warrant for genocide issued against him by the International Criminal Court in 2010, Bashir remained president and protected from prosecution. He continued to receive crucial diplomatic and financial support from Qatar, Saudi Arabia, Iran, Egypt, Turkey, Russia, South Africa, China, and the Arab League, among others.As I wrote 15 years ago in these pages, Darfur should be counted as Bashir’s second genocide. He waged the first from the early 1990s to 2002, against the Christians and animists of southern Sudan and the people of the Nuba Mountains. That bloody campaign was undertaken in response to a rebellion against the forcible imposition of sharia law, which violated guarantees of southern autonomy included in the 1972 Addis Ababa Agreement. Though the Nuba are mostly Muslim, they resisted Bashir’s call to jihad against the south and were consequently declared “apostates,” marked for death along with non-Muslims, in a 1993 government fatwa.Over 2 million eventually perished and 5 million were displaced as a result. Bashir used, as he would again in Darfur, a combination of military and militia tactics, inflicting deliberate mass starvation and sanctioning widespread rape, enslavement, and bombing and strafing of hospitals, schools, and other civilian structures. It ended in 2005 with the Sudan Comprehensive Peace Agreement (SCPA). Its traumatic legacy lives on in the unending conflict and political dysfunction of South Sudan, which became an independent country under the terms of the SCPA.For 30 years, Bashir led a military dictatorship bent on forcibly Islamicizing and Arabizing Sudan’s disparate tribes and religious groups. His regime carried out amputations, stonings, and other harsh punishments for such offenses as women wearing pants instead of skirts, the consumption of alcohol, adultery, homosexuality, and apostasy and blasphemy against Islam.Bashir’s millions of surviving victims yearn for justice, but it is unlikely to come from the usual international bodies. The ICC, currently preoccupied with trying to prosecute American vets of Afghanistan and Iraq, is too politicized to be entrusted with adjudicating the most egregious of all human-rights violations. And U.N.-backed hybrid tribunals have been infamously slow and expensive.Bashir should instead be tried for genocide by a Sudanese court. Secretary Pompeo should honor the Bush administration’s genocide designation by helping Khartoum identify Sudanese jurists and witnesses, many of whom are now in exile, and by providing expert legal counsel and encouragement. It’s the best chance the world stands of forcing this monster to answer for his crimes.
from Yahoo News - Latest News & Headlines https://yhoo.it/2XaIfA9
0 notes
Link
Sudan’s long-time president, Omar al Bashir — among the world’s most ruthless rulers — was arrested yesterday in a military coup that followed four months of popular protests in Khartoum, the country’s capital. Whatever other charges he will face for terror and corruption, he should be promptly tried for his worst offense: genocide.In 70 years since the adoption of the U.N.’s Genocide Convention, only two genocides have been officially recognized by the U.S. government while they were still occurring. The first was the Bashir regime’s genocide in the western Darfur region. In mid 2004, a few months after the Darfur conflict began and a few months before the Bush administration recognized the genocide, the State Department dispatched a team to refugee camps across the border in Chad. The team interviewed survivors from the Muslim Fur, Masalit, and Zaghawa tribes, which were targeted for extermination.A preeminent expert in the field, Gregory Stanton, summarized the “shocking” survey results:> Over 60 percent of the people interviewed had witnessed the killing of a family member. Two-thirds had witnessed the killing of a non-family member. Over 80 percent had witnessed destruction of a village. Two-thirds had witnessed aerial bombing of villages by the Sudanese government. And perhaps most chillingly, one-third had heard racial epithets used while they or their relatives were being murdered or raped. Assailants often shouted, “Kill the slaves” and “We have orders to kill all the blacks.”The survey’s findings convinced the administration to declare the Bashir regime’s campaign in Darfur a racially motivated genocide. All told, the State Department estimates that over 300,000 tribesmen have died in in the region, and hundreds of thousands remain displaced today.Despite an arrest warrant for genocide issued against him by the International Criminal Court in 2010, Bashir remained president and protected from prosecution. He continued to receive crucial diplomatic and financial support from Qatar, Saudi Arabia, Iran, Egypt, Turkey, Russia, South Africa, China, and the Arab League, among others.As I wrote 15 years ago in these pages, Darfur should be counted as Bashir’s second genocide. He waged the first from the early 1990s to 2002, against the Christians and animists of southern Sudan and the people of the Nuba Mountains. That bloody campaign was undertaken in response to a rebellion against the forcible imposition of sharia law, which violated guarantees of southern autonomy included in the 1972 Addis Ababa Agreement. Though the Nuba are mostly Muslim, they resisted Bashir’s call to jihad against the south and were consequently declared “apostates,” marked for death along with non-Muslims, in a 1993 government fatwa.Over 2 million eventually perished and 5 million were displaced as a result. Bashir used, as he would again in Darfur, a combination of military and militia tactics, inflicting deliberate mass starvation and sanctioning widespread rape, enslavement, and bombing and strafing of hospitals, schools, and other civilian structures. It ended in 2005 with the Sudan Comprehensive Peace Agreement (SCPA). Its traumatic legacy lives on in the unending conflict and political dysfunction of South Sudan, which became an independent country under the terms of the SCPA.For 30 years, Bashir led a military dictatorship bent on forcibly Islamicizing and Arabizing Sudan’s disparate tribes and religious groups. His regime carried out amputations, stonings, and other harsh punishments for such offenses as women wearing pants instead of skirts, the consumption of alcohol, adultery, homosexuality, and apostasy and blasphemy against Islam.Bashir’s millions of surviving victims yearn for justice, but it is unlikely to come from the usual international bodies. The ICC, currently preoccupied with trying to prosecute American vets of Afghanistan and Iraq, is too politicized to be entrusted with adjudicating the most egregious of all human-rights violations. And U.N.-backed hybrid tribunals have been infamously slow and expensive.Bashir should instead be tried for genocide by a Sudanese court. Secretary Pompeo should honor the Bush administration’s genocide designation by helping Khartoum identify Sudanese jurists and witnesses, many of whom are now in exile, and by providing expert legal counsel and encouragement. It’s the best chance the world stands of forcing this monster to answer for his crimes.
from Yahoo News - Latest News & Headlines https://yhoo.it/2XaIfA9
0 notes
Link
Sudan’s long-time president, Omar al Bashir — among the world’s most ruthless rulers — was arrested yesterday in a military coup that followed four months of popular protests in Khartoum, the country’s capital. Whatever other charges he will face for terror and corruption, he should be promptly tried for his worst offense: genocide.In 70 years since the adoption of the U.N.’s Genocide Convention, only two genocides have been officially recognized by the U.S. government while they were still occurring. The first was the Bashir regime’s genocide in the western Darfur region. In mid 2004, a few months after the Darfur conflict began and a few months before the Bush administration recognized the genocide, the State Department dispatched a team to refugee camps across the border in Chad. The team interviewed survivors from the Muslim Fur, Masalit, and Zaghawa tribes, which were targeted for extermination.A preeminent expert in the field, Gregory Stanton, summarized the “shocking” survey results:> Over 60 percent of the people interviewed had witnessed the killing of a family member. Two-thirds had witnessed the killing of a non-family member. Over 80 percent had witnessed destruction of a village. Two-thirds had witnessed aerial bombing of villages by the Sudanese government. And perhaps most chillingly, one-third had heard racial epithets used while they or their relatives were being murdered or raped. Assailants often shouted, “Kill the slaves” and “We have orders to kill all the blacks.”The survey’s findings convinced the administration to declare the Bashir regime’s campaign in Darfur a racially motivated genocide. All told, the State Department estimates that over 300,000 tribesmen have died in in the region, and hundreds of thousands remain displaced today.Despite an arrest warrant for genocide issued against him by the International Criminal Court in 2010, Bashir remained president and protected from prosecution. He continued to receive crucial diplomatic and financial support from Qatar, Saudi Arabia, Iran, Egypt, Turkey, Russia, South Africa, China, and the Arab League, among others.As I wrote 15 years ago in these pages, Darfur should be counted as Bashir’s second genocide. He waged the first from the early 1990s to 2002, against the Christians and animists of southern Sudan and the people of the Nuba Mountains. That bloody campaign was undertaken in response to a rebellion against the forcible imposition of sharia law, which violated guarantees of southern autonomy included in the 1972 Addis Ababa Agreement. Though the Nuba are mostly Muslim, they resisted Bashir’s call to jihad against the south and were consequently declared “apostates,” marked for death along with non-Muslims, in a 1993 government fatwa.Over 2 million eventually perished and 5 million were displaced as a result. Bashir used, as he would again in Darfur, a combination of military and militia tactics, inflicting deliberate mass starvation and sanctioning widespread rape, enslavement, and bombing and strafing of hospitals, schools, and other civilian structures. It ended in 2005 with the Sudan Comprehensive Peace Agreement (SCPA). Its traumatic legacy lives on in the unending conflict and political dysfunction of South Sudan, which became an independent country under the terms of the SCPA.For 30 years, Bashir led a military dictatorship bent on forcibly Islamicizing and Arabizing Sudan’s disparate tribes and religious groups. His regime carried out amputations, stonings, and other harsh punishments for such offenses as women wearing pants instead of skirts, the consumption of alcohol, adultery, homosexuality, and apostasy and blasphemy against Islam.Bashir’s millions of surviving victims yearn for justice, but it is unlikely to come from the usual international bodies. The ICC, currently preoccupied with trying to prosecute American vets of Afghanistan and Iraq, is too politicized to be entrusted with adjudicating the most egregious of all human-rights violations. And U.N.-backed hybrid tribunals have been infamously slow and expensive.Bashir should instead be tried for genocide by a Sudanese court. Secretary Pompeo should honor the Bush administration’s genocide designation by helping Khartoum identify Sudanese jurists and witnesses, many of whom are now in exile, and by providing expert legal counsel and encouragement. It’s the best chance the world stands of forcing this monster to answer for his crimes.
from Yahoo News - Latest News & Headlines https://yhoo.it/2XaIfA9
0 notes
Text
Animalele
http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/animalele/
Animalele
Animalele
Potrivit revelaţiei finale, a ucide animalele ca o formă de sport este un act interzis şi constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Ibn’Abbas a relatat faptul că Profetul lui Allah a spus: „Nu lua drept ţintă nicio fiinţă vie.”
A lua viaţa oricărui animal este interzis, în afara situaţiei când el este destinat a fi mâncat, când ameninţă viaţa umană sau când este utilizat pentru crearea obiectelor de vestimentaţie. A ucide pentru distracţie şi divertisment este în mod fundamental rău. Chiar şi atunci când viaţa unui om este luată pentru crime împotriva societăţii sau atunci când viaţa unui animal este sacrificată pentru a fi mâncat, trebuie procedat astfel încât moartea să vină cât mai puţin dureros cu putinţă. Shaddaad ibn Aws a povestit două lucruri pe care şi le-a amintit ca fiind spuse de Profetul lui Allah: „Cu siguranţă Allah a poruncit bunătate pentru toate lucrurile, așa că, atunci când execuţi pe cineva, fă aceasta într-un mod bun, iar când sacrifici un animal, să îl sacrifici într-o manieră bună. Ascuţiţi-vă cuţitul fiecare dintre voi şi permiteţi animalului sacrificat să moară uşor.”
Deşi unii „iubitori de animale” s-au opus metodei islamice de a sacrifica animalele, alternativa de a le ameţi prin şocuri electrice sau de a le lovi în cap este foarte dureroasă pentru acestea. Atunci când gâtul este tăiat cu un cuţit extrem de ascuţit, animalul nu simte şi îşi pierde cunoştinţa cu rapiditate în momentul în care inima pompează sângele spre exterior, din artera carotidă.
Grija pentru animale este prevăzută în legea divină, chiar şi în cazul câinilor care, în general, nu au voie sa intre în casele musulmanilor. Abu Hurayrah a relatat de la Profet: „Unui om i s-a făcut sete în timp ce mergea, deci s-a urcat pe un puţ şi a băut din el. Ieşind, el a văzut un câine însetat care gâfâia şi mânca noroi. Omul şi-a spus: «Acest animal este la fel de însetat precum am fost eu.» Deci s-a urcat pe puţ şi şi-a umplut încălțările cu apă. A ţinut apoi încălțările între dinţi, a ieşit şi i-a dat câinelui apă. Allah l-a mulţumit şi l-a iertat [l-a trimis în paradis].” Oamenii au întrebat: „O, profet al lui Allah! Primim o răsplată pentru faptul că îngrijim animalele?” El a răspuns: „În faptele fiecărei fiinţe umane există o răsplată.”
Abu Hurayrah a povestit, de asemenea, că Profetul lui Allah a spus: „Allah a iertat o prostituată [dintre israeliţi] care şi-a legat încălțarea de o eşarfă şi a scos apă [dintr-un puţ] pentru un câine pe care l-a văzut murind de sete. Din acest motiv, Allah a iertat-o.”
Dimpotrivă, a face rău animalelor este un mare păcat potrivit legii islamice. ’Abdullah ibn ’Umar a relatat că Profetul lui Allah a spus: „O femeie a fost pedepsită şi trimisă în iad din cauza unei pisici pe care a ţinut-o închisă până când a murit. Ea nu i-a dat nici mâncare, nici apă, nici nu a eliberat-o pentru a mânca din roadele pământului.”
Există circumstanţe în care sunt pricinuite dureri animalelor, când sunt lovite pentru a le determina să se mişte sau sunt însemnate pentru identificare. Chiar şi în aceste situaţii Dumnezeu a poruncit ca animalele să fie protejate. Jaabir a relatat faptul că Profetul a interzis lovirea sau însemnarea animalelor în zona feţei.
0 notes
Text
New Post has been published on Ziarul tau online
„Recep Erdogan islamizează deliberat Europa”
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, este acuzat că islamizează intenționat Europa, inundând bătrânul continent cu imigranți musulmani proveniți atât din Turcia, cât și din alte părți ale globului. Dictatorul de la Ankara este descris drept liderul mișcării transnaționale „Frăția Musulmană”, aflată în competiție cu șiiții din Iran și sunniții din Arabia Saudită pentru dobândirea dominației mondiale.
„Erdogan islamizează Europa în mod intenționat. Oamenii ignoră acest lucru. Se numește islamizare deliberată”, avertizează fostul ministru israelian al Apărării, Moshe Ya’alon, într-un interviu acordat publicației „The Times of Israel”. El afirmă că strategia liderului turc implică direcționarea și „împingerea” refugiaților și imigranților în Europa, prin tactici care includ subvenționarea călătoriilor spre destinații occidentale, prin Turcia. Ya’alon citează o oficialitate elenă, care i-a povestit cazul unui marocan intrat în mod misterios în posesia unui bilet de zbor pe ruta Maroc-Istanbul, contra sumei de numai 50 de dolari. După ce a ajuns în Turcia, marocanul a folosit o ambarcațiune de cauciuc pentru a ajunge în Grecia. „Acesta a fost un zbor subvenționat. Cine l-a subvenționat? Oamenii aceștia sunt împinși în Europa”, a acuzat Ya’alon. „Erdogan acționează ca un lider al «Frăției Musulmane» și dorește să islamizeze Europa. Când europenii i-au cerut să oprească fluxul de refugiați, ce le-a solicitat în schimb? A vrut ca turcii să călătorească în Europa fără vize. Și, în urmă cu trei săptămâni, ce le-a transmis el turcilor care trăiesc în Europa? Le-a spus să crească natalitatea! Asta este islamizarea Europei”, a adăugat fostul demnitar israelian. Ya’alon l-a citat pe Erdogan destul de exact. Potrivit site-ului Breitbart, în timpul campaniei pentru referendumul care i-a sporit în mod periculos puterile prezidențiale, Erdogan s-a adresat imigranților turci care trăiesc în Europa, sfătuindu-i: „Duceți-vă să trăiți în vecinătăți mai bune. Conduceți cele mai bune mașini. Locuiți în cele mai bune case. Faceți nu trei, ci cinci copii, pentru că voi sunteți viitorul Europei. Acesta va fi cel mai bun răspuns pentru nedreptățile ce vi se fac”. Comentând îndemnurile liderului de la Ankara, publicația „The New York Times” remarca la vremea respectivă că Erdogan nu este singurul „lider autoritar al unei țări musulmane, care sugerează că rata natalității ar putea modifica demografia Occidentului”, iar datele ultimelor recensăminte par să confirme această perspectivă.
Bani în moschei, pentru izolarea de Occident
Președintele Turciei recurgea la aceste îndemnuri, într-un moment în care îi acuza pe liderii Europei de „nazism”, deoarece nu le permiteau miniștrilor turci să organizeze adunări pro-Erdogan în orașe europene. Din aceast motiv, el nu poate fi descris drept un susținător al conceptului de asimilare. Dimpotrivă, susține Ya’alon, Turcia finanțează moschei și centre culturale islamice, cu scopul precis de a-i izola pe imigranții musulmani de cultura occidentală, astfel încât Erdogan să-și poată extindă ambițiile hegemonice în Europa. În ianuarie 2016, Moshe Ya’alon afirmase că organizația teroristă Stat Islamic „a beneficiat de banii Turciei, oferind petrol, pentru mult timp”. Ya’alon a acuzat Turcia că a permis jihadiștilor să călătorească nestingheriți pe rutele dintre Siria și Europa. Nu în ultimul rând, el a mai spus că Ankara găzduiește „intermediari ai terorismului extern” pentru organizația Hamas.
„Erdogan încearcă să pună bazele unui nou Imperiu Otoman (…) care să umple vidul de putere creat de politica externă a lui Obama” Moshe Ya’alon
Sursa articol jurnalul.ro
, sursa articol http://blogville.ro/recep-erdogan-islamizeaza-deliberat-europa/
0 notes
Text
Pilonul in istoria arhitecturii europene si islamice
http://ro.truth-seeker.info/uncategorized/pilonul-in-istoria-arhitecturii-europene-si-islamice/
Pilonul in istoria arhitecturii europene si islamice
Pilonul in istoria arhitecturii europene si islamice
Moscheea Ibn-Tulun, construita in perioada 876-879, este cea mai veche moschee din Egipt, care isi pastreaza forma originala. Dupa marime, este a treia moschee din lume, intinzandu-se pe 2.5 hectare, avand loc suficient pentru cei care vin la rugaciunile de vineri.
Constructia lui Ibn Tulun, este inspirata de pe melegurile natale ale sale, fiind o reproducere dupa Moscheea Samarra din Irak. Simplicitatea geometrica poate fi apreciata foarte bine si din varful cladirii, de unde exista si o minunata priveliste asupra Cidadelei.
In cadrul moscheii Ibn Tulun se observa prima utilizare a pilonilor în afara Samarei. Poate fi observata si folosirea sistematică a bolților ascuțite in aceasta noua era. Acest lucru a avut loc cu două secole și jumătate înainte ca aceste elemente sa fie introduse în Europa. Rice (1979) a admis acest fapt, afirmând: „Ogiva a fost deja folosită în Siria, dar în Moscheea lui Ibn Tulun avem unul dintre cele mai timpurii exemple ale folosirii ei la scară extinsă, cu câteva secole înainte de a fi exploatată în Vest de arhitecții gotici” (Rice, 1979). Conform acestei teorii, Moscheea Ibn Tulun a fost mijlocul prin care pilonul a fost transmis spre Europa.
Altă caracteristică importantă a Moscheii Ibn Tulun, este decorațiunea legată de folosirea unei combinații avansate de modele geometrice și florale(arabescul) pe arhitrava arcadelor sale, care în opinia lui Richmond (1926) este, de asemenea, cel mai timpuriu exemplu găsit. Mai târziu, această trăsătură a devenit o temă proeminentă în arta decorativă islamică. Alte inovații au inclus introducerea crenelurilor care încoronau pereții exteriori, devenind mai târziu un prototip al parapeților gotici găuriți și crestați (Briggs, 1924).
Transferul acestor motive spre Europa, conform teoriei lui Ibn Tulun, este evidențiat de legăturile puternice pe care musulmanii le aveau cu comercianții amalfitani și venețieni care vizitau des acest monument in Cairo.
Construcția a început în anul 876 și a fost finalizată trei ani mai târziu. Ea a fost construită pe Gebel Yashkur sau Dealul Recunoștinței. O legendă locală spune că pe acest deal ar fi oprit Noe arca sa un timp pentru a se odihni după Marele Potop.
#arhitectura europeana#arhitectura islamica#Cairo#ibn tulun#moschea ibn tulun#moschee cairo#moscheea ibn tulun#Pilonul in istoria arhitecturii europene si islamice
0 notes
Text
Ziua îndrăgostiților
http://ro.truth-seeker.info/exista-dumnezeu/ziua-indragostitilor-3/
Ziua îndrăgostiților
Ziua îndrăgostiților
Semnificațiile acestei zile
Sarbatoarea Iubirii era una dintre sarbatorile paganitatii romane, atunci cand paganismul era religia preponderenta a romanilor cu mai mult de saptesprezece secole in urma. Enciclopedia Britannica notează că Sfântul Valentin este considerat a fi „patronul îndrăgostiților, mai ales al celor nefericiți. În sec. XIV, această zi s-a transformat într-un festival al îndrăgostiților, probabil sub influența festivalurilor păgâne de la jumătatea lunii februarie, închinate dragostei și riturilor de fertilitate.” (Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 16, Editura Litera, București, 2010)
Existau mituri, asociate sarbatorilor pagane ale romanilor, care persista in succesoarele lor crestine. Printre cele mai renumite dintre acestea, era credinta romanilor ca Romulus, fondatorul Romei , a fost alaptat de o lupoaica, care i-a dat putere si intelepciune. Romanii obisnuiau sa sarbatoreasca acest eveniment la mijlocul lui februarie, in fiecare an, printr-un mare festival. Unul dintre ritualurile specifice acestei sarbatori era sacrificarea unui caine sau a unei capre. Doi tineri puternici se ungeau cu sangele acestora, apoi spalau sangele cu lapte. Dupa aceasta avea loc o mare parada, condusa de cei doi tineri, paradă care strabatea toate strazile orasului. Cei doi tineri purtau bice din piele, cu care loveau pe oricine le taia calea. Femeile romane primeau aceste lovituri, in ideea ca acestea alunga sau previn infertilitatea.
Numele de Valentin il poarta mai multi dintre martirii Bisericii Crestine. Se povestește ca ar fi fost doi, sau ca ar fi fost doar unul singur, care ar fi murit in Roma, ca urmare a persecutiilor împăratului roman de atunci. In amintirea sa, în anul 350, a fost construita o biserica, pe locul unde el ar fi murit. Atunci cand Romanii s-au convertit la Crestinism, ei au continuat sa tina “sarbatoarea iubirii” insa au schimbat conceptul pagan de sarbatoare a “iubirii spirituale” in conceptul “martiriului din iubire”, reprezentând pe Sf. Valentin care ar fi pledat pentru pace si iubire, motiv pentru care ar fi fost martirizat. Mai era cunoscuta si sub numele de “sarbatoarea indragostitilor”, iar Sf Valentin era considerat drept cel care îi patronează pe aceștia. Unul dintre obiceiurile legate de aceasta sarbatoare era ca numele fetelor ajunse la varsta măritișului sa fie scris pe mici role de hartie si puse intr-un recipient, apoi tinerii care doreau sa se casatoreasca, trageau fiecare cate o rola de hartie din acel vas. Fiecare dintre ei se puneau la dispozitia fetei al carei nume il trasese, pe o perioada de un an, astfel sa se poată cunoaște . Dupa care ei ori se casatoreau, ori repetau procedura din acea zi, in anul urmator. Clerul crestin a reactionat impotriva acestei traditii, pe care o considera a avea o influenta nefasta asupra moralului tinerilor, barbati si femei. Ea a fost interzisa in Italia, insa a renascut in secolele al 18-lea si al 19-lea, cand in unele tari din vest au aparut mici cărțulii numite “cartile lui valentin” continand poeme de dragoste, din care cei care doreau sa trimita celor dragi, aveau posibilitatea de a alege dintre ele. Ele contineau si indicatii pentru compunerea scrisorilor de dragoste.
Se mai povesteste ca atunci cand romanii au inceput sa devina crestini, dupa raspandirea crestinismului, imparatul roman Claudius II le-a interzis soldatilor casatoria, considerand-o ca o distragere de la razboi. Acestui decret i s-ar fi opus Sf. Valentin, care ar fi inceput sa oficieze casatorii in secret. Aflandu-se aceasta, el ar fi fost inchis si condamnat la moarte. Se povesteste ca în temniță el s-ar fi indragostit de fiica temnicierului, ceea ce contravine legilor crestine, care interzic preotilor si calugarilor (în doctrina catolică), aceasta. Se mai spune ca atunci cand imparatul i-ar fi oferit libertatea si slujba de confident al sau, in schimbul renuntarii la crestinism, Valentin ar fi refuzat, si , preferand crestinismul, ar fi fost executat in ziua de 14 februairie 270 e.n., sau in zorii zilei de 15 februarie, de sarbatoarea Lupercalia, si astfel aceasta zi luă numele acestuia. Cu mult mai târziu, Papa a fost cel care a desemnat ziua de 14 februarie drept “sarbatoare a iubirii”.
Care ar trebui să fie atitudinea musulmanilor cu privire la această zi, semnificațiile și practicile specifice ei?
În primul rând trebuie subliniat faptul că musulmanilor li se cere să iubească oamenii, fără să țină seamă de culoare, rasă, religie, identitate etnică…
Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Daca un barbat isi iubeste fratele, sa-i spuna ca il iubeste.” (Abu Dawood, 5124; al-Tirmidhi, 2329; sahih). Si el , pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a spus: “Pe Cel in mana Caruia se afla sufletul meu, nu veti intra in Paradis pana ce nu veti crede cu adevarat, si nu veti crede cu adevarat, pana ce nu va veti iubi unul pe altul. Sa nu va spun eu un lucru pe care daca il veti face, va veti iubi unul pe altul? Raspanditi (salutul de) pace intre voi.” (Muslim, 54)
Aceasta nu înseamnă o dizolvare a identității noastre sau copierea și imitarea orbească a tradițiilor și practicilor altora. Islamul contravine sărbătoririi Zilei de Sfântul Valentin, considerând-o a fi străină Islamului, neaducând în discuție și practicile specifice acestei zile la care musulmanii nu ar trebui să ia parte.
Nu fiti asemenea acelor care s-au scindat si au fost cu neintelegere dupa ce le-au venit semnele limpezi, caci aceia vor avea parte de o pedeapsa cumplita! (Aal-’Imran 3:105)
Învățații musulmani spun în legătură cu acest subiect că este deazamăgitoare starea în care se află unii musulmani în ziua de azi, ei încercând să îi copieze pe alții fără să înțeleagă semnificațiile și înțelesurile fiecărui obicei înainte de a îl prelua. Musulmanii ar trebui să ia de la ceilalți lucrurile bune și drepte, fără a compromite în vreun fel credința lor. Noi trebuie să fim mândri de modul nostru islamic de viață.
Fiecaruia dintre voi Noi i-am dat o lege si o randuiala. (Al-Mai’dah 5:48) Fiecarei comunitati i-am hotarat Noi o randuiala pe care ea o urmeaza. (Al-Hajj 22:67)
Este un lucru esențial ca musulmanii să fie benefici mediului și societății în care trăiesc, să își aducă contribuția în clădirea unor societăți mai bune. Însă aceasta presupune păstrarea identității islamice și a unei bune înțelegeri religioase cumpătate. ________
sursa: new-muslim.info/ro
0 notes