#momentul

[dragaica]

Nu mi dau seama daca persoanele cu care lucrez cred ca sunt lesbiana (corect) sau prea copil ca sa ma intrebe de casatorie si copii si alte cacaturi

[skeysesil]

mâine dorm până târziu

[nicolae]

Semnificația fizică a numerelor cuantice

Fiecare dintre cele trei numere cuantice ale atomului de hidrogen (n, l, m) este asociat cu o mărime fizică diferită. Numărul cuantic principal n este asociat cu energia totală a electronului, En. Conform ecuației lui Schrödinger: (8.3)   En = −(mek2e4/2ħ2)(1/n2) = −E0(1/n2), unde E0 = −13,6 eV. Observați că această expresie este identică cu cea a modelului lui Bohr. Ca și în modelul Bohr,…

[ciochinaflorin]

18 I 2024. PRIMIREA DOMNULUI ISUS ACUM [Ioan 1.12–13 I 1 Petru 2.25]

18 I 2024. PRIMIREA DOMNULUI ISUS ACUM ! I Podcast I Pasaje Biblice : Ioan 1 : 12 – 13 I I Petru 2 : 25 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 18 Ianuarie 2024 I Atunci când mă gândesc la primirea Domnului Isus în viața mea, știu că pe Domnul ÎL pot primi : 1. în primul rând într-un mod călduros, 2. în al doilea rând trebuie să fiu hotărât să-L primesc, iar 3. în al treilea rând, am voința…

[various-stormsnsaints]

#28

[amurg-cu-stele]

zâna blestemată.

if i’d only knew how lucky i was.

acesta a fost momentul în care am început să mă cunosc, într-un mod inedit, curat și elegant.

am făcut curat în suflet, dar mai ales între oamenii care mă înconjurau, am tăiat toate personalitățile ce mă făceau să stagnez, să ofilesc.

și am început să scriu… și am scris seară de seară, cu lacrimi în ochi, sau dansând prin cameră, dar și când închideam ochii și simțeam o pace de nedescris.

și aici sunt doar frânturi, mici poeme ce-mi definește idealul, dar mai nou și ceea ce trăiesc zi de zi.

arta-enigmaticei.

o enigmă ce am s-o cunosc zi de zi. fără de sfârșit.

@amurg-cu-stele

[sgiandubh]

Savannah you are still a rude bitch. O and if you are going to make allegations, back ot up with documents, evidence. You know like marriage licenses, posts by friends, cast members, mentioning the father and husband's name in congratulations. If he's such a con, bad business person, prove it. You are the one who is making the statement, you need to provide the documents. Tell others to go look it up doesn't cut it.

Dear Savannah Anon,

I have a surprise for you, darling:

If you don't understand anything, this is normal. It was my wicked pleasure to record this in my first native language - Romanian. But since I don't suspect you do speak or understand it, I will first transcript it as is and then translate.

Sinceră să fiu, nu știu cum unii oameni nu se rușinează de propria prostie. Savannah! Nici mai mult, nici mai puțin - serios? Însă asta este, puișor și regrete eterne: după cum poți constata, ai scris din nou tâmpenii, fără să verifici. Pentru că, hai să fim măcar o dată cinstite - sunteți speriate de nu mai știți de voi de apariția mea pe ecranele ordinatoarelor voastre.

Ani de zile și cam de când cu jocul absolut murdar al unui bătrân fără minte care a jucat într-un serial SF de succes, cam pe când Mama Shipper era la liceu, v-ați permis cam orice, fericite și numaidecât consolate de liniștea consensuală și lașă a echipei de producție, a presei, a actorilor principali: am mai scris chestia asta și am să o tot scriu de câte ori am chef, până vă intră în cap. V-ați crezut apoi protejate de șmecheria la fel de fără minte a cuiva care s-a lăudat că vă denunță și apoi, din câte înțeleg, a fugit cu banii trimiși de către o mână de oameni naivi și disperați „să afle adevărul”. Și ați continuat, pentru că știți foarte bine că foarte puțină lume ar fi, în fond, dispusă să vă dea în judecată, peste mări și țări, pentru un motiv atât de pueril, expunându-și familia, viața personală și cheltuind aiurea pe avocați, expertize și așa mai departe. Asta nu înseamnă că lucrurile pe care le faceți nu se constituie într-o infracțiune, și încă una în formă continuată, cu pedepse substanțiale în mai toate sistemele de drept în care trăim: și eu, și voi. Ceea ce faceți voi se numește hărțuire, zi de zi de zi: puțină lume rezistă și, din punctul ăsta de vedere, mă tem că ați încurcat-o, fetele. Cu mine, v-ați găsit nașul, în sensul în care voi răspunde absolut de fiecare dată la porcăriile pe care le trimiteți, cu riscul de a trece drept nemernica de serviciu.

Este dreptul vostru cel mai strict să rămâneți la fel de tâmpite, chiar și în momentul în care veți vedea foarte clar că ați speculat în gol. Este dreptul meu să nu cred o silabă din câte scrieți, iar motivul pentru care nu am să dau niciodată un ban găurit pe ce spuneți, este unul foarte simplu și evident. Cum să cred ce spuneți despre doi oameni complet străini, când am văzut din prima secundă a mea în această comunitate ce tâmpenii spuneți despre mine? Pe care apropo, nu mă cheamă Savannah, dacă nu ați priceput încă chestia asta (știu vag despre cine ar fi vorba și nu, nu sunt eu, slavă Domnului!). Așa că va trebui să vă hotărâți dracului odată: ori trăiesc la Boston, ori la Sydney, ori naiba mai știe pe unde. Ori habar nu am ce spun, ori sunt o cățea brutală, ori sunt nebuna de serviciu, ori inventez. Înțelegeți măcar că prostiile astea nu fac decât să mă informeze că aveți în mod clar o problemă personală cu mine și ați fi nemaipomenit de fericite dacă aș dispărea, intimidată și dezgustată de atâta răutate fără nume. Ar fi, poate, mai înțelept, să nu judecați pe toată lumea după prostiile pe care le faceți și minciunile pe care le spuneți. Cât despre mine, a fost și încă este o mare plăcere să vă fac de râs, total și iremediabil.

And here is the translation, just to make sure the above was in no way a friendly message: but really, darling, what were you expecting from a rude bitch, anyways?

'I honestly don’t know how some people manage to not feel ashamed by their own stupidity. Savannah! Nothing less than that - seriously? But it is what it is, pumpkin and I am sorry to say one more time: as you can see by yourself, you wrote again some mighty bullshit without even checking. Because, let’s be honest, at least for once: my apparition on your screens seems to have scared the shite out of you.

For years in a row, just about the same time a mindless old man (who starred in a successful sci-fi series when Shipper Mom was in high school) was playing a very dirty game with this fandom, you thought you were allowed pretty much anything. Happily comforted by the consensual, cowardly silence of both OL’s production team (and main cast) and the press: I wrote that before and I will write it again, every single time I feel like it, until you get it. Likewise, you felt somehow protected by the mindless trickery of a person who bragged about denouncing you and then, if I understood correctly, ran away with the money she collected from a handful of naive people, desperate to ‘find out the truth’. And on and on you went, because you know very well that few people would eventually be able to sue faraway you, for such a puerile reason, exposing their family and private life, and spending foolishly on lawyers’ and expertise fees. That does not mean, however, that what you do is not a continuous offence, punished as such by pretty much all our countries’ legal systems. What you guys do, on an almost daily basis, is called harassment: few people can stand it, but unluckily for you, I am afraid you’re screwed, girls. You’ve just met your match, in the sense I shall always answer to all the garbage you send and I really don’t give a damn if I am just the bitch you love to actively hate, or something.

It is your strictest right to remain idiots, even when it will be very clear that all you did was just empty speculation. It is my own right not to believe anything you write, and the reason for it is very easy to understand. How could I ever believe what you are saying about two perfect strangers, when I could see from my very first moment in this fandom all the idiocies you wrote about me? And by the way, in case it wasn’t already crystal clear for you, doll: my name is not Savannah (I vaguely think I know who that is and thanks God it’s not me!). So you’d better decide: I either live in Boston, Sydney or God knows where else. I am either clueless, or a rude bitch, or insane, or making things up. It is high time you understood that all these idiocies tell me you and I clearly have a personal problem, and that you’d be over the moon if I disappeared, intimidated and disgusted by all this nameless malice. Well, it would be wiser not to judge everyone by your own drivel and lies. And it was and still is one of my greatest pleasures to make a complete fool of all of you, over and over again.'

[apas-95]

momentul trotsky

[goodevilgirlintentions-blog]

Noaptea se lăsase cu o tăcere moale, întreruptă doar de sunetul ușor al ploii ce lovea ferestrele. Ea stătea pe marginea patului, jucându-se absent cu un pahar de vin roșu, în timp ce privirea ei se pierdea în luminile orașului de dincolo de geam. Nu spusese prea multe; nici el nu încercase să forțeze conversația. În liniștea aceea confortabilă, trupurile lor se găsiseră mai devreme, ca un răspuns mut la dorințe nerostite.

- Nu mă întrebi cum mă cheamă?, zise ea, zâmbind vag, fără să-și întoarcă privirea.

- Nu cred că are vreo importanță, răspunse el, sprijinit de perete, urmărindu-i mișcările cu o curiozitate calmă. Numele sunt doar cuvinte. Momentul ăsta e real și destul.

Ea râse ușor, un râs care părea să ascundă ceva, poate tristețe, poate eliberare. Se întoarse spre el și-l privi direct în ochi.

- Ai dreptate. Nu contează. Dar mâine, când vei pleca, vei simți vreun gol?

El ezită, de parcă întrebarea îl luase prin surprindere. Apoi ridică din umeri.

- Golul vine oricum. Nu e vina nimănui. Unele momente sunt făcute să fie uitate.

Cuvintele lui păreau crude, dar adevărate. Și totuși, ceva din felul în care o privise îi spunea că golul va rămâne mai mult decât ar fi vrut să admită.

Mai târziu, când noaptea s-a stins, iar răsăritul a transformat cerul într-un amestec de roz și portocaliu, ea dormea liniștită, cu părul răvășit pe pernă. El a privit-o o ultimă dată, încercând să-și grăbească plecarea, dar în tăcere s-a oprit, memorând detalii. Umbra genelor ei lungi, cum își odihnea mâna pe cearșaf, fiecare detaliu al unei nopți care nu se va repeta niciodată.

A închis ușa în urma lui, iar ea s-a trezit cu senzația stranie că fusese doar un vis. Dar pe măsuța de lângă pat, paharul ei de vin era gol.

[statusurisimple]

În momentul în care timpul nostru pe pământ va expira, banii sau bunurile materiale nu vor mai conta. În schimb, iubirea, timpul și bunătatea pe care le-am oferit celorlalți vor străluci și vor dăinui pentru totdeauna.

Urmărește-ne pe Instagram: statusuri.simple

[thislanguageisunderrated]

vad ca unii oameni incep sa se trezeasca deci mai am ceva sperante pentru turul 2 dar cine stie ce-o sa fie si la parlamentare...

Avem nevoie de oameni care să-i trezească pe cei care doar văd suprafața. Pentru simpatizanții legionarilor... N-avem ce să facem sincer.

Problema e și că partidele nu vor să ajute. Auzi acuma că Ponta* se dă cu el. Bă, sunteți nebuni?

Noi nu mai avem o politică bună în România. Vorba astora de la Digi, parte din vină o are deceniul Iohannis pentru că mediul ăsta nu exista acum 10 ani. "Romania educată" dar oamenii nu știu ce înseamnă legionar, nu știu lucruri de bază. Oamenii sunt fraieriți de un pseudointelectual bogat și venit din sistem, pentru că serviciile țării noastre n-au făcut nimic față de ăsta. Iohannis putea să se adreseze acum câțiva ani față de nemernicul ăsta și de ideologia lui, că de aia a fost dat afară din AUR.

Dar nu, Iohannis prefera să fie arogant, să se uite la noi și să continue cu același discurs plictisit anti-PSD că asta prindea. Ăsta a vorbit mai mult împotriva autonomia Ținutului Secuiesc (ca să dea în PSD) decât despre pericolele extremismului în creștere din România.

Ieșiți la vot la parlamentare, lăsați partidele mici care nu au șanse să intre, că nu-i de joacă acum. Trebuie să avem strategii de luptă acum.

Editare: în momentul acesta Geoană se declară în sprijinul lui Lasconi

[arhitectul]

în jocurile orgoliilor

sentimentele au cuțite înfipte în spate.

într-o viață în care

ne-am pus pe tavă tot

doar că la final eu am dat tot

și tu ai vrut să primești tot.

ne depărtasem din momentele în care

am simțit că vrei să contezi mai mult decât mine

că vrei să te hrănești

cu toate afecțiunea ce o pot emana, crezând că dacă mă ții în brațe după ceartă

mă vindec...                           

și din toate motivele pe care ți le-am spus

n-ai reparat niciunul

încât prăpastia asta dintre noi și din prezent

a fost o fisură

pe care n-am știut s-o coasem la momentul potrivit.

ne-am pierdut ca doi proști

pentru c-ai preferat să faci totul cum vrei

și cum îți e ușor, ai preferat să dai înapoi, să te întorci și să fugi

pe când puteam să dăm foc lumii

și să o privim arzând.

@arhitectul

[ianuarie-1997]

OAMENII SE ÎNTÂLNESC CÂND TREBUIE, NU CÂND VOR.

Uneori, două suflete se regăsesc în această lume, de parcă o forță nevăzută le-a trasat drumurile să se încrucișeze exact la momentul potrivit. Aparent, este întâmplare. Aparent, este coincidență. Aparent, totul pare perfect.

Dar uneori, oamenii se pierd. Nu pentru că și-au dorit asta, nu pentru că nu s-au iubit suficient, ci pentru că viața își are propriile căi. Aparent, e vina unuia. Aparent, e vina celuilalt. Dar, în realitate, nimic nu e greșit. Nimic nu e întâmplător.

Undeva, cândva, înainte ca lumea să fi prins formă, două fărâme de stea s-au recunoscut printre galaxii și s-au iubit fără margini. S-au alergat prin univers, și-au șoptit promisiuni printre îngeri și și-au promis că se vor regăsi. Și nu s-au uitat.

Apoi a venit viața și i-a așezat în lumi diferite. Pe unul l-a trimis departe, peste oceane și orizonturi. Pe celălalt, l-a lăsat printre ruinele sufletului său, să se caute printre cioburi.

Și da, doare să fii departe de ceea ce știi că îți aparține. Doare să simți că ai pierdut ceva ce era menit să fie al tău. Dar adevărul e că iubirea adevărată nu se pierde. Se reîntoarce. Când e timpul. Când suntem pregătiți să o trăim.

Uneori, oamenii se întâlnesc și nu se mai lasă. Uneori, iubirea chiar e îndrăgostită. Uneori, două suflete își aparțin în tăcere, dincolo de ani, distanțe și vieți.

Și, aparent, totul pare întâmplător.

Dar, în realitate, e doar povestea pe care am scris-o cu mult înainte ca viața să ne fi adus aici. O poveste veche, care ne așteaptă, răbdătoare, să ne amintim că ne aparținem.

[nicolae]

Momentul unghiular al unui corp rigid

Am investigat momentul unghiular al unei singure particule, pe care l-am generalizat la un sistem de particule. Acum putem folosi principiile discutate în secțiunea anterioară pentru a dezvolta conceptul de moment unghiular al unui corp rigid. Obiectele cerești, cum ar fi planetele, au moment unghiular datorită rotației lor și orbitelor în jurul stelelor. În inginerie, orice se rotește în jurul…

[ciochinaflorin]

208 I 2023. DIN MOMENTUL PECETLUIRII CU DUHUL SFÂNT ÎȚI VEI SCHIMBA PRIORITĂȚILE VIEȚII [Ioan 6.26-29 I Ioan 4.34 I Matei 6.33]

208 I 2023. DIN MOMENTUL PECETLUIRII CU DUHUL SFÂNT ÎȚI VEI SCHIMBA PRIORITĂȚILE VIEȚII I Podcast I Pasaje Biblice : Ioan 6 : 26 – 29 I Ioan 4 : 34 I Matei 6 : 33 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 27 Iulie 2023 I În Ioan 6 : 27 este cel de-al treilea verset din Nou Testament în care este folosit verbul a pecetlui, acest cuvânt fiind folosit cu privire la Domnul Isus. Continue reading…

[nparadox]

Scrisoare către tine

Sincer să fiu, nici nu știu dacă scrisoarea aceasta are într-adevăr un destinatar la urma urmei sau nu. Dar cu siguranță are un expeditor, acela fiind sufletul meu. Nu știu dacă tu vei citi vreodată ce scriu aici, ce reacție vei avea, cum și ce opinie vei avea. Eu, unul, știu că voi citi peste ani, voi zâmbi, poate voi lăcrima, exact cum fac acum când scriu cuvintele acestea. Îmi cer iertare în avans pentru fiecare element înșiruit aici ce potențial te va răni.

Atunci când te-am zărit, nici în cele mai umede vise ale mele, nu credeam că vom ajunge aici și vom trece prin această călătorie. Să fiu sincer, am fost foarte surprins pe parcursul conversațiilor noastre inițiale și de aici am observat stângăcia mea în raport cu tine. O stângăcie necaracteristică mie, dar care totuși sper că a avut un efect pozitiv, că a oferit o nuanță de șarm.

Am știut de la bun început la ce mă înham, chiar dacă poate acum nu crezi asta. Realist, fiind un overthinker, m-am gândit că drumurile noastre vor putea ajunge aici, dar am încercat să fac totul astfel încât să nu fim nici măcar tangenți cu momentul ce îl trăim. Ne-am găsit în două etape total diferite ale vieții noastre, etape care puteau și pot fi înlănțuite, iar eu cred asta și azi. Pot vorbi doar în nume propriu, însă eu am încercat să fiu versiunea mea cea mai autentică, adaptată la situație și să iau lucrurile ca atare. Am încercat să aplic zi de zi tot ce am învățat despre mine în ultimii ani, să nu mai fiu nesimțitul ce am fost odată și să dau din toată iubirea mea.

Fiecare dintre noi are niște lupte interne, iar într-adevăr, uneori luptele respective câștigă și arată rezultatul la suprafață. Prin comportamente, acțiuni, cuvinte sau prin lipsa lor. Am fost și sunt mândru de tine, încă din primele săptămâni de interacțiune și până în ziua de azi and beyond. Și ai de dus atâtea lucruri în spate, încât mi-e și greu să-mi imaginez cum e. Ți-am zis, într-o zi, că dacă aș putea să iau din durerile și din lucrurile tale ce trebuie să le cari, aș face-o instant. Poate chiar și acum. Mi-aș dori să nu uiți vreodată cât de mândru sunt de tine.

Încă din momentele incipiente, am tratat relația noastră cu cea mai mare seriozitate și cu o implicare mai mare ca oricând. Tu ai avut cel mai mare rol în această implicare. Doar tu. Nu știu dacă și cum ai văzut asta, dar eu am văzut doi oameni diferiți, cu multe puncte comune, la fel de multe puncte de diferență, dar cu un viitor frumos împreună. Nu a existat zi sau decizie în care gândul meu să nu migreze către tine și să nu mă interesez de cum te-ar afecta pe tine. 

Cum ți-am zis și zilele trecute, poate sună prea idealist, dar simt că ți-am dat tot ce am avut mai bun și încă puțin mai mult. Și asta m-a golit, m-a descărcat ca pe o baterie. Nu a fost suficient pentru tine și poate te-a sufocat. Și nu îmi pare rău, pentru că știu că am fost acolo în momentele grele. Știu că am dat tot ce am avut mai bun având acel context lângă mine. N-am fugit și sunt mândru de asta.

Amândoi am greșit, dar eu pot doar să subliniez greșelile mele. Am greșit că nu ți-am spus mai des că te iubesc, deși simțeam și simt cu adevărat asta. Și oh, Doamne, privind în urmă, uneori aveam așa emoții să îți spun asta. Am vrut să urlu la tine, să înțelegi că te iubesc, dar uneori simțeam că vorbesc cu un perete. Și când ne-am spus, fugitiv, într-o noapte aceste două cuvinte, am plâns. Nu vedeai, dar eu, în întunericul acela, plângeam. Plângeam și la volan, plângeam și mă rugam pentru tine. Am încercat să demonstrez iubirea mea prin gesturi, acțiuni, prezență, suport, ajutor și cuvintele frumoase ce ți le-am rânduit de atâtea ori, dar am ratat să îți spun că te iubesc și că sunt mândru de tine. Am încercat să construiesc baza unei relații oneste, lungi, împlinitoare, zi de zi. Am făcut asta din pură iubire, nu pentru că trebuia să bifez niște căsuțe din comportamentul unui bărbat ideal. N-am cerut nimic înapoi, n-am dorit să fiu pus pe un piedestal. Sper și cred că am avut niște așteptări sănătoase.

Am încercat zi de zi să nu reacționez impulsiv, să învăț zi de zi de la mine, de la tine, de la noi și să îmi arăt aprecierea, iubirea. Trăirile și emoțiile tale întotdeauna au fost importante pentru mine, de aceea răbdarea mea a fost acolo. Am căutat să facem echipă, și crede-mă, nu degeaba ți-am zis încă de la începuturi că te consider partenera mea. Am vrut asta, am venit cu ideea asta încă de le începuturi. Nu mai am 24-25 de ani să fug de responsabilități, de cuvântul meu. Mi-am dorit relația cu tine și cu siguranță o parte din mine, încă își mai dorește asta. Dar aparent tu nu.

Am încercat din răsputeri să ofer un spațiu safe, să elimin un viitor fals, nerealizabil, să mă concentrez pe lucrurile concrete. Te-am înțeles chiar și atunci când nu te înțelegeam, fiindcă se vedeau că rănile tale sunt deschise, sângerânde și marile insecurități te dărâmă. Am încercat să am grijă de sufletul tău, să te susțin în toate visele și să am grijă de inima ta mare.

Am făcut asta fiindcă și eu am fost în locul tău. Am făcut asta din suflet și nu mi-am dorit vreodată să te simți datoare. Uneori trăiesc și acum cu răni deschise, sângerânde, chiar la vedere. Depinde de zi, de perioadă, de moment. M-am ajutat singur, dar am fost și ajutat de unii oameni din viața mea cărora le sunt veșnic recunoscători. 

Am continuat să dau tot ce am avut mai bun din mine chiar și atunci când m-ai rănit, când m-ai doborât. Uneori ți-am întins mâna să mă ajuți, alteori m-am ridicat singur și doar abia spre final am simțit că nu mai pot face față, fiind dezgolit, secat. Și îți zic sincer acum, mi-aș fi dorit să pot să fi dat mai mult, mult mai mult, astfel încât să nu ajungem aici. Să nu uiți de locul în care te-am sărutat ultima dată.

Totuși, ce am scris aici e doar o fărâmă din tumultul ce îl simt acum. E o combinație de foarte multe emoții și aș avea nevoie de foarte mult timp, spațiu și energie să pot descărca tot aici. Dar și să le procesez. Nu știu dacă va exista o virgulă sau doar va rămâne un punct sec între noi. Deja e peste puterea mea de înțelegere acest aspect abstract. Partea frumoasă e că momentan doar ne putem imagina.