#mesajul disperat

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2s2bdmX

comisarul.ro : Uite la ce visează Radu Tudor să facă Ghiță...

Uite la ce visează Radu Tudor să facă Ghiță și mesajul disperat al lui Andronic! Frate, ăștia au turbat !

Din noianul de cârcoiaci, doi scot capetele la repezeală după eliberarea lui Ghiță. Unul, slugă la pușcăriași, celălalt, trimis în judecată în două dosare. Cârcoiacul de Andronic aproape că a luat-o pe arătură de disperare, mesajul lui fiind, în fapt, o amenințare. Radu Tudor o îmbălsămează rusește, pe față.

Radu Tudor pe Blog:

1. Eliberarea lui Sebastian Ghita din inchisoare ii va permite acestuia miscari decisive : acces nemijlocit la intalniri, la comunicatii mobile si pe internet, acces la conturile bancare nesechestrate

2. Apropiatii lui Sebastian Ghita spun ca acesta ar putea vorbi fie catre instantele din Romania fie catre public prin audierea cu ajutorul videotelefonului

3. Cat timp este pe teritoriul Serbiei, Ghita e protejat de relatiile sale puternice la nivel politic, cu implicatii economice. Firmele sale au contracte cu statul sarb, ia Aleksandr Vucic, omul rusilor si prieten cu Ghita, a devenit intre timp presedintele Serbiei

4. Faptul ca a platit o cautiune de 200.000 euro demonstreaza puterea financiara a lui Ghita . El are si un cont de 18.000.000 de euro intr-o banca din Elvetia. Acesti bani n-au facut niciodata obiectul vreunui sechestru. Cu aceasta suma uriasa la dispozitie, Ghita poate ramane toata viata in Serbia

5. Dupa ce a marturisit prin inregistrarile sale faptul ca a participat la zeci de actiuni si intalniri secrete cu varfuri ale serviciilor si cu procurori sefi, Sebastian Ghita poate fi o sursa foarte valoroasa pentru alte servicii de informatii. Rusia detine controlul politic, economic si informativ total in Serbia

6. Din luna februarie, Ghita a tacut brusc, desi facuse dezvaluiri senzationale. Ceva s-a petrecut, au existat negocieri secrete. Acum Ghita are sansa, odata eliberat, sa spuna ce stie despre alte personalitati implicate in actiuni ilegale. Coldea a cazut. Cine urmeaza?

7. Ghita nu este un arestat obisnuit. El are o retea foarte ampla si functionala – atat in Serbia cat si in Romania – formata din politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti si chiar contacte in institutiile de forta. Timpul pare sa curga in favoarea sa

8. Eliberarea sa din arest, posibilitatea de a se misca, faptul ca va mai ramane mult timp pe teritoriul Serbiei deschide inclusiv posibilitatea unui azil politic sau a unei sederi prelungite fara vreun motiv anume.

9. Desi are un acord de extradare cu Romania, Serbia este un stat non-UE, non-NATO si nu se supune nici uneia din regulile aplicate acestui tip de stat.

10. Exista politicieni in Romania care stiu 98% din toate secretele pe care Ghita nu le-a dezvaluit. De ce tac acesti politicieni? De ce ancheta Parchetului General bate pasul pe loc?

Andronic pe Facebook:

„Free Ghiță? Free Ghiță! Dacă nu dă pozele cu Kovesi sau mailurile lui Coldea, să se ducă înapoi…”

Citește și:

Jigodia Națională, o nouă pupătură-n curuleț la frățiorii lui musulmănei

Manevrele lui Tudorel Toader în spatele scandalului SIPA. Marea epurare

Filiera Udrea-Ioana Băsescu-Andronic-Silberstein. Bani negri și amănunte INCENDIARE

Ginerele lui Trump ar fi cerut Kremlinului un canal secret de comunicare folosind infrastructura diplomatică rusească

populare astăzi

1 Ăsta din poză este soția premierului luxemburghez!

2 Citiți ASTA! Pare un mesaj subliminal venit pe „sursa Cotroceni”

3 Erotism la PSD. Uite ce-a pățit primarul ăsta după ce s-a tras în poză cu Fiola

4 ALARMĂ PSD l-a scos pe președinte, șeful Armatei, din procedura de revocare a șefului serviciului de informați…

5 Dragnea și Grindeanu, faza pe amenințări! Ce miniștri vor fi schimbați și care este atmosfera în troaca PSD / AL…

[dininimapentrumine]

Haideți să ajutăm! Darius are nevoie de sânge!

Dacă este cineva dispus să doneze, vă rog să mergeți la Centrul de Transfuzii din Oradea sau în alte centre din țară și să donați pentru Bala Darius. Vă rog din suflet, haideți să ajutăm! Să fim eroi!”. Cei care vor să doneze pentru a-l ajuta pe Darius trebuie să specifice numele pacientului: Bala Darius, internat la Secția ATI 1, la dr. Pantiș Carmen. Este mesajul disperat al familiei elevului…

[news24hrou]

Românii din diaspora, lovitură puternică! Mesajul disperat pentru rudele din țară: „Le cerem să...” Europarlamentarul Siegfried Mureşan afirmă, într-o postare pe Facebook, că situaţia în diasporă este mult mai gravă decât la alegerile prezidenţiale din 2014! Românii au tras un semnal de alarmă pentru rudele lor din România! http://bit.ly/2wmvmYc

[pastpresentfutureworld]

Să fii om însemna să fii un copilaș in ziua de Crăciun care tocmai a primit un castel absolut magnific. Și pe cutie este o fotografie perfectă a acestuia, iar tu vrei mai mult decât orice altceva pe lume să te joci cu castelul și cu cavalerii și prințesele pentru că aceea pare să fie o lume atât de perfect umană, numai că singura problemă e că, de fapt, castelul nu este construit. El e descompus în piesuțe complicate și, cu toate că există un manual de instrucțiuni, tu nu îl înțelegi. Și nici părinții tăi sau mătușa Sylvie. Așa că, pur și simplu, ramai plângând cu ochii la castelul ideal de pe cutie pe care nimeni nu va fi niciodată capabil să îl asambleze. Aceasta e situația unei ființe umane. Viața nu e perfectă, ești pus în dificultate zi după zi și niciodată nu vei avea fix ce îți dorești. Hope nu dăduse buzna în lumea ei perfectă și nici nu i-a distrus normalitatea cu imagini despre un viitor apocaliptic care se apropia cu pași repezi de ei. Viața sa nu era deloc perfectă! Părinții ei au renegat-o când au aflat că este diferită și astfel nu și-a mai terminat studiile, nici măcar liceul. Și nici nu credea că o să mai părăsească vreodată barul pentru că acolo părea să îi fie locul. Era o rebelă. Trăia de pe o zi pe alta, banii nu ii ajungeau de la un salariu la celălalt. Insa Hope i-a arătat că lumea e mai mult de atat. Ca orizontul este vast. Ea și cu prietenul ei groaznic de ciudat au pus-o in fața faptului împlinit: lumea avea să dispară mai repede decât a crezut vreodată. Și totuși avea un sentiment straniu, de deja vu, că ar mai fi trecut prin aceste întâmplari odinioară, într-o altă viață. Unele replici și acțiuni i se păreau că au mai avut loc. Ciudat, chiar foarte ciudat!

Și da, ar fi ajutat la salvarea lumii, chiar daca multi dintre oameni nu s-au comportat exemplar cu ea. Chiar și părinții ei care acum locuiau într-o căsuță in cealaltă parte a țării. Într-o suburbie cochetă, departe de lumea reală. Iar dacă toate acestea chiar aparțineau unui viitor... Anului 2019, mai exact... Și ele se cunoșteau deja, așa cum a mormăit Jasper cand delira, înseamnă că le-a fost scris să se întâlnească. Și nu, nu avea de gând să dea cu piciorul destinului. ��De ce te-as urî?” repetă ea întrebarea pusă mai devreme. Ceva mai târziu, după acel sărut binemeritat, femeia a tras-o de mână spre intrarea în bloc, apoi în lift și în cele din urmă in apartamentul micuț pe care îl deținea. Puse cafetiera în funcțiune. Urma să fie o noapte lungă și nu în sensul bun. Trebuiau să stea treze și să asculte radioul. Îl deschise, așa cum le-a și fost indicat. "Sigur," îi răspunse lui Hope care se retrase imediat pe hol. Jasper a răspuns la telefon de la primul apel, răsuflând ușurat. O căuta disperat. Voia să îi explice ce se întâmplat. Că a fost un idiot și jumătate. Îi explică toate aceste lucruri, grăbit. “O prietena?!” întrebă el alarmat, apoi zâmbi, sprijinindu-se de un perete. Se simțea mult prea obosit. "Bine. Aștept mesajul. Și te rog sa nu îmi mai faci asta vreodată. Nu vreau sa te pierd! Ești mult prea prețioasă pentru mine..." Se opri. Ar fi vrut să îi spună că o iubește ca pe o fiică. Fiica pe care nu a avut-o. "Cafea caldă! Am înțeles! Ai grijă!" Citi mesajul, apoi se întoarse la hotel, fără să bănuiască ce se întâmplă în paralel. “Asta numai plan de razbunare nu a fost,” comenta Cassandra și o pofti pe canapea lângă ea, oferindu-i o cafea. "Spune-mi mai multe despre tine, fata cu haină roșie!"

Echo își luase special câteva ore libere de la agenție, cât să pregătească mâncarea pentru o cină în doi și să îi ajungă timp și să facă un duș ori să se schimbe. A reușit să le facă pe toate, în timp record, cu toate că nu era genul de femeie gospodină care să stea la cratiță. Era o surpriză pe care voia să i-o facă lui Harris, bărbatul care ar fi mutat și munții din loc pentru dreptate. Însă 'vin imediat' s-a transformat în 'mai stau câteva minute' și tot așa până când minutele au devenit ore. Doua... Trei ore. Mâncarea se răcise, dar nu se impacienta. Va veni, își zise ea, așteptând liniștită. Cazurile importante de la birou îi furau tot mai mult timp, iar în ultimă perioadă lucra la unul despre care ea nu a aflat prea multe. Urma să îi spună și apoi să plece pe teren, să lucreze sub o altă identitate, să calce pe cadavre, daca era nevoie, pentru a-i prinde pe cei vinovați. An undercover agent. Asta ar fi ajuns Echo daca Jasper nu schimba linia temporală. Auzi bătăile din ușa, apoi soneria și îi spuse lui Harris că discuția lor mai poate aștepta. "Du-te! Este important! Eu nu plec nicăieri!" Privi puțin pierdută în spațiu și în timp trandafirii pe care i-a primit și oftă adânc. Se avântau in ape tulburi, căci ea era subalternul său, iar dacă colegii lor ar afla că au o relație, atunci ar fi judecat. Așa făceau oamenii mai mereu. Nu le pasau de inimile celorlalți. Dar aveau noroc că Echo nu punea asemenea răutăți la suflet, însă se îngrijora pentru Harris. Harris Edwards. Îsi putea pierde orice drept de vizită, chiar dacă era divorțat. Putea fi relocat. Se puteau intampla atâtea... Și asta numai din cauza unei femei. A ei. Erau conștienți de riscuri încă de la început. Voia ca aceea să fie seara lor, să se rupă de muncă. "Du-te," îi spuse ea încă o dată, fără să ii guste gluma.

“A noastră...” murmura ea, privind în altă parte. Singura salvare a lui Jasper in acele clipe era Harris. Doar pe el se putea baza și avea noroc că bătrâna sa variantă și-l făcuse prieten. Cum altfel să dețină toate acele informații? Mereu s-a intrebat. Acum cunoștea adevărul. În viitor, Harris nu făcea parte din echipa lor, nici macar nu fusese un pion important și astfel, Echo a ajuns sa îl cunoască pe Logan. Așa cum l-a întâlnit și în a doua linie temporală, când a băgat spaima în inginer, dandu-le tuturor senzația că lucra pentru Rittenhouse. Nu, ea a fost dintotdeauna un agent NSA. Nu a corupt-o nimeni. Nici pe Harris. Tocmai de aceea avea încredere în ei. Jasper îsi duse mâna la barbă, scărpinându-se ușor pentru că avea fața încă prea umflată. “I am deeply sorry,” rosti el de parcă ar fi fost un copil fara nici un ban in buzunar. Ei bine, cam era. Îl urmari in timp ce alerga ca o mama ingrijorata de la sofer inapoi in casa, iar Echo îl pofti să ia un loc pe canapea. Femeia ii privea curioasa. “Pentru povestea mea o sa aveti nevoie de ceva mai puternic. Vinul nu va ajuta.” Apoi încet încet, Jasper le-a pomenit despre cazul la care lucra Harris, spunându-i detalii pe care numai el le-ar fi știut. Echo clătină din cap, privindu-l întrebător pe Harris. "E adevărat? Acestea sunt piesele lipsă de care mai ai nevoie?!" Și ușor ușor, grabindu-se totuși, că nu avea tot timpul din lume, Jasper le-a spus totul. "Mark este la sediul NSA. Putem să îl prindem in noaptea asta. Și pe toți cei care i s-au alăturat. In biroul lui are un seif. Cunosc cifrul. Acolo aveți toate informațiile necesare. De data aceasta nu îl voi mai omorî. Nu fac decât să aduc sfârșitul mai aproape. Și vreau să îmi promiteți că ceilalți nu vor avea de suferit. Totul a fost orchestrat de familia mea. Iar lui Alex i s-a înscenat totul."

In paralel, lumea pe care Jasper a lăsat-o în urmă se năruia văzând cu ochii. O singura lacrima si ai plecat de aici, îi spuse Harris, dur. Dar cum să nu plângă când prietena ei se afla acolo? Pe podea. Într-o baltă de sânge. Moartă. Nu, nu putea fi moartă. Îi tunsese părul în urmă cu doar câteva ceasuri. Puteau să se întoarcă în timp și să o salveze. Au făcut asta de atâtea ori. Își duse mâna tremurândă la dispozitiv și privi toate acele butoane și linii și nu înțelegea nimic, fiind mult mai complicate decât prototipurile mai vechi. Dar Logan va ști. El știa întotdeauna cum să rezolve probleme tehnologice. Emma era prietena lui. O va face fără să clipească. Îi datorau asta. Au lăsat-o trei ani printre barbari. Era vina lor că a ajuns așa. Emma de pe vremuri nu ar fi mers la război fără ajutoare, resurse... La naiba, i-ar fi lăsat pe ei sa mărșăluiască. Dar era moartă. Moartă. Emma era moartă. "Help her," îi șopti lui Harris. "She's cold." Il privi cum se îndreaptă șchiopătând un pic cam prea accentuat spre cadavru. Ea. Emma. Nu cadavru. Se lăsă în genunchi lângă trupul fara viață și o luă, cu grijă, în brațele lui. Diana împietrise. Nici nu știa cum a ajuns înapoi în adăpost. Era străină în propriul trup. Nici nu mai vorbea. Nu mai schița nici un gest. Privea pierdută. Jasper nu era pe nicăieri. Și uitase că mai trebuiau să îl caute și pe el. Era în același stadiu ca acum câțiva ani, când a murit Ethan. Cand s-au întors, toți i-au privit temător. Apoi a urmat un val de lacrimi și de durere și de obiecte aruncate care încotro. Echo îl îmbrățișă pe Harris, șoptindu-i: "poate că nu e totul pierdut. Jasper. S-a întors din nou în timp. Spuneai că lipseste, că l-ați căutat și nu i-ați dat de urmă. Nici lui, nici dispozitivului. Și ați mai găsit mecanismul din camera de control. Dacă cineva poate remedia asta, atunci acela e Jasper."

"I'm dying," îi spusese Dolores lui Hope cu puțin înainte de a se nărui totul.

~Inceputul~

[lookinginmyeyes]

Arătai mesajul ăsta Doamne! Hei, scuze faza de ieri.. și pentru fazele trecute. Știu că sunt prost, cine știe poate amândoi suntem, dar eu sunt mult mai mult decât tine. În ultimele zile am observat că mă eviți continuu, oare din cauza a ceea ce fac? Nu știu.. merit să știu? Ei bine nici asta nu știu, tu știi ce merit. Poate că tot tu știi ce merităm, amândoi! Știu nu-ți pasă ce spun. Știu nu-ți mai pasă de noi, poate nici de mine. Dar știi, mi-am dat seama că fac o greșeală enormă, cu ajutorul cuiva special, vreau să mă schimb și am nevoie de ajutorul tău, cred, dacă vrei să mă ajuți. Sunt în praștie, într-o prăpastie adâncă, întunecată, doar eu.. singur. Am dat vina pe tine când am căzut, ura.. Eram disperat, tu erai fericită sau cel puțin îmi arătai că ești. Ei bine am făcut ce cred că te-a îndepărtat atât de mult. Scuze, vreau o schimbare. Dacă eu cel dinainte te-a făcut să îl place, poate ar fi momentul că acel eu să-mi ia locul. Patri.. vin-o înapoi, măcar vin-o înapoi ca o prietenă. Te rog! Alex. 👽

[point-md-blog]

Mesajul disperat scris pe geamul unui BMW din Capitală

Dacă suntem obișnuiți cu mesaje haioase și creative scrise pe geamurile mașinilor, un șofer a decis să-și caute și ursita prin această metodă.https://point.md/ro/noutati/auto/mesajul-disperat-scris-pe-geamul-unui-bmw-din-capitala

[decency-is-weakness]

~Ivy~

Ivy fu cuprinsa de o stare de usurare ca si cand ar fi asteptat aprobarea lui Connor toata viata ei. Apartamentul acela era locul in care evada dupa o lunga zi petrecuta la birou ingropata in dosare peste care s-a asternut praful. Ridica din umeri. “Thank you, I guess.” Connor isi desfacu jacheta si ramase in tricoul alb. Repeta intocmai ca un robot ceea ce i-a spus mai devreme. Nu o interesa o discutie ampla despre designul apartamentului ei si atata timp cat intelegea ca sufrageria era spatiul lui si dormitorul spatiul in care nu avea ce cauta, putea sa se comporte cum voia el. Ii oferise momentul ideal ca sa isi adune gandurile si sa se pregateasca pentru o noua runda de ignorat. “Da, Connor?” Paru gata sa il trimita din nou la somn dar se razgandi brusc cand barbatul se apropie de ea. Clatina din cap, usor dezamagita de cat de usor ceda si acum. Nu intrezari nici o portita de scapare. Singura ei arma ramase paharul de care se va lipsi in caz ca Flynn intrecea limitele. Puse sticla de vin intre ei intr-un gest inutil de aparare. “Haven’t you heard about personal space, Connor?” Privi fix in ochii lui, incercand sa se conecteze la ultima fara de ratiune care i-a mai ramas. “The fact that you’re taking advantage of this situation won’t make you any more likable.” Nu te plange, Ivy. Angry sex is the best and it never hurt anyone. You’ll both go to your own business in the morning. Daca nu ar fi fost ocupata cu propriile ganduri contradictorii ar fi avut destul timp sa prinda paharul mai bine in mana. Dar il scapa la picioare unde se facu tandari. Sticla de vin ajunse intr-un loc sigur pe canapea dupa ce o catapulta cu un gest complicat ca sa nu intrerupa secventa sarutarilor. “I think what I want stopped matter a long time ago.” Isi cobori privirea la cureaua pe care o desfacea acum si la fermoarul pantalonilor lui. Ii facu semn spre dormitor. “I still want you gone. But for now I’ll tolerate your presence, IF you make me forget you were an asshole.” Il impinse in pat dupa ce il dezbraca de tricou. Bucata de material ajunse in aceeasi gramada cu rochia ei si cu lenjeria intima. Sa nu spui niciodata ceva important atunci cand mintea iti e in 10 colturi deodata. Neatentia va vorbi in locul tau, cuvintele nu vor mai avea nici o valoare si vei ajunge sa ... te culci cu dusmanul. Ivy lasa sa ii scape un suspin. Isi recunoscu astfel invingerea. Sexul era mai placut decat o betie. Desi efectele durau mai putin, a doua zi nu se mai lupta cu greata si cu durerile de cap. Se lasa purtata de val si se bucura de compania lui si de euforia adusa de act in sine, descoperind ca se intelegeau mult mai bine atunci cand vorbeau mai putin si profitau unul de celalalt. Era infinit mai placut si nu implica prea mult efort din partea nici unuia dintre ei. Ii intoarse spatele dupa ce vraja se termina, fara sa ii spuna nimic, sigura pe ea ca ii intelesese mesajul. Se inveli cu cearsaful din matase si adormi imediat cum a inchis ochii.

~Max~

Lui Max nu ii placea sa fie deranjat cand ii era somnul mai dulce. Asta era de obicei momentul in care trebuia sa incetezi sa existi de unul singur ca sa nu te ajute el sa o faci. Ceasul lui si oricine trimisese acea alarma catre dispozitiv pareau sa creada ca odihna e doar pentru cei slabi. Isi retrase bratul de sub tipa langa care adormise noaptea trecuta si deschise un ochi ca sa citeasca mesajul de pe ecran. “Fuck.” injura tare si deschise si celalalt ochi. Dadu patura la o parte si isi aduna boxerii de pe podea. Femeia se intoarse cu fata spre fereastra, continuandu-si netulburata somnul. O admira pentru ignoranta de care dadea dovada si o uri in acelasi timp doar pentru ca ea se va intoarce la viata ei normala iar el trebuia sa plece din nou in misiune. La scurt timp dupa ce opri prima alarma, o alta veni pe telefon si pleca din dormitor cu pantalonii taras, tricoul pe jumatate imbracat si doar o soseta in picioare. Gasi perechea sub masuta de cafea dupa ce o cauta disperat. Ar fi plecat fara ea daca i-ar fi luat prea mult timp sa o gaseasca. Ardea. Ceva ardea. Isi concentra si mai mult atentia asupra dispozitivului oprind vacarmul care ameninta sa ridice pana si mortii din mormant. Reusi sa fie cat de cat prezentabil cand telefonul ii suna. Westwood. Raspunse cand a fost sigur ca nu a mai lasat nimic in apartament. “I need you here. Yesterday.” Vocea lui Lillian suna mai aspra decat de obicei si nerabdatoare. Max se agita cateva clipe la telefon promitand ca nu va intarzia si iesi in strada ca sa caute un taxi. Cotrobai dupa pachetul de tigari dar nu gasi inauntru decat cateva firimituri uitate de tutun. “Eh, asta-i buna.” Intoarse pachetul pe toate partile incercand sa il vrajeasca sa ii mai dea o ultima tigara ca sa isi schimbe gustul amarui pe care il avea in gura, dar nu asta era menirea lui pe pamant. Alerga in josul strazii unde interventia divina isi facu simtita prezenta cand un taxi a oprit la cativa metri in fata lui pentru un alt client. “Exista si un Dumnezeu pentru cei ca mine.” Spuse razand si din doi pasi se strecura pe langa tanara care voia sa ia loc pe bancheta din spate. Tinu strans de portiera si o privi jucaus. “This country needs me, ma’am. Thank you for your service.” O saluta militareste si intra in masina ferecand portiera. “Step on it.”

~NSA~

Harris se asteptase sa fie primul care ajunge la birou dupa o astfel de veste primita dar cand o zari pe Lillian Westwood miscandu-se prin sala ca un titirez, se opri ca sa se pregateasca sufleteste pentru privirea ei necrutatoare. Colonelul Westwood il observa si ea si fata i se inaspri devenind mult prea evidenta. Harris pretinse ca nu baga acest aspect in seama cand intra in sala de conferinte aranjata pentru astfel de intalniri. Era singura. Agentii ei inca nu isi facusera aparitia. “Good morning, Lillian.” incerca defensiv. “Cut the crap, Edwards. I’m not here to play the Saturday happy family time.” Directorul se opri cu paharul de cafea in drum spre gura. Lillian continua sa il priveasca amenintator, pe sub gene. Putea sa ghiceasca de ce. Nu ii placea unde se afla. La NSA toata autoritatea ei era subminata de gradul mai mare al directorului agentiei. Cu toate astea, cand erau doar ei in incapere, nu se mai ascundea de nimeni. Isi permitea sa se comporte ceva mai libertin, iar Edwards ii accepta toate ifosele de parca ar fi fost copilul lui rebel. “Ok, skip the niceties.” Arunca un ochi la dosarele negre de pe masa. Purtau sigla S31 pe ele. Lillian ii urmari miscarea. “Are you sure there is no other way to check?” o intreba deschizand un dosar la intamplare si citind raportul in cautarea unor detalii pe care inca nu le cunostea. “Would I be here wasting precious time if there was another way? Need I remind you that you left me no choice?” Explicatiile erau inutile in acel punct, la fel si parerile de rau. Trecusera de prea multe ori prin acel punct si raspunsul lui era acelasi de fiecare data. S31 putea sa faca orice pana intr-un punct. Lillian credea inca ca totul e dinadins, tocmai ca sa nu foloseasca Titanul in alte scopuri. “There are still some ground rules that not even Col Westwood can’t ignore. It’s part of our contract. We can’t have the same discussion every time we meet. You need clearance to use it to its full capacity and I’m the one who gives you the access to the big kids’ playground. If you don’t like the rules you can walk out the door right now.” Chipul lui Lillian se relaxa intr-un zambet binevoitor. Isi aranja sacoul impecabil si lua un loc la masa. “Well when you talk like this... Who am I to disagree?” Directorul Edwards se aseza si el ca sa isi termine cafeaua. “You’re not hard to replace, Lillian, but I prefer having you around than shooting you on sight for insubordination.”

De mai bine de sase ani, S31 si-a lasat amprenta pe Connor, schimbandu-i perceptia despre viata, modelandu-l aidoma celorlalti soldati, cu toate ca acesta era singurul care avea o familie si nu traia de pe o zi pe alta. Asta nu insemna ca a beneficiat de un tratament diferentiat. Nu, din contra! A fost nevoit sa lupte mai mult, sa dea din coate, sa isi demonstreze abilitatile, sa traga cu si mai multa indarjire ca sa ajunga in varf sau cat mai aproape de varf si astfel s-a schimbat din copilul, apoi adolescentul si tanarul barbat vesel si iubitor. Si-a neglijat parintii si sora. Era prezent, dar totusi absent. Si-a creat o identitate proprie legata de s31. Insa pana si la o asemenea persoana propriile vorbe ii rasunau in cap: De ce nu recunosti ca ma placi… Dar tu de ce nu recunosti ca nu iti e indiferenta? Ti-e teama ca va muri. Ca asa se intampla cu toti cei la care tii. Ii pierzi pe toti. Max era singurul lui prieten, cel care ii cunostea toate fetele. Hope, Sebastian, gemenii, Alexa… toti aveau vietile lor. Mundane. Normale. Nu si el. Dar acesta a fost drumul pe care si l-a insusit, pe care l-a ales. Daca inauntrul sau se dadea o lupta pe viata si pe moarte, la exterior, Connor era de o calmitate enervanta si nici sunetele masinilor de pe strada ori claxoanele nu erau indeajuns de puternice ca sa ii acopere gandurile. Ivy il abandona rezemat de perete si incerca sa grabeasca pasul ca sa nu o ajunga din urma, insa astrele nu erau in favoarea ei, asa ca barbatul - cu picioare mult mai lungi - a mers in urma ei, suflandu-i in ceafa. Folosea vorbe dulci, apela la mici tertipuri ca sa nu o piarda. Dar de ce facea asta? Ca sa o scoata din sarite sau era ceva mult mai mult?! Chiar o placea? El? Spunea ca nu are unde sa mearga, ca nu voia ca mama lui sa il vada in starea asta. Ii fredona numele ca pe un cantec. Ivy ofta si el zambi, dar nu s-a oprit acolo. Era ca un scai dupa tanara. “Ivy, te rog…” Gelozia trezise ceva nou in el. Nu voia sa o lase in compania acelui barbat. Iar cand ea s-a intors cu fata la el, Connor nu a mai stat pe ganduri si a sarutat-o.

A sarutat-o dupa ce i-a stricat noaptea. Se astepta sa il lase fara mostenitori, tocmai de aceea a fost mai reticent la inceput, insa Ivy isi impleti degetele in parul lui si il saruta mult prea lacoma. Buzele lor dansau un tango periculos de pasional chiar in vazul tuturor. Pana cand s-au oprit ca sa isi traga sufletul. Inima ii batea cu putere, insa nu schita nici o alta miscare. O privea in ochi, parca vrand sa treaca dincolo de bariera lor, sa ii cunoasca sufletul. Raspunsul ei il trezi din visare si isi reveni rapid “Yes, ma’am,” comenta el, lasand-o sa cheme un Uber, apoi au urcat tacuti in masina dupa care au asteptat doua minute. Tot in liniste. Fara sa vrea, acel sarut a spus mai multe decat ar fi facut-o cuvintele. Si in automobil, nu si-au vorbit nici macar o clipa, au stat unul intr-o parte si unul in cealalta, privind pe geam. Parca celalalt ar fi suferit de o o boala contagioasa si se fereau de ea ca de dracu. Gandurile il copleseau, se invalmaseau. Connor se simţea ca şi când fusese într-un loc cald, sigur şi, fără veste, fusese aruncat într-o întunecime goală, de gheaţă. Au coborat la fel de tacuti si au urcat la etaj. Ivy a aprins luminile in apartamentul cochet si ochii lui Connor au jucat de jur imprejur, luand in calcul fiecare cotlon care striga din tot rarunchii a Ivy. Amprenta ei era acolo. Pe fiecare loc. Inghiti in sec si se trezi fluierand. “Ai o priveliste incantatoare si un apartament parca scos din reviste,” spuse acesta. Daca ar fi stiut ca in urma cu mai bine de 27 de ani, intr-o alta linie temporala, acest loc a fost cuprins in ambra pentru totdeauna… Dar acea poveste era cunoscuta numai de o mana de oameni. Apocalipsa aceea era intiparita in amintriile lui Logan, Dolores, Jasper si Harris pentru totdeauna. Ofta, trecandu-si degetele prin parul negru ca pana corbului si-apoi si-a dat jacheta jos ca si cum s-ar fi aflat la el acasa. Ivy ii arata canapeaua care ocupa mai mult de un sfert din sufragerie si ii spuse sec ca acolo va sta el. “Yes, ma’am,” repeta acesta. O urmari cu privirea cum isi croieste drum pana la bucatarie de unde fura o sticla de vin rosu si un singur pahar. Pufni, tinandu-si gandurile pentru el.

Peste chipul lui Connor trecu o urmă de durere intensă. "Ivy”, zise el cu vocea groasă şi blândă plină de dorinţă. Scuturand din cap, barbatul a restras distanta dintre ei in doar cativa pasi. Se saturase sa ii priveasca buzele, gura, forma ei de semilună, adâncitura din centrul buzei de jos, asa ca i-a luat chipul in causul palmelor, inainte ca aceasta sa protesteze si se aplecă spre ea atigandu-i usor buzele. Apoi o saruta din ce in ce mai pasional. Pentru o clipă, gurile lor se apăsară fierbinţi, iar cu mâna liberă Connor îi răvăşi părul. A ignorat si sunetul de sticla sparta de la picioarele lor, strangand materialul rochiei in maini. Mainile lui se plimbau pe spatele lui Ivy, ajungand in dreptul fermoarului: “say a word and I’ll stop,” sopti el printre rafalele de saruturi. Dar sa ii fie cu iertare ca nu voia sa distruga magia momentului, insa parintii lui l-au invatat cum sa se comporte si sa nu profite de asemenea momente. Iar in timp ce Connor nu mai gandea deloc logic, Hope primea vestea de care el a incercat sa o tina departe, sa o protejeze. Jasper inghiti cu durere, privind in pamant. Pentru tanara pe care a crescut-o el intr-o alta linie temporala, Alex si Diana erau fericiti si il asteptau cu sufletul la gura pe Connor, dar pentru cei de partea aceasta a baricadei au trecut mai bine de 27 de ani. Erau batrani cu totii. Aveau familiile lor. Nu mai alergau de colo pana colo ca sa salveze omenirea. Au predat stafeta… “Imi pare rau,” rosti el incet. Cassandra isi privi iubita cu mandrie - caci nu mai era fetita aparent vulnerabila de la inceput. Daca atunci ar fi fugit in camera ei si le-ar fi trantit usa in nas, acum privea pericolul in ochi. Asta trebuiau sa inteleaga si ei. Nu mai era de portelan, ci de fier. “Imi amintesc perfect,” rosti ea cu durere in glas. Connor alesese calea cea mai simpla. I-a spus ca parintii lor sunt fericiti in viitor, ca se bucura de un trai confortabil intr-o casuta cocheta din suburbiile San Francisco-ului. Ei bine au facut asta. Era viitorul lor, al celor de acolo, din 1977… Si apoi 2019. Nu al celor din 2046. Deci nu a mintit-o complet. “Este mult prea devreme,” rosti Diana din pragul usii. Nu a mai sunat la usa, ci a intrat ca la ea acasa, urmata indeaproape de Gabriel. Jasper s-a retras langa sotia lui, iar Cassandra si-a ridicat privirea, intalnindu-le ochii plini de intamplari pe care ele nu le cunosteau. Inca. Diana alerga la fiica ei si o imbratisa, cu lacrimi in ochi. “Welcome home, kiddo,” o imtampina si Gabriel.

[mesagerulneamt]

Pentru poporul român, trăitor la începutul anului 1917 în ceea ce mai rămăsese din Regatul Român și în mai multe provincii încorporate de mari imperii vecine, visul unității naționale părea îndepărtat. Campania din Transilvania se încheiase dezastruos, București, capitala țării, era ocupată de trupe ale Triplei Alianțe, în frunte cu Germania și Austro-Ungaria, Regele și guvernul liberal erau retrași la Iași, armata era în reorganizare. Aliatul de la răsărit, Imperiul Țarist, avea probleme cu bolșevizarea, iar armata sa din Moldova era văzută de mulți români ca fiind de ocupație, ineficientă, fără disciplină, fără o autoritate clară. La București, era instaurat un guvern pro-german, conservator, în frunte cu Alexandru Marghiloman, care acceptase să fie rezerva politică în cazul în care România nu reușea să câștige războiul pornit pentru eliberarea Transilvaniei. Lucru care s-a și întâmplat.

Cum a fost posibil ca un stat pe muchia prăpastiei, aflat sub ocupație militară, să reușească, în câteva luni, să unească aproape toate provinciile locuite de români, să depășească obstacole socotite insurmotabile, să treacă peste legislația diferită a fiecărei provincii, peste problemele deosebite care existau acolo? Este greu de explicat, dacă nu se ține cont de câteva lucruri.

Primul, indiscutabil: conștiința majoritarilor din aceste provincii – că sunt români. Apoi, contextul internațional, în care astrele păreau să se fi așezat în folosul românilor, cu un imperiu rus destrămat și lăsând loc statului creat de Lenin, care a păstrat aceleași tendințe imperiale, doar îmbrăcate în haine noi, urmat de Imperiul Austro-Ungar.

Decisivă a fost, nu există urmă de îndoială, și contribuția personalităților politice românești ale vremii, care au promovat idealul unirii și, dincolo de căile de urmat sau de conflictele politice, au acționat în interesul național, într-o unitate care ar trebui să dea de gândit actualilor politiceni.

Regele Ferdinand, Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, Ion Inculeț, Constantin Stere, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băsești, Iancu Flondor, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș sunt doar câteva nume cărora poporul român ar trebui să le fie veșnic recunoscător.

* Mesajul Unirii: toleranță, libertate, egalitate

Încheiată într-un context internațional dificil, dar pe care oamenii politici români au știut să-l folosească la maximum, Unirea a fost un proces dificil și încă insuficient explicat opiniei publice, chiar în zilele noastre. La nivel de comunicare primară, am fost învățați că Unirea s-a făcut în urma unor adunări populare reprezentative, la Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, unde populația din provinciile respective și-a proclamat dreptul de a se uni cu România. Este o explicație simplistă și nu corespunde întrutotul realității.

În Basarabia, era greu de convocat o adunare populară, în condițiile în care armata rusă se transformase în bande de jefuitori, ceea ce a făcut ca armata română să treacă la ocuparea unui teritoriu din Basarabia. Asta s-a făcut cu acordul Aliaților, pe de o parte, vorbind numai de guvernul care funcționa la Iași. În paralel, Alexandru Marghiloman, care conducea guvernul de la București, deschidea negocieri cu Germania și Austro-Ungaria, pentru acceptarea unirii Basarabiei, la tratatul de pace de după război. A făcut același lucru și cu reprezentanții Basarabiei și, astfel, s-a ajuns la declarația de Unire de la Chișinău. În calitatea sa, de președinte al Guvernului, la 27 martie, va fi cel care ”în numele poporului roman” va lua act de ”hotărârea Sfatului și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una și indivizibilă”.

În acel moment solemn, Maghiloman va aduce un vibrant omagiu celor care au făcut unirea:

”Să ne închinăm în fața geniului rasei noastre, care a permis poporului Basarabiei să-și păstreze vie, printre veacuri, scânteia care, la prima suflare a libertății, a aprins inimile lor și să salutăm pe acești oameni (guvernul – n.red.) care, fără preocupări egoiste, putând să rămâie conducătorii unui stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

Practic, primul pas al Unirii este semnat de un prim-ministru acceptat de cei împotriva cărora au intrat în război românii pentru eliberarea Transilvaniei.

Scenariu s-a repetat cam la fel în privința Bucovinei, unde, pe fondul destrămării Austro-Ungariei și al pretențiilor Ucrainei, reprezentanții românilor au cerut ajutorul statului român. La ordinul aceluiași Marghiloman, la cererea lui Iancu Flondor, din 5 noiembrie 1918, disperat de pretențiilor și jafurile cetelor armate ucrainiene, a fost autorizat generalul Zadic să ocupe Bucovina ”și să protejeze populația contra exceselor”. Înainte de a da acest ordin, Marghiloman s-a preocupat de ajutorarea populației românești din Bucovina, trimițând bani, automobile și arme pentru organizarea unei jandarmerii românești sau a unei gărzi naționale.

Armata, sub comanda generalului Zadic, a menținut ordine în zone întinse ale Bucovinei și declarația de unire a venit firesc.

În privința Transilvaniei, lucrurile sunt mai cunoscute, iar Declarația de Unire de la Alba-Iulia reprezintă chintesența modului cum au înțeles conducătorii românilor procesul Unirii și modul cum vedeau viitorul țării.

Adunarea Națională a proclamat principii care sunt general valabile și astăzi:

”1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său, și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării, în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic, pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.”

This slideshow requires JavaScript.

Statul român a respectat cu sfințenie aceste principii. Mult timp în litera și în spiritul lor. În acest moment, în ajunul Centenarului Unirii, mesajul de la 1918 este mai mult decât actual. Societatea românească este profund divizată, din punct de vedere social și politic, iar numărul românilor plecați din țară este enorm. Valorile și tradițiiile românești sunt contestate și atacate, în numele unei corectitudini politice care se instalează, ca o cangrenă, în toate sferele vieții sociale. Dacă anul Centenarului va fi doar un prilej de a cheltui bani, de a face propagandă politică și naționalistă, dacă el nu se va constitui într-un punct de plecare al reconcilierii între români, între ei și ceilalți care trăiesc pe teritorul românesc, între tradițiile și valorile românești și cele ale Europei, atunci vom avea un Centenar ratat.

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: PressOne, via Academia Română, Albumul Unirii, fotografii realizate de ”fotograful Unirii”, Samoilă Mârza, despre care puteți citi mai multe aici.

Românii din 1918 – Mesaj pentru Centenarul 2018 Pentru poporul român, trăitor la începutul anului 1917 în ceea ce mai rămăsese din Regatul Român și în mai multe provincii încorporate de mari imperii vecine, visul unității naționale părea îndepărtat.

[vrajitorul]

Ceauşescu, decembrie 1989: "Linişte! Staţi acasă!". Grindeanu, 2017: "Creştem salariile!"

“Liniște, liniște! Așezați-vă la locurile voastre!!! Mărim alocațiile la copii”, era mesajul disperat, țipat de la balcon de către Nicolae Ceaușescu, în fața mulțimii.  Citește mai departe… Source link

[news24hrou]

"Mi-am nenorocit copilul cu tableta (...) Ca părinți idioți și neștiutori, ne amuza nespus". Mesajul disperat al unei mame, ajunsă la limita puterilor Tehnologia şi vremurile în care trăim evoluează cu o repeziciune, care, de cele mai multe ori ne lasă în imposibilitatea de a-i spune NU, chiar dacă nu ne regăsim în multe schimbări actuală. Aşa se întâmplă şi în cazul accesului copiilor la calculator, tablete şi alte gadgeturi, de la vârste fragede. O mămică recunoaşte că şi-a nenorocit copilul cu tableta.  http://ift.tt/2mlrRwA

[stiri-noi]

Tavi Clonda a împlinit 41 de ani! Mesajul emoționant al Gabrielei Cristea pentru soțul ei

Sunt împreună de mai bine de 7 ani, sunt colegi, prieteni, iubiți, soți și părinți. Tavi Clonda a împlinit azi 41 de ani, iar Gabriela Cristea i-a făcut o declarație extrem de emoționantă soțului ei.

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!

Tavi Clonda și Gabriela Cristea sunt unul dintre cuplurile cele mai sudate din showbizul autohton, iar întâlnirea lor, cea care i-a adus soției sale familia mult visată și două fetițe superbe – Bella Victoria Margot și Thea Iris Selena -, a fost una providențială.

„Întâlnirea cu el mi-a întors viața cu susul în jos„

Deși sunt împreună de mai bine de 7 ani, sentimentele vedetei de televiziune pentru soțul ei sunt la fel de puternice ca în prima zi. De altfel, Gabriela Cristea nu s-a sfiit niciodată să-și declare dragostea pentru partenerul ei de viață.

„Întâlnirea cu el mi-a întors viața cu susul în jos, mi-a schimbat valorile și mi-a alinat zbuciumul sufletesc. Suntem de peste 6 ani împreună și am construit împreună cat pentru 6 vieți. Abia aștept să văd ce o să mai vină! @taviclonda #victorienii #taticlonda #loveofmylife”, scria Gabriela, anul trecut, pe contul său de socializare.

„Te iubesc, soțul meu!”

Pe 15 septembrie, Tavi Clonda a împlinit 41 de ani, iar soția lui a ținut să marcheze momentul inclusiv pe contul ei de socializare, unde i-a făcut sufletului ei pereche o declarație emoționantă.

„Azi este ziua prințului meu pe cal alb! Sunt fericită că ne-am găsit și îi mai cer lui Dumnezeu doar sănătate, de dragostea noastră ne îngrijim noi. Te iubesc, soțul meu!”, a scris Gabriela în dreptul fotografiei soțului ei.

Citește și: Adda spune tot adevărul despre relația cu soacra: „Nu pot să zic că am fost cele mai bune prietene. Avem același temperament”/ EXCLUSIV

Vezi galeria foto Arrow_read_more

A cerut ajutorul fanilor…

Cu o zi în urmă, Gabriela Cristea a reușit să-și surprindă complet fanii cu un anunț „disperat” pe InstaStory. Chiar dacă exista posibilitatea ca Tavi Clonda să vadă mesajul soției lui, aflată în impas, Gabriela Cristea le-a cerut acestora ajutorul în privința cadoului pe care urma să i-l facă soțului ei…

„Mi-aș dori să mă ajutați într-o chestiune personală. Mâine, pe 15, este ziua soțului meu, împlinește 41 de ani, problema e următoarea: pentru că a fost pandemie, pentru că ieșim foarte rar, nu am apucat să îi cumpăr cadou. Mi-aș dori să îi iau ceva sau să îi manufacturez ceva.”,

„Nu știu ce să îi iau, pentru că are absolut tot ce își dorește. Nu-și dorește nimic, nu are nevoie de nimic. Sunt într-o situație dificilă, dacă puteți să mă ajutați, dați-mi o mână de ajutor”, a spus Gabriela Cristea în Insta Story.

Încă nu știm ce a primit Tavi Clonda de la soția lui, dar cu siguranță, așa cum spune și ea, artistului nu-i lipsește nimic – are o familie superbă și o carieră înfloritoare.

Citește și: Adelina Pestrițu, criticată dur de fani după ce s-a vindecat de COVID! „Nici pe tine nu te mai crede nimeni”

[stiri-noi]

Apelul disperat al Adrianei Bahmuțeanu. „Ajutor!!!” - Libertatea

[news24hrou]

Mesajul disperat al mamei pentru fiica sa dispărută: „Maimuţica lu' mama frumoasă, dacă vezi meajul ăsta, te roagă mami mult să te întorci înapoi acasă” O tânără de 18 ani este dată dispărută la Cernavodă! Adolescenta a trimis un mesaj tulburător celei mai bune prietene, apoi a dispărut! http://ift.tt/2zT7gYV