#locvac

[dianapopescu]

Porumbelul: Simbol și semnificație

Porumbelul este o pasăre cu o importanță simbolică majoră din timpuri străvechi până în prezent. Vestitul său caracter pașnic, blând l-a făcut un simbol al dragostei deși, câteodată, a fost văzut ca fricos și locvace. https://www.diane.ro/2023/07/porumbelul-simbol-si-semnificatie.html

[pastpresentfutureworld]

Jasper s-a făcut nevăzut în momentul în care Emma a realizat că toți barbatii la care a tinut vreodata, imediat ce se apropiau de ea, erau raniti. Sau morți. Ca și cum soarta voia sa o tina singura, ca si cum singuratatea ar fi fost cel mai puternic scut impotriva dusmanilor ei. Iar într-un an și jumătate, Elijah s-a apropiat de ea mai mult decât și-au dorit inițial. Au devenit camarazi, a antrenat-o și a scos cea mai buna versiune a ei la suprafață, transformând-o intr-o adevărată forță a naturii. Fără să vrea, bărbatul s-a îndrăgostit de Emma. Respirau același aer. Trăiau sub același acoperiș. Uneori dormeau chiar și în același pat, cu toate că îi despărțeau straturi de blană de urs, în nopțile mult prea friguroase. Oamenii din sat vorbeau, la fel și cei de pe câmpul de luptă, dar ei se prefăceau că nu aud. Dar în acele momente, măștile au căzut, zidurile s-au surpat, iar privirea lui Elijah dădea glas sufletului său, umbrindu-i rațiunea. "Nu mă pierzi," rosti el cu vocea guturală. Nu mai conta că se aflau printre zecile de cadavre pe care le ciuguleau corbii și că ceilalți vikingi se retrăgeau incet, dar sigur spre corturile lor, după o nouă victorie. Erau numai ei în mijlocul pustietății. Mana ii aluneca cu totul cand bărbatul se apleca spre ea si se odihni pe manerul cutitului pe care il avea la cingatoare. Din fericire el se opri la timp, insa raul fusese deja facut. "Stai liniștită, chiar asta intenționez," îi replică Elijah, ridicând din nou zidurile intre ei. Totuși, Emmei nu ii era bine, caci se indeparta tulburata si se uita in jurul lor dupa ceva... Cineva. Vru să își recupereze armele din țărână, insa o auzi vorbind cu cineva și miji ochii. Nu vedea pe nimeni. Își abandonă planul și se apropie de ea, deși i-a promis că va pune o distanță considerabilă intre ei. "Să ne întoarcem în pădure. Am învins. E de ajuns pentru astăzi," îi arată că mulți dintre camarazii lor s-au retras deja spre mică lor fortificație. "Trebuie să te odihnești și să mănânci ceva." Dormeau în corturi separate, dar aflate în vecinătatea celuilalt, Emma fiind singura femeie de pe câmpul de luptă.

Auzea un plânset. Nu știa unde se află, dar când a văzut-o lângă Carol pe fetița îmbrăcată intr-un paltonaș roz și o salopetă de jeans, al cărei căpșor îi era plin de bucle castaniu-închis, crețe-crețe și care avea ochii ciocolatii, Jasper s-a deșteptat. Când l-a văzut, micuța s-a oprit din plâns și i-a zâmbit. "Totul va fi bine," i-a promis el atunci și i-a spus că o va salva. Și-o amintea de parcă ar fi fost ieri și nu acum două decenii. Apoi, câteva ceasuri mai târziu, a revăzut-o in cabina mamei lui. Fetița i-a zâmbit și a întins brațele spre el. "Unde e mama ta?!" Hope a început să plângă în timp ce ținea brațele tot întinse spre bărbat, iar când a ridicat-o de pe banchetă, copila l-a luat de gât. Era prietenoasă și se aștepta să primească afecțiune. "Ce ai făcut?!" Ii ceru explicații lui Carol. "Unde sunt părinții ei? Unde e Emma?! Ce s-a întâmplat?!" Femeia nu a făcut decât să îi îndrepte privirea spre fereastra cabinei, iar ceea ce a descoperit dincolo de ea a fost de-a dreptul covârșitor. Grotesc. Pământul... Distrus pe jumătate. O rocă lipsită de viață. Furia începu să îi fiarbă în sânge și vru să se năpustească asupra monstrului care a devenit coșmarul tuturor, însă ținea mogâldeața în brațe. Apoi fetița il strânse și mai tare și-i spuse numele ei: "Hope! Hope Flynn!" Odată cu trecerea zilelor, Jasper a descoperit că e isteață, excepțional de locvace pentru vârsta ei și că asimila informațiile ca un burete. Îi plăceau poveștile frumoase pe care i le spunea la ceas de seară, in camera pe care o împărțeau când se ascundeau de cotoroanță. Povești cu eroi reali: Diana, Alex, Emma, Daniel, Logan, Echo... Și Ava. Despre ea vorbea puțin și rar caci sufletul îi era văduvit de orice sentiment minunat pe care l-a simțit vreodată. Ii omorâse pe toți și nu avea de gând să o împovăreze pe micuța Hope, care a apărut în viața lui neașteptat precum o cometă. "Te iubesc," rosti fetița intr-un după-amiază, la vreo șapte săptămâni după prima lor întâlnire. "Mă iubești? Nici măcar nu mă cunoști. N-ar trebui să iubești așa de repede micuțo," o sfătui el. Hope il privi cu ochii ei mari, întrebători și repetă: "Te iubesc!" Jasper clătină din cap.

"Mă îngrijorezi. Dacă iubești pe toată lumea, de cele mai multe ori o să sfârșești cu inima frântă. Ai senzația că mă cunoști de mult, dar nu e așa..." Însă privirea ei îi dezgheță inima și rosti un 'și eu te iubesc, micuțo!' Și de atunci i-a promis că o va apăra de toți cei care îi vor vrea răul și a învățat-o sa spună adevarul oricat de dureros ar fi pentru ceilalti. Nu isi va calca pe cuvant. Nu avea cum. Dar tatăl ei era de părere ca fix vina lui Jasper si a familiei lui era pentru ca au fost despartiti și îi aminti ceea ce știa deja. Era Rittenhouse. Avea sângele lor. Fusese crescut pentru a deveni un Rittenhouse. Era Moartea. Era Timpul. Și mai era coșmarul de care a încercat să o protejeze pe micuța cu paltonașul roz și a eșuat lamentabil. Cei doi bărbați și-au aruncat vorbe pe care le vor regreta la un moment dat, dar nu aveau cum să le mai retragă. Iar reprosul lui a fost suficient ca sa il faca sa isi lipeasca pumnul de fata acestuia, iar Jasper se clătină in loc, resimțind durere până în străfundul sufletului. O auzi pe Diana spunandu-le sa se opreasca, dar era prea tarziu. Vocea tinerei îi opri, trezindu-i la realitate, iar Diana i-a imobilizat pumnul lui Alex, care voia să lovească din nou. Hope se strecură intre ei pregatita sa primeasca ea pumnul pe care il avea pregatit pentru fratele Emmei. "Alex, Jasper. Chiar nu realizați că își doresc să ne înstrăineze?! Le faceți un favor omorându-va intre voi," zise dur Diana, fara sa ii dea drumul bărbatului care a întrecut cu mult măsura. "Nu ar trebui sa fiu aici," șopti Jasper, iar obrazul îi tremură ușor. "Totul va fi bine, kiddo. Ramai cu părinții tăi. Ascultă-i. Ei știu mai bine," o sfătui el și le-a întors spatele, cerându-si iertare că a distrus totul încă o dată. Alex avea dreptate: nu era el tatăl lui Hope si nici nu a fost părinte vreodată ca sa cunoască aceste sentimente. S-a trezit intr-un loc străin lui cu un copil plângând, pe care Carol nu il era băga în seamă și a crescut-o pe Hope așa cum a crezut el de cuviință. Și-a șters lacrimile care s-au adunat în colțul ochilor cu mâneca puloverului gri când a ieșit pe ușa sălii de conferințe. "Du-te după el," îi spuse Diana lui Hope. "Am eu grijă de tatăl tău..." Apoi către Alex: "te-ai calmat? Pot să îți dau drumul?!"

~Inceputul~

[rudyroth79]

Născut în 1983, Joshua Harmon e un om tânăr. A absolvit trei instituții de învățămînt superior și e stabilit la New York. A publicat o culegere de eseuri, o culegere de povestiri, un roman și două volume de versuri. A debutat în dramaturgie cu piesa ”Bad Jews” (”Ovrei răi”) în 2012. Acestei piese i-au urmat încă trei, una în 2015 și două în 2018. Toate aceste lucrări i-au fost jucate, cu mare succes, Off-Broadway. A fost dramaturg in Residence la mai multe teatre. A fost distins cu premii pentru a treia lui piesă, ”Admissions”, și pentru ultima, ”Skintight”. Criticii îl laudă. El însuși declară despre sine: ”Cred că sunt realmente interesat să scriu piese a căror acțiune e pusă în mișcare de caractere puternice și care atacă un anumit fel de probleme morale”.

Spectacolul de la Teatrul Cameri s-a jucat într-una din sălile mici ale teatrului vreme de trei stagiuni, iar reprezentația pe care am văzut-o eu era, probabil, ultima din serie. Un succes american de public a fost repede preluat de teatrul israelian, încredințat pentru punerea în scenă lui Omri Nitzan, unul dintre cei mai reputați regizori ai țării, care și-a alcătuit distribuția alegând patru (de fapt, cinci, un rol fiind dublu distribuit) dintre cei mai înzestrați actori din generația tânără. Scenografia spectacolului a fost realizată de Roy Vaturi (costumele și recuzita de Daphna Hendeli Itzhaki și de Einat Rotfus); Vaturi a creat un interior new-yorkez plauzibil și bine organizat, fără să rezolve însă problema integrării în topografia interiorului a acelei coloane din construcția sălii despre care am mai scris, nu demult. Dintre cei patru interpreți pe care i-am văzut numai Dan Kiesler părea să nu-și dea seama că joacă într-o comedie și de aceea rolul lui era și cel mai amuzant dintre cele patru. Spre deosebire de Kiesler, Udi Rothschild apăsa pe toate efectele comice cu enervantă insistență, și în felul ăsta denatura personajul. Cele două actrițe din distribuție (Ola Shor-Selektar și Dana Meinrath) au jucat cu totală dăruire, dar nu întotdeauna cu măsura cuvenită într-o piesă care oscilează necontenit între comedie și dramă, între glumițe și lucruri serioase.

Ei, aici se află nervul afacerii, în textul scris de Joshua Harmon. Am să citez, mai întîi, prezentarea piesei din caietul-program: ”O familie de ovrei. Trei verișori se întâlnesc într-un mic apartament new-yorkez în ziua funeraliilor bunicului. Li se alătură a shikse [termen peiorativ împrumutat din idiș pentru a denumi o fată sau femeie care nu e evreică, n.m.] americană. Oy, cât e de greu să devii parte integrantă dintr-o familie evreiască… Oy, ce greu e pentru verișori să trăiască în pace unul cu celălalt după funeraliile bunicuțului, atunci când începe o aprigă bătălie pentru mica moștenire rămasă de pe urma lui…

Piesa pune pe gânduri, ea dezbate chestiuni fundamentale: cine e evreu? Și ce semnificație are Israelul pentru evreii din Diaspora?”

O dată lămurit ce a interesat teatrul în piesa lui Harmon, îngăduit fie-mi să remarc că teatrul a supralicitat un pic profunzimile piesei: ”dramedia” ”Ovrei răi” nu ”dezbate” întrebarea cine e evreu. Asta e o întrebare spinoasă cu nenumărate implicații religioase și juridice care depășesc posibilitățile unei piese de teatru, chiar și pe ale unei drame de idei – ceea ce ”Ovrei răi” precis nu e – de a dezbate probleme. Nici semnificația relațiilor evreilor din Diaspora cu statul Israel nu reprezintă obiectul piesei lui Harmon; ea înfățișează doi evrei asimiliști și asimilați, dintre care unul și-a schimbat și numele și se declară ateu, și îi pune față în față cu verișoara care vrea să se stabilească în Israel și să studieze acolo ca să devină femeie-rabin; verișoara Daphna își declară această dorință fierbinte, dar nu putem fi siguri că ea și-o va și îndeplini – dorința e, fără îndoială, nobilă, și reprezintă o poză avantajoasă… Dramaturgul semnalează existența unui conflict între mentalități diferite, cercetează psihologiile celor implicați în acest conflict, dar nu dezbate esența acestui conflict, fiindcă nici nu putea să facă asta.

Mai trebuie lămurită, înainte de a examina ideile despre evrei și evreitate ale dramaturgului, despre ce ”mică moștenire” e vorba în piesă. Acolo e vorba, de fapt, de un medalion de aur alcătuit din literele het și iud, ceea ce înseamnă în ebraică ”trăiește” și semnifică viața. Medalionul în chestiune a fost al bunicului, supraviețuitor al Holocaustului, și a pecetluit cândva dragostea bunicului pentru soția lui, iar mai târziu l-a ajutat să supraviețuiască lagărului de exterminare. Toate astea îi adaugă medalionului valoare sentimentală – și simbolică. Medalionul este dorit cu ardoare de verișoara Daphna, care, până una alta, acceptă să fie numită Diana, și de vărul Shlomo, care a devenit vărul Liam și care vrea să-l dăruiască prietenei sale Melody, creștina, ca o chezășie a hotărârii lui de a se însura cu ea.

Cine sînt eroii piesei, și de ce justifică ei titlul acesteia – ”Ovrei răi”?

Daphna-Diana e o viperă. E inteligentă brici, excesiv de locvace, dispusă să arunce în dreapta și în stânga observații veninoase 2 pe răposata bunică-sa o numește klafte, un termen provenit din idiș și care se poate traduce, eufemistic, prin ”cățea”. E o intelectuală. Are convingeri naționaliste, nu lipsite de temei, dar pe care le afișează cu exagerare demagogică. Lăcrimează, nu e sigur că întru totul sincer, de câte ori îl pomenește pe Bunicuțu’, și nu se jenează să evoce Holocaustul, manipulativ, de câte ori asta îi servește interesele. Ambiția de a obține mult râvnitul medalion o face să-l smulgă în cele din urmă de la gâtul lui Melody, cu riscul de a o răni și de a rupe lănțugul medalionului – bijuteria e obținută la capătul unei veritabile încăierări (care, notez în treacăt, e strălucit pusă în scenă de Ghennady Babitsky). După încăierare, Melody și Liam părăsesc definitiv apartamentul și, foarte probabil, la fel de definitiv și familia, iar Daphna va spune cu un soi de uimită seninătate că, la urma urmei, nici nu mai dorește medalionul foarte tare. Față de Liam a nutrit dintotdeauna o ostilitate pusă pe gâlceavă, nu cu totul neîntemeiată, iar pe Melody se preface a o accepta politicos, dar, în fond, o detestă, o ponegrește, o jignește și o umilește de câte ori are prilejul.

Vărul Jonah e foarte dornic să nu fie implicat în conflictul dintre fratele lui mai mare și Daphna, să nu trebuiască să ia partea nimănui, deși atât Daphna, cât și Liam îi solicită sprijinul. Atitudinea asta vine dintr-un amestec de corectitudine, chipurile imparțială, cu lașitate. Într-un târziu va ieși la iveală că în adâncul sufletului nutrește neclintite simțăminte și atașamente iudaice, pe care le ascunde, ca și cum i-ar fi rușine de ele.

Liam, răsfățatul familiei, și el un intelectual, e agresiv în toate pretențiile lui, isteric în ieșirile lui față de Daphna și față de propriul frate, e plin de dispreț față de mândria evreiască și față de religiozitatea verișoarei, pe care nu ostenește s-o provoace în fel și chip (jocul actorului, atât de simpatic în ”Cum vă place”, atât de exterior și de cabotin în piesa lui Hamon, agravează laturile nesuferite ale personajului). Ceea ce îl legitimează, într-o măsură oarecare, pe Liam este faptul că pe Melody el o iubește cu adevărat și că vrea într-adevăr să se însoare cu ea și s-o facă fericită (ceea ce, iarăși, actorul nu scoate suficient în relief).

Prin urmare, cei trei evrei din piesă sunt, cum bine îi definește autorul, poate cu o intenție autocritică, ”ovrei răi”. Sunt ieftin sentimentali, apucători, impertinenți sau poltroni, demagogi, manipulativi. Toate astea sunt trăsături de care îi învinuiesc pe evrei, stereotipic, antisemiții de toate calibrele. Acuze dintre acestea se regăsesc în manifestări cotidiene ale tensiunilor existente în societatea israeliană între populația laică și cea habotnică.

Și cine e cumsecade între ovreii răi? Șiksa Melody. Aleasa inimii lui Liam nu e decât o gâsculiță, n-are minte, n-are nici un talent, nici bun gust n-are, dar are bun simț, cât n-are nici unul din familia de ovrei, e candidă și e omenoasă. E singura care afirmă tranșant că naționalitatea nu are deloc importanță, nu trebuie să aibă, importanță are ca omul să fie om de omenie – un punct de vedere cu care e greu să nu fii de acord. Și pe această Melody familia evreiască o respinge și o determină, deși fata îl iubește la nebunie pe Liam al ei, și deși o iubește și el, să nu se vrea integrată familiei lui. Melody e prezentată de dramaturg ca o victimă a egoismului și a sentimentelor naționale de paradă ale ”ovreilor răi”.

Așa stând lucrurile, nu pot decât să semnalez că publicul s-a delectat regește cu spectacolul și să mă bucur că a trecut ușor peste toate echivocurile din text, interpretându-l cu generozitate ca pe o pledoarie pe care dramaturgul o face în apărarea iudaismului autentic slujindu-se de o demonstrație per a contrario.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Joshua Harmon – «Ovrei răi»” de Gheorghe Miletineanu Născut în 1983, Joshua Harmon e un om tânăr. A absolvit trei instituții de învățămînt superior și e stabilit la New York.

[singleminglepringles]

Cerita Dari Gunung Padang

15 November 2014.

Sabtu ini gue udah janjian sama teman gue untuk ke Gunung Padang, naik motor! Agak gimana gitu karena ya pasti lu tau lah (yang kenal gue) , ini badan udah kaya karung beras beratnya, bentukannya udah kaya linen kalau kata si boss hahah!

Oke lanjut, beranjak browsing-browsing, akhirnya kita nekat jalan aja bermodalkan Bismillahirrahmanirrahim! 😁

Tengnong jam 7:15 kami berangkat dari rumah gue. Iya, gue nggak bisa naik motor, mohon maaf lahir dan batin! Rute kami adalah Ulujami - Rempoa - Ciputat - Pamulang - Parung - Bogor - Ciawi - Puncak - Cianjur. Udah kebayang kan gempornya. OK berangkat!!

Setelah 3 jam mengendarai motor, kami istirahat di Masjid At Ta’awun. Ya sekaligus menghilangkan rasa lelah di pantat. Ini serius. Lanjut lagi, sampai Cipanas, cuaca sudah mendung mendayu. Akhirnya di tengah-tengah, kami kehujanan. 😢

Alhasil melipir lah, dan makan. Maaf men, di sana dingin banget, jadi bawaannya lapar. Hahaha, good excuse, right? 😝 kira-kira 30 menit melipir, kemudian hujan reda. Lanjut gan!

Sampai perempatan di Tugu Cianjur, kami belok ke arah kanan. Tapi gak bisa belok langsung, muter dulu. Gak enak kalau langsung, kota orang itu. Hahaha. Alhasil jalan terus hingga bertemu dengan pertigaan Warung Kondang, kami ambil jalur kanan. Kalau kiri ke Bandung, salah tujuan nanti kami. Hahahha. 😝

Jalan terus, bertepatan dengan adzan dzuhur berkumandang, kami melipir lagi untuk solat dzuhur, sekalian memohon petunjuk jalan-Nya untuk jalan ke Gunung Padang serta memohon kecerahan cuaca saat itu yang mendung mendayu.

Lanjut gan! Jalan terus hingga melewati Pasar Warung Kondang, kira-kira 800 meter ada plang “Situs Megalitikum Gunung Padang 20 KM”. Makzaaang 20 kilometer lagi haha. Sumangap! Anyway pelan-pelan aja ya, karena plang jalan-nya juga ketutupan daun pohon.

Di perjalanan disuguhi hijaunya persawahan, demen nih mata orang kota yang mendadak desa banget. Kondisi jalan di awal-awal sih bagus, kemudian berbatu-batu. Seperti ini : Jalan berbatu, jalan mulus, berbatu lagi, mulus lagi. Ya mulusnya nggak semulus paha ayam, but it’s better than jalan batu yeee. Naik turun lembah, lewatin rumah penduduk, dan Alhamdulillahnya cuaca cerah saat itu. Doa kami didengar! 😂

Jalan terus dan merasa mana sih nih gunungya, sampe gemes akhirnya ada plang lagi “Situs Megalitikum Gunung Padang 6 KM” serta plang Stasiun Lampegan 1 KM di pertigaan. Kami memilih ke Gunung Padang dulu. OK lanzoootttt, jalan terusss, ketemu plang lagi, 3 KM , 2 KM, kemudian kami di sambut gapura “Situs Megalitikum Gunung Padang Cianjur”. Yes, sampai! Mari pulang. Hahahaha. Dengan htm Rp. 2,000 kita panjat lah itu tangga. Ya emang dasar kagak pernah olahraga, ngosngosan. Kira-kira 15 menit lah. Sampai lah di puncak. Dan inilah yang disebut Situs Megalitikum Gunung Padang.

Gunung Padang, The Biggest Megalithic Site on Southeast Asia.

Sampai saat ini, masih banyak spekulasi mengenai Gunung Padang. Ya misteri akhir zaman, kemudian kebudayaan tertua, atau proses peristiwa alam. Abah Dedi, seorang guide yang sudah 19 tahun menjadi guide di sana, sedang menjelaskan ke sekelompok anak sekolah berseragam pramuka. Kami ngintil sebentar, kemudian naik ke atas.

Selfie is a must when you're on travel. Fuck yeah!

Puas foto-foto, Abah Dedi kemudian mendekati kami, menanyakan kami dari mana. Alhasil, mulai lah doi bercerita. Cukup menjelaskan sejarah dari Gunung Padang yang doi bilang serba 5. Yaitu, bentuk batu yang segi 5, pandangan ada 5 bukit, punden berundanya terdapat 5 tingkat. Dan berdasarkan info doi juga, bahwa di bawah situs ini, ditemukan piramida yang diduga lebih tua dari usia piramida di Mesir! Wallahualam.

5th level of Gunung Padang site.

Selesai bercerita, kami berikan upah seikhlasnya. si Abah menolak, namun kami sangat mengapresiasi apa yang abah ceritakan. OK, sudah mendung. Saatnya pulang. Gerimis, kemudian hujan deras. Kuyup. Lepek. Reda. Kepleset. Hujan deras lagi. Melipir. Makan Indomie. Guilty Pleasure. Hmmm. T_T

With Abah Dedi.

Sepertinya gue udah capek bercerita. Untuk cerita pulang nggak usah diceritain lah ya, jalur pulangnya juga sama. Ya kurang lebih Ulujami - Cianjur itu 133 km. Pulang-pergi 266 km. MUSAFIR!

Ini rincian biaya :

Bensin : Rp. 40.000 (2x isi full tank)

Makan Melipir : Rp. 31.000

HTM : Rp. 2.000

Tip : seikhlasnya. kalau gue sebutin, riba' namanya. hahahah

Makan melipir ke dua : Rp. 17.000 (ini gue agak tercengang karena kami memesan 2 indomie rebus telor + 2 kerupuk + larutan penyegar cap sikil tilu)

Makan di Puncak : Rp. 37.000 not worth to eat. Hahaah.

Sampai jumpa di cerita selanjutnya!

XOXO

[singleminglepringles]

WELCOME TO LOMBOK! Paradise on Earth in West Nusa Tenggara

Another promo from Garuda Indonesia! Well it's certainly not called a backpacking. Haha. But it' sure that we've got promo from GIA IDR 1.3 mio Jakarta - Lombok return. Yay!

I went to Lombok with my college mates. Yes, 5 of us, Arin, Eka, Kara, Depe and including me. We choose on 17th April 2014, and once again I've just followed what calendar 2014 aid that on 18th Apr will be public holiday, so it's long weekend. And once again we booked the ticket on 2013, same as Belitung. Lol!

Okay, fast forward to 17th Apr and the day is on!

17th Apr 2014 - Airport Drama

Indeed every trip that I have taken always had drama. Hahaha. Now is coming from Kara. She has been working as public servant, and hard to go on time. Because we believe the way to airport must be hard since it was long weekend and people must be have holiday too. And it was true, bad traffic on the way to airport. and she arrived 30 mins before boarding. PHEWW! Hahaha. But anyway, we were only 4 since Depe had flight next morning. So take off! And believe or not, when we went to take off, there was traffic so my plane got delayed for an hour to take off. Pfft! About 2 hours and 30 mins we flew to Lombok. At first I have contacted a driver, Pak Thoriq not to pick us up in airport. But ince it has been so late, I tried to call him again to pick u up. And we met Pak Adi, Pak Thoriq's friend. Seriously at first we were frightened since he told story that Lombok people like to "kidnapping" girls, since we are all girls! Hahahhahaha. And the meaning of kidnapping itself means for "to get married". I got you pak! Hahahahahha. About 45 mins our journey to Mataram. Yes we're going to stay in Mataram, Cakranegara area. We stayed in Oka Homestay. Very cheap and affordable, yes we are backpacker! :P We have asked Pak Adi to come at 8 in the morning to pick us up to go to airport to pick up Depe, then we go for holiday!

So goodnight!

18th Apr 2014 - Tangsi Beach and All Around

Starting around 8:00 am, we are going to pick up Depe in airport. And yes no drama at all, once arrived we are going to TANGSI BEAAACCHHH!!! What's on at Tangsi? The other name of Tangsi is Pink Beach! Heard that in Indonesia only have 2 Pink Beaches, 1 in West Nusa Tenggara (Tangsi) and another 1 in East Nusa Tenggara (Komodo Island). SO what are you waiting for?! Yay! We have been searching out that the road to Tangsi is very bad. Thus, we choose from Tanjung Luar, then rent a boat to go there.

Left to Right : Depe, Eka, Arina, Me (Pandan), Kara at Tanjung Luar

We met Mas Sophi, a nice guy from Pulau Maringkik, he will accomodate us by rent boat and etc. Let's go to the beach! Our first destination is snorkeling in Gili Cumi. Only coral that we found, but it really fresh getting swimming in the mid of the day! After we swam then we go to Tangsi and we played in there!

Gili Cumi

Enough being there by taking pictures, sun-bathing (even darker lol!) and play on the coast, we got our lunch there. Please bring your own meal since only have small shop (warung) which sell drink and instant noodle.

Tangsi Beach with Tanjung Ringgit on view

Clear Blue Sky on Tangsi Beach

Girls in action!

Sarong gallery on Tangsi. :P

After Tangsi, we were going to Semangkuk Beach. Why Semangkuk? And yes, the shape of the beach is like a bowl. We have to swimming to go there! I looooved that!!!!!

Semangkuk Beach from the boat.

Splash! And we are going to swim!

We own this beach, b*tch! :3

The next destination is Gili Pitelu. This island is full of coral, both underwater and upwater. It hurts when you step out, but the coral combination (upwater) is pretty nice.

Chillin'

These corals at the beach coast.

Be aware, it hurts to step! Ouch!

Our last destination is Gili Kere. When we sailed into Tangsi Beach, we have just passed this island. From far which I see, it is really beautiful island with the green field above the land. Mas Sopi said it will be great if we visit in the afternoon because it has low tide.

Gili Kere from far away that we seen.

OK, then this is its turn! Seriously, it's low tide and there's sea stream contour in the sand. And of course we've got jackpot! STARFISHES! But deeply sad the rain was coming, hard. Then we have to sail back to Tanjung Luar. :(

Sea stream when low tide.

Starfishes, we're meant to fly~

Gili Kere. It's been dark.

At 17:00 we have done our trip in our first day in East Lombok.

With Mas Sopi in the end of our journey.

See you in next day!

XOXO

[singleminglepringles]

Day 3, Welcome to Cave Senang!

Greetings on Sunday!

Tanpa terasa, hari itu sudah hari ke tiga, di mana tanggal kepulangan kami semua ke Jakarta. Eits, tapi kita masih punya jadwal, yaitu mengejar sunrise di Danau Kaolin. Apa sih Danao Kaolin itu? Namanya memang Kaolin, layaknya Danau Tempe, Danau Batur, dll?

Jawabannya tidak. Kaolin merupakan salah satu sumber daya alam yang dihasilkan di Belitung. Hasil kerukannya itu menghasilkan cekungan seperti danau, dengan air berwarna turquois berasal dari pantulan langit. Lanjuuttt, gue bangun jam 4. Kebangun karena kebelet (too much information! Ha ha!) dan karena udah bersin-bersin juga di kamar yang menandakan udara sangat dingin. Mau bangunin yang lain, enggak enak. Yaudah kutunggu sampai 4:30 karena kita janjian sama Mas Rudi jam 4:45.

Teng jam 4:30. Ngomong sama teman-teman sekamar, Bangunin ngga ya?, tiba-tiba doi teriak keluar kamar :”Woy, bangun woy!”. Lah gue kaget. Hahahahaha. Alhasil bangun lah kami semua. Dan Mas Rudi tepat waktu menjemput kami, tapi kami telat karena harus shalat dulu. Nggak apa-apa. :D

Jam 5:00 kami cabcus menjemput anggota geng ++, sudah siap semua kami meluncur ke Danau Kaolin. Here it comes.

15 menit perjalanan kurang lebih, sampai lah kita di lokasi. Karena emang masih gelap, gue dan Mores yang saat itu lagi blusukan bercanda terjerat dalam lumpur asmara. Hahahaha lumpur kaolin! Kaki kami putih semua, nggak ngerti lagi deh, hahahahahah. Kami berjalan ke sisi danau, tampak seperti bukit, untuk menanti sunrise. Sayang, saat itu awan di ufuk timur sangat tebal sehingga matahari terbit kurang sempurna. Namun, pendar bias cahaya matahari membuat lukisan indah di langit karya Sang Pencipta. Lagi, Subhanallah. :)

Yasudah kami foto-foto hingga matahari muncul dari kumpulan awan-awan. Dan sang mentari pun menyinari bumi dengan hangatnya. Lovely scene! *ah mupeng*

Sepulang dari Danau Kaolin, kita packing dulu. Flight kami jam 12. Ohya, di sana kami pun mempersiapkab surprise kecil-kecilan untuk salah satu anggota BBC yang akan kerja di Tg. Pinang (udah diceritakan di drama Day 1. :p), Amores. Selagi siap-siap, dan waktunya untuk pergi pun tiba.

Pertama kami minta ingin sarapan khas Belitung. Dibawa lah kami ke Warung Mak Janah. Point of view gue, ini sebuah warung, isinya bapak-bapak kayak supir truk-supir truk gitu. OK santai, kami pun ramai-ramai. Satu per satu kami pesan, ada yang pesan Gangan, sup ikan khas Belitung. Lebih tepatnya gulai ikan ya, bersantan, pedas, dan enak!!! Sluurrpss yummm. :9 Gue pesan makanan yang mainstream, yaitu lontong sayur. Rasanya manis. Hahahaha. Tapi tetep enak! (Apa sih makanan yang nggak enak di lidah gue? :P ). Hal yang layak dikomentarin di sini adalah spanduk bertuliskan "Cave Senang Mak Janah". Goa senang. Hahahahahah. Anyway, setelah itu kami membeli oleh-oleh.

Tak terasa, waktu kita di Belitung sudah hampir selesai. Setiba di Bandara H.A.S. Hanandjoeddin, Tj. Pandan, kami masih bertongsis-narsis ria. Dan sudah saatnya kita boarding...

It was really good place to visit, with good friends, and in the good time. :)

So, see you in another story : LOMBOK!

Have a good day!

XOXO

Pandan

P.S : Untuk perkiraan biaya, akan ada di next post. hihi.

[singleminglepringles]

Day 2 in Belitung : Islands hopping!

Welcome back! Setelah seharian jalan-jalan di Belitung Timur, hari kedua di Belitung akan dihabiskan untuk bermain ke pulau kecil sekitar. Ya, Belitung terkenal akan pantai pasir putihnya serta batu-batu besar yang ada di pantainya.

Anyway di hari ke dua ini, BBC World Wild Wet ini kehadiran bintang tamu, yaitu Kak Dame, dia teman kantor gue. Sebenarnya dia flight di hari yang sama, tapi terlalu siang untuk join kita di hari pertama. Maka dari itu dia ikut di hari ke dua. Jam 8:10 kita sudah berangkat menuju penginapan kak Dame dan gengnya, hanya 5 menit karena 1 arah. Setelah kami jemput, kita beli makan dibungkus untuk makan siang. Iya pasti karena Island hopping nanti nggak ada yang jualan nasi. Hahahaha.

Sekitar jam 9 kita cabcus dr Tg. Pandan, dan perjalanan kurang lebih 30 menit menuju Tanjung Kelayang, pelabuhan kecil di mana kapal-kapal untuk island hopping merapat, kita lalui. Jujur aja, portnya bagus. Hahahahaha. And I am trully excited! Capcuscin!!!

Berangkat lah kita menuju pulau pertama, Pulau Lengkuas. Pulau yang terkenal dengan keberadaan mercusuarnya yang berdiri kokoh di antara rerimbunan nyiur di pantai. Perjalanan kami habiskan dengan pemandangan batu besar di pantai, air laut yang terdiri dari 3 gradasi warna, serta penyu (katanya ada yg liat).

Stunning! And so relaxing. I love this place!

Sampai di Pulau Lengkuas, sengaja nggak pakai sendal. Hahaha. Dan siang itu matahari dengan santainya menyinari Belitung dengan terik. Perfect weather in perfect place with perfect people. :)

Pertama sampai P. Lengkuas, kita main-main di batu dulu. Foto-foto, ketawa-ketawa. Tongsisan, heboh deh pokoknya. Setelah itu kami naik ke mercusuar dengan ketinggian 60 meter, kita harus menaiki 18 lantai. Easy, gue pernah naik 1200 anak tangga!!!! Hahahahahahahah. Dengan biaya 5000 rupiah per orang, kami dipersilahkan masuk. And here it comes…. after minutes, gue sampai di puncaknya. Dan itu sangat indah sekali dan MATI! Iya, gue punya fobia dengan ketinggian. Hahahahaha. Tapi asli cantik banget!

Yaudah daripada lama-lama ambil foto sudah selesai kita turun. Next destination adalah kita snorkeling. Byurrr!!!! Not a good place for snorkle but you can meet a lot of fish. Banyak ikan sambil makan biskuit yang kita lemparin. Itu selalu menyenangkan! :)

Setelah itu kita lanjut ke Pulau Burong. Pulau Burung juga bisa disebutnya. Ini pulau tak berpenghuni tapi ada cottage di sana. Pantai dengan hamparan pasir putih, dengan batu besar yang tampak seperti burung (jujur aja gue nggak menemukan sisi burungnya haha) berdiri di barisan terdepan pulau ini. Kita makan siang dulu di sini, kemudian main di pantai. Beberapa orang (termasuk gue) langsung lari ke pantai terdekat buat berenang. Dan banyak bintang laut kecil-kecil di sekitaran pantai. Terlalu asik, sampai dipanggil untuk ke sisi pantai sebaliknya. OK kita nurut. Dan di sana pun tidak kalah cantiknya. Karena air laut surut, jadi kita bisa ke tengah laut. Main air lah kita sambil tongsis-an. Hahahahahah, kelakuan!

Setelah bersenang-senang, kita ke pulau ke tiga, destinasi kita yaitu Pulau Batu Pelayar. Pulau kecil dengan pasir putih dan ombak yang tenang, kita bisa temukan bintang laut yang besar. Cantik! Lagi-lagi kita berfoto-foto ria. 

Dan destinasi terakhir kami adalah Pulau Pasir, yaitu pulau yang muncul apabila air surut. Tetapi, karena ramai sekali dan pulau pasirnya seiprit, kita langsung balik aja ke dermaga. That was very amazing places I have ever visited. :)

Sesampai di Tg. Kelayang, kita rencana ingin sunset-an di Bukit Berahu. Sayang sekali, ban mobil kami kempes. Yaudah, daripada nunggu lama-lama, beberapa ada yang mandi, ada yang jagain tas. Alhamdulillah setelah kita semua selesai mandi, urusan ban kempes sudah selesai, dan tujuan kita ke Pantai Tanjung Tinggi dulu! Capcuscin!

Pantai Tanjung Tinggi, kira-kira 10 menit dari Dermaga Tanjung Kelayang, merupakan pantai dengan batu-batu besar di pesisirnya. Pantai ini juga terkenal disebut Pantai Laskar Pelangi karena memang di pantai ini lah shooting film Laskar Pelangi diadakan. Pasir sempit dengan batu yang besar, perfect place untuk bersembunyi dari hiruk pikuknya pekerjaan. Menikmati sunset yang agak berawan di atas batu, berfoto-foto ria (lagi), kemudian Mas Rudi pun mengarahkan kita untuk sunset di Bukit Berahu. Capcuscin lagiii!!!

Kira-kira 10 menit kali ya, perjalanan ke Bukit Berahu. Dan sunsetnya memang indah sekali. Subhanallah benar, pemilik alam semesta ini. :)

Selesai capture sunset, kita makan malam di Mie Atep, mi khas Belitung. Orang-orang bilang, konon katanya enak. Enak sih, tapi biasa aja di lidah gue. Hehehehe.

Selesai makan, pulang. Hahahah endingnya jelek banget.

Tapi asli ini, Belitung memang recommended place to visit. :)

Ada cerita lagi di Hari ke tiga, I'll be back! ;)

XOXO

Pandan.

[singleminglepringles]

Next week trip!