#istoria Italiei

[semnebune]

Tărâmul lămâilor, de Helena Attlee

Pentru că este încă vară și unii dintre voi sunt în vacanță sau urmează să, m-am gândit să vă recomand o carte despre tărâmuri însorite, numai bună de citit într-o zi leneșă. Nu este din categoria noutăți, dar poate că v-a scăpat, iar eu am recitit din ea zilele acestea, constatând că unele lucruri le uitasem, așa că o împrospătare le poate fi folositoare și celor care știu despre ea. Tărâmul…

[rygacripto]

Personalitate marcantă a neamului românesc, Nicolae Bălcescu reprezintă un model de vieţuire şi comportament prin puterea sa de a se dărui şi de a sluji cu abnegaţie poporul căruia îi aparţinea. A străbătut întreaga Europă, din pusta maghiară până pe Tamisa, din biroul lui Lamartines de la Paris, pe malurile Bosforului în condiţiile vitrege ale secolului al XIX-lea, sacrificându-şi averea, sănătatea şi în cele din urmă hristica sa viaţă, la doar 33 de ani.

Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, în mahalaua Boteanu pe 29 iunie 1819, fiind al patrulea din cei 5 copii ai Zincăi Bălcescu. Prima educaţie a primit-o în cadrul familiei, de la un arhimandrit grec, astfel încât, în 1832, atunci când se înscrie la Colegiul de la Sf. Sava s-a remarcat prin cunoştiinţele sale vaste în mai multe domenii: matematică, trigonometrie, istorie, limbi străine.

În 1838 se înrolează în armată primind gradul de iuncăr, fiind repartizat în escadronul de cavalerie. În 1840 se implică în mişcarea revoluţionară condusă de Dimitrie (Mitică) Filipescu. Este prins, arestat şi condamnat pentru “tulburarea liniştii obştii”. În închisoarea de la Mărgineni, din cauza condiţiilor mizere se înbolnăveşte de tuberculoză, boală ce avea să îi fie fatală 10 ani mai târziu.

Ieşit din închisoare, împreună cu Ion Ghica, Christian Tell şi Cezar Boliac pun bazele societăţii secrete de tip francmasonic “Frăţia”, societate care a jucat principalul rol în organizarea revoluţiei paşoptiste. “Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul, viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor”, avea să spună Nicolae Bălcescu, coredactor al Magazinului istoric pentru Dacia.

Nicolae Bălcescu a avut un rol fruntaş în declanşarea revoluţiei muntene, a desfăşurării şi a constituirii programului său. A insistat pentru introducerea şi punerea în practică a punctului 13 (împroprietărirea ţăranilor) al Proclamaţiei de la Islaz. În timpul revoluţiei a deţinut în primă fază postul de ministru de externe, apoi a fost numit unul din cei patru secretari ai guvernului provizoriu. Pe parcursul scurtei perioade a guvernului revoluţionar a desfăşurat o intensă activitate publicistică, s-a ocupat de problema comisarilor de propagandă, a întreprins o vizită diplomatică la Constantinopol pentru recunoaşterea revoluţiei. A avut principalul rol în negocierile româno-maghiare dintre Avram Iancu şi Lajos Kossuth, reuşind să aducă cele două tabere la un compromis.

Intervenţia trupelor otomane a pus capăt revoluţiei, Nicolae Bălcescu fiind nevoit să ia calea exilului pentru totdeauna. S-a stabilit lângă Paris, unde a lucrat intens la opera sa “Românii supt Mihai Voevod-Viteazul”. Atât la Paris cât şi la Londra a încercat să obţină sprijinul marilor puteri în favoarea Principatelor Române. A participat la acţiunile secrete pentru crearea unui front comun revoluţionar al popoarelor asuprite.

Grav bolnav în 1852 a încercat să revină în ţară. A sosit cu vaporul la Nicopole, unde nu I s-a permis accesul pe teritoriul ţării. Şi-a revăzut familia după care s-a îndreptat spre sudul Italiei pentru căutarea unei clime mai blânde. La 29 noiembrie 1852, o lună după sosirea la Palermo, Nicolae Bălcescu se stingea din viaţă într-o cameră a hotelului Alla Trinacria, trupul fiindu-I înhumat în cimitirul Mănăstirii Capucinilor.

Nicolae Bălcescu se înscrie în galeria marilor personalităţi ale naţiunii române, fiind un vizionar printre fruntaşii generaţiei care a condus la constituirea României moderne la 1859 şi mai târziu la proclamarea Statului Naţional Unitar Român în 1918.

[faggoteur]

Al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare și mai mortal război din istorie, implicând peste 30 de țări. Declanșat de invazia nazistă a Poloniei din 1939, războiul a durat șase ani sângerosi până când Aliații au învins puterile Axei ale Germaniei naziste, Japoniei și Italiei în 1945. Explorați bătăliile, liderii și atrocitățile din război și impactul acestuia asupra geopoliticii și omenirea.

Bătălia Atlanticului: 3 septembrie 1939 până la 8 mai 1945

Cea mai lungă campanie continuă a celui de-al Doilea Război Mondial are loc, aliații lovind o blocadă navală împotriva Germaniei și declanșează o luptă pentru controlul rutelor maritime din Oceanul Atlantic. Axa, cu sub-ambarcațiunile sale, răspunde printr-o contrablocadă care la început are succes, dar utilizarea de către Aliați a convoaielor, aeronavelor și tehnologiei schimbă în cele din urmă valul. Pe parcursul a cinci ani, mii de nave se angajează în peste 100 de bătălii în Oceanul Atlantic, cu aproximativ 100.000 de vieți pierdute. Bătălia de la Dunkerque din 26 mai până în 4 iunie 1940

O invazie germană în jurul orașului de coastă francez Dunkerque separă armatele franceză de cea britanică, părăsind forțele aliate. Dar cu Adolf Hitler oprind înaintarea Germaniei acolo, Aliații sunt capabili să efectueze o evacuare îndrăzneață – și cu succes – numită Operațiunea Dinamo. Germania revendică victoria cu capitularea trupelor aliate rămase, dar evacuarea servește la ridicarea moralului britanic, denumit în continuare „spiritul Dunkerquei”. Fotografii emblematice din Al Doilea Război Mondial

Asediul Leningradului: 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944 Soldații germani și finlandezi încep un asediu și o blocare de aproape 900 de zile a Leningradului (acum Sankt Petersburg), al doilea oraș ca mărime sovietic și un centru important al industriei. Cu alimentarea, apa, electricitatea si transportul intrerupte, 1,3 milioane de oameni sunt evacuati. Pe măsură ce Armata Roșie începe în sfârșit să treacă prin blocada, asediul se încheie și orașul este eliberat, dar aproximativ 800.000 de civili mor, majoritatea de foame.

Bătălia de la Pearl Harbor, 7 decembrie 1941

Într-un val surpriză de atacuri asupra bazei navale americane de pe insula Oahu, Pearl Harbor din Hawaii, Japonia, aliniată cu Axa, elimină flota Americii din Pacific (cele trei portavioane ale flotei nu sunt prezente în timpul atacului). Cu aproximativ 2.400 de militari americani uciși și alți 1.000 răniți, președintele Franklin D. Roosevelt o numește „o dată care va trăi în infamie” și, a doua zi, SUA intră oficial în al Doilea Război Mondial, declarând război Japoniei.

Bătălia din Normandia, 6 iunie - 30 august 1944 Trupele americane, britanice și canadiene asaltează cinci plaje din Normandia, Franța, pe 6 iunie, cunoscută drept Ziua Z, ducând una dintre cele mai mari invazii de apă din istoria militară. La Omaha Beach, peste 2.000 de victime americane sunt suferite, cu aproximativ 4.000 de morți în acea zi. Dar până pe 11 iunie, plajele sunt securizate și peste 325.000 de forțe au aterizat. Aliații își încep înaintarea prin Normandia, eliberând în cele din urmă Parisul.

Bătălia de la Berlin, 16 aprilie - 2 mai 1945

Forțele sovietice, cu sprijinul aeronavelor americane și britanice, lansează o ofensivă împotriva capitalei germane, Berlin, într-una dintre ultimele bătălii majore ale celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Armata Roșie înconjoară orașul, cucerind sediul Gestapo, Hilter se sinucide pe 30 aprilie în Führerbunker și Germania se predă câteva zile mai târziu, punând în esență capăt războiului. Bătălia de la Okinawa: 1 aprilie - 22 iunie 1945

Ultima bătălie majoră a celui de-al Doilea Război Mondial - și una dintre cele mai sângeroase ale războiului - începe Duminica Paștelui, când forțele armatei și marine ale SUA invadează Okinawa, în lanțul de insule Ryukyus din sud-vestul Japoniei, cu ordin de a lua insula pentru a executa lovituri aeriene împotriva Japoniei și a crea o blocada. .

Contraatacând prin atacuri kamikaze, japonezii scufundă 26 de nave aliate și avariază încă aproape 170, provocând peste 12.000 de morți americani în timpul bătăliei de trei luni. În cele din urmă, copleșiți de americani, mulți japonezi supraviețuitori se sinucid în loc să se predea. În cele din urmă, peste 100.000 de japonezi sunt uciși, împreună cu 150.000 de civili.

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat la șase ani și la o zi după ce invazia Germaniei în Polonia, la 1 septembrie 1939, a declanșat al doilea conflict global din secolul al XX-lea. Până la încheierea lui pe puntea unei nave de război americane, pe 2 septembrie 1945, cel de-al Doilea Război Mondial a luat viețile a aproximativ 60-80 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populația lumii. Marea majoritate a celor care au murit în cel mai mortal război din istorie au fost civili, inclusiv 6 milioane de evrei uciși în lagărele de concentrare naziste în timpul Holocaustului.

Pictograma Verificată de Comunitate

[calatoreste]

Descoperiti Eternitatea Romei: O Escapada Fascinanta in Capitala Italiei

City break in Roma

Roma, capitala Italiei, este un oras cu o istorie bogata, arhitectura impresionanta si influenta culturala remarcabila. Cunoscuta si ca "Orasul Etern", Roma este o destinatie ideala pentru un city break, oferind calatorilor oportunitatea de a explora situri istorice celebre, arta de neegalat si gastronomie delicioasa. In acest articol, vom explora ce puteti vizita in timpul unei escapade de cateva zile in Roma, pentru a va bucura la maximum de aceasta destinatie fascinanta.

1. Colosseumul - Icona Romei

Colosseumul, una dintre cele mai faimoase structuri din lume, este o oprire obligatorie in Roma. Acest amfiteatru antic a fost locul unde gladiatorii s-au luptat si spectacolele au adunat multimi mari de romani. Puteti face o tura ghidata pentru a afla mai multe despre istoria acestui loc emblematic.

2. Forumul Roman - Inima Antica a Orasului

Forumul Roman a fost centrul vietii politice, religioase si sociale in Roma antica. Astazi, puteti explora ruinele impresionante, cum ar fi Templul lui Saturn si Arcul de Septimiu Sever, pentru a va imagina cum era viata in acele vremuri stravechi.

3. Pantheonul - Templul Tuturor Zeilor

Pantheonul este un templu roman antic renumit pentru domul sau rotund si deschizatura centrala, cunoscuta sub numele de "Oculus". Vizitati acest loc istoric si admirati arhitectura sa remarcabila. Intrarea este gratuita, ceea ce il face si mai atragator pentru turisti.

4. Fontana di Trevi - Magia Monedei Aruncate

Fontana di Trevi este poate cea mai faimoasa fantana din lume si un loc emblematic pentru vizitatorii din Roma. Traditia spune ca aruncarea unei monede in fantana va asigura intoarcerea in Roma, iar doua monede va aduc dragoste si casatorie. Faceti o plimbare seara si admirati fantana iluminata.

5. Muzeul Vaticanului si Basilica San Pietro

Muzeul Vaticanului este o comoara a artei si istoriei, gazduind lucrari de arta celebre, cum ar fi Capela Sixtina cu fresce de Michelangelo. In plus, puteti vizita Basilica San Pietro, o constructie impresionanta care este centrul Bisericii Catolice. Asigurati-va ca va imbracati modest si ca rezervati biletele in avans pentru a evita cozile lungi.

6. Piazza Navona - Bijuteria Baroca a Romei

Piazza Navona este o piata frumoasa din Roma, cunoscuta pentru arhitectura sa baroca si cele trei fantani impresionante, inclusiv celebrul "Fountain of the Four Rivers" de Gian Lorenzo Bernini. Piata este un loc minunat pentru a va bucura de o cafea sau a admira artizanatul local.

7. Villa Borghese si Gradinile Sale

Villa Borghese este un parc mare si o vila frumoasa, care gazduieste o colectie impresionanta de arta, inclusiv sculpturi de Bernini si picturi de Caravaggio. Puteti face o plimbare relaxanta prin gradinile pitoresti sau puteti inchiria o bicicleta si puteti explora intregul parc.

8. Trastevere - Cartierul Cu Atmosfera Bohemiana

Trastevere este un cartier pitoresc din Roma, cunoscut pentru strazile sale inguste si pavate, cladirile vechi si atmosfera boema. Aici puteti savura mancaruri autentice italienesti in taverne traditionale si puteti experimenta viata de noapte vibranta.

9. Piata Spaniei si Scarile Spaniole

Piazza di Spagna este o piata celebra in Roma, dominata de celebrele Scari Spaniole, care duc catre Biserica Trinita dei Monti. Acesta este un loc frumos pentru a va relaxa si a admira arhitectura si atmosfera orasului.

10. Bucataria Romana - O Delight pentru Papilele Dvs.

Nu puteti parasi Roma fara a gusta mancarea sa delicioasa. Incercati paste proaspete, cum ar fi cacio e pepe si amatriciana, si nu uitati de gelato-ul italian, care este un deliciu absolut.

In concluzie, Roma este o destinatie fascinanta pentru un city break, oferind o combinatie perfecta intre istorie, arta, cultura si gastronomie. Cu atatea atractii impresionante de vizitat si delicii culinare de savurat, veti pleca cu amintiri de neuitat si cu dorinta de a reveni in acest oras etern.

[smartseo4you]

Italia este noua regină a Europei

New Post has been published on https://reporterliber.ro/italia-este-noua-regina-a-europei/

Italia este noua regină a Europei

Italia a câstigat UEFA Euro 2020 după ce a învins în finală Anglia după loviturile de departajare, 3-2 în marea finală de pe Wembley. După timpul regulamentar de joc scorul a fost de 1-1 (1-0).

Shaw a deschis scorul pentru Anglia în minutul 2, reluând liber din voleu din interiorul careului centrarea la bara a doua a lui Trippier. Bonucci a restabilit egalitatea în minutul 67 trimițând din doi metri în poartă mingea ricoșată din bară în urma unei lovituri de cap a lui Verrati după un corner al italienilor.

La penalty-uri pentru italieni au înscris Berardi, Bonucci și Bernandeschi, în timp ce Belotti și Jorginho au ratat. Pentru Anglia au punctat Kane și Maguire, iar Rashford, Sancho și Saka au ratat.

Detaliile meciului

Echipele de start:

Italia: Donnarumma – Di Lorenzo, Bonucci, Chiellini, Emerson (Florenzi ‘118) – Barella (Cristante ’54), Jorginho, Verratti (Locatelli ’96) – Chiesa (Bernardeschi ‘86), Immobile (Berardi ’55), Insigne (Belotti ’91). Selecţioner: Roberto Mancini;

Anglia: Pickford – Walker (Sancho ‘120), Stones, Maguire –Trippier (Saka ’71), Phillips, Rice (Henderson ’74, Rashford ‘120), Shaw – Mount (Grealish ’99) – Sterling, Kane. Selecţioner: Gareth Southgate;

Arbitrii:

Bjorn Kuipers – Sander van Roekel, Erwin Zeinstra;

Cartonașe galbene:

Italia: 47′ Barella, 55′ Bonucci, 84′ Insigne, 90+6′ Chiellini, 114′ Jorginho;

Anglia: 106′ Maguire;

Este cel de-al doilea titlu continental din istoria Italiei.

Sursa stire 27sportas.ro

[constmazilescu]

5 Lucruri pe care trebuie să de știi despre UEFA Champions League

Sezonul 2020-21 UEFA Champions League reușește să surprindă suporterii în fiecare etapă. Iată 5 lucruri importante pe care trebuie să le știi despre UEFA Champions League.

Liga Campionilor este cea mai importantă competiție din Europa. Chiar dacă formatul actual există din 1992,  Liga Campionilor UEFA a fost fondată în 1955. A fost cunoscută în mod oficial sub numele de Cupa Campioanelor Europene. UEFA Champions League și-a creat o adevărată istorie cu echipe emblematice și meciuri cu final neașteptat. 

În general, fanii acestui sport obișnuiesc să își încerce norocul la casele de pariuri atunci când au loc evenimente importante. La urma urmei, dacă ești pasionat și urmărești fiecare meci cu atenție, ar fi păcat să nu profiți de acest lucru și să nu câștigi, cel mai probabil, un venit suplimentar. La betfair pariuri sunt prezente cele mai interesante meciuri UEFA Champions League și ai, de asemenea, șansa să beneficiezi de cote speciale. În spatele acțiunii, suspansului și a atmosferei incredibile se află o mulțime de fapte interesante referitoare la UEFA Champions League pe care cel mai probabil nu le știai. Hai să începem!

Real Madrid – cea mai de succes echipă din UEFA Champions League

Este cunoscut și acceptat faptul că Real Madrid este una dintre cele mai mari echipe de fotbal din lume și păstrează această reputație până în prezent. Real Madrid a fost prima echipă care a câștigat vreodată Liga Campionilor în 1955-56. Este, de asemenea, cea mai de succes echipă din Liga Campionilor, câștigând competiția în total de 13 ori: 

1955-1956

1956-1957

1957-1958

1958-1959

1959-1960

1965-1966

1997-1998

1999 -2000

2001-2002 

2013-2014

2015-2016

2016-2017

2017-2018.

Încă de la înființarea sa în 1955, doar 22 de cluburi de fotbal au reușit să câștige Liga Campionilor, dintre care Real Madrid a câștigat cupa de 13 ori. Clubul de fotbal este în prezent evaluat la 3,9 miliarde de dolari, ceea ce îl face cel mai bogat club de fotbal de pe piață în acest moment. Echipa a reușit să câștige UEFA Champions League de cinci ori la rând, oferindu-le popularitatea pe care o au acum.

Cel mai rapid gol din UEFA Champions League a fost înscris în primele 11 secunde

Chiar dacă fotbalul se joacă în două reprize pentru un total de 90 de minute, fiecare moment din joc contează, deoarece este nevoie doar de unul pentru a marca un gol. La data de 7 martie 2007, atacantul olandez Roy Makaay a creat istorie atunci când a marcat în doar 10.12 secunde împotriva echipei Real Madrid. Cine s-ar fi așteptat?

Lionel Messi și Cristiano Ronaldo – vedetele UEFA Champions League

Doi dintre cei mai recunoscuți sportivi din lume, dar și cei mai bine plătiți, sunt Cristiano Ronaldo și Lionel Messi. Ronaldo joacă pentru Juventus din liga Serie A a Italiei. Messi reprezintă Barcelona din La Liga spaniolă.

În ceea ce îl privește pe argentinianul Lionel Messi, menționăm că este unul dintre jucătorii care a înscris cele mai multe goluri într-un singur meci din istoria UEFA Champions League. Este vorba despre meciul dintre Barcelona și Bayern Leverkusen din sezon 2011-12, atunci când Messi a reușit să înscrie 5 goluri. Echipa sa învingând cu scorul de 7-1. Însă, golgheterul din toate timpurile UEFA Champions League este Cristiano Ronaldo cu 134 de goluri în 175 de prezențe. După el în clasament se află, desigur, Lionel Messi cu 119 goluri.

Imnul UEFA Champions League

Celebrul imn al Ligii Campionilor a fost scris de Tony Britten și este o adaptare a imnului lui Zadok the Priest din 1727 al lui George Frideric Handel. Înainte de fiecare meci al competiției imnul este cântat pentru a sărbători faptul că fotbalul reunește atât de mulți oameni diferiți.  Refrenul imnului conține cele trei limbi oficiale ale turneului integrate: Engleză, germană și franceză. 

Foarte interesant este că imnul nu a fost niciodată lansat comercial în versiunea sa originală. Mulți cântăreți celebri și grupuri de muzică au interpretat versiuni speciale ale imnului la finala Ligii Campionilor, printre care enumerăm:

Andrea Bocelli (italiană)

Juan Diego Flores (spaniolă)

All Angels

Jonas Kaufmann 

David Garrett 

Trebuie, de asemenea, să știi că în 2018, compozitorul Hans Zimmer a remixat imnul cu rapperul Vince Staples pentru jocul video FIFA 19 al EA Sports, care apare și în trailerul faimosului joc.

Cluburile engleze au fost interzise la UEFA Champions League în perioada 1986-1991

Se pare că 29 mai 1985, a fost o zi tristă pentru UEFA Champions League. Aceasta dată este cunoscută sub numele de Heysel Stadium Disaster, care a avut ca rezultat 39 de decese și 600 de răniți. Chiar înainte de finala UEFA Champions League între Juventus și Liverpool, peretele de protecție dintre peluze, aflat într-o situație precară, s-a dărâmat peste suporteri. Această tragedie a fost cauzată de tensiunea dintre cele două tabere fiind rezultatul unor puternice altercații. Dată de 29 mai 1985, va rămâne, cu siguranță, o zi de doliu pentru UEFA Champions League și pentru fotbalul mondial.  

Poate că nu ne-am fi așteptat, dar, în ciuda acestui incident, meciul dintre Juventus și Liverpool nu a fost anulat, ci s-a jucat până la final. S-a luat această decizie pentru evitarea altor tensiuni și altercații. Juventus a reușit să câștige meciul, însă, nimeni nu s-a putut bucura cu adevărat de victorie. Drept răsplată, cei găsiți responsabili de acest eveniment neplăcut au executat închisoarea, iar cluburilor engleze li s-a interzis să participe la UEFA Champions League pentru sezoanele 1986-1991.

Concluzie

Dacă ești pasionat al fotbalului și nu știai despre aceste fapte uimitoare despre UEFA Champions League, sperăm că te-am surprins. Ne putem aștepta întotdeauna la niște jocuri spectaculoase de fotbal atunci când unele dintre cele mai renumite cluburi din Europa se confruntă. Fanii nu au fost niciodată dezamăgiți de jocurile, emoția și bucuria pe care le primesc de la UEFA Champions League.

[fotbalinromania]

(7 October) Unul dintre cei mai misterioși atacanți din istoria fotbalului românesc și cel mai urât coșmar al catalanilor din România, Viorel Năstase ar împlini 67 de ani. Da, termenul este vag și condiționatul optativ e folosit deoarece povestea lui este un mister de aproape zece ani.

Un atacant crescut de Progresul București, acesta a făcut senzație la Steaua în perioada 1971 – 1979, timp în care a cucerit două titluri de campion (1975-1976 și 1977-1978), două Cupe ale României (1975-1976 și 1978-1979). A strâns 177 de meciuri și 77 de goluri, în campionat.

Marile lovituri ale lui Viorel Năstase au fost în cupele europene. A marcat patru goluri, toate în poarta celor de la FC Barcelona, o performanță de care niciun fotbalist român nu poate visa să se mai apropie.

Prima dată, s-a întâmplat în sezonul 1971 – 1972, în turul 2 din Cupa Cupelor. Prima manșă s-a desfășurat pe „Camp Nou”, pe 20 octombrie 1971. A bătut Steaua, cu 1-0, prin golul lui Năstase. În retur, la București, pe 3 noiembrie 1971, Steaua fost condusă de Barcelona cu 1-0. Același Năstase a marcat două goluri în 7 minute (53 și 60) și Steaua s-a calificat cu „dublă” victorie.

Năstase s-a întors cu Steaua pe „Camp Nou” în turul 1 al Cupei UEFA, ediția 1977-1978. Era 14 septembrie 1977, când Barcelona a nimicit Steaua cu 5-1, dar onoarea „roș-albaștrilor” a fost salvată de același Viorel Năstase. Aceste patru goluri în poarta Barcelonei au fost singurele reușite ale atacantului în cupele europene!

Viorel Năstase a fugit din România comunistă după meciul Young Boys Berna – Steaua, scor 2-2, disputat în turul 1 al Cupei Cupelor, ediția 1979-1980, iar apoi a mai jucat la TSV Munchen 1860, în sezonul 1980-1981, timp în care a jucat în 25 de meciuri și a marcat 15 goluri.

S-a mutat în Italia, la Catanzaro, unde a jucat în perioada 1981-1984, timp în care a strâns 31 de meciuri și 3 goluri, în campionat. În Cupa Italiei a avut 2 goluri. El a fost coleg la Catanzaro cu Maurizio Trombetta, fostul antrenor de la CFR Cluj, și cu Claudio Ranieri, fostul tehnician de la Valencia, Leicester etc.

În 1984 a mai jucat trei meciuri pentru Salzburg, după care și-a încheiat cariera. Avea doar 31 de ani. Despre Viorel Năstase s-a auzit că ar fi avut probleme cu legea, fiindcă încă de pe vremea când juca la Steaua a fost prins cotrobăind prin buzunarele colegilor.

În 2012, niște jurnaliști italieni l-au găsit pe aventurierul Viorel Năstase la Buenos Aires, antrenând o grupă de copii.

[rudyroth79]

Știri: Lansarea volumului ”Storia della Repubblica di Venezia. La Serenissima dalle origini alla caduta” /”Istoria Republicii Veneția: Serenisima de la origini până la prăbușire” (11 decembrie 2019, Veneția) Astăzi, miercuri, 11 decembrie 2019, la ora 17.30 (ora Italiei), va avea loc, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, prezentarea unei cărți recent apărute, semnată de Riccardo Calimani, …

[news24hrou]

Reacții din PSD la înființarea AVE – Alianța Vestului: ”Nu a existat niciodată în istoria României de după 1918 un pericol mai mare la adresa integrității și independenței statului român”

După ce s-a oficializat Alianța Vestului, apar primele reacții din partea unor oficiali PSD.

”Aud că s-a inventat o așa numită Alianța a Vestului care din punct de vedere economic se rupe de ceea ce însemnă România economică actuală.

Cred, sincer, că nu a existat niciodată în istoria României de după 1918 un pericol mai mare la adresa integrității și independenței statului român ca acest concept care tinde să devină un brand după modelul Italiei, cu referire nordul acestui stat.

Aștept cu maxim interes ca în principal factorii diplomatici și de decizie a guvernului român să clarifice în tandem cu românii care au inventat acest atac la adresa României acestă nouă viziune”, scrie pe Facebook Adrian Bourceanu, consilier județean și membru în CJEX PSD Neamț.

Europarlamentarul PSD Emilian Pavel a reacționat și el la anunțul înființării Alianței Vestului.

„Mi-am propus sa analizez aceasta noua invenție PNL din mai multe motive. 1. Vreau sa vad unde este plus-valoarea. 2. Sunt dator colegilor din tara pentru ca, intamplator, este si primarul orasului meu implicat. Primul capitol de prioritati al aliantei primarilor populisti din Vest contine proiecte prioritare ale Guvernului PSD, dar in care aceste primarii nu au atributii. Am gasit totusi ceva Creșterea mobilității ecologice în zona metropolitană prin proiecte de tip tren / tramvai /troleibus / autobus electric / metrou metropolitan – SUCCES In cadrul acestui capitol am mai gasit ceva ce contrazice declaratiile la nivel national a sefilor acestor primari! Sprijinirea legii parteneriatului public-privat pentru proiecte de infrastructură. Am ales sa pun drept “bullet point” semnul `100` pentru ca stiti si voi, mesajul dat de aceasta coalitie, fara atributii in domeniile propuse, nu este unul de unitate. #Centenar”, scrie europarlamentul Emilian Pavel pe Facebook.

Ce este Alianța Vestului – AVE

AVE – Alianța Vestului a devenit oficială cuTimișoara, Arad, Oradea și Cluj-Napoca în componență.

”Această inițiativă nu are niciun fel de legătură cu niciun fel de proiect de separatism teritorial sau de a pune sub semnul întrebării statul național unitar român”, a ținut să sublinieze, sâmbătă, primarul Clujului, Emil Boc.

”Am lansat Alianţa Vestului între Timişoara, Cluj-Napoca, Arad şi Oradea, iniţiativă menită să ne permită să facem mai mult decât am făcut până acum, să fim mai performanţi, să ieşim din tiparele pe care statutul nostru de primar ni le conferă la nivel teritorial, strict pe raza unităţilor unde ne-am asumat responsabilităţi. La baza platformei noastre stă Declaraţia de la Alba Iulia, promovăm câteva principii cum ar fi al dezvoltării comunităţilor.

Obiective comune pe care le asumăm sunt:

– accelerarea proiectului Autostrăzii Transilvania,

– susţinerea Autostrăzii Timişoara – Belgrad,

– dezvoltarea unui tren de mare viteză între cele patru oraşe,

– finalizarea centurilor, dezvoltarea aeroporturilor, a unei reţele de transport public intraregional şi interregional,

– creşterea mobilităţii ecologice prin proiecte de tramvai, troleibuz, metrou metropolitan,

– sprijinirea parteneriatului public privat prin proiecte de infrastructură”, a declarat, sâmbătă, Nicolae Robu, primarul orașului Timișoara.

https://ift.tt/2Giq2Jm https://ift.tt/2ruUTfe

[ioanamihalcea]

meciuri care mi-au ramas in suflet » ‘un poco de amor frances’: el rey david si river plate in B

azi am revazut un video cu falcao (click aici), pe care il aveam salvat si pastrat la loc de cinste pentru ca este extrem de valoros pentru mine. il reprezinta pe falcao in tricoul lui river, echipa lui favorita, cantand impreuna cu galeria in timpul unui meci. de cate ori il vad, mi se face pielea de gaina.

si uite asa m-am gandit sa scriu despre unul dintre meciurile mele preferate dintotdeauna. nu, nu e cu falcao. culmea, a avut loc in liga a doua argentiniana. nu m-as fi asteptat niciodata sa ma uit la vreun meci de-acolo. cu atat mai putin s-o vad acolo pe river. sau sa fie o perioada plina de amintiri extraordinare. dar asa s-a intamplat.

din cauza unui foarte lung joc prost si a unui sistem stupid de retrogradare, in care se luau in calcul rezultatele pe 3 sezoane, river plate, marea river plate, URIASA river plate, a retrogradat in 2011. un colos, echipa mea favorita din argentina, echipa cu (poate) cei mai patimasi fani, mergea in liga a doua. pana atunci vazusem rar meciuri intregi din campionatul lor. vazusem in schimb rezumate, goluri, eram la curent cu ce se petrecea citind presa, stiam cam tot ce se intampla important. ideile de baza de la care am pornit eu erau ca au cele mai frumoase culori, alb si rosu, fani vulcanici (in general ceea ce ma atrage la aproape toate echipele mele preferate, daca stau sa analizez) iar cativa dintre jucatorii mei favoriti (la un moment dat) au fost formati de sau au trecut pe la river. gallardo, aimar, higuain (intre timp nu mai suntem prieteni), almeyda, falcao, saviola, mascherano, crespo, lamela inainte de retrogradare. cavenaghi, dominguez, mora, ocampos, lanzini, trezeguet dupa retrogradare.

habar nu aveam de pasiunea lui trezeguet pentru river. un idol al lui juventus pe care l-am simpatizat mereu, dar de care am pastrat mereu distanta, din cauza echipei la care juca. cine se gandea ca o sa-i sarbatoresc golurile strigand de bucurie la 3 dimineata pentru o echipa de dincolo de ocean? eu nu :))) probabil nici el.

la 34 de ani a venit in b, sa joace pentru river plate pentru prima data. nascut in franta, unde evolua tatal sau la vremea aceea, trezeguet a copilarit in buenos aires, singurul loc pe care il considera acasa, in ciuda timpului petrecut in franta si faptului ca a jucat pentru ei si a castigat cele mai importante trofee. dar s-a indragostit iremediabil de river. a devenit fanul lor pe vremea cand abia incepea fotbalul, totusi n-a avut ocazia sa joace acolo. pana la 34 de ani. cand au retrogradat.

m-au fascinat enorm reactiile generate de retrogradare. niciodata nu mai vazusem asa ceva. atunci mi-am dat seama ca un club este atat de mare pe cat este de iubit. ca nu conteaza in ce liga joaca, daca stadionul e plin si nume importante ii imbraca tricoul si in liga a doua, atunci e 'de departe cel mai mare', 'el mas grande de lejos', asa cum le place lor sa-si spuna.

fernando cavenaghi si alejandro dominguez au lasat totul, si-au reziliat contractele pe care le aveau la momentul respectiv si au facut orice sa joace pentru river cand au vazut ca a cazut in b. 'chori' dominguez povestea mai tarziu ca se uita la meci, si-a sunat impresarul in secunda in care river a retrogradat matematic si i-a spus 'rezolva, fa absolut orice, trebuie neaparat sa ma intorc in argentina'. apoi cavenaghi. apoi... surpriza. trezeguet! reactiile lor m-au mirat. nu credeam ca in fotbalul modern mai exista astfel de oameni, astfel de dovezi de dragoste fata de un club.

toate astea m-au facut sa urmaresc cu atentie fiecare meci, cum n-o facusem pana atunci, pe streamuri pixelate si intrerupte, la 3, 4, 5 dimineata. si uite asa m-am indragostit cu adevarat de river. ironic, a fost nevoie sa retrogradeze. 

stadion plin in B

ceea ce mi se parea absout incredibil era pasiunea oamenilor. la fiecare meci stadionul era plin. furia a fost mare pe 26 iunie 2011, cand au retrogradat oficial. lacrimi, amenintari cu moartea, violenta, scandal, raniti, politie. stilul latin. apoi s-au linistit. si-au dat seama ca river n-avea niciodata cum sa revina fara ei. ca un stadion gol in B ar fi insemnat ca echipa va ramane acolo mult timp. asa ca s-au mobilizat, au venit si au cutremurat 'monumentalul' cu cantecele lor.

river a crescut incet, incet sub indrumarea lui almeyda, care a aratat si el caracter. s-a lasat de fotbal in momentul in care river a retrogradat si si-a asumat imensa provocare de a promova imediat. nici nu vreau sa ma gandesc care era alternativa. a avut un curaj fantastic, pentru ca, de fapt, alternativa nici nu exista :)

mi s-a parut un sezon extrem de dificil, nu doar pentru greutatea imensa care ii apasa pe toti in fiecare minut, ci si pentru stadioanele pe care se juca. atmosfera ostila cu care era primita river, razboi peste tot, ura si bucuria sadica a adversarilor de a o vedea pe river in B si a-i specula fiecare pas gresit. a fost atroce.

‘sufletul meu este argentinian’

trezeguet a venit in iarna, dupa cateva luni bune de B fara el. a debutat in februarie, dupa pauza competitionala. era ireal. gol dupa gol si cuvintele pe care vrei sa le auzi de la orice fotbalist. dupa ce inscria, dedica toate golurile familiei lui, care il urmarea de la oficiala. ce-o fi fost in sufletul parintilor lui nu-mi pot imagina. totul era o bucurie imensa pentru david. se vedea cat e de fericit, i se citea pe fata si in ochi, pentru ca era emotionat si aproape in lacrimi la fiecare gol. il sarbatorea ducand ambele maini la inima, razand si deschizand apoi larg bratele, incercand parca sa stranga la piept intreg stadionul. parea si era, de fapt, atat de sincer, incat la 3 dimineata, la bucuresti, la o lume intreaga distanta, chiar si eu ma simteam imbratisata in acele momente.

un fotbalist care a castigat, printre altele, doua dintre cele mai importante trofee posibile, care a inscris goluri fabuloase, decisive, care a avut totul, se bucura efectiv ca un copil sa dea gol pentru echipa lui de suflet. in argentina. in B. un concept strain mie. nu l-am inteles pana nu l-am vazut. si, mai ales, nu l-am auzit. intr-un interviu, trezeguet a spus ca 'nu am mai simtit niciodata ce simt in aceste momente. nici la juventus, nici la monaco, nici macar la nationala frantei. sa fiu fan river si sa vad pasiunea care exista la acest club... e ceva unic pentru mine. river trece printr-o perioada dificila si vreau sa fiu parte din revenirea lui. franta mi-a dat multe, dar sufletul meu este argentinian'. cuvinte care spun totul. intr-o spaniola perfecta, de altfel, accentul argentinian inclus :)

13 goluri a dat pentru river in total, in acel sezon. 13 goluri in 4 luni, la 34 de ani. goluri importante, 'pe care le strigi cu sufletul', cum spun fanii lui river. dintre toate, preferatele mele raman ultimele doua. in ultima etapa, pe 23 iunie 2012, acasa, cu almirante brown. doua goluri magice, care au consfintit promovarea si au declansat nebunia. nu avea cine sa le inscrie in afara de el. asa a fost scris, sunt absolut convinsa. el trebuia sa le dea. nimeni altcineva. golurile promovarii erau puse deoparte si pe ele scria mare TREZEGUET.

‘363 de nopti visand la ziua asta’

in spatele portii dinspre galerie l-am zarit, bine camuflat, intr-o imagine rapida de la un gol, pe erik lamela, de acolo vazuse meciul. el plecase imediat dupa retrogradare la as roma. acum radea si plangea in acelasi timp si nu mai stia pe cine sa ia in brate mai intai. aici, cu cirigliano.

cand era aproape sa se termine meciul si si-a dat seama ca promovarea nu mai poate fi ratata, cavenaghi a inceput sa planga pe margine si si-a acoperit fata cu mainile. nu se intorsese degeaba. eforturile si curajul lui fusesera rasplatite.

s-a fluierat de final si almeyda a izbucnit si el in lacrimi si a plecat pe teren de nebun, unde intrasera intre timp si fanii si era un haos general. nu cred ca mai stia ce face, atat era de fericit.

in tribune, mii de oameni plangeau si ei. un banner impresionant: '363 de nopti visand la ziua asta'. cel mai lung si mai greu sezon din istoria lui river a inceput in lacrimi de furie si de tristete si s-a incheiat in lacrimi de bucurie.

eu m-am simtit fix ca omul asta, care-si dadea pumni in cap si plangea, imbratisandu-se apoi cu, probabil, tatal sau, care plangea la fel de tare.

fotbal in stare pura. daca as putea alege un meci din trecut pe care sa-l vad live, asta ar fi. la bataie mare cu finala de cupa italiei castigata de napoli cu juventus in 2012, in care au inscris cavani si hamsik, si cu finala copa del rey 2014, cu golul ireal al lui bale. dar as alege mai mult ca sigur promovarea lui river. e ceva irepetabil (sper! :)) ).

‘la greu cu atat mai mult’

o poza de la alt meci, dar care merita mentionata: 'cave si chori, multumim ca v-ati intors. nu mai plecati niciodata'

cavenaghi a plecat totusi (probleme cu conducerea, passarella are un caracter indoielnic) si s-a intors mai tarziu la river, cu care a castigat copa libertadores. cand era la river, in B, l-au pozat la antrenament, intamplator, cu un tatuaj care parea proaspat. 'en las malas mucho mas' ('la greu cu atat mai mult') si '14', numarul simbol al celebrei factiuni 'los borrachos del tablon'. era ianuarie 2012, miezul verii argentiniene, iar expresia a devenit un motto absolut al luptei pentru revenirea in A. ulterior, 'torito' si-a tatuat imaginea cu el si copa libertadores castigata, pentru ca asa a promis, si stadionul 'monumental'.

pe 'chori' dominguez il tot astept sa se retraga de la river. acum e la rayo, echipa unde a mai jucat si pe care a ales-o prima data pentru echipamentul foarte asemanator cu al lui river plate. makes sense, 'chori' are si el un tatuaj cu emblema lui river plate pe brat.

asa s-a incheiat una dintre cele mai frumoase povesti. ce ramane este amintirea unui an absolut fabulos. si o intrebare: cam cat de special trebuie sa fie un club ca sa nasca o asemenea pasiune? cu adevarat special... ‘el mas grande de lejos’.

'eram la madrid si am vazut meciul pe internet. cred ca am lovit calculatorul de 8 ori pentru ca se tot oprea conexiunea. fiecare traieste meciurile cum simte, eu sunt mai interiorizat. am suferit in singuratate. cred ca toti fanii au suferit, pentru ca la river nu trebuia sa se intample asa ceva. si i s-a intamplat tocmai de-asta, pentru ca river n-a crezut niciodata ca va trece prin asemenea momente' enzo francescoli, despre cum a trait retrogradarea lui river

cateva video-uri frumoase:

aici, trezeguet nici interviuri nu putea sa dea dupa meci, datorita fanilor: 'oleee oleee oleee oleee, daaaviiiid, daaaaviiid' (la 0:44)

toate golurile lui david la river

retrogradarea cu belgrano

titlul vine de la melodia asta

[calatoreste]

Vacanta in Napoli: O Incursiune in Inima Italiei

Vacanta in Napoli: O Incursiune in Inima Italiei

Napoli, un oras fermecator situat pe coasta de vest a Italiei, este o destinatie care imbina istoria, cultura si bucatele delicioase. Cu strazi inguste, cladiri istorice si peisaje spectaculoase, Napoli este un loc perfect pentru o vacanta memorabila. In acest articol, vom explora ce puteti vizita in Napoli pentru a va bucura la maximum de aceasta destinatie italiana autentica.

Centrul Istoric al Napoli

Napoli are un centru istoric vibrant, care este recunoscut ca Patrimoniu Mondial UNESCO. Aici veti gasi strazi inguste, piete pline de viata si cladiri istorice impresionante. Piazza del Plebiscito este una dintre cele mai mari piete din Napoli si gazduieste cladiri notabile, cum ar fi Palazzo Reale (Palatul Regal) si Basilica San Francesco di Paola. De asemenea, puteti explora cartierele Spaccanapoli si Quartieri Spagnoli pentru a va bucura de autenticitatea si farmecul orasului.

Castelul dell'Ovo (Castelul Oului)

Acest castel antic situat pe malul marii este una dintre cele mai vechi structuri din Napoli si ofera o priveliste minunata asupra golfului. Legenda spune ca poetul roman Virgil a ascuns aici un ou magic care tine orasul in siguranta. Castelul este deschis pentru vizitatori si gazduieste expozitii si evenimente culturale.

Muzeul National Arheologic din Napoli

Pentru cei interesati de istorie si arheologie, Muzeul National Arheologic din Napoli este o destinatie obligatorie. Acest muzeu gazduieste o colectie impresionanta de artefacte si opere de arta, inclusiv obiecte din Pompeii si Herculanum. Celebrele statui grecesti si romane precum Venus din Milo si Toro Farnese se afla si ele aici.

Catacombele din Napoli

Napoli este cunoscuta pentru catacombele sale, subteranele labirintice in care au fost inmormantati locuitorii din Napoli de-a lungul secolelor. Catacombele San Gennaro, San Gaudioso si Capela Sansevero sunt doar cateva dintre cele mai interesante locuri de vizitat, unde puteti descoperi istoria si spiritualitatea orasului.

Catedrala din Napoli

Catedrala San Gennaro este una dintre cele mai importante biserici din Napoli si este dedicata protectorului orasului, Sfantul Januarius. Interiorul sau impresionant gazduieste o serie de opere de arta valoroase, iar capela principala este un loc sacru in care se gaseste sangele uscat al sfantului. De asemenea, puteti urca pe turnul catedralei pentru a admira panorama orasului.

Pompei si Herculanum

In apropierea Napoli se afla celebrele situri arheologice de la Pompeii si Herculanum, care ofera o privire fascinanta in lumea antica romana. Puteti explora orasele bine conservate, strazile, casele si artefactele care au fost conservate de eruptia vulcanului Vezuviu in anul 79 d.Hr. Aceste situri sunt o calatorie in timp si o experienta educationala valoroasa.

Via San Gregorio Armeno

Aceasta strada renumita din Napoli este cunoscuta pentru atelierele de artizanat care produc figurine de presepi (scene traditionale ale Nasterii Domnului). Aici puteti admira si cumpara figurine unice care sunt folosite in timpul sarbatorilor de Craciun pentru a crea presepi elaborate.

Gastronomia Napolitana

Napoli este faimoasa pentru bucataria sa delicioasa, inclusiv pizza autentica napolitana, paste, fructe de mare si dolciuri. Incercati o pizza margherita la una dintre celebrele pizzerii din Napoli sau savurati un espresso intr-o cafenea traditionala. Nu uitati sa gustati si sfogliatella, un desert tipic al orasului.

Plajele din Napoli

Napoli are si plaje frumoase pe litoralul sau, cum ar fi plaja Posillipo si plaja Lido. Acestea sunt locuri excelente pentru a va relaxa la soare, pentru a inota in Marea Mediterana si pentru a va bucura de frumusetea peisajului marin.

Shopping in Napoli

Napoli este cunoscuta pentru moda si produsele sale de lux. Puteti face cumparaturi in zona Via Chiaia, unde veti gasi magazine de designer, buticuri si bijuterii. Piata Porta Nolana este locul perfect pentru a cumpara produse alimentare proaspete si ingrediente pentru a va pregati propria masa italiana.

Festivaluri si Evenimente

Daca aveti norocul sa vizitati Napoli in timpul unui eveniment special sau festival, veti avea ocazia sa va bucurati de atmosfera vibranta a orasului. Festivalul de San Gennaro, care are loc pe 19 septembrie, este un eveniment important pentru locuitorii Napoli si aduce procesiuni religioase, muzica si evenimente culinare in centrul orasului.

In concluzie, Napoli ofera o gama larga de atractii si experiente pentru calatorii care doresc sa exploreze farmecul si istoria acestui oras italian captivant. Cu opere de arta, situri istorice, mancare delicioasa si peisaje uimitoare, Napoli are tot ce este nevoie pentru o vacanta de neuitat in inima Italiei.

[smartseo4you]

Radu Ștefan a devenit jucătorul cu cele mai multe meciuri din istoria lui Lazio

Radu Ștefan a devenit jucătorul cu cele mai multe meciuri din istoria lui Lazio

Radu Ștefan (34 de ani) a devenit astăzi, la meciul Lazio – Spezia 2-1, jucătorul cu cele mai multe prezențe din istoria clubului capitolin. Fundașul stânga român a declarat înaintea meciului pentru Lazio Style Channel: “Un meci emoționant, istoric. L-am depășit pe Beppe Favalli” Radu a ajuns la 402 partide în tricoul lui Lazio și l-a depășit pe Giuseppe Favalli, cel care deținea recordul de peste 20 de ani. Radu Ștefan, este din 2008 la Lazio, timp în care a câstigat 3 Cupe ale Italiei și 3 Super Cupe. A marcat 8 goluri și a oferit 20 de pase de […]

Citeste tot articolul https://is.gd/xSyUN9

[mesagerulneamt]

”Eram tineri, eram foarte puternici, aveam minte puțină, ne-am riscat viața de 100.000 de ori pentru nimic câteodată. Cred că și căutam, la vârsta aia, puțină adrenalină, puțin mai mult decât era necesar, dar asta a însemnat salvarea a zeci de vieți, sute. Aveam mașină, mașina mea personală, pe care am inscripționat-o «Salvamont», o Dacia albastră. Lupul, ursul și cu vulpea n-au mers pe unde a mers mașina aia, prin ce pâraie…! Eram tare mândru de ea! Încăpeau și doi morți în portbagaj. Singura problemă era când erau înghețați, că atunci nu puteai să-i pliezi, erau ca stânca. Într-o zi, s-a desfăcut, au plecat roțile stânga și dreapta, a putrezit din lonjeroane”.

* ”Eram așa, la capătul geografiei, deși eram singurii din Carpații orientali”

Salvamontiștii de astăzi constituie un serviciu de elită. Ei fac salvare de pe fundul apei, operează din elicoptere – de 20 de ani de când au făcut instruire pe aparatele Puma ale armatei – și au făcut lansare direct pe corzi. Fac salvare de pe vârfuri montane de mare dificultate, intră în peșteri, fac intervenție subacvatică și sunt atestați, intern și internațional, pentru aproape toate tipurile de salvare existente în lume.

Salvamont Neamț nu caută sub dărâmături și nu merge la incendii. Șeful structurii și-a avertizat clar colegii să nu se apropie de vreun foc, pentru că au echipamente din plastic și s-ar topi instantaneu. După 30 de ani de salvamont și 26 de ani de când conduce structura, Raul Papalicef aproape se confundă cu serviciul. Sunt puțini cei care știu cum îl cheamă pe fiecare salvamontist în parte, în schimb foarte mulți, când aud de Salvamont, se gândesc, automat, la Raul Papalicef.

”Făcusem noi un calcul, dar nu poți să știi cât anume ai salvat, pierzi șirul, că-s ani, dar, făcând așa o medie între 40 și 100 de cazuri pe an, că au fost și ani cu 100. Nu vorbesc de cazuri de astea, că l-ai pansat pe unul că s-a zgâriat la un picior sau că l-a înțepat albina, ci de cazuri adevărate, pornind de la un accidentat până la grupuri. Cred că cei mai mulți au fost băieții ăia de prin trupele speciale de la armată, acum vreo 9 ani. Cam 30 de oameni. Erau blocați undeva, iarna, între Scăiuș și Polița cu ariniș, o zonă predilectă, traseu care e închis iarna, dar multă lume spune «Noi am făcut armata în Bucegi» sau «Noi suntem de la Scorpionii roșii, noi putem». Așa, ca medie, cu tot ce-am mai făcut prin alte părți, am coordonat în jur 2.000 și ceva de operațiuni de salvare”.

Paradoxal, istoria recentă a Salvamont Neamț a început odată cu desființarea structurii, care, înainte, funcționa pe lângă Spitalul Județean. Era 1989. Hotărârea Consiliului de Miniștri din 1968, prin care s-au constituit serviciile de salvare montană, a rămas, însă, în vigoare. Spitalele au plecat la Ministerul Sănătății, comitetele județene de partid, care, până atunci, administrau spitalele, au devenit consilii județene, iar salvamontul a rămas al nimănui.

Oamenii care făceau salvare – și care, până atunci, erau scoși din producție, dar plătiți ca și cum ar lucra – s-au trezit că pot activa ca salvamontiști doar în week-end, pentru că, în rest, erau la serviciu. Și doar făcând voluntariat. Au rămas câțiva inimoși care urcau pe munte. Erau cu echipament propriu, fără comunicații, fără să aibă unde sta. Nu le mai era garantată nici măcar camera 13 de la Cabana Dochia, care, înainte, le era pusă la dispoziție gratuit.

Perioada 1990-1994 a fost marcată de o serie neagră de accidente în Ceahlău: cel puțin două mortale în fiecare an și multe altele extrem de traumatice, cu oameni mutilați pe viață. A fost, într-o oarecare măsură, și expresia capacității de intervenție a salvamontiștilor.

”Până ne alerta, până ne strângeam, de prin Piatra Neamț sau de pe unde venea fiecare, că nu exista un sistem de permanență și nu scria nicăieri că accidentele se întâmplă numai sâmbătă și duminică… Am avut un caz în 1993, când o fetiță de 10 ani, din Bacău, într-o noapte, s-a pierdut de grup la Cascada Duruitoarea. Cât am făcut noi din Piatra, până am mers în pădure, până am dat de niște urme, am găsit-o înghețată. Piciorul era ca sticla, i l-a amputat la Bacău. Mai țin minte o fată din Tașca sau de pe Valea Muntelui. A căzut de pe treapta casacadei și iarăși s-a ajuns foarte târziu. Când spun «foarte târziu» înseamnă ore bune, poate 6-7 ore până puteai să intervii. În perioada aceea, ne-am luat noi inima în dinți, că așa nu se mai poate. Eram și cam slab cotați în țară, eram cam printre ultimele formații ca valoare, ca echipare, eram așa, la capătul geografiei într-un fel, deși eram singurii din Carpații orientali, că nu mai existau alții. Plecam la intervenți cu pulovere de lână, făcute de mamele noastre. Când se udau, aveau greutatea lor în plumb și țineau frig. Ne mirăm și acum cum de n-am murit de la ele. Aveam niște fâșuri care n-aveau absolut niciun fel de proprietăți, țineau 5 minute la ploaie și, pe urmă, intra apa pe la toate cusăturile. Parazăpezile erau confecționate din niște fulgarine, de la care tăiam mânecile și le puneam șnururi, colțarii erau făcuți la fierărie, iar optarele de rapel le turnau niște băieți la Săvinești, din aluminiu adus nu știu de pe unde. Și n-a murit nimeni de la echipamentul ăla. Acum trimitem echipamentul anual la scanat, la verificări, la fel corzile și carabinierele. Există oameni acreditați care le verifică. Pe de altă parte, dacă se întâmplă ceva, eu am încurcat-o tare de tot. Asta este diferența dintre un voluntariat fără noimă și un serviciu profesionist”.

* ”A întrebat un consilier ce fel de bărci ne trebuie, că el nu făcea diferența între salvamont și salvamar”

În 1993, după o discuție cu Ioan Onisei, care era atunci președinte al CJ Neamț, li s-a recomandat salvamontiștilor să-și facă o asociație, să poată primi niște bani pentru deplasări și echipamente. O lună mai târziu, a apărut Asociația Salvamont, care există și astăzi. Puloverele de lână au fost înlocuite cu niște haine mai omenoase, toate la fel, au fost cumpărați bocanci de la la București, niște corzi și 4 stații de emisie recepție. În1994, a început construcția refugiului de la Dochia. S-a făcut, ca și cabana, prin muncă voluntară, iar 11 tone de ciment și 16 tone de lemn au ajuns sus, cărate cu spatele.

Masivul era, însă, în pragul unui dezastru ecologic. Fiecare își punea cortul unde voia, erau focuri care ardeau peste tot, se tăia jneapăn de pe platou, se făcea trafic cu flori de colț și se doborau copaci pe la poale, pe unde începuseră să bâzâie gaterele. Atunci, salvatorii montani au început să se ocupe și cu protecția rezervației și s-a dat startul luptelor crâncene cu oamenii care veneau pe munte fără să fie oameni de munte și fără să aibă respect față de munte.

Înființarea Parcului Național Ceahlău a fost tot meritul salvamontiștilor. Dar de ei înșiși s-au ocupat abia peste câțiva ani, în 1998, când Consiliul Județean era condus de Raul Constantin Bobeanu, iar Servicul Salvamont și de Protecție a Rezervației Ceahlău a căpătat personalitate juridică. Cu un pas înaintea celorlalte servicii județene, care au obținut același statut 5 ani mai târziu, când a apărut o hotărâre de guvern.

Neamțul a fost, așadar, al doilea județ din țară, după Brașov, care a avut serviciu de salvare montană cu acte în regulă și cu atribuții clare. Până în 2005, când s-a înființat o altă direcție care să protejeze rezervația, salvamontiștii au colaborat cu ONG-urile ecoturistice și au coborât din masiv peste 20 de tone de deșeuri. Jgheaburile cabanelor, unde, de 30 de ani, se aruncau conservele și gunoaiele, au fost curățate și n-au mai avut niciodată destinația de tomberon.

”2008 a fost un boom, pentru că, prima dată după atâția ani de zile, primeam un salariu, aveam niște oameni care erau angajați permanent, iar eu văzusem deja ce înseamnă salvarea montană prin alte părți. M-a ajutat mult în viață ce-am văzut pe afară. În 1996, am fost la un congres în Italia, la Val Gardena și m-am întors bolnav când am văzut ce aveau ăia acolo. Era un elicopter, cu sală de operație în interior – până la spital puteau să facă intervenție chirurgicală. Noi mai avem mult până să ajungem la nivelul lor din 1996. Deschiderea congresului de salvare montană a fost făcută de președintele Italiei, iar, la noi, la Consiliul Județean, a întrebat un consilier ce fel de bărci ne trebuie, că el nu făcea diferența între salvamont și salvamar”.

* ”Letiția era foarte bună, dar avea un defect: punea prea mult suflet”

Cine i-a văzut pe salvamontiști în acțiune nu se poate să nu fi remarcat rapiditatea și siguranța cu care acționează. Și faptul că ei sunt chemați și acum, adeseori, după ce alții eșuează. De aici apar și comentariile. Diferența n-o fac doar oamenii, ci și echipamentele, uneori extrem de simple și de puțin costisitoare.

”Eu mă uit la acțiunile de salvare din puțuri, care se dau pe la televizor, și nu-mi vine să cred. Manevrele de corzi sunt făcute ca nicăieri în lumea asta! Ar putea foarte bine să-și cumpere un instrument banal, căruia i se atașează o cordelină, este telescopic, dar agață omul de un braț, de mijloc… Îl poate răni, dar îl scoate în viață! Și costă vreo 2.000 de lei. Noi avem cameră cu 4 unghiuri, o lansăm 20 de metri, cu lumină, și-l vedem pe om ce face, dacă mișcă, în ce poziție este. Din 10 încercări, tot îl agăți. De aia noi am fost dintotdeauna din alt film. Și am fost tare iubiți, toți s-au grăbit să ne dea în cap că-i făceam de rușine”.

De când este constituit ca serviciu, Salvamont Neamț a demonstrat performanță. Nu are niciun deces, absolut toate victimele accidentelor montane fiind scoase în viață din masiv.

”Întotdeauna am să-mi aduc aminte, cu plăcere și cu respect, de perioada în care lucram numai cu ambulanța. Nu existau SMURD-uri, nu exista 112, nu exista ISU, nu exista nimeni. Oamenii de la ambulanță veneau pe munte când îi chemam, pentru că existau cazuri când accidentatul era atât de traumatizat, încât eram perfect conștient că nu am cum să-l transport până jos, transportul fiind mult mai șocogen decât accidentul în sine. Încercam să-l ținem în viață cu ce aveam noi în bază, până ajungea Letiția Damoc, la 4 dimineața. Venea cu oxigen, aparatură, un afert de reanimare căra sus. Intra ea, începea să-i bage pe toate venele și învia accidentatul și, când ea spunea «Hai să-l cărăm!», îl transportam și era ok. Letiția era foarte bună, dar cred că avea un defect: punea prea mult suflet. Era genială uneori! Iar eu nu-s așa darnic cu vorbele de felul meu”.

În 26 de ani, Raul Papalicef n-a sancționat niciun om, nici măcar cu avertisment. Dacă-l întrebi cum a reușit să țină în mână niște oameni, diverși ca structură, are un singur răspuns: ”Am eu farmecul meu personal”. A știut să-l motiveze și să-l promoveze pe cel care merita. N-a dat pe nimeni afară, dar a semnat demisii. Unele, cu mare regret, în special ale băieților care nu mai sunt în țară, care au fost generația de aur a salvamontului. Au plecat în Canada, Statele Unite, Italia, Belgia, Anglia, au firme de alpinism, sunt buni și realizați toți. I-a unit, o vreme, nebunia frumoasă a voluntariatului, apoi și-au dat seama că ei vor altceva. Au rămas amintirile.

”Noi nu mai știm ce înseamnau anii ’90 în România. Era o nenorocire! Țin minte că, după o intervenție, ne-am dus în Bicaz, să căutăm ceva de mâncare. Am fost la localul ăla, Ceahlău, și am împărțit 4 pârjoale la 10 oameni. Atâta aveau ăia acolo: 4 pârjoale! Nu poți să-ți închipui așa ceva! Pâine nici n-aveau, am fost și-am cumpărat de la un chioșc”.

* ”Am un mare regret: mă apropii de sfârșit”

După atâtea misiuni de salvare, multe pe vremea când ”managementul factorilor de risc” nu exista ca noțiune, Raul Papalicef n-avea cum să rămână întreg. Are fracturi la peroneu, la umăr, la coaste, la o mână, la coloană și la calcaneul stâng de la o aterizare. A avut și dinții din față scoși la o scufundare, în apă de 8°, când ținea maxilarele strânse din cauza frigului și cineva i-a agățat aparatul de respirat și l-a smuls cu dinți cu tot. A fost și trăsnit – de fapt, aruncat de trăsnet, într-o noapte, când un tip din Bacău a coborât înaintea grupului și a plecat acasă cu o mașină de ocazie, fără să anunțe pe nimeni. Iar el probabil mânca popcorn și se uita la un film, când prietenii lui au dat alarma. ”Era o noapte din aia, când fulgera în fața cabanei o dată la 15 secunde, și o ploaie de nu vedeai nimic. Am plecat, că atâta minte aveam noi pe vremea aia. La un moment dat, din cauza inductanței, mi s-a ars becul de la laternă. Am pus becul de rezervă, că eram profesionist și aveam bec de rezervă. Am mai făcut 50 m, s-a ars și ăla. Am ajuns în zona de abrupt de sub cabană, cu mâna pe perete și am început să urc. A trăsnit lângă mine, m-a aruncat în cap, în cască. S-a rupt casca de protecție, am stat inconștient cam 40 de minute, m-au căutat ăștia prin stație și n-am răspuns. Mi-am revenit de la ploaie, eram afumat tot, aveam dureri musculare groaznice. M-am urcat la cabană, am dormit în campare, că n-am mai putut. Nu ești chiar întreg după o treabă din asta, am luat vreo două zile aspacardin, că mi s-a dereglat ritmul cardiac. Și acum îmi aminetesc de fostul cabanier, care, când m-a văzut afumat tot și pârlit, cu casca ruptă și cu părul țeapăn, mi-a spus numai atât: «Băi, omule, băi!». Nu cred că e cineva din fosta și din actuala echipă să nu-și fi riscat viața de foarte multe ori”.

După atâția ani, coordonarea unei operațiuni este pentru Raul un clișeu, pe care-l ia și-l pune în altă parte, eventual adaptat un pic. A demonstrat-o, cel mai recent, împreună cu echipa, la cele 3 exerciții de salvare simultane, pe care le-a făcut cu IGSU. La una din acțiuni, șeful Salvamont a fost, efectiv, la scoaterea victimei din perete, dar, între timp, le coordona și pe celelalte două, astfel ca toți răniții să fie duși la elicopter în același timp. Tot el a trebuit să preia elicopterul, să-i asigure zona de aterizare, să verifice curenții, să aprindă cartușul de semnalizare și să-l ghideze la sol. Pe procedură, responsabilitatea operațiunii este a celui de la sol. Iar elicopterele, care au motoarele deasupra, se dau foarte ușor peste cap, dacă poziția de aterizare este greșită foarte puțin. ”E așa un salt mare în tehnologie, pot să-mi văd oamenii live în teren, pot să-i corectez, stația are un terminal în care este o capsulă GPS, iar sistemul nostru de comunicații, o dată la 3 minute, îmi trimite coordonatele. Și marele salt este că, dacă permit condițiile atmosferice, poate să-mi vină în 25 de minute un elicopter. Era cazul de două ori, dar nu s-a putut. Ceahlăul este un munte urâcios din punct de vedere climateric. Se schimbă curenții foarte repede. Intensitatea vântului se schimbă brusc. Este un munte în care noi am avut și anul trecut două cazuri de hipotermii severe în timpul verii; la sfârșitul lui iulie, începutul lui august, lumea vine de la 36°, șocul termic e foarte mare, nu-și ia nimeni pufoaica, nu se gândește că dimineața sunt 5°. Regret? Da, am un mare regret: mă apropii de sfârșit. Și doare. Mai am oleacă și fac 50 de ani. Alții, de prin alte sisteme, la 48 sunt la pensie. Îi uzează biroul. Eu n-am fost un șef de birou, nu mi-a plăcut”.

* Luarea de ostatic de la Dochia

Pe munte au fost multe evenimente triste, ba unele revoltătoare, cum a fost cazul, celebru la vremea aceea, al Monicăi, fata scoasă cu greu din perete, la cascada Duruitoarea, cu tiroliene, cu manevre foarte delicate, pentru că era politraumatizată, dusă jos, predată în viață la ambulanță și decedată în spital la București. Și nu din cauza fracturilor și a traumatismelor, ci din cauza unei rupturi de splină, în doi timpi, pe care niciun medic n-a văzut-o.

În Ceahlău, însă, au fost și întâmplări vesele. Mai ales în perioada când se dădeau amenzi pentru focul făcut aiurea, nimeni nu-și asuma grătarele care sfârâiau și salvamontiștii se așezau tacticoși la masă, ba îi mai și întrebau pe turiștii – care salivau lângă ei, dar nu recunoșteau în ruptil capului că-i al lor grătarul – dacă n-au cumva niște pâine.

Una dintre întâmplări a fost chiar inedită. Două fete au anunțat că în campare este un tip înarmat cu un cuțit, care a luat un ostatic. Pe stânca din campare, de la Dochia, chiar era un dezlănțuit, care ținea cuțitul la gâtul unuia alb ca varul. Avea el multe probleme, fusese chinuit de comuniști și voia să vină numaidecât un reprezentat al Guvernului.

”Am îndepărtat pe toată lumea, i-am spus lui Bebe să ia un par și să meargă prin spatele ăluia și, când îi fac eu semn, să-i dea. Am început să strig la el că și pe mine m-au chinuit comuniștii, am intrat într-un dialog, eu gesticulam larg, el, cu mâna în care ținea cuțitul, la fel și, la un moment dat, salvamontistul meu a ajuns la limita la care putea să rezolve acest incident. Individul a făcut un gest, a depărtat cuțitul de gâtul omului și, atunci, poc! a venit echipa de intervenție. L-am ambalat bine, contrar convenției de la Geneva, ca pe negri pe vremea secesionismului, inclusiv la gât, și l-am dus frumos, cum duci vaca așa, până jos. Vai, când au venit cei de la ambulanță au început să se lamenteze, l-am dezlegat, că așa au cerut, și n-au apucat să facă 50 de metri și-a distrus tot înauntru. Dar ei l-au transportat, dezlegat la mâini, conform protocolului, până la spitalul din Bicaz, să-i facă un calmant. Și uite așa, am avut și luare de ostatic la Dochia și am rezolvat-o cu parul. Oricum, cu parul s-au făcut toate lucrurile bune în țara asta”.

Cristina MIRCEA

GALERIE FOTO:

This slideshow requires JavaScript.

Salvamontul în Neamț – de la pulovere împletite de mame la capsule GPS ”Eram tineri, eram foarte puternici, aveam minte puțină, ne-am riscat viața de 100.000 de ori pentru nimic câteodată.

[cazaretasnadhost-blog]

Oferte De Cazare Maramures En

In contextul etnografic al Maramuresului, valea Izei reprezinta o axa de informatie sub toate aspectele. De aceea, si in domeniul arhitecturii monumentale, ea a dat exemplare de larg insusire. Aproximativ toate satele zonei si-au pastrat bisericile arhaic din iarba-dulce, explicit pica cu timpul si-au construit si altele noi, durate in piatra de vin sau caramida. In Salistea de Sus avea doua biserici-monument, ambele construite din lemn-raios.

Cea a Balenilor apare intr-o semn din 1752. Prep Marius Cucorita, constructia dateaza din secolul al XVII-lea si a fost pictata de un anonim, in aceeasi vreme. In sfintie se a banui icoane si un pomenire pictate de Radu Munteanu, in anul 1755. Biserica Nistorestilor din Salistea de Sus este poate ctitoria familiei cu acelasi denominatie, asa cum reiese si din insemnarea de pe marginea unei dojeni (insemnarea invada anul 1753). Pensiuni Cazare Maramures Maramures Romania Icoane pictate pe malin de Alexandru Ponehalschi si fragmente de tablou murala imbogatesc interiorul bisericii. In comuna Bogdan Voda (fosta Cuhea), intitulare cu puternica rasunet in istoria neamului ortodox, se a cunoaste o deosebit frumoasa casa Domnului ridicata pe locul alteia mai vetust, oricare a fost arsa de tatari in ultima invazie facuta in Cazare Maramures Harta Oferta Cazare Maramures Italiei - http://cazaremaramures.eu,, la felini 1717. Actuala biserica a fost ridicata in 1718, respectand vechiul condei. „Acoperisul este special de multe din cele descrise safran acum, prin aceea ca partea superioara se prezinta numai nici o boccea cu plasa de peste ferestrelor oricine inconjoara biserica. Are fasona unei prisme triunghiulare cu pantele laterale mai dulci, cu plasa de est legata de acoperisul altarului, iar cea de apus in zigzag franta, formata de planul perpendicular si la poalele ce se deschid in expresie unui unghiu larg, dand scoc [...] Un chinga de lemn, in alcatui funiei impletite, a strange sfintire pe sub profilele acoperisului inferior [...] Turn de sonda de expresie patrata [...] are un balcon mai mare, sustinut pe treisprezece coloane, legate spre ele prin arcuri profilate [. ..] Balconul este ornamentat cu un fel de vestimentatie de scandura marunta ce formeaza o adevarata garnitura ornamentala. Coiful are alcatui unei piramide in opt spalatura, ce se sprijina pe putru fusta ce dau fasona unui trunchiu de piramida". Biserica a fost edificata si pictata prin stradania lui Vasile Sapantan, oricine spre 1747 si 1788 era cainos si „solgabirau al orasului de sus". In naos se pastreaza portretul ctitorului si jiltul acestuia. Inscriptia de pe tabloul ctitorului glasuieste : „Pentru iertarea pacatelor sale si pentru parintii sai morti — la anul 1754 — nobilul pan Vasili Samplontai cu doamna sa Ivona si cu septaca fii ai sai a ridicare locuinta Domnului si a pictat-o". In comuna Moldovean Voda se mai pot pedepsi ruinele unei biserici de piatra din secolul al XIV-lea si urmele locuintei fortificate a voievodului Moldovean de Cuhea. La cativa kilometri de Cuhea, pe un cale ferata laturalnic, pe valea Ieudisorului, se desfasoara una dintre cele mai iele si mai pline de istorie si traditii comunitati maramuresene — Ieudul. Panglica atestare documentara a satului este in anul 1365, dar vestigii inca din perioada bronzului dovedesc continuitatea asezarii. Inapoia traditia locala si prep unii autori, oarecare dintre monumentele cele mai antic ale Maramuresului ar fi Sfintire din Deal de la Ieud, datata in anul 1364, casa cine mai prag si denumirea de Sfintie Balcului, dinapoia numele unui cneaz-voievod morosenesc prim din Ieud. Casa Domnului din Deal a pastrat antic monumente de tinda romaneasca, intre orisicare celebrul Manuscript de la Ieud, donat muzeului din Sighet de inspre preotul Artemiu Anderco. Manuscrisul este numeros controversat. In sfintire s-au pastrat doua lucrari tiparite de Coresi: Interogatie crestineasca (Brasov, 1560) si Apostolul (Brasov, 1563). Alte manuscrise si tiparituri vechi, icoane pe lemn si pe uiaga, covoare cu culori vegetale, mobilier constituie inventarul acestui monument de voluminos putere arhitectonica, artistica si istorica. Zugraveala murala este mai noua, lucrata in a domoli pe radacina-dulce; si atribuita lui Alexandru Ponehalschi din Berbesti (a doua cruce a secolului al XVIII-lea). Tot la Ieud, in 1718 s-a edificat una dintre cele mai frumoase si monumentale biserici din copac, asa-zisa „catedrala din lemn" a Maramuresului, cunoscuta si sub denumirea de Sfintire din Ses. Planul si sistemul constructiv al bisericii se inscriu in colectiv in specificul morosenesc. Inaltimea acoperisului in doua trepte, pantele gata verticale, turnul suplu si echilibrat integrat in formatie, toate acestea dau o comportare arhitectonica de abatere — „goticul maramuresean". Sfintie din Ses, ca si cea din Deal, pastreaza o culegere exceptionala de icoane pe laja (majoritatea provenite din centrul de la Nicula), certa antic, covoare si mobilament. De remarcat este si cimitirul din jurul bisericii, cu monumente funerare durate in lemn-dulce, in stilul particular acestui sat. La intrarea in necropola ne vedea monumentul familiei Biltiu-Dancus, edificat de inspre pictorul si sculptorul maramuresean Traian Biltiu-Dancus, in memoria tatalui sau, invatatorul confesional Petru Biltiu-Dancus, spiritual de seama al Maramuresului, multime localnic si dascal, folclorist al veacului fanat si militant pentru drepturile romanilor. Monumentul este taiat in malin, artistul preluand elementele decorative traditionale. Alte opere de sapatura monumentala ale artistului sunt: tocat de la intrarea in ospatat Mara si poarta de angajare in Muzeul Tehnicii Impoporare din Radiac Sibiului. Figura 53: Biserica din Deal — Ieud (prep Victor Bratulescu). Ieudul a pastrat si o seama de monumente de arhitectonie taraneasca laica: case si anexe gospodaresti (multe dintre ele datate in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea). Unele dintre acestea au intrat in patrimoniul muzeelor (Muzeul Satului si de Maiestrie Populara din Bucuresti, Muzeul Maramuresean din Sighetul Marmatiei). De la Delfinul Sieului, un drum-de-fier laturalnic hertog asupra Botiza si Poienile Izei, sate izolate, cu monumente si traditii interesante. Sfintie de copac din Botiza a fost adusa din Viseul de Jos, fiindca a fost construita in anul 1699, pastrand elementele caracteristice celorlalte biserici maramuresene. A meritarisi evidentiat ancadramentul usii, pentru monumentalitatea si rafinamentul ornamentatiei. Cimitirul de langa casa Domnului are praci valoroase semne de mormant sculptate in tartru, cu motive solare si antropomorfe.

[maramuresulistor-blog]

Pensiuni Maramures Rebelion De Los Boxers

Pensiunea Montana Sapanta - Maramures este cuprins in partea de nord a tarii, fiind marginit de judetele Satu-Mare, Salaj, Cluj, Bistrita-Nasaud si Suceava, respectiv la scapatat fiind demarcat de frontiera cu Ucraina, avand o zona de 6.215 km? (2,6% din fata tarii) si un relief osebit ca etimologie si plurilateral din faza de aspect geologic. Aproape 50% din latura este muntoasa, aici gasindu-se cel mai ales varf montanistic din Carpatii Orientali: Pietrosu (2303m). Star sclavie muntoase distincte a detasa Moldova (a nu se confunda cu Publica Moldova, piscatura de peste-curcubeu Prut) de Transilvania. De la NV la Est, Muntii Gutai, Tibles si Rodna a se razleti Cazare Budesti Maramures, Agroturism In Maramures izvoditor de restul regiunii, iar muntii Maramuresului formeaza o legatoare naturala si ceremonie cu Ucraina in NE. Principalele unitati montane sunt: Muntii Rodnei (cei mai inalti), Maramuresului si lantul iute Ignis - Gutai - Tibles. Regiunea abunda in rauri repezi, neschimbat alimentate din muntii dimprejur. Avand o retea hidrografica de prez 3000 km, nu este de nedumerire ca peisajul este ajunge de indestulat si umed. Numele raurilor mai impauna sunt folosite pentru a diferi zonele etnografice din Cazare Maramures Cu Loc De Joaca, Cazare Maramures Piscina cronologic. Asa ca se vorbeste des contra Valea Izei, a Marei, a Cosaului, a Viseului si a Tisei. Pe drept rauri, exista lacurile alpine de provenienta glaciara Iezer si Buhaescu si lacurile artificiale de la Salina Sugatag, Mangaia Sprie, precum si lacurile de inmagazinare Stramtori-Firiza si Runcu-Brazi-Firiza. Desi clima subzona padurilor mezofile.Altitudinal,pe cest extravilan; teritoriu intravilan,se disting doua zone:sector forestiera si zona alpina.Ponderea cea mai spatios in vegetatia Maramuresului o are vegetatia lemnoasa. In slujba de inaltime(deosebire in Cazare Langa Mocanita Maramures este mai umeda si mai aspru decat in restul Romaniei, lunile de verisoara pot fi deosebit calduroase. Iarna peisajul devine alb, oferindu-le schiorilor posibilitatea de a se a mangaia de partiile de schi de toate dimensiunile si toate leasa de greutate. Cand imprima-vara isi a patrunde in drepturi peisajul ramane livid limba la venirea toamnei. Temperaturile sunt relativ normale dar verisoara pot atat lama la 30 grade Celsius (19 grade Fahrenheit). Tinutul Maramuresului confectiona fragment,latitudinal,din zona nemorala a padurilor de foioase ale Europei Centrale, de inaltime este de peste-curcubeu 2000 m),de element autohton,de influiente climatice si pedobiologie,se a remarca o distributie etajata a vegetatiei. Incepand din depresiune intinzator asupra varfurile cele mai inalte,in Cazare Viseul De Sus Maramures, Pensiuni Maramures Borsa se deosebesc patru etaje de flora,si,in cadrul acestora,trei subetaje de vegetatie: I.Etajul colinar(al padurilor de stejar pufos si gorun) II.Etajul muntos: -subetajul subaltern(al carpino-fagetelor); -subetajul potrivit(al padurilor de fag si de imixtiune de fag cu rasinoase); -subetajul preeminent(al padurilor de molid) III.Etajul subalpestru(tufarisuri in regiunile montane inalte si pajisti subalpine); IV. Etajul alpin(cu ierburi scunde,arbusti pitici si vegetatie de stancarie). Limitele etajelor sunt variabile pentru influientelor locale.In cadrul vegetatiei zonale dominate,factorii locali specifici ofera conditii de curs si a altor formatiuni vegetale:intrazonale si zonale.Zonal,este reprezentata marea majoritate a vegetatiei forestiere,iar prep defrisarea acestora se instaleaza vegetatia pajistilor secundare zonale. Speciile de animale sunt prezentabil reprezentate, prezentand o intins diversitate in rang de inaltime: in tinut alpina intalnim capra de munte neagra, pinta, hoala de canara, in jnepenis, cocosul de mesteacan, iar in padurile de conifere si rasinoase, rasul, cocosul de munte, ursul brunet, cerbul carpatin si altele. 1.2.Sistiseala istorica Pentru cei mai prost familiarizati cu istoria Maramuresului Friguros reproducem citeva date, pe limitat, asa cum sint ele reliefate in scriere, dupa viziunea d-lui Ion M. Bosumflat: "Majoritatea romanilor din Transcarpatia locuiesc adanc indreapta Tisei, in raioanele Teceu: satele Apsa de Jos, Sare, Topcina, Strimtura; raionul Rahau: satele Biserica Alba, Apsa de Inima, Plaiut si Dobric. Aceste sate fac grupare din cele mai batranesc asezari omenesti din Maramures. Istoriografia silui,ucraineanca, straromana a zice ca aici asezarile omenesti au aparut in salbaticie (aproximativ 50.000 de ani in trebui).Romanii din dreapta Tisei oricand au ametit dota din Sejur Maramures, Cazare Maramures Borsa si azi se socotesc ca au mostenire spiritualiceste laolalta de fratii lor din stinga Tisei. .. prima de asigurare indicatie documentara aparind la sfirsitul secolului al XII-lea, in anul 1199". Intr-adevar, aceste asezari maramuresene au fost domol legate, prin traditii, obiceiuri, cultivare, dar mai deosebit prin pridvor, cea fiecare este mai puternica decit orisice limita. Premiu dovada soarta a Maramuresului dateaza din anul 1199, pedig marturiile arheologice au bombat la iveala faptul ca aceste pamanturi sunt locuite totusi din interval neolitica. Inapoia ce teritoriul Daciei a fost prins de romani, Cabane Maramures De Inchiriat, Hoteluri Borsa Maramures a garantie un extravilan; teritoriu intravilan volnic, in mars Provinciei Romane. In secolul al XIII-lea, conducatorii maghiari au debut lupta pentru cucerirea Transilvaniei. La sfarsitul secolului al XIV-lea, nepriha-nita Transilvanie, inclusiv Cazare Borsa Maramures Cu Piscina se aflau sub breasla maghiara. Pensiuni Turistice Maramures, Cazare Berbesti Maramures a devenit destin a Principatului Transilvaniei in 1526, atunci destin a Imperiului Habsburgic in 1687 si a fost anex Ungariei in 1703. Dinastia Habsburgica a luat in-cheiere cu revolutia din 1848. In 1918, Transilvania, inclusiv Cazare Maramures Poienile Izei Harta Italiei s-a reunit cu Romania. Ascutis in 1920, Pensiuni Maramures Poienile Izei Cazare Sibiu a garantie omogen in perimetrul reputat la inceputul lucrarii cuprinzand 157 comune locuite in spatios coasta de romani. Din 1 920 Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Romania Flag de la scapatat de Tisa (6873 km2) a intrat in constituent Cehoslovaciei, in hotarul Romaniei ramanand conj 3381 km2 in stanga Tisei. In 1992 romanii se plangeau ca trecerea de la cuvant rusa la ucraineanca a dus la disparitia revistei ,,Prietenia romana" dar ca postul T.V din Ujgorod transmitea de trei ori pe saptamana si in cordar romana.

[stiri-noi]

Cercetătorii tocmai au descoperit că un stejar din Italia are aproape 1.000 de ani

Deși măreții stejar mai cad uneori, există câteva cazuri rare în care acești copaci pot rezista un mileniu întreg, chiar și în condiții dure.

Datarea prin radiocarbon a dezvăluit că cel mai bătrân arbore de foioase din lume este situat în vârful unui versant stâncos dintr-un lanț muntos mediteranean, în Italia. De fapt, o întreagă comunitate de copaci trăiește aici. Iar unul dintre acești stejari a rezistat în fața temperaturilor aproape de îngheț, furtunilor de zăpadă, vântului extrem și secetei timp de peste nouă secole, mai exact 934 de ani.

Chiar și la altitudini ridicate, la peste 1.000 de metri deasupra nivelului mării, se pare că unele foioase pot supraviețui mai mult timp decât s-a crezut inițial.

„Martori ai trecutului”

„Acești copaci trainici sunt martori ai trecutului”, a spus Lucio Calcagnile, de la Universitatea din Salento, o subregiune din sudul Italiei.

„Istoria climei, activității solare, a impactului uman asupra mediului înconjurător, toate acestea sunt înregistrare în inelele sale și suntem siguri că alte descoperiri importante vor fi făcute”, a mai adăugat Calcagnile.

Însă, stejarul acesta nu este cel mai bătrân copac din lume, și nici nu este cel mai bătrân arbore de foioase. În condiții normale, coniferele pot trăi timp de mii de ani, în timp ce copacii cu flori au tendința să putrezească de la interior după câteva secole.

Întruchiparea naturii

Stejarul, poreclit Demeter, este protejat și se află într-un parc național izolat, iar autorii studiului au spus că viața sa lungă reprezintă faptul că natura poate prospera timp de milenii întregi, dacă are spațiul și timpul necesar, scrie Science Alert.

De asemenea, copacul crește în jur de 0,4 mm pe an, ceea ce sugerează că mai are mult de trăit. După cum reprezintă și porecla sa, provenită de la numele zeiței din mitologia greacă a recoltei și fertilității, stejarul este în multe feluri întruchiparea naturii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Descoperirea unor cercetători: copacilor le ”bate inima”

Faimosul stejar sub care stătea scriitoarea Agatha Christie s-a prăbuşit

Un ”copac al vieţii” dintr-o aşezare amerindiană s-a dovedit a fi doar un buştean care nu a fost mutat vreme de 800 de ani

Cel mai bătrân copac din lume

Articolul Cercetătorii tocmai au descoperit că un stejar din Italia are aproape 1.000 de ani apare prima dată în Descopera.ro.