#irinascontent

[tokka-blog]

Grafician: Irina

[tokka-blog]

    Perspectiva nu are o definitie irevocabila, deoarece, precum arta in general, acesta este un subiect privit intr-un mod subiectiv. Acest concept de “perspectiva” a plecat de la faptul ca, artistii, ca noi toti, traiesc intr-o lume tridimensioanala, iar atunci cand compun un desen, au nevoie de o “unealta” pentru a transpune realitatea intr-un spatiu bidimensional.

   Istoria perspectivei a inceput acum 15000 ani, cand oamenii au intuit in desenele lor adancimea si ideea de spatiu. De exemplu, pe o gravura de os, un artist necunoscut, a ilustrat un animal cu picoarele din spate mai mici si coarnele mai mari, astfel s-a creat iluzia adancimii. In antichitate, perspectiva era cunoscuta sub numele de “Scenografica”. Alte aparitii precedente reprezinta anumite peisaje chinezesti, unde liniile sunt mentinute paralel, fiind deseori intrerupte de alte elemente. In secolul al XIV-lea, a aparut “stiinta perspectivei”. Primul studiu asupra acestui subiect a fost facut de catre Filippo Brunelleschi(1377-1446), care a pus bazele arhitecturii renascentise. Masaccio a fost primul care a aplicat principiile arhitecturii in pictura. Piero della Francesca, un alt nume major in acest domeniu, a fost prima persoana care a introdus un plan transparent intre om si obiect, aceasta fiind singura metoda pastrata pana in zilele noastre de a desena in perspectiva.

   Un maestru ce trebuie reamintit este Leonardo da Vinci, care a scris in “Tratatul despre pictura” despre perspectiva. Acesta arata ca “Pictura este arta de a reprezenta obiectele din spatiu pe un tablou, pastrand aparenta lor. Ea este liniara sau aeriana, dupa cum se ocupa de forme si coloratie”.

   Un alt studiu ce merge mana in mana cu perspectiva reprezinta teoria umbrelor.

 Text: Irina si Rebeca

Foto: Irina