#ia caracters

[pixel-create]

Futurist white clothes

Tenues blanches futuristes

Midjourney AI

please credit @mandinepixel or @pixel-create

[electronica-1]

[emymatias]

Meu Adeus,

Ooi, apos 2 meses e 13 dias do nosso termino consegui escrever sobre voce.

Acho que voce esta feliz, eu estou nesse momento, enfim vamos la ne kk.

Camilo oq a gente viveu nunca vai se apagar dentro de mim, voce fez parte da minha historia, da minha evolução como pessoa, crescemos juntos, formamos nosso caracter juntos. Aprendi com voce o significado de amor, e tudo sobre uma relação a dois, e tambem sozinha.

Voce foi essencial na minha vida e eu entendo o proposito de tudo. Entendo o porque começamos e porque um foi embora da vida um do outro, entendo que tudo teve que ser assim e o porque eu lembro de voce todos os dias.

Voce foi o meu primeiro amor e sempre sera, ninguem ira tirar esse titulo, eu amei voce com todas as minhas forças, e estaria mentindo se dissesse que não te considero alguém importante, não amo voce, mas tenho admiração e respeito independente do que passamos e vivemos, do que fizemos um com o outro.

Eu te amei mais do que eu mesma, e voce foi a minha prioridade por anos, eu queria ter sido a sua, com voce planejei casa, familia, viagens, e dei tudo de mim pra fazer tudo isso acontecer, porque pra mim nada era em vão, nosso amor não era em vão, pena que voce nao quis o mesmo, voce quis pensar em si, so em voce e na sua carreira quando ja estavamos a um mes de fazer 8 anos juntos, as suas palavras me machucaram demais e me doi ate hoje quando lembro. Mas eu tambem entendo o peso de tudo que fiz pra voce, tambem te machucou.

As vezes eu paro e penso se voce senti a minha falta, se voce tambem lembra de mim, fiquei tão feliz pela Jade kkk era um sonho seu ne, era um pequeno sonho, mas era.

Eu nao sinto raiva de voce, eu nao sinto nada alem do que voce ja sabe, e olha que voce sabe bem nenenguinho, o tanto que eu tentei, o tanto que eu mudei por nos, o quanto que orei por nos, o tanto que pedi pra não me deixar, no final eu mesma cansei de dar tanto e receber pouco, eu cansei de idealizar algo que no fundo eu sabia que nao ia acontecer, mas eu gostava de pensar que voce seria o pai do meu filho, aquele com o cabelo igual o seu, a cor da sua pele e os olhos como o meu.

As vezes penso o que faltou? O porque voce nao quis isso comigo? Eu te amei tanto de todas as formas, fazia tudo que voce queria, te tratava bem, levava flores, cafe da manha na cama, te elogiava, e estava com voce em todos os momentos, eu me doei pra voce por inteiro, amar é isso Camilo, é se doar. Porque eu nao fui o suficiente? Porque voce nao quis uma familia comigo? Nossas panelas, quando planevamos era tão real, a Jade era real pra mim, meu sonho de conhecer porto seguro com voce, era real. Porque foi tarde demais pra voce me querer?

As vezes vem seu sorriso na minha cabeça, seu rosto e suas pintinhas, esses dias eu estava dirigindo e lembrei do dia que contei suas pininhas enquanto voce dormia. O seu sorriso era minha paz, era meu conforto, eu amava ver voce sorrir, era tão lindo, cada detalhe seu esta na minha mente, o seu corpo eu sei de cor, suas manias, as comidas que vc nao gosta. Hoje posso dizer que ainda amo sim, porem estou melhor.

Agora estou com alguem que me trata como eu mereço que se apaixonou por mim do jeito que sou. Ele me fez gostar dele sem nem pensar em voce. Voces são parecidos em algumas coisas, mas cada um é especial da sua maneira, hoje estou aberta a amar ele, a conhecer o meu sonho com ele, voce me deixou alguns traumas e eu to me virando pra cuidar e nao descontar nele, ele ta curando feridas que voce causou e ele nem imagina. Isso faz com que ele seja incrivel pra mim, ele faz com que eu me sinta especial e unica, voce lembra dessa frase? Quando cobrei isso de voce? Era o basico nenenguinho.

Acredito que tomei coragem so agora de reviver tudo denovo e escrever isso porque estou me despedindo dos sentimentos que restam de voce aos poucos.

Quero me dedicar a quem me ama, e tentar fazer dar certo, e se nao der? Tudo bem. Nenhuma dor doi tanto quanto a do primeiro amor que achava que seria o unico,que seria pra sempre. Eu quero que voce seja feliz, e estou aplaudindo voce daqui, de longe, ficando feliz por voce de longe, porque na real tinha que ser assim, bjos pro meu eterno nenenguinho, da sua momor. ❤️

[elcatiresblog]

IA BARROCO

Créame una edificación con arquitectura barroca que sea monumental, que tenga una boveda que luego termine en una cupula de gran tamaño ademas de tener vertanas verticales para que la la entre al interior. Además, que tenga un efecto de continuidad Y uso dramatico de la luz.

-------------------------------------------------------------------------

La Imagen creada por la IA muestra una estructura de gran caracter en cuento al tamaño y un uso de la luz bastante dramatico, ademas de poseer el efecto de continuidad infinita. Y aunque en la arquitectura barroca no hay espejos de agua dentro de las estructuras, en esta imagen me agrada ver como el espejo de agua sirve para hacer un camino que termina guiando hacia un frente final con ventanas. La utilizacion de ventanas para la entrada de luz hace que se sienta como una autentica estructura barroca.

He aqui otra de las imagenes arrojadas por la IA En donde se logra ver un uso de detalles mas fuerte (muy caractersticas de la arquitectura barroco) conserva de igual manera la luz damatica y el movimiento en los muros y columnas y la continuidad infinita hacia una entrada o salida bastante dramatica.

[editura-pazitorul-adevarului]

SĂ CĂUTĂM COMPANIA CELUI ÎNŢELEPT

Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. (Proverbele 13:20) Din cei mai timpurii ani este necesar să se ţeasă în caracter principiile unei integrităţi severe, pentru ca tinerii să poată atinge apoi cel mai înalt standard de bărbaţi şi femei ajunşi la maturitate. (…) Tinerii trebuie să ia în considerare în modul cel mai serios scopul şi…

[dianadamiii]

Personalitatea mea, doar că îmblănită!

Cred cu adevărat că nu ne dăm seama de anumite trăsături de caracter pe care le deținem până în momentul în care le vedem ieșind la iveală de la ghemotocul cu blăniță ce stă uneori cuminte, uneori jucăuș, uneori năzbâtios lângă noi.

Încă din copilărie legătura mea cu animalele a fost una strânsă, în pofida bunicii căreia i se ridica părul în cap de neputință când mă vedea încercând să infiltrez câte un blănos în casă. N-am renunțat oricum la plăcerile mele vinovate și am continuat să i chinui până s-a obișnuit și ea cu ideea noilor locatari.

Animalele m-au impresionat întotdeauna prin inteligența de care dau dovadă, mai ales de inteligența emoțională… te simt, îți simt durerile, neplăcerile, toate gândurile care te macină pe interior și încearcă așa cum pot ele mai bine să te aline, să-ți ofere o lăbuță de ajutor.

De la o poziție dezinhibată și haioasă, la un tors de mama focului ori un schelălăit nedumerit, acestea au o varietate de metode de a te scoate din anumite stări și emoții care te fac sa te simți la pământ!

Mai presus de atât, acestea au o atitudine atât de bine definită, dar totuși atât de plină de surprize. Cu siguranță fiecare stăpân de animal a avut momente, și mai mult ca sigur nu puține la număr, în care și-a găsit animăluțul fie cu o mutră familiară, fie cu o poziție cunoscută pe care nu știe de unde să o ia, pentru ca mai apoi să realizeze oglindirea perfectă pe care prietenul blănos le-o oferă!

[moloki]

E se eu fosse uma animação da @pixar ? Bora pra @disney 😂😂😂😂😂 Estas imagens foram geradas por inteligência artificial. #3d #2d #animation #pixar #disney #3danimation #3dcaracter #caracter #design #illustration #voila #ia #ai #artificialintelligence #inteligenciaartificial (em Pixar Animation Studios) https://www.instagram.com/p/CPXHG3DL4hy/?utm_medium=tumblr

[nparadox]

Schimbări

Multe s-au schimbat pe parcursul ultimului an. Privesc retrospectiv spre trecut și văd că sunt ceva schimbări. Multe în bine, unele în rău, dar întotdeauna schimbarea aduce ceva nou. Multe s-au schimbat, dar uite, sunt Eu mai mult decât am fost vreodată.

Totul se schimbă în jur din moment ce începi să emiți în jur energia ta, frecvența ta, iubirea ta. Din momentul în care îți imprimi dorințele, trăirile, sentimentele, toată lumea te vede, ia pulsul trăirilor tale. Am reușit să transmit frecvența mea, să mi-o reglez, să preiau din frecvența altora și să mă situez de foarte multe ori pe aceași frecvență. A fost util, a fost o lecție și am învățat atât de multe.

Mi-am luat momente când m-am bucurat de lucrurile mici, iar acest aspect m-a salvat. M-a salvat de multe momente critice, întunecate. Viața este făcută din lucruri mici, gesturi mici, pași mici, care mai apoi se transformă în pași mai mari, uriași.

M-am sfăfuit să mă bucur de tot ce mi se întâmplă, fie că e o ușă închisă, o tăiere a drumului în trafic sau o înfrângere. M-am sfătuit să mă obișnuiesc mai mult cu ideea de a fi confortabil în momente și situații inconfortabile. Practic, acelea mă definesc, aceste momente îmi arată adevarata față, adevăratul caracter. Îmi place să fiu încerzător în situații incerte, nu îmi plac lucrurile ușoare. Sunt obișnuit să dau din coate, să muncesc triplu și să înaintez.

Am învățat că nu e suficient că sunt o persoană bună, am învățat pe propria-mi piele că nu pot întotdeauna să mă bazez pe cei din jurul meu că îmi vor respecta trăirile, emoțiile, sentimentele, chiar dacă eu respect aceste aspecte. Nimic nu garantează faptul că fiind o persoană bună, vei fi înconjurat doar de persoane bune.

Doar eu sunt în control asupra a ceea ce mi se întâmplă, iar chiar dacă mă las purtat de val, prioritzez alte persoane în favoarea mea, eu ar trebui să fiu cel în control asupra ceea ce se întâmplă cu mine. Chiar dacă mi-a fost greu să înțeleg acest aspect, am înțeles. Fiecare este în control asupra deciziilor sale, fiecare dintre noi are anumite instrumente la un moment da. Eu sunt singurul meu salvator, iar rolul meu de salvator, s-a dus. S-a înecat undeva în oceanul necunoscut.

Am mai învățat și că să fiu eu alături de mine e întotdeauna o soluție mai optimă decât să fiu alături de cineva care nu mă valorifică și prețuiește. Dragostea, iubirea, uneori, te orbește, te face sa vezi doar lucrurile bune. Dorința de a lupta, de a rezolva, de a oferi soluții și de a fi acolo, obstrucționează deseori puterea rațională de a vedea lucrurile din afară. E dubios și ciudat că reușeam să mă pun în locul altor persoane, dar în locul meu nu. E o lecție și un aspect unde lucrez și văd rezultate.

La finalul zilei, rămân doar eu cu unicornul meu. Pentru moment. Și merg mai departe, mă bucur de orice moment, dar mă bucur de bărbatul din mine, de omul frumos și puternic care a ajuns unde a ajuns. Blogul aceasta mă ajută să îmi văd dezvoltarea, să îmi văd trăirile, frustrările și actualitatea din momentul scrierii. Mă bucur de el, fiindcă îndată aniversez aproape 10 ani de când scriu pe el. Mă bucur de mine și de persoana mea. Cu siguranță nu sunt pentru oricine, dar iubesc acest aspect.

[omgdedsec]

Faz tempo que não escrevo nada aqui, mas preciso relatar minha Bad trip de ante ontem.

Nunca imaginei passar por uma viagem tão horrível na minha vida. A droga realmente relevou minhas piores parte e eu achei que nunca ia acabar.

Me via preso dentro de um loop descendo escadas infinitamente em direção ao vazio.

Fiquei preso por anos dentro do vazio, onde era tudo escuro e frio. Na minha cabeça eu tinha morrido ou estava no mínimo de batimento cardíaco possível antes da morte.

Não tinha ninguém pra me socorrer, então clamei a Deus por misericórdia. Então do nada comecei a voltar com tudo pra cima.

Comecei a crescer de dentro da pra fora, como se fosse um grão de arroz vendo tudo se formar a partir de uma pingo de luz.

Vi da 4° dimensão Deus criando o mundo em 7 dias, e quando chegou em Adão e Eva, voltei ao ventre da minha mãe e me vi nadando dentro de uma bolha como um bebê.

Quando abri o olho e vi a hora no celular não tinha passado nem 3 horas desde a primeira colherada do brigadeiro maldito. Mas na minha mente parecida anos.

Teria muita outras coisas para contar mas vou resumir assim. Deixa pra lá a parte que eu falava com um coxinha de frango kkkkk

BAD TIP forma caracter, posso dizer. Hoje comecei a enxergar as coisas de uma maneira muito diferente.

Eu já acreditava em planos existenciais para além do que enxergamos. Agora tenho certeza.

[dragaica]

"Nu mi sta n caracter nu ma pricep" invata coaie ca din ce inaintezi in varsta mai mult din aia ti e mai greu sa gasesti prosti sa ti ia apararea pt tine in pula mea

[pixel-create]

Inspired by actress Phoebe Tonkin and actor Christoph Walz - AI scene

Grok2 AI

[pixel-create]

Almost Black and White Joker - Midjourney AI

[momo-de-avis]

Guerras de Midgard, Cap. 16: ...Um Traidor?

Tenho a dizer que este capítulo é minúsculo e cheio de gente aos berros.

Debate aceso acerca da merda de fogueira do último capítulo:

@rhythmlessgay​ disse:  Acho que o Zuzas quis dizer que o alto elfo fez tipo uma cabana improvisada com ramos, mas de forma parecida com as tendas tipo triangulares. Mas pá, tá tão mal escrito....

@apopheniac​ disse:  e em relação à "tenda", acho que não há tenda nenhuma, o alto elfo (que é mais baixo que o outro elfo), fez uma pirâmide de ramos e pegou-lhe fogo, só que se ele usa magia para isso não compreendo a necessidade de empinocar os ramos todos que com magia aquilo pega sempre :D

Vou ser sincera, a segunda opção foi a que me passou imediatamente pela cabeça, mas a descrição que se segue tirou-me o tapete dos pés e eu fiquei sem perceber, e saltei pra primeira, até porque o Zuzarte não me dá cá ares de escuteiro...

Mais um esclarecimento do @apopheniac​ (estás-te a tornar no polígrafo desta merda hehe)

em defesa do Zuzarte (algo que nunca pensei escrever), a espada de "palmo e meio" deve ser uma espada de "mão e meia", porque o cabo é maior que o de uma espada de mão mas não tão grande como o de uma de duas mãos. Nunca tinha ouvido dizer "palmo e meio" mas penso que é isso que ele quer dizer.

Vê lá tu que NUNCA me ocorreu que ele estivesse a falar de cabo e não de lâmina por aquela descrição, mas aquilo que dizes faz mais sentido, caso contrário o man anda-me com um cutelo à Bleach atrás. Por outro lado também pode ser só o Zuzarte a apimentar a coisa, já que ele se sente mesmo na obrigação de chamar Zweihander em vez de tipo “espada de duas mãos” para ser chique.

Antevisão: Os Cinco Vão à Guerra

Sobre vários capacetes inimigos voou a capa de [Halibut], até aterrar em terra firme mais uma vez.

Só a capa, o man ficou lá atrás.

A capa tinha sido arrancada pelo general,

ELE ESTAVA A FALAR A SÉRIOFSD FGKJDHSFKJFHGJDSF

antes deste ter perdido o seu olho devido a um golpe certeiro da espada de [Halibut].

Pensar-se-ia que este é um momento digno de tipo, mostrar. Eu compreendo que o Zuzarte tenha pensado que a capa esvoaçar-se que nem perdida por cima das tropas, tipo aquela cena do saco de plástico do American Beauty, fosse dramático mas sinceramente tornou esta merda hilariante.

Esta merda da capa voar é exactamente o que me diz que o Zuzarte está a escrever um guião. Porque enquanto a literatura permite-nos mostrar estes momentos, o gajo indica-os (nem sequer diz bem). Se bem que um filme ter-se-ia dado ao trabalho de mostrar o outro man a perder o olho. Mas não deve ser importante, já que foi arrancado a um general que eu nem sei quem é, porque o Zuzarte nunca no-lo introduziu.

E...

Longe da luta, planou a capa ao sabor do vento

pa... “planar” é verbo intransitivo, significa que não precisa de complemento directo, ainda menos indirecto, de maneira que quando se utiliza como se fosse verbo transitivo, exige complemento directo, ou neste caso, indirecto, portanto quem é que planou a capa, uma acção que até agora estava a pensar que não precisava de intervenção de outros? Assumi que a capa o fizesse sozinha, mas tá.

até aterrar em Glimbo, o gnomo do grupo que acampava perto das muralhas de Anfalar.

O grupo que estava a acampar perto, mas também longe o suficiente que estivessem ali a comer coelhos sem ninguém dar por eles, mas perto o suficiente para verem, e aparentemente agora tão perto que a capa simplesmente desliza que nem rainha e vai cair mesmo ali.

Foda-se este pessoal é burro, man.

E suponho que só neste capítulo é que o Zuzarte se lembrou que a malta tem nomes:

-- Olha Faldaen, esta capa possui padrões semelhantes aos da tua, e é bem agradavel, he! he! -- gozou ele [gnomo].

Nunca conheci uma pessoa que utilizasse a palavra “possui” num contexto destes, em conversa casual.

Faldaen, que é o alto elfo emo do grupo, sente “uma brisa de ar quente”, e porque o gajo verificou a meteorologia de manhã e estamos, aparentemente, “em meados de Março”, apercebe-se que o ar quente “só podia provir do calor da batalha e dos soldados que assaltavam a muralha”. Este pessoal deve ser todo uma brasa porque 1) tu estás MESMO AO LADO da batalha e só agora sentiste uma brisazinha esquentada, 2) o Zuzarte perdeu linhas infinitas a descrever como é que andavam a pegar fogo às muralhas e agora esqueceu-se que ele sequer existe.

O man pega na capa e saca-me de um provérbio do cu:

-- Diz o ditado que o vento é portador de más notícias... e de memórias também, pelo menos agora é o que aparenta ser.

Eu quando guardei esta imagem tive a certeza de que me ia ser útil para esta merda mas nem eu pensei vir a utilizá-la tantas vezes:

O elfo selvagem levantou-se com um sentimento estranho, não sabendo se de esperança ou de tristeza,

vê lá tu que somos dois.

Este elfo, embora seja selvagem, pensa que deve utilizar o seu “[parente] mais afastado” e decide dar-lhe algum apoio, acho eu, “estacando a poucos passos do seu distanciado companheiro”

-- Não... -- disse Faelden

kadjfksdfghdkghdfkjgskldfjgkldg SIM, O NOME DO MAN MUDOU DE UMA PÁGINA PARA A OUTRA opá santíssima virgem, por amor de Deus Zuzarte, POR AMOR DE DEUS, isto é BÁSICO, isto é o MÍNIMO que se exige de ti caralho, eu perdoo alguns erros de typing que acontece mesmo com os melhores livros que já li e todos acabam por os ter, mas isto é a tua personagem, é literalmente clicares Ctrl + F e escreveres as possíveis variantes de erros e substituíres, caralho. O pior é que o “ae” novamente é um caracter que eu acho que se chama ash, ou seja, isto: æ. Este filho da mãe deu-se ao trabalho de copiar e colar ou inserir um atalho sempre que escrevia o nome deste caralho, mas não se deu ao trabalho de fazer revisão e perceber se o nome estava bem escrito, foda-se.

-- Tens de...

-- Esquece, Laurst!

-- Mas a tua casa...

-- Partimos amanhã!

Alguém está surpreendido?

Laurst (que é o elfo selvagem, caso não tenham percebido) faz-se chato como o caralho e insiste e o Zuzarte usa esta frase: “mas o que começou sendo uma tentativa de ajuda perante a raça do seu companheiro, subitamente tornou-se um acto de fúria e revolta” que é tipo... soa tão condescendente.

-- OLHA ALÉM, LAURST! ANFALAR MORRE NESTE PRECISO MOMENTO! E COM ELA MORRERÃO TAMBÉM AS MINHAS MEMÓRIAS!!! -- berrou o alto elfo, apontando os dedos e tentando desviar o assunto.

...

Isto.. é o oposto de desviar o assunto. Isto é enterrar a estaca no assunto para dá-lo como encerrado.

-- As tuas memórias são imortais, Faelden,

sim, o nome continua errado,

tal como tu -- interveio o guerreiro viking. -- “Por mais que o vento sopre... o penhasco nunca se inclina perante a rajada”.

Bota outra vez aí o chunga filósofo:

Ficam a saber que o viking se chama Stephen, que é um nome bué nórdico, e que o elfo abandonou Anfalar “pelo que ela me fez” e que ele não se arrepende e está-se bem a cagar se a puta vai pelos ares.

Estêvão o Viquingue insiste que o man é imortal e vai daí vai viver em mágoa o resto da vida se não fizer algo, e eis que

-- QUERO LÁ SABER! -- berrou Faelden,

nope, ainda não corrigiu,

com os olhos em chamas. -- PARTIREMOS AMANHÃ DE MANHÃ, PARA LONGE DE ANFALAR E DE QUALQUER OUTRO SÍTIO COM VESTÍGIOS DE

ANFALARSONS.

E, entrando na sua tenda, despediu-se, gritando:

-- BOA NOITE!

SEM QUALQUER IRONIA, ISTO TEVE TANTA PIADA.

Os compinchas do man ficam atordoados porque “nunca tinham visto tal comportamento da parte de Faelden, o membro ao qual atribuiriam o título de líder, sem hesitações, caso quisessem formalizar a liderança”.

Em vários aspectos, esta frase é uma comédia trágica:

1. O primeiro erro começa aí, juntas estas pandilha da merda, cada um com o seu salpico de pão de cereais diferentes, mas tudo branquelas de raças mitológicas diferentes, mas vai daí este filho da puta tem orelhas em bico e é “alto” elfo e pimba, líder, sem questionar.

2. Ainda não foi dada uma (1) razão para este gajo ser líder. Ainda não mostrou qualquer competência (nem sequer quando os outros andavam à bulha), tá a fazer birras tipo puto mimado, está-se a cagar a ponto de fazer o que lhe apetece e decidir que os outros simplesmente obedecem, e ainda não deu uma prova de ter competências além de berrar.

3. “Formalizar” como, caralho? Vão ao notário carimbar o contracto de trabalho? Opá, vai-te foder.

A pandilha vai-se deitar mas eis que o elfo selvagem e o orc (QUE É O ÚNICO SEM NOME LOL) escutam “passos rápidos” à volta do acampamento.

Lembrem-se que eles estão MESMO ALI AO LADO de uma puta de uma guerra com UM MILHÃO DE GAJOS DE UM SÓ LADO:

Imediatamente, os dois caçadores saíram das suas tendas, praticamente desarmados, pois não tinham a certeza de haver de facto perigo.

Claro, faz todo o sentido. Armamos tenda já aqui ao lado da escaramuça, a ponto de ser perto o suficiente para não só apontar directamente, como a capa do rei cai já aqui, e assim que se ouve barulhos fora da tenda, a cena inteligente é sair desarmado porque, pronto, nunca se sabe, pode ser só um bode à procura duma jarrica de água.

O orc e o elfo selvagem encostaram-se costas com costas, de forma a não serem apanhados de surpresa,

vê-se mesmo tão bem que o Zuzas jogou WoW a mais porque tipo

mas pouco lhes serviu

e rapidamente foram atacados por um vulto negro, que saltou dos arbustos que rodeavam o acampamento. Viraram-se a tempo do orc apanhar o vulto pela cabeça e segurá-lo como um peixe acabado de pescar.

As comparações dele são tão, mas tão más...

Não o matou, mas esteve a poucos segundos disso, quando o vulto desembainhou uma faca, que foi detido pelo elfo selvagem, agarrando o vulto com os braços, aprisionando-o num abraço tão forte que poderia esmagar um tronco de uma árvore.

Ler esta frase é tipo ser esmurrado no estômago repetidamente e de alguma forma antever o murro que aí vem mas ser incapaz de o impedir.

Novamente o superlativo absoluto. Sacou de um faca miserável, mas eis que o elfo puxa do cinto das calças e iça a sua vigorosa piça, e de seus braços fortes projecta-se uma força tal que o man, em pulsante musculatura, abraça o pobre. Mas não é apenas um grapple. Não é apenas para o imobilizar, como qualquer outro ser no mundo e na literatura o faria. Não. Isto é Zuzarte, e cada personagem destas é uma injecção de virilidade na insignificância do autor, e toca de aumentar a sua piça mitológica: é uma abraço tão forte que este filho da puta podia perfeitamente esmagar um tronco de uma árvore se assim o quisesse.

Resta-me só uma questão:

SE É UM VULTO COMO CARALHO O APANHARAM, FODA-SE?

Mas calma que os superlativos não terminam aqui:

O vulto apaziguou-se quando o orc agarrou nas suas pernas e ambos os companheiros, pondo de parte os seus conflitos fraternais diários, formaram um fortíssimo colete-de-forças.

Pqp não estou a gostar de onde isto está a ir.

Levaram pouco tempo a perceberem que o vulto era uma mulher drow.

Sentiram-lhe as mamas, queres ver

Embora tivessem nas mãos um elemento feminino, a sua força era consideravelmente grande e ainda conseguiu dar vários chutos no orc, tentando libertar-se.

Porque as mulheres são franganotes, lembram-se? Aliás, tão frágeis são, pobrezinhas franguinhas em constante necessidade de salvamento, que esta dar uma só biqueirada é logo sinal que ela é DifErEnTe

Segue-se esta conversa entre o elfo selvagem e a gaja:

-- Que estás aqui a fazer? O assalto é noutro local bruxa, vai-te!

-- Dosst ilythürra ul’trin bala’derth Saemic! (O teu Drow soa incrivelmente Finlandês!)

O pessoal berra um pouco e isto atrai a atenção do resto do grupo que “acordaram e cercaram a mulher que o orc e o elfo selvagem apanharam” e, expectavelmente, “Faelden”---sim, o gajo continua com o nome errado---“como sempre, falou primeiro”, embora literalmente ninguém lhe tenha pedido.

-- Que fazes no nosso acampamento, vil mulher?

Tenho um pó do caralho a escritores homens que usam a expressão “vil mulheres”, regra geral tenho para mim que são péssimos a escrever gajas, e até agora, não me falhou. Há aqui um venn diagram que estou para descobrir ainda.

Desaparece e obedece às ordens do teu Rei, assalta Anfalar e deixa-nos em paz!

-- Olha quem fala, alto elfo -- retorquiu a drow. -- Tu que abandonaste a cidade, e estás sentado a vê-la destruir pelos teus irmãos. Tu não tens qualquer argumento que te sirva de defesa, TRAIDOR!

1. “A vê-la destruir pelos teus irmãos”? Como é que possível, Zuzarte, por amor de Deus, COMO É QUE POSSÍVEL tu teres 16 anos e não saberes como é que se constrói uma frase passiva? Um imigrante em portugal há 6 meses a aprender português em horário pós laboral sabe construir uma frase passiva, e tu betolas da linha com dinheirinho para colégios privados e publicações NÃO consegues escrever “A vê-la ser destruída pelos teus irmãos”? A sério?

2. Porque é que estas gaja há de querer saber se ele é traidor ou o caralho? Porque é que ela está a falar como se quisesse saber de Anfalar? Quando muito, estaria a chamá-lo do cobarde ou a tentar movê-lo à sua causa, mas tipo---pra quê aquele TRAIDOR?

Num segundo, Faelden desembainhou a espada e encostou-a ao pescoço da drow a uma velocidade que o olhar humano não conseguia acompanhar.

Zuzarte, uma lição para a vida: às vezes, as cenas que são fixes visualmente, tipo dragon ball, não funcionam na escrita. E 100% das vezes em que até é capaz de funcionar, a maneira que de certeza NÃO funciona é dizendo. Todos os movimentos---LITERALMENTE---de cada marmanjo deste cagalhão em páginas é “mais rápido que o olhar humano consegue acompanhar” mas é-me virtualmente impossível imaginar isso porque essa é a única base que me dás. Se me dissesses que num instante a espada estava ali, e no seguinte no pescoço da gaja, já prescindia de me informar que isto é impossível ao olho humano acompanhar.

Mas tu és burro, man.

Além de que isto não transforma as tuas personagens num monte de músculos badass. Só faz da tua piça um caracol enrodilhado.

-- CALA-TE! -- a sua voz distorcida fez com que a drow desistisse da sua atitude de arrogância e a levasse a pensar melhor na resposta seguinte. -- Que é que queres do nosso acompamento?

Segue-se a única coisa inteligente dita nas últimas tipo, 50 páginas:

-- Primeiro, deverias ter alguma segurança no teu acampamento, até uma criança conseguia degolar-vos todos durante o sono.

Seguida de uma tentativa de comédia tão atroz que sinto os interiores do meu corpo a torcerem-se tipo coronavírus ou o caralho:

-- MAS O PUTO ESTÁ A DORMIR, COMO É QUE ELE NOS VAI DEGOLAR, HÃ? -- perguntou o orc, inegnuamente.

Registem só aqui que isto quer dizer que o gnomo está a dormir. Isto vai ser importante daqui para a frente

-- Segundo, queremos que te juntes a nós na nossa demanda por Anfalar

razoável

e terceiro, que prestes lealdade a [Biafine]!

Faz sentido.

CONTUDO, este elfo cintilante é um puto mimado, mas quer-nos mostrar que ainda tem alguma honra:

-- EU NÃO ODEIO ANFALAR A ESSE PONTO, SUA BRUXA! -- A lâmina enterrou-se mais ainda no pescoço da prisioneira, até um pequeno fio de sangue escorrer pela lâmina e pingar no chão.

Tens as leis da física um bocado trocadas...

-- Eu posso ter saído de Anfalar, mas embora recuse pegar em armas contra o inimigo da cidade, não tenciono filiar-me em nenhuma horda com ideias de destruíção e morte, especialmente se essa horda for de Drows!

Alguma vez ouviste aquela expressão “se escolheres a neutralidade estás a escolher o lado do opressor”, Zuzarte? Não, claro que não, tu nunca foste oprimido na vida, se bem que eu sou da opinião que um bocado de bullying só te fazia era bem.

É, para todo o efeito, exactamente o que se está a passar aqui.

A mulher faz uma coisa que eu tenho a certeza que o Zuzarte pôs aqui como demonstra óbvia que a peçonhenta é fraca e mulher e nojenta e estúpida mas sinceramente me é a merda mais digna neste monte de esterco que tenho o infortúnio de chamar livro:

Mata-se.

Literalmente, atira-se para a frente e pimbas, espada pelo pescoço adentro.

Mas já que o Zuzarte não faz ideia de como é que um corte na garganta funciona, ela apesar de tudo, consegue falar:

-- Diz-lhes isso a eles--- e com isto morreu, com um sorriso pérfido nos lábios.

lmdsdmffklasksjgnskdjgndkjbnskjgb kj pérfido, menino que já tens tomatinhos aí que não são brincadeira, ó pra isto!!!!

Faelden olhava para ela,

NOPE, ELE NUNCA CORRIGE O NOME DO PERSONAGEM ATÉ AO FIM

enquanto esta caía morta,

cai bem devagarinho, hã?!

sentindo-se vigiado, quando, de repente, o orc foi atingido por vários dardos, caindo também no chão sem se mexer.

MORREU UM GAJO CARALHO mas não vamos celebrar demasiado porque literalmente toda a gente que não é MÁ e pEçOnHeNtA e comicamente vilanesco sofre de um deus ex e tenho a certeza que este orc vai voltar à vida porque o Zuzarte acha que healing spells e necromancia são exactamente a mesma coisa.

Largou [o elfo selvagem] a drow morta e levou o orc nos seus braços, temendo pela sua vida, até que foi atingido por dardos iguais aos que tinham atingido Kroll, nas costas.

morram todos fdp

Não tombou e, em vez disso, virou-se, furioso para a escuridão. Os seus olhos injectados de sangue e as veias do pescoço a latejarem, mostravam a fúria e a raiva pelo seu companheiro morto.

Não acredito que tenho de pôr a capota de psicóloga e explicar ao Zuzarte a diferença entre projecção de emoções e emoções suscitadas de uma situação.

1. Os olhinhos dele mostravam isso tudo, é? A ti, que a nós não mostra piça alguma.

2. O que tu escreveste é que o elfo sente fúria e raiva direccionada ao orc. Não porque ele morreu, não porque ele assistiu à sua morte, mas que ele simplesmente detesta este filho da puta morto que ainda por cima vai ter de carregar tipo mula de carga. Agrava ainda o facto de tu, no desespero de teres piada, até agora só mostraste que esta pandilha da merda que não serve para virtualmente nada excepto, aparentemente, comer coelhos (lembrem-se que, no meio disto tudo, o gnomo está a dormir), mostraste-nos constantemente que eles se detestam.

O poder de mostrar algo na literatura é este mesmo: é que, bem feito, ele contradiz o dito. Esta coisa do show don’t tell não serve apenas para tornar a escrita bonita e a história cativante, mas para manipulares a narrativa enquanto narrador. É, acima de tudo, uma técnica que funciona perfeitamente com narrador omnisciente---que ainda por cima é que o Zuzarte está aqui a utilizar. 

O que os personagens dizem e o que o narrador mostra muitas vezes deve contradizer-se: é uma maneira super eficaz de mostrar as constradições, opiniões suspeitas e posições de cada personagem. E foi exactamente o que o Zuzarte fez, só que o narrador dele é tão mau---porque o narrador dele é o Zuzarte---que ele não se apercebeu do que fez. Mas basicamente, ele mostrou-nos uma “amizade forte como o aço” apesar de das diferentes raças---coisa que deixou desde logo bem clara na introdução desta pandilha---e depois não mostra UMA instância de amizade. Só agressividade, competição e essencialmente, um bastante homoerótico constante medir de pilas.

Para nada.

Por isso, quando escreveu aquela merda ali em cima, eu entendi perfeitamente que o elfo está furioso com o orc porque 1) é estúpido, como já o vimos, 2) é tão estúpido que não soube prevenir levar com um dardo em cima, tanto assim que agora o elfo tem de carregar a besta às costas.

Já agora: um dardo não é coisa pouca. É definitivamente daquelas armas que levar com ela em cima não há grande recuperação possível. Não sei que tipo de dardo os mans estão a usar aqui, mas a avaliar pela paixão do Zuzarte por antiguidade e o esgalhar constante aos hoplitas no livro anterior, eu apostaria que não seria nada menos que isto:

Imaginem levar com esta merda nas costas. Acrescentem ainda que tanto o orc como o elfo não levaram com um, MAS VÁRIOS.

Mas como isto se passa na 1ª guerra mundial, e por alguma razão, tudo recorre a tecnologia medieval e do século XVII, com um esfrangalhar de armas semiautomáticas lá para o meio, quero apostar que é mais uma coisa destas com que estão a levar:

Bonito.

Prosseguindo.

Soltou um rugido de raiva que ecoou por todo o vale, chegando até aos portões de Anfalar, mas foi abafado por uma rajada de vários dardos no pescoço e no peito.

O gnomo e Stephen receberam a mesma sorte, deixando Faelden como único membro do grupo de pé.

O gnomo que estava a dormir, lembram-se? 

Como é que Faelden---ainda com o nome errado---aparentemente não levou com único dardo nas trombas, transcende-me.

E já agora, o que é que estavam à espera lmao voces acamparam À PORTA DE UMA GUERRA. Isto faz-me lembrar no Eragon, logo no início, quando ele agarra em cavalos e ala para não sei onde, e a meio faz uma pausa para descansar mas não ata os cavalos às árvores, e de manhã eles fugiram LMAO

O estúpido olha em volta mas não vê nada, e toda a gente sabe que isto é prenúncio para levar nos cornos.

Virou-se subitamente, mas assim que o fez, um soldado drow deu-lhe uma pancada na testa, deixando-o sem sentidos.

Seviu-te bem, cabrão.

Não sentiu nada para além do golpe e pouco sabia que os pesadelos de Stephen seriam considerados uma brincadeira de criança comparada com o que o esperava a ele e ao seu grupo.

O SEU GRUPO ESTÁ MORTO. O QUE É QUE LHES VÃO FAZER SE ESTÃO MORTOS, CARALHO?

E que pesadelos??? Tu só disseste que o gajo tinha um ar triste e que estava deprimido, nunca falaste em pesadelos, nunca descreveste um único, só cagaste este marmanjo aqui e deste-lhe um ocasional solilóquio para ser fake deep

Vai para o caralho, Zuzarte, foda-se.

TERCEIRO CAPÍTULO DE SEGUINDA SEM JAIME FODA-SE DEVE-TE TER DOÍDO, ZUZARTE

___________

Anteriores:

Capítulo 1 - Maré de Trevas

Capítulo 2 - Novo Herói

Capítulo 3 - Memórias

Capítulo 4 - Dahaka

Capítulo 5 - Medjay

Capítulo 6 - Emboscada

Capítulo 7 - Resistência em Lille

Capítulo 8 - Faíscas de Cimitarras

Capítulo 9 - Voltar Para a Frente de Combate

Capítulo 10 - Senhores dos Ares

Capítulo 11 - Buri Contra os Skorfs

Capítulo 12 - A Guerra Chega a Anfalar

Capítulo 13 - O Regresso de Vidar

Capítulo 14 - Portões de Sangue

Capítulo 15 - Um Irmão...

[allylary]

Soulmates

Te ai gândit vreodată ca sufletul tău pereche nu vei putea fi niciodată împreună într-o relație calumea?

La mine asa este, din păcate. Am întâlnit un om, cu care stau de mai bine de un an de zile. Ne înțelegem perfect, ne simțit super bine împreună și simt ca parca el e omul făcut perfect pentru mine. Nu știu dacă greșesc sau e doar un sentiment de moment, dar nici nu pot măcar să-mi imaginez ca voi putea întâlni vreodată pe cineva cu care sa fiu măcar jumate din cum sunt cu el. Relația pe care o am acum e genul de relație pe care l-am vrut mereu. Sa ma simt libera dar tot o data sa nu ma intereseze de altcineva. Sa ma facă el sa nu fiu curioasa de altul pur și simplu, fără să-și deie interesul pentru asta. Ma tine mereu curioasa de el. Ma face mereu sa îmi doresc sa îl cunosc mai bine cu toate ca îl cunosc prea bine. Ma face mereu sa zâmbesc, are mereu vorbele la el, ma lasă fără cuvinte, ma face sa rad, ma atinge într-un fel în care numai el știe și ma face sa ma simt cum nimeni nu a făcut-o pana acum.

În mare parte, de la început a știu cum sa ma ia, iar acum după 1 an și puțin știe prea bine cum sa fie cu mine și apreciez enorm ca este cu mine cum e el cu adevărat, fără sa se prefacă el sau ca ii place sau nu un lucru. Facem mișto unul de altul fără sa fie vreo supărare, mai avem momente în care ne jucam ca 2 copii. Cel mai bine ma simt când suntem undeva doar noi 2. Și asta se întâmplă cel mai des când stam în mașină. Și vorbim, și stau la el în brate și ma tine și el în brate și ii simt bratele în jurul meu și ma simt ca acasă. Ma simt eu, nu trebe sa ma ascund sau sa ma prefac.

Sufletul meu pereche?

Sufletul meu pereche e o persoana mai învârstă ca mine, cret, ochi albaștri, înalt, cu un suflet și un caracter de milioane. Sufletul meu pereche e omul care s-a procopsit cu o copila de 20 de ani. 

La început credeam ca va fi o pierdere de timp pentru mine,dar în final ceea ce am crezut ca va fi doar o aventura, s-a transformat într-o poveste între 2 oameni, pe care nu mulți ar putea sa o înțeleagă, dar mai s-o trăiască.

Ceea ce trăiesc eu acum, va fi una dintre cele mai frumoase povesti ale vieții mele. El va fi singurul om care va fi mereu în sufletul meu și nici dacă as vrea nu as putea să-l scot de acolo.

Va fi un capitol minunat din viata mea, iar acest capitol sper sa tina cât mai mult.

[dariaelenaaa]

“Enterese, enterese” & Thursday’s song

Așa cum spunea și Trahanache în opera lui I.Le. Caragiale “O scrisoare pierdută” , toți erau pe “enterese” pentru a câștiga voturile pentru alegerile electorale. Așadar, faimosul scriitor ne arată încă de atunci moravurile omenești, prin comicul de caracter care face distincția între “aparență și esență”, intre ceea ce sunt personajele și ce vor să pară. Și nu, nu m-am chinuit să scriu introducerea asta, era deja știută. Deja simt cum mă urmărește încă de acum… see you in June.

Anyway, am vrut să fac legătura asta fiindcă vreau să aduc în vedere cum era văzută societatea în anul 1884 și cum este acum, în 2019. Dacă mă întrebați pe mine, eu nu văd nicio schimbare. Ci doar o amplificare a acestui aspect. Au trecut 2 secole de atunci, iar noi ca și oameni, nu părem să facem o schimbare radical de mare. Haide că deja v-am plictisit din primele rânduri, deci haideți să trecem la subiectul propriu-zis, shall we?

Subiectul de astăzi m-a inspirat dintr-o melodie nouă lansată, unde am simțit fiecare vers, dar despre ea o să vă povestesc puțin mai încolo. Inițial voiam să postez mâine, fiind vineri și toată lumea e mult mai *free*, dar nu mi-am mai putut controla răbdarea. Eu am observat că majoritatea subiectelor îmi vin în autobuz, acesta fiind aseară la 8. I love night thoughts. Așadar, încă de acum vreau să precizez că nu mă feresc de subiectele “tabu” & simt că trebuiesc discutate, indiferent de experiență și dacă ai o anumită vârstă. fiindcă eu aici îmi exprim gândurile și ideile, de aceea este un blog personal. Deci dacă niște persoane mai adulterine îmi văd articolul, I’m not ashamed. So enjoy.

Acum vorbesc cu fetele, iar mai apoi cu băieții. So, girls, ridicați mâna câte dintre voi v-ați săturat să fiți considerate a second plan, și doar pentru interese? Sau care v-au dat cu piciorul pentru că “nu ești tu de vină, ci eu?”, dar adevărul vi-l deșlușesc eu mai târziu. Nu vă pot vedea propriu-zis, dar cu siguranță în timp ce citiți acest paragraf, v-au venit câteva persoane în minte. Și mie, don t worry.

Acum băieți, nu înțelegeți greșit, o distracție nu strică nimănui, dar nu mai dați aparențele greșite, pentru că esența ințeleasă de fete este una complet diferită. Let me explain. Atunci când te bagi în seamă cu o fată, vrei ceva, corect? Să o auzi vorbind, să vezi cum gândește, să o vezi mai bine la față pentru că i-ai văzut destul formele la depărtare, etc. O spun pe față, fiindcă am pățit și eu asta cu mulți tipi în ultima vreme. Acum o să spuneți “Dar cum să ai tu treabă cu tipi, când tu nu te afișezi?” Well, I’m a keeper. Invățați să fiți la fel, ajută enorm de mult. Revenind, am avut niște tipi super mișto după ultima mea relație publică, care chiar păreau de pâinea Domnului, cum s-ar zice. But here comes the funny part. Toți aveau interese, înainte să te cunoască pe adevărata TU. Am sesizat că niciun tip nu se mai poate simți bine în compania unei tipe dacă nu face ceva cu ea sau măcar să atingă ceva. Vă zic că asta vor toți în principiu.

Acum să nu săriți pe mine, băieți. Este o părere complet personală pe care am experimentat-o în ultimele luni. Bine măcar că sunt cu capul pe umeri. Și așa vă dau cu piciorul, dear girls, pentru că sunteți niște fete cu principii, exact ca și mine. Nu vă simțiți prost pentru asta, GIRL POWER ALWAYS. So boys, if you want to prove me wrong, I won’t stop you.

Acum cu partea “Nu ești tu de vină, ci eu”, aici sunt băieții mai simțiți, dar la fel de lipsiți de curaj. Ei sunt genul ăla dacă nu obțin ceea ce vor, o să te ia mai pe ocolite cât să rămâneți ok, ca apoi când faci și tu ceva, să apară si el pe acolo, sa termine ce a vrut sa înceapă. Pe bune, acum ne este frică să spunem unui băiat că nu am făcut nimic până acum, iar a doua zi nu mai știm de el, pentru că “Ce să facă el cu Fecioara Maria?” Penibil. Este foarte trist că barbații nu mai apreciază femeia în așa fel cum o făceau părinții noștri. Doamne, mereu când o auzeam pe mama cu cât entuziasm vorbea de tata, cât de respectos era și cum o trata ca pe o adevarată femeie. Mai îmi povestea că băieții erau simțiți și te făceau să te simți specială in o mie de moduri, în afară de sex, cum ar fi dansul, o discuție plăcută sau o adevarată întâlnire. Pentru că despre asta era subeictul “tabu” și în subiectul de astăzi dacă nu v-ați prins.

Dear boys, nu vă cere nimeni să fiți niște romantici incurabili, știm că nu prea mai sunteți, dar măcar aveți respectul acela față de o fată. Oh, și am mai auzit-o p-asta cu experiența. Ok, bun, este o experiență. Facem ceva și ne simțim bine pe MOMENT. Apoi dacă vreau să ies cu tine a doua zi, te faci că nu mă cunoști, pentru că am devenit una dintre celelalte experiențe si experimente. No feelings, huh? N-aș crede. Serios, mă gândeam să scriu o carte intitulată “Momente și impresii” , pentru că jur, din perspectiva unei fete ca mine, numai așa am trăit și experimentat. One more thing, boys. Dacă nu sunteți gata pentru un “commitment”, vă rog, lăsați fetele care ar da totul pentru voi și luați-vă ceva pe măsură. Nu suntem doar ceva de uz ocazional. Pentru că ne dați impresia că nu suntem îndeajuns de bune pentru voi. Damn, suntem prea bune, de aceea nu meritați o femeie, ci doar o imitație. Mulțumesc de înțelegere!

Deja am întins-o puțin, my bad! Acum să vă spun despre piesa care m-a inspirat profund, și anume “Lose you to love me” de Selena Gomez. Damn, tipa asta mi-a intrecut asteptarile. Intr-adevăr, este o piesă simplă, cu un curs melodic normal, dar cu un impact super deep asupra mea. Vă rog să-i dați un play și să ascultați versurile cu mare atenție. Eu dedic această piesă tuturor tipilor cu care am avut de-a face. Datorită vouă am suferit enorm, dar tot datorită vouă m-am ridicat de jos de 5 ori mai puternică și am devenit femeia de astăzi, învățând că dacă vă pierd pe voi, mă voi iubi pe mine și mă voi regăsi. What a good feeling!

My advice : Băieți, știu că am fost puțin dură în al meu speech, dar vă rog, apreciați ce aveți sau ceea ce vreți să aveți. Vă asigur că totul va veni la timpul lui, natural, not forced. Credeți-mă că o chimie între două persoane încă mai contează în ziua de azi. Remember, they all have vaginas, but what about brain & personality? Vă asigurăm că încă mai existăm. Fetele cu principii, da. Noi suntem! Just look carefully for it. Iar fetelor, nu vă descurajați. Nu vă mai călcați pe principii pentru un bărbat care vedeți că vrea doar un lucru și atât. Trebuie să vrea și mai mult. Să vă vrea pe VOI, întrutotul cu tot ceea ce aveți voi de oferit. Este tare păcat să vă pierdeți pe voi înșine în așa fel, ținând cont că sunteți niște femei ce merită mult mai mult decât sunteți apreciate la ora actuală.

Lose you to love me : https://www.youtube.com/watch?v=zlJDTxahav0

- Kisses, Daria.

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Modul religios de slujire trebuie interzis

De la începutul lucrării Sale în întregul univers, Dumnezeu i-a predestinat pe mulți oameni să Îl slujească, incluzând oameni din fiecare pătură socială. Scopul Lui este de a-Și împlini propria voie și de a Se asigura că lucrarea Sa pe pământ este îndeplinită fără piedici. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu alege oamenii să Îi slujească. Fiecare persoană care Îl slujește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă această voie a lui Dumnezeu. Prin această lucrare a Sa, oamenii sunt mult mai capabili să vadă înțelepciunea și omnipotența lui Dumnezeu și principiile lucrării Sale pe pământ. Dumnezeu actualmente vine pe pământ să Își facă lucrarea, intrând în contact cu oamenii, pentru ca aceștia să Îi poată cunoaște faptele cu mai multă claritate. Astăzi, acest grup al vostru este binecuvântat să Îl slujească pe Dumnezeul concret. 

Aceasta este o binecuvântare nemăsurată pentru voi. Pe drept cuvânt, Dumnezeu vă ridică. Când alege pe un om să Îl slujească, Dumnezeu are întotdeauna principiile Sale. A-L sluji pe Dumnezeu nu este defel, după cum își imaginează lumea, pur și simplu o chestiune de entuziasm. Astăzi vedeți că oricine Îl slujește pe Dumnezeu în prezența Sa, face astfel deoarece are călăuzirea lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt și deoarece este o persoană care caută adevărul. Acestea sunt condițiile minime pe care toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să le îndeplinească.

A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu. Oamenilor le place să se țină de cele vechi. Se agață de concepte din trecut, de lucruri din trecut. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

Începând de azi, Dumnezeu va desăvârși în mod oficial pe cei care nu au concepte religioase, care sunt gata să își pună deoparte vechiul lor ego și care Îl ascultă pe Dumnezeu într-un mod nevinovat și El îi va desăvârși pe cei care tânjesc după cuvântul lui Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să-și asume responsabilitatea și să Îl slujească pe Dumnezeu. În Dumnezeu este o abundență nesfârșită și o înțelepciune nemărginită. Lucrarea Sa uimitoare și cuvintele Sale prețioase așteaptă un număr și mai mare de oameni care să se bucure de ele. După cum stau lucrurile, celor cu concepte religioase, celor care fac uz de poziția lor ierarhică și celor care nu-și pot pune deoparte eul le este foarte greu să accepte aceste lucruri noi. Nu există nicio șansă ca Duhul Sfânt să-i desăvârșească pe acești oameni. Dacă oamenii nu sunt hotărâți să asculte și nu însetează după cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu vor putea primi aceste lucruri noi. Vor deveni din ce în ce mai răzvrătiți, din ce în ce mai șireți și o vor sfârși pe calea greșită. În lucrarea pe care o face la momentul de față, Dumnezeu va chema mai mulți oameni care Îl iubesc cu adevărat și care pot primi noua lumină. Iar El îi va îndepărta complet pe conducătorii religioși care fac uz de poziția lor ierarhică. Aceia care se împotrivesc cu încăpățânare schimbării: El nu vrea pe niciunul din ei. Vrei să fii unul din acești oameni? Îți faci slujirea potrivit propriilor tale preferințe sau faci ceea ce îți cere Dumnezeu? Trebuie să recunoști acest lucru de unul singur. Ești tu unul din conducătorii religioși sau ești un nou-născut pe care Dumnezeu îl desăvârșește? Cât din slujirea ta este aprobată de Duhul Sfânt? De cât din ea Dumnezeu nici nu Se va sinchisi să Își amintească? După mulți ani de slujire, cât de mult s-a schimbat viața ta? Înțelegi tu toate lucrurile acestea? Dacă ai credință adevărată, atunci te vei lepăda de toate conceptele religioase de dinainte și Îl vei sluji pe Dumnezeu într-un fel nou. Nu este prea târziu să-ți asumi responsabilitatea acum. Conceptele religioase vechi vor seca viața omului. Experiența pe care oamenii o acumulează îi va îndepărta de Dumnezeu și vor face lucruri după bunul lor plac. Dacă nu te lași de aceste lucruri, ele vor deveni o piatră de poticnire în calea creșterii tale în viață. Dumnezeu i-a desăvârșit întotdeauna pe cei care L-au slujit. El nu se leapădă de ei cu una, cu două. Dacă vei primi cu adevărat judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu, dacă te vei lepăda de practicile și regulile religioase vechi și vei înceta să mai folosești concepte religioase vechi ca un indicator pentru cuvântul pe care Dumnezeu îl vorbește azi, numai atunci vei avea un viitor. Dar, dacă te agăți de lucruri vechi, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit. Dumnezeu nu bagă în seamă oameni ca aceștia. Dacă vrei cu adevărat să fii făcut desăvârșit, atunci trebuie să te decizi să renunți la orice lucru din trecut. Chiar dacă ceea ce s-a înfăptuit înainte a fost corect, chiar dacă a fost lucrarea lui Dumnezeu, totuși, trebuie să-l poți pune deoparte și să nu te mai agăți de el. Chiar dacă el a fost indubitabil lucrarea Duhului Sfânt, făcută direct de Duhul Sfânt, azi trebuie să renunți la el. Trebuie să nu te agăți de el. Aceasta este ceea ce îți cere Dumnezeu. Totul trebuie reînnoit. În lucrarea lui Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu, El nu face referire la lucrurile din trecut și nu face referire la istoria de odinioară. Dumnezeu este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi. El nu se agață nici de propriile Sale cuvinte din trecut, de unde rezultă clar că Dumnezeu nu se poartă conform vreunui set de reguli. În acest caz, ca ființă omenească, dacă întotdeauna te agăți de lucrurile din trecut, refuzând să renunți la ele și aplicându-le cu rigiditate asemenea unui șablon, în timp ce Dumnezeu nu mai lucrează în felurile în care a lucrat mai înainte, atunci nu te împotrivești tu prin cuvintele și faptele tale? Nu ai devenit tu un dușman al lui Dumnezeu? Ești dispus să îți distrugi întreaga viață din cauza acestor lucruri vechi? Aceste lucruri vechi vor face din tine o persoană care împiedică lucrarea lui Dumnezeu. Vrei să fii o astfel de persoană? Dacă într-adevăr nu dorești aceasta, atunci oprește-te imediat din ceea ce faci și întoarce-te; ia-o din nou de la capăt. Dumnezeu nu Își amintește de slujirea ta din trecut.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic