#exista Dumnezeu dovezi

[atitudini]

„Vino să-L vezi pe Dumnezeu!” - Pr. Nicholas Loudovikos despre minunile Sf. Porfirie și Paisie

Vizionați o povestire duhovnicească și plăcută despre minunile Sfinților: Porfirie, Paisie și Iacob – minuni ce ni-L apropie pe Dumnezeu de inimile cele curate și căutătoare ale Duhului. Discuția are loc între Părintele Nicholas Loudovikos și Părinții mănăstirii Vatoped. Nu uitați să activați subtitrarea! Vizionare plăcută!

[bartholomaus]

Andrei Rubliov al lui Tarkovski . Pe youtube la hi-res. Merită revăzut din când în când. Genială frescă istorică. Asediul orășelului rusesc de către tătari (din partea a 2a), cu ajutorul trădării unui creaz rus este poate cea mai realistă de gen. Fără să apeleze la artificii cinematografice pentru creșterea dramatismului, masacrarea localnicilor și distrugerea orășelului are o incredibilă scară umană... Chiar pornirea la atac începe cu o veselie nemaipomenită din partea liderului tătar. Parcă e un reportaj din epocă... Cu atât mai fascinantă este scena următoare, de iarnă, în care un alt grup de războinici tătari apar în curtea mânăstirii unde trăia Rubliov, foarte veseli și deloc puși pe harțag. Chiar trezesc simpatia unei rusoaice pe care unul din ei o ia cu el să-i fie nevastă. De remarcat atenția deosebită la echipamentul militar și la decoruri. NU mai zic de episodul turnării clopotului. Sunt de savurat fiecare secnă. Atâta atenție pentru detaliu eu n-am văzut în multe filme...Ireproșabile Filosofia ”mesterul Manole”. Iar cruzimea nu era epică.. Aproape nici tragică.. Era firească ca respiratul https://www.youtube.com/watch?v=4JpnrdEOAcM Tătarii din Hoarda de Aur, din Crimeea erau mongoli sadea. Hoarda de Aur s-a format din resturi ale mongolilor din 1240 care nu s-au mai întors în Mongolia după ce au devastat Rusia si Europa. Si acolo au rămas până când i-a deportat Stalin mai pe toți. Nici vorbă ca tătarii din Crimeea să fie urmași de cumani sau alți turanici. S-or fi corcit cu alte neamuri de stepă din zonă, dar baza e mongolă. La un moment dat tătarii au trecut la Islam. După acest moment au început să folosească limba turcă...Vezi aici mai multe https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Horde Mi se pare stupid să spui ”Ce dovezi există că tătarii crimeeni ar fi fost mongoloizi?” când tătarii rămași azi încă în zonă sunt genetic mult mai apropiați de strămoșii lor din Orientul îndepărtat decât alte neamuri turanice, urmași de avari, cumani, pecenegi ce-si au originea în Asia Centrală, cu mult înaintea apariției mongolilor în zonă. Un exemplu care doar aparent e în favoarea teoriei tale e marele războinic Timur lenk-Tamerlan, căruia i s-au făcut studii antropologice în anii 40 (pe scheletul lui). S-a dovedit că era un metis între mongol și populația caucaziană din Transoxiana (Azerbaigean, Uzbekistan). Totusi, ai dreptate într-o oarecare măsură. Dar ca aspect tătarăă sunt foarte mongoloizi. Adica la fel ca si uzbecii sau turkmenii http://www.iccrimea.org/reports/genographic-results.html Ai vazut scena cu tatarii din curtea manastirii și fata blondă, iarna? Parcă e reportaj. Fascinant cum îî ignorau pe călugări și se distrau hrănind câinii cu carne de cal... Ai început cu partea 1 a filmului? E cam lentă si monotonă . Partea a 2-a e mult mai dinamică si mai faină. nu conteaza ordinea. Caci povestea e doar vag liniară. Fiecare capitol are valoare independent. -----------------------------------------

Unul din cele mai bune articole despre ortodoxie pe care le-am citit. Un articol cu niste teme care m-au preocupat de mult timp. Care e problema cu Biserica ortodoxa (greaca, rasariteana) ? Inainte de a te scandaliza, dragă cetitorule, fi înţelept şi aruncă--ţi ochii un pic.

" ...Mai ales ca in viziunea ortodoxa, preotul este legatura, intermediarul intre oameni si Dumnezeu si singurul in masura care sa ii interpreteze cuvantul pentru semenii lui. Un lucru periculos daca avem in vedere ca preotilor romani de-a lungul Evului Mediu si chiar si in epoca moderna timpurie le lipsea stiinta de carte. Ei se multumeau cel mult cu memorarea mecanica a Bibliei si mai important, a traditiilor bisericesti, negasind necesar sa reflecte asupra lor...

Daca in Occident, stiinta a crescut la sanul Bisericii Catolice, ortodoxismul a reprezentat o piedica, deoarece intr-o lume in care totul ramane constant si ramane vesnic acelasi, nu exista nevoie de schimbare. Din aceasta cauza, nu biserica ortodoxa, dar carturarii greco-catolici ai Scolii Ardelene, educati in scolile catolice ale Occidentului au produs cel mai mare act de transformare culturala pe care l-a cunoscut acest popor. Ei au reprezentat motorul trezirii unei constiinte romanesti si cei care au condus primii lupta de emancipare a romanilor. Lor le datoram multe dintre reperele culturale pe care astazi le consideram caracteristice. https://ziare.com/social/religie/ortodoxismul-romanesc-motivul-inapoierii-noastre-opinii-1340383?

>> Ca unul caruia ii place istoria, am simtit de multi ani ca ortodoxismul are ceva vina in ramanerea in urma a romanilor (a unora, caci la greco-catolici se vede schimbarea). Cu timpul am colectat numeroase informatii istorice legate de retardul cultural, educational si implicit social motivat de filosofia ortodoxismului. Numai ca tipul asta a construit un articol coerent in care a adunat in cateva cuvinte esenta acestei proibleme. >>>Omul nu poate trai fara religie. E fapt dovedit. Dar trebuie ca aceasta Religie sa faca bine omului nu doar sa ZICA ca face bine.. Omului de azi. Nu celui din evul mediu. >>>>sasii aveau scoli si inaintea reformei lutherane. Majoritatea bisericilor sasesti aveau scoli pe langa inca din sec 15... Lutheranismul a catalizat mai dihai acest trend deja existent. Nu stiu daca de vina era catolicismul sau spiritul intreprinzator al sasilor >>>>Articolul nu e scris de un teolog, dar chiar daca nu e perfect documentat atinge cateva adevaruri de necontestat. Si intr-un mod in care nu s-a mai spus, desi multi dintre noi am simtit, dar nu am stiut de ce. Inca din evul mediu, de la Sf Grigore Palamas (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas ) , biserica "greaca" a fost preocupata exclusiv de apropierea cat mai mare de divinitate prin isihasm, rugaciune( http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm ) , izolare, umilinta, suferinta, dispret fata de om, de cunoasterea lumii inconjuratoare. Fiindca, spuneau ortodocsii, Dumenzeu nu poate fi descoperit prin Cunoastere, in sens de Stiinta, Educatie etc...Varlaam Calabrezul (care reprezinta oarecum atitudinea bis vestice http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Calabrezul ) in disputa acestuia cu mai sus-numitul Sf.Grigore spune ca dimpotriva, pt a-l cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa studiezi lumea, stiintele, sa te educi. Asta e in esenta diferenta intre orientul ortodox si vestul catolic/protestant. Pt doritori de teologie un articol interesat (chiar daca tine-evident-partea ortodoxiei) http://ziarullumina.ro/.../controversa-isihasta-sau-cum... . E bine sa intelegem de ce bis ortodoxa are o gandire perdanta in lumea de azi, iar filosofia ei, predata copiilor nu duce la nimic bun. Doar la perpetuarea intolerantei, suficientei, atitudinii anti-Stiinta, Anti-Educatie, a resemnarii si umilintei, si a multot alte tare.... ------ Înţeleg că nu vă pasă dacă această confesiune a îmbunătăţit în vreun fel viaţa credincioşilor şi dacă o face în prezent. Nu stiu in ce fel iti face viata mai buna faptul ca o data botezat esti crestin (adica cum?) pana mori... --------- Nu te lăsa păcălit de faptul că ortodoxia nu a avut Inchiziţie sau Cruciade. Întâi, grecii, bulgarii, sarbii, rusii nu au putut sau nu a avut ocazia sa se foloseasca mai mult de religie in politica lor. Cand au putut n-au ratat ocazia. Imp Bizantin s-a luptat cât a putut împotriva musulmanilor. Acele războaie le poti asimila cruciadelor. Ca şi cele la târzii la care au participat şi principii români( ex Cruciada de la Varna). Inchiziţie nu au avut ortodocsii, e drept. Fiindca nu au avut nevoie. Ortodoxia nu a avut universitati sau academii de unde sa apara intelectuali care sa puna in balanta "adevarurule" religioase. Tarile ortodoxe au fost pana mai ieri preponderent rurale, sufocate de superstitii pagane, cu preoti majoritar analfabeti. Ce tribunal s-ar fi apucat sa curete satele rusesti sau sarbesti, bulgaresti sau grecesti (aflate sub otomani) de "vrajitorii si superstitii"? Desi cred ca pe vremea lui Ivan cel Groaznic, la Moscova, nu ai fi fost tratat cu toleranţă dacă ai fi fost acuzat de vrăjitorie...(Recomand filmul "Ţarul" ca fresca a unei tari ortodoxe in Evul Mediu... Ca o completare la Andrei Rubliov, muult mai bun). Sa nu idealizam ortodoxia!! ---------

[anoceanofbeauty]

Invincibila aparare

Invincibila aparare - o istorie despre Sf Calinic de la Cernica

Stiam ca exista in istoria Bisericii dovezi a ceea ce Maharishi numeste si documenteaza prin numeroase studii stiintifice ca "Invincibila aparare" adica crearea unei influente de coerenta si pozitivitate care realizeaza un scut de protectie care nu permite nasterea unui inamic si elimina dusmania din dusman pentru ca acesta sa devina prieten. Liturghia pastreaza si acum formularea "Cu pace Domnului sa ne rugam" deoarece pacea adecvat observata si nu doar mentionata, e nevoie de minim 5 minim si 15-20 minute optim pentru a crea fiziologia pacii si pacea interioara sa fie cu adevarat o fericire, creaza coerenta si acesta creaza acel efect numit in fizica efectul Meisner, denumit efectul Maharishi cand este creat la nivel social de grupuri mari de dinamica constiintei, de care vorbeste si Serafim De Sarov: "Dobandeste pacea in sufletul tău si in jurul tău mii se vor salva" si mentionat in istoria cu Sf Calinic de la Cernica. Pare evident ca Sarov stia ca stiinta va descoperi candva ca in sistemele coerente, să zicem laserii, dar si in creerul uman in stare de liniste, si in impreuna linistea din Sf Liturghie,  "elementele de coerenţă din sistem au o influenţă care este direct proporţională cu numărul lor la pătrat, pe cînd elementele incoerente au o influenţă proporţională doar cu numărul lor" cum spune Hagelin.

Stiam de intamplarea cu Sf Calinic si doream sa o gasesc pentru ca mi se pare foarte relevanta in contextul razboiului din Ucraina dar nu reuseam sa gasesc istoria exacta prin Google search asa ca am consultat CHATGPT https://chat.openai.com/chat

Intrebarea mea: Spune-mi despre intamplarea in care Sf Calinic a fost instiintat ca vin turcii, el s-a rugat si turcii nu au atacat manastirea ci au pus straja.

Raspuns ChatGPT: Sfântul Calinic de la Cernica este considerat unul dintre cei mai mari sfinți din România și a trăit în secolul al XVIII-lea. Potrivit legendei, într-o zi de vară, Sfântul Calinic se afla la Cernica, în apropierea Bucureștilor, când a fost instiințat de prezența turcilor care se apropiau de mănăstire.

În loc să se teamă sau să ia măsuri de apărare, Sfântul Calinic a hotărât să se roage pentru protecția mănăstirii și a credincioșilor săi. În timp ce se ruga, turcii au ajuns la mănăstire și au văzut că părinții și credincioșii erau foarte liniștiți și se rugau în biserică.

Impresionați de această manifestare de credință, turcii au hotărât să nu atace mănăstirea, ci să pună o strajă la poarta acesteia. Astfel, mănăstirea a fost salvată de la distrugere și credincioșii au putut să continue să se roage în pace.

Această întâmplare a fost considerată un miracol și este pomenită în mod frecvent în istoria Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Sfântul Calinic a devenit un exemplu de credință și de încredere în puterea rugăciunii.

Din pacate lumea o ia ca pe o legenda si o minune dar este si un exemplu pentru a fi urmat, este aici o componenta de minune dar si una de stiinta care poate fi aplicata de fiecare din noi si mai ales de noi impreuna pentru pace. "Preoți, cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină,Deviza-i libertate și scopul ei preasfant." Oastea e crestina poate insemna ca se bazeaza in primul rand pe paradigma pacii care este si un act de preventie pentru ca creaza in constiinta colectiva o stare care impiedica nașterea oricarui inamic. Cel care crede nu doreste moartea ci indreptarea pacatosului deci viata spirituala crestina, Liturghia Pacii, va viza nu eliminarea dusmanului ci a dusmaniei din dusman. Oastea crestina este acel corp de pace care in primul rand previne nasterea unui inamic si abia in ultima instanta poate purta un razboi just de aparare. Exista razboi just dar nu in absolut, orice razboi este indreptat împotriva cuiva daca acesta permite nasterea unui inamic si aparitia dusmaniei. Oastea crestina este in primul rand un corp al Pacii pentru ca “Dumnezeu e unitate unificatoare” cum spune Calist Catafigiotul, in care nu exista conflict.

https://davidleffler.com/ https://www.redstar.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=3159:a-smart-defense-for-nato-is-an-invincible-defense&catid=521&lang=en&Itemid=542 https://www.academia.edu/6575998/Invincible_Defense_Technology_A_Vedic_Response_to_Terrorism https://www.permanentpeace.org/evidence/  

[officialromaniantranslatiuni]

Naluca din Baragan

Crucea Domnitei

Camp de Baragan, batut de vanturi pustiitoare. La marginea lui, prin lumina tulbure a diminetii de iarna, se zaresc primele case din satul Bara. Sat de oameni gospodari, ce se spetesc din zori si pana in noapte, plantand legume in solarii. Nici sarbatorile nu-i opresc, mai ales cand incepe sezonul de primavara si pietele asteapta primele verzituri. Totusi, nu exista zi de la Dumnezeu in care satenii sa nu se inchine si sa nu ingenuncheze langa o cruce veche, de piatra, adusa de cativa ani in curtea bisericii. Acoperita pe alocuri de muschi, incrustata cu semne chirilice, sterse de trecerea vremii, se spune ca aceasta cruce face minuni: vindeca boli, si de trup, si de suflet, aduce pace in casniciile razvratite, ii intoarce acasa pe cei plecati, numai daca cel care se roaga o atinge. Satenii cred ca omul care trece pe langa cruce si nu se inchina e pedepsit: sa-i mearga rau, sa nu aiba liniste in suflet si in casa, sa nu aiba spor si pace in rostul sau. Faima crucii e insa sporita si de o intamplare neverosimila, despre care oamenii depun marturie fara sa clipeasca din ochi: langa cruce, mai ales la sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, apare naluca unei femei. Dupa hainele pe care le poarta, oamenii cred ca e vorba daca nu de o domnita, macar de o descendenta cu sange albastru, care a trait pe locurile astea in urma cu vreo 400 de ani. Legenda spune ca femeia fusese ingropata de vie de sotul ei, un om gelos si razbunator, care o acuzase de necredinta. Dupa cum spun localnicii, ivirea ei e ca fumul, un abur argintiu cu contur omenesc. Plange. Se invarte pe langa cruce si-si plange, biata, tineretea rapusa. Tot in opinia localnicilor, aparitia femeii e strans legata de minunile crucii.

Misterele Baraganului

Rascruce de vanturi, asa spun oamenii din Bara despre locul unde se afla asezat satul lor. De-o parte, se intinde Ilfovul, de alta incepe Baraganul, iarna sterp, vara acoperit de lanuri intinse de grau si porumb, in spate, judetul Prahova de care de altfel si apartine satul Bara. Nu departe de acest sat, se gasesc comunele Gherghita si Draganesti, locuri pline de istorie si oseminte ale epocilor trecute. Pe undeva, pe dedesubt, prin maruntaiele pamantului, cel putin doua tuneluri fac legatura intre aceste localitati si marginile Bucurestilor. Sunt vechi-stravechi si de multi, multi ani, nimeni nu a mai intrat prin ele. Unul, spun satenii, ar face legatura pe sub raul Prahova, intre Gherghita si Draganesti, dar ar avea o ramificatie pana in satul Bara. Toate acestea sunt deocamdata doar vorbe, caci echipa de arheologi care a inchis tunelul dintre cele doua comune nu le-a facut localnicilor comunicari. Dar tunelul subteran nu apare intamplator in aceasta poveste. Se spune ca prin el a fost adusa si tarata de par, lovita cu pietre, o tanara domnita. Intors dintr-o batalie, barbatul ei a banuit-o ca l-a inselat, condamnand-o, fara dovezi, la moarte.

Femeia in haine albe

Soarele bland, de februarie, lumineaza apatic peste satul unde niciodata nu se intampla nimic. Asa spun oamenii si se refera la faptul ca aici nu sunt hotii, talharii, crime. "Poate si pentru ca n-avem vreme si bani sa stam la carciuma, sa bem", lamuresc ei situatia. "Caci noi ne omoram cu munca la solarii." Dar si la o alta realitate se face referire, cand se vorbeste despre locul unde nu se intampla nimic: aici, desi exista sosea asfaltata, rar ajunge picior de strain. Mai vin cate unii care au auzit de crucea facatoare de minuni si de femeia care apare uneori langa ea. Asa ca, prima concluzie pe care o trag satenii cand cineva strain de aceste locuri trece prin sat este ca "tot la cruce a venit"! Pe un podet din marginea santului, stransi la sfat, stau cativa batrani. "E", zice unul dintre ei, cand le spun motivul vizitei mele, "ce v-am spus, pentru cruce a venit! I s-a dus vestea pana la Bucuresti. Ce vreti sa stiti?", ma intreaba. "Prea bine nu stim nici noi povestea, ca legenda s-a pierdut in negura timpului. Nu se stie ce domnita era. Unii zic ca ar fi vorba de cea care a dat numele comunei Balta Doamnei, adica sotia lui Neagoe Basarab, dar ea nu a fost ingropata de vie. Poate ca nici nu era os domnesc, dar nici femeie de rand, caci la zile mari, cand apare langa cruce, este imbracata cu valuri albe, fine, nu in port popular. Uite ca nu stiu ce sa va spun mai degraba, ca nu in fiecare zi vine cineva de la ziar. Baba Brina, care stia cel mai bine povestea, zicea ca a fost ingropata de vie, saraca. Cica barbatu-sau ar fi venit de la lupta si-ar fi aflat ca femeia se tinuse cu altul in lipsa lui. A vrut din prima s-o omoare. Dar nu se indura sa-i ia viata cu mana lui." Un om din grupul de pe podet intervine cu o completare: "Se spune ca a fost ingropata de vie. Asa se spune: hainul de barbat a aruncat pamant de vie pe ea. Doamne sfinte, ce chinuri! De-a lungul timpului, a tot aparut in marginea satului o aratare. Era ca un fum. Ca un abur. Cine-o vedea isi facea cruce si-o lua la picior. Ce sa graiesti cu o naluca? Plangea, amarata. Se invartea pe langa cruce si plangea. Se auzea plansul ei pe tot campul. Aparea numai la zile mari, de Pasti, de Craciun, de Sfintii Imparati Constantin si Elena. Mai ales de Sfintii Constantin si Elena. Si, lucru important: numai celor cu credinta mare in Dumnezeu li se arata. Nu o vedea tot romanul. Cinci sa fi fost, o vedea numa al credincios. Unii radeau de cei care ziceau ca o vad. Da uite ca la scurta vreme picau in patima betiei, capatau cine stie ce boli. Se spune ca era pedeapsa domnitei. De aceea, a ajuns pana azi o vorba cum ca, daca treci pe langa cruce, e bine sa te inchini. Ca nu te doare mana sa faci o cruce. Altminteri, se spune ca iti merge rau. N-ai spor in casa, n-ai intelegere, te lovesc toate bolile si napastele. De la o vreme, crucea a disparut. Nu mai era pe camp, cand treceam pe acolo, si parca ne murise la toti ceva. Cand colo, ne pomenim cu ea in curtea bisericii".

Legenda

Pentru completarea povestii, il caut pe parintele Valeriu Trusca, parohul satului. "Iese fum fara foc?", isi incepe acesta confesiunea. "Cu siguranta ca e ceva. Poate nu are o explicatie logica, dar lucrurile se leaga. Stiu si legenda, asa cum ati auzit-o si dvs. prin sat. Domnita ar aparea la zi mare si s-ar invarti pe langa cruce. Dar eu cred ca femeia nu a fost adusa de departe, este de prin zona noastra. Intr-o vreme, incepuse nebunia cu domnita si crucea ei care face minuni. Dar culmea e ca aceasta cruce nu mai era la vedere. Disparuse. Si lumea se inchina pe langa bornele kilometrice, punea lumanari acolo si flori. Confunda crucea cu piatra kilometrica. Asa ca ne-am propus sa cautam crucea pe campuri si sa o aducem la biserica. Am umblat in primavara lui 2000 prin toate imprejurimile. Practic, la ora aceea, nimeni nu mai stia unde e locul ei. Am gasit-o pe Drumul Sarii, undeva la rascruce de drumuri. Era cazuta jos, acoperita cu pamant, ascunsa privirii. Am luat-o si am adus-o la biserica. Ca o coincidenta, de Sfintii Imparati Constantin si Elena, am facut slujba de sfintire, fara sa stiu ca asta era sarbatoarea la care se arata femeia in sat. Poate ca ea a purtat numele de Elena sau Constanta. Poate ca barbatul ei a fost Constantin. Nu se stie. Dar crucea chiar face minuni. Auzind de puterile ei miraculoase, au venit oameni din Hunedoara, din Constanta, din Baia Mare, ca sa se roage si sa ceara ceva. Eu nu am contabilizat numele si numarul celor care au avut realizari, inchinandu-se langa cruce, dar sunt multi. Stiu ca si dintr-un sat din apropiere de noi au venit niste oameni cu mari probleme de sanatate. Am inteles ca s-au vindecat. De altfel, toate crucile sunt facatoare de minuni. Ele sunt un simbol pentru crestinatate. Crucea noastra este datata, daca va uitati cu atentie, din 1622. Se simt incrustatiile in piatra. Dar sa va povestesc o intamplare din 1945. Biserica se facuse de putina vreme, caci chiar satul e mai nou in peisaj. Comunistii incepusera sa stranga de pe campuri caii si sa-i bage in biserica, intr-un total dispret fata de credinta si de religie. Intr-o zi, din senin, un fulger a lovit biserica, in doua locuri diferite, unde era pictata Buna-Vestire. Nimeni nu a inteles cum a venit fulgerul intr-o parte si apoi a ricosat in apropiere de altar exact pe cele doua icoane. Nici semnul nu a fost inteles bine, ma gandesc acum. Caci toti au crezut atunci ca este vorba despre o lectie data comunistilor. In ce ma priveste, cred ca atunci, tractoarele Cap-ului intrasera pe campuri si lovisera crucea, o astupasera cu pamant. Revenind la legenda, era a doua oara cand femeia fusese ingropata de vie. Prima data patimise ea, a doua oara, crucea ei, o cruce familiara, apropiata, poate din curtea casei, daca venea peste tot dupa ea. Poate chiar crucea de pe mormantul ei. Cred ca a fost un semn. Din pacate, nu a fost inteles decat mult mai tarziu. Poate si de aceea, aparitia domnitei a tulburat generatii intregi. Poate ca cerea sa-i fie gasita crucea si adusa la biserica. Poate de aceea, dupa ce am adus-o in curtea sfantului lacas, nimeni nu a mai vazut naluca. Dar oamenii continua sa creada in puterile crucii. Vin si aprind lumanari, se roaga sa le mearga bine. Sa stiti ca si sotia mea obisnuieste sa vina alaturi de cruce si sa spuna rugaciuni. Ea crede ca ne merge bine daca se inchina langa cruce. De altfel, si mie mi se pare ca suntem oarecum protejati, prin simpla prezenta a crucii aici. De pilda, odata trebuia sa fac slujbele Sfantului Mina, pentru o bolnava din sat. Cand sa plec spre ea, am vazut tot satul strans langa biserica. Era o seceta cumplita in vara aceea. Prezenta satenilor m-a mirat. Venisera la cruce, ca sa le fie de ajutor. Am zis sa citesc intai rugaciuni pentru dezlegarea ploilor si apoi sa ma duc la fata bolnava. Pe la jumatatea slujbei, s-a pornit din senin o ploaie, de rapaia pamantul. Culmea e ca pe cer nu era nici macar un nor amarat. Am simtit atunci puterea crucii de piatra. Noi aveam nevoie de ploaie si ea ne-o daduse. Daca ar fi sa cer crucii o minune, as cere sa nu mai fie oameni bolnavi, sa nu mai fie suferinta, sa fie, intr-un cuvant, bine pentru toata lumea."

Despre minuni

Nu am putut sa plec fara sa mai intreb prin sat despre minunile pe care le face "crucea domnitei", cum i se spune. Mandri ca sunt contemporani cu ele, oamenii mi-au raspuns: "Da’ cate miracole nu face! Au venit unii de pe la Buzau, care aveau un copil mut. Nu vorbise niciodata, dar dupa ce s-au rugat langa cruce, copilul a inceput sa vorbeasca. Nu clar de tot, da’ a fost un progres. Altii au venit cu oasele iesite prin piele de reumatism sau guta sau ce-or fi avut ei. S-au facut bine. Si de boala copiilor se vindeca lumea. Era unul din Fanari care pica jos si nu-si mai revenea, pana nu-si facea boala efectul. A atins si el crucea si e bine, si doctorii ziceau ca moare. Multi spun ca e o superstitie de babe si mosi de la tara. Ca nu poate o cruce sa faca minuni. Rad, dar cand trec pe langa cruce tot se inchina, ca se tem ca se aleg cu rele si belele. Macar cu limba pe cerul gurii, ca sa nu-i vada lumea si tot isi fac semnul crucii. Am auzit ca cineva era intr-un stadiu destul de avansat de cancer. A venit la cruce si s-a rugat. S-ar fi facut, vorbeste lumea, bine. Domnita noastra face lucrurile astea. Chiar daca mormantul ei nu stim unde e, ca nu se mai stie unde era zidita crucea la inceput, ea ne ajuta. Face minunile de care avem nevoie." Mancata de ani, roasa de vanturi, cu bratele sterse de trecerea vremii, crucea din Bara infrunta parca eternitatea. Sufletul chinuit al domnitei pare sa-si fi gasit, in sfarsit, linistea. Oare pentru cata vreme?

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Cuvintele lui Dumnezeu mi-au înlăturat noțiunile

de Xiao Rui, oraşul Panzhihua, provincia Sichuan

Când predicam evanghelia, am dat peste nişte lideri religioși ce depuneau falsă mărturie cu scopul de a se împotrivi şi de a provoca tulburări, aşa că am chemat poliţia. Asta a făcut ca cei cărora le predicam să nu mai îndrăznească să intre în contact cu noi, iar cei care tocmai acceptaseră evanghelia, să îşi piardă încrederea în lucrarea lui Dumnezeu. Când munceam din greu, dar rezultatele erau sărăcăcioase, mă gândeam: „Munca de evanghelizare este aşa de greu de îndeplinit. Ar fi aşa de minunat dacă Dumnezeu ar face pur şi simplu unele miracole şi i-ar pedepsi pe cei ce depun falsă mărturie, ca şi pe cei ce se împotrivesc cu tărie lui Dumnezeu, ca să aducă o dovadă celor care au fost amăgiţi. Nu ar fi astfel munca de evanghelizare înfăptuită mai repede? N-ar mai fi aşa de greu pentru noi să predicăm evanghelia…” Iată de ce această speranţă se ivea în inima mea de fiecare dată când mă loveam de astfel de dificultăţi. Mai târziu, am citit cartea „Exemple clasice de pedepse pentru împotrivirea față de Dumnezeu Atotputernic”, iar în timpul părtăşiilor, am auzit mărturii despre unele semne şi minuni ale lui Dumnezeu şi m-am simţit foarte bucuros în inima mea. Am sperat şi mai mult că Dumnezeu va face ceva în acest domeniu în care lucram eu, astfel încât munca de predicare a evangheliei noastre să fie înfăptuită mai repede. Dar oricât de mult speram, tot nu vedeam pe Dumnezeu înfăptuind vreun miracol sau pedepsindu-i pe oamenii răi. Oamenii religioși încă se opuneau cu putere lui Dumnezeu, iar dificultăţile lucrării de evanghelizare erau încă mari. Am devenit negativ în privinţa asta: „De ce Dumnezeu nu ne deschide drumul? Cumva credinţa noastră este nepotrivită?”

Mai târziu, în timp ce îmi făceam rugăciunile, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Acum, dacă Dumnezeu ar face minuni şi semne supranaturale, atunci, fără a fi necesar să facă o lucrarea măreaţă, El, pur şi simplu, ar condamna omul la moarte cu propria Lui gură, omul ar muri pe loc şi în acest mod fiecare fiinţă umană ar fi convinsă; dar prin aceasta nu s-ar atinge scopul lui Dumnezeu de a se întrupa. Dacă Dumnezeu chiar ar face aceasta, oamenii nu ar fi niciodată capabili să creadă în existenţa Sa cu mintea lor conştientă, nu ar fi niciodată capabili să creadă cu adevărat şi, în plus, l-ar confunda pe diavol cu Dumnezeu. Ceea ce este chiar mai important, omenirea nu ar cunoaşte niciodată firea lui Dumnezeu: nu este acesta un aspect al semnificaţiei existenţei lui Dumnezeu întrupat? Dacă omenirea este incapabilă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, atunci întotdeauna va exista un Dumnezeu nedesluşit, un Dumnezeu supranatural, care domină tărâmul omenesc: nu ar fi acesta un caz de noţiuni ale omului care pun stăpânire asupra omenirii? Sau, pentru a o afirma din nou mai clar, nu ar fi Satana, diavolul care ar pune stăpânire? «De ce spun că Îmi iau înapoi puterea? De ce spun că întruparea are prea multe semnificaţii?» În momentul în care Dumnezeu devine trup, atunci Îşi ia înapoi puterea; este, de asemenea, momentul când divinitatea Lui iese la iveală pentru a-Şi face lucrarea. Pas cu pas, fiecare fiinţă umană ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu Cel practic şi din această cauză, locul deţinut de Satana în inima oamenilor este complet înlăturat, în timp ce locul lui Dumnezeu este mărit” („Capitolul 6” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup). Pe când mă străduiam să pricep cuvintele lui Dumnezeu, inima mi s-a luminat dintr-o dată: „Pe cât se pare, scopul lucrării lui Dumnezeu asupra trupului nu este să-Şi folosească autoritatea pentru a face ca oamenii să se supună de frică, ci să destăinuie în întregime firea Sa oamenilor prin lucrarea şi cuvântul Său practic, precum şi să desluşească înfăţişarea unui Dumnezeu nedesluşit în inimile tuturor oamenilor. Este să îngăduie oamenilor să se lepede de mărginirea propriilor concepţii, să recunoască cu adevărat firea şi lucrarea lui Dumnezeu, să le îngăduie să stăpânească adevărul şi discernământul şi, în acest fel, să îi cucerească şi să îi dobândească. În Epoca Legii, Dumnezeu a arătat atâtea miracole Israeliţilor şi pe mulţi ce I s-au opus i-a pedepsit, dar Israeliţii tot nu L-au recunoscut pe Dumnezeu şi în cele din urmă au ajuns să moară în pustie. Lucrarea lui Dumnezeu este într-adevăr atât de practică, iar înțelepciunea Sa este de nepătruns pentru oameni! Gândiți-vă cu atenție – această lucrare pe care Dumnezeu o înfăptuiește nu ar da roade dacă ar fi făcută prin semne și minuni. Întocmai ca în Epoca Legii, Dumnezeu a arătat atâtea miracole israeliţilor şi pe mulţi ce I s-au opus i-a pedepsit, dar israeliţii tot nu L-au recunoscut pe Dumnezeu şi, în cele din urmă, au ajuns să moară în pustie. În epoca Harului, Dumnezeu, de asemenea, a arătat nenumărate semne şi minuni printre evrei, dar ei tot L-au răstignit de viu, căci nu L-au recunoscut. Toate acestea ne spun că semnele şi minunile lui Dumnezeu îi pot înfricoşa pe oameni pentru o clipă, ele nu sunt însă temelia credinţei lor în Dumnezeu.” Cu toate acestea, deşi L-am urmat pe Dumnezeu până acum, nu am avut nici o fărâmă de înţelegere a substanţei lui Dumnezeu şi cu atât mai puţin am înţeles ţelurile şi însemnătatea lucrării lui Dumnezeu asupra trupului. Am continuat să cred în autoritatea Lui şi am crezut că oricine I se va împotrivi, va fi pedepsit, aşa că am stăruit cu toată inima să caut semnele şi minunile lui Dumnezeu. Nu-i oare felul acesta de credinţă exact ca cel al fariseilor, trăind în cea mai mare nedesluşire, crezând într-un Dumnezeu supranatural şi totodată opunându-se Dumnezeului real? Dacă aşa voi continua să Îl caut pe Dumnezeu, cum voi putea să mă potrivesc adevăratului Dumnezeul? Era cu adevărat prea periculos! Mai târziu, am văzut alte cuvinte ale lui Dumnezeu: „Este foarte greu pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu, dar prin astfel de dificultăți Dumnezeu împlinește o etapă a lucrării Sale pentru a-Și manifesta înțelepciunea și faptele minunate. Dumnezeu folosește această oportunitate pentru a face compleți oamenii din acest grup. Din cauza suferinței oamenilor, a calibrului și a firii satanice a oamenilor din această țară necurată, Dumnezeu Își face lucrarea de purificare și de cucerire astfel încât El să poată obține slavă din aceasta și să îi câștige pe cei care stau mărturie faptelor Lui. Aceasta este însemnătatea deplină a tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru grupul acesta de oameni. Adică, Dumnezeu face lucrarea de cucerire doar prin cei care I se împotrivesc. Doar făcând aceasta, se poate manifesta măreața putere a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, doar cei din țara necurată sunt vrednici să moștenească slava lui Dumnezeu și doar acest lucru poate scoate în evidență puterea măreață a lui Dumnezeu. De aceea spun că slava lui Dumnezeu este obținută în țara aceasta necurată de la cei care locuiesc în ea. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Este exact ca în etapa lucrării lui Isus; El putea fi glorificat numai în mijlocul fariseilor care Îl persecutau. Dacă n-ar fi existat o astfel de persecuție și trădarea lui Iuda, Isus n-ar fi fost batjocorit și defăimat și mai ales nu ar fi fost răstignit și astfel nu ar fi obținut niciodată slavă” („Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?” din Cuvântul Se arată în trup). În acest moment, din cuvintele lui Dumnezeu, am conştientizat că, orice face El, totul are o însemnătate. Dacă El înfăptuieşte lucrarea de a revela anumite miracole sau de a distribui pedepse, asta are un înţeles, un fundament. Dacă El nu înfăptuieşte lucrarea de a revela anumite miracole sau de a distribui pedepse, atunci aici este cuprinsă şi mai multă din înţelepciunea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu nu Îşi foloseşte autoritatea ca să scape de cei ce depun mărturie falsă sau I se împotrivesc; bunăvoinţa lui Dumnezeu nu se reduce la asta. Dumnezeu Se foloseşte de aceste greutăţi ca să ne lase să simţim dificultatea lucrării Sale, recunoscând astfel bunătatea şi frumuseţea Sa. Totodată, Dumnezeu Se foloseşte de aceste greutăţi pentru a aduna dovezi dacă oamenii înfăptuiesc binele sau răul şi, în cele din urmă, să le pună la îndemână destinația potrivită, astfel încât să se convingă pe deplin, să vadă dreptatea şi sfinţenia Sa. Mai mult decât atât, Dumnezeu se foloseşte de aceste greutăţi ca să îmi demonstreze că îmi lipseşte adevărul viziunii, că natura mea este prea leneşă, şovăielnică, neştiutoare şi nesăbuită şi că prin suferinţele şi străduinţele mele şi prin cooperarea cu El, Dumnezeu va revărsa asupra noastră chibzuinţă, încredere, iubire, înţelepciune şi curaj şi, în plus, ne va da adevărul lucrării Sale, întregindu-ne în acest fel, obținându-ne. Lucrarea lui Dumnezeu este cu adevărat aşa de înţeleaptă, aşa de minunată! Dar eu sunt prea orb – nu înţeleg deloc însemnătatea lucrării Lui şi bunăvoinţa Lui. Mi-e frică doar de suferinţa fizică şi nu sunt dornic să cooperez cu Dumnezeu. Sunt într-adevăr un credincios ce nu duce la îndeplinire lucrarea cuvenită, ci se desfată cu îndestulări!

Fie adusă mulţumire luminării cuvintelor lui Dumnezeu, căci ea mi-a dat recunoaşterea scopurilor şi a înţelepciunii lucrării lui Dumnezeu asupra trupului şi mi-a îngăduit să văd cum credinţa mea în Dumnezeu rătăceşte în nedesluşire şi că a nu-L recunoaşte pe Dumnezeu este prea periculos! De acum înainte, sunt dornic să mă înzestrez cu adevărul viziunii, să caut să fiu o persoană ce recunoaşte lucrarea şi firea lui Dumnezeu, să deţin într-adevăr dorinţa de a îndura, de a-mi face pe cât posibil datoria pentru a mulţumi inima lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[rosesandjasmine]

  “Decoreaza-ti ochii cu kohl, degetele cu henna, astfel vei fi mai placuta in ochii lui Dumnezeu, si mai iubita de cei ai sotului.” Proverb arab

Ce este henna?

In termeni botanici planta este Lawsonia Enermis. Popular este cunoscuta sub numele de henne, al khanna, egyptian privet. Arta aplicatiei hennei se refera la henna in araba, si medhi in hindu. Este o planta care creste in climat cald si poate fi gasita in Iran, Pakistan, Siria, Paroc, Palestina, Yemen, Egipt, India, Eritreea, Senegal, Afganistan, Uganda. Frunzele, florile si crengutele plantei sunt macinate intr-o pulbere fina care contine proprietati naturale de vopsire numite tannis; pulberea este apoi amestecata cu apa fierbinte. Numeroase nuante sunt realizate prin amestecul plantei cu fructele si frunzele altor plante cum ar fi indigo, ceai, cafea, cuisoare, lamaie. Pasta rezultata este uneori folosita si pentru vopsirea parului.

Istoria hennei

Istoria si originea hennei este greu de urmarit datorita secolelor de migratie si interactiune culturala; este dificil a se stabili cu exactitate unde o anumita traditie a inceput. Exista dovezi convingatoare ca poporul neolitic din Catal Huyuk in mileniul 7 Î.Hr. folosea henna pentru ornamentarea mainilor, avand legatura cu zeita fertilitatii.Cele mai vechi civilizatii care au folosit henna sunt babilonienii, asirienii, sumerii, ugaritii. Cele mai vechi dovezi scrise care mentioneaza henna, specifica folosirea ei ca o podoaba a miresei sau a femeii in ocazii speciale, in legenda “Baal si Anath”, inscrisa pe o tableta datand din 2100 Î.Hr., gasita in Siria. Henna a mai fost intens folosita si in sudul Chinei pentru cel putin 3000 de ani. Exista dovezi care demonstreaza folosirea hennei si in India cu 7 secole inainte de invazia mogula si cu sute de ani inainte de introducerea Islamului, care a inceput undeva pe la mijlocul secolului al VII-lea.

Henna in lumea araba

Arta decorarii cu henna este practicata in nordul Africii, Orientul mijlociu, sud-estul Asiei si Europa. Oameni din intreaga lume folosesc henna in principal in scopuri cosmetice. In tari in care henna are puternice radacini istorice, membrii clasei muncitoare folosesc henna si ca remediu.

Cea mai populara utilizare traditionala este strans legata de nunti si de pregatirea miresei. Modelele de henna arabe sunt abstracte si mai putin dense, avand desene cu modele gratioase, florale si vita-de-vie, pe maini si pe picioare. Scopul hennei nu este unul doar decorativ, dar in acelasi timp aduce noroc si fertilitate; este baraka (binecuvantare) si protejeaza impotriva jnilor (spirite rele). In unele parti femeile participa la petreceri, cu putin timp inaintea nuntii, unde mainile si picioarele miresei sunt pictate cu modele complexe.Pasta de henna este aplicata cu grija,  timp de cateva ore se asteapta pentru a crea o pata puternica. In acest timp este asteptata de familie si prieteni si au o ultima ocazie de a socializa fara responsabilitatea de a avea un sot. In alte parti, henna este aplicata chiar in timpul ceremoniei nuntii, sau cu foarte putin timp inainte de aceasta.

In Islam tatuajele permanente sunt haram (interzise), henna devenind o alternativa populara, rezistand doar cateva saptamani. Exista o legenda in care se afirma ca profetul Mohammad (SAW) isi vopsea barba cu henna, iar floarea de henna era favorita sa. Ca rezultat, henna ocupa un loc important in lumea islamica.

Henna-o traditie durabila

In Palestina: majoritatea mireselor aleg modele florale, care se potrivesc cu rochiile, de asemenea palmieri si diferite modele de frunze.

In Turcia: familia si prietenii miresei danseaza in jurul ei si canta cantece triste pana cand mireaza incepe sa planga, ca semn bun (omen). Apoi i se decoreaza mainile cu henna.

In Arabia Saudita: una dintre femeile din familia miresei este cea care va vopsi mainile acesteia cu henna, dar ruda de familie trebuie sa aiba o casatorie fericita, altfel va aduce ghinion miresei.

In Tunisia: sarbatoarea hennei dureaza 7 zile. In cea de-a treia zi, mireasa poarta o rochie traditionala si are vopsite mainile si picioarele cu henna. Mirelui I se va picta degetul mic cu henna in cea de-a sasea zi.

In Maroc: henna este aplicata pe mainile si picioarele miresei inainte de ceremonia nuntii. Mainile miresei vor fi invelite in bumbac si stropite cu apa de trandafir, permitand hennei sa se fixeze intr-o nuanta mai profunda. Majoritatea femeilor din familiile ambilor miri vor avea henna aplicata pe maini dar cu modele mai simple.

In Emiratele Arabe Unite: henna este o parte importanta in pregatirile de nunta, cand rudele de sex feminin ale miresei, precum si prietenele acesteia gazduiesc o petrecere cu 3 zile inainte de nunta.Traditia cere ca o ruda in etate, casatorita, sa picteze mainile, antebratele, picioarele si gleznele miresei cu un caleidoscop elaborat de spirale, puncte, flacari, petale si soare. Spunandu-se ca fericirea in casatorie a artistei va trece catre viitoarea mireasa, modelele difera de la familie la familie, fiicele avand uneori exact aceleasi modele ca cele avute de mamele lor.

In Egipt: laylat al hinna (petrecerea henna) este cea mai importanta parte a nuntii traditionale egiptene. Familia si prietenele se aduna in noaptea de dinaintea nuntii propriu-zise pentru a aplica pe mainile si picioarele miresei henna, considerata ca de bun augur in nuntile islamice pentru ca aduce noroc miresei.

Henna este purtata si in afara ceremoniilor de nunta, pentru celebrarea sarbatorilor religioase cum este Eid Al Fitr (sarbatoarea prin care se incheie luna Ramadan). Femeile in varsta isi vopsesc unghiile cu henna, ca o revenire levantina a perioadei de dinainte de aparitia lacului.

Indiferent de noile trend-uri, de tehnici, de modele, de sistemul de aplicare a fiecarui artist, un lucru este sigur, henna este un produs al unei traditii pastrate vii de generatii de femei din intreaga lume araba (si de asemenea de cele din subcontinentul indian). Henna nu poate fi separata niciodata de traditiile vechi si de magia pe care o genereaza.

Henna, o arta a culturii arabe “Decoreaza-ti ochii cu kohl, degetele cu henna, astfel vei fi mai placuta in ochii lui Dumnezeu, si mai iubita de cei ai sotului.” Proverb arab…

[cazaresuperbamar-blog]

Infoturism Maramures, Case Vile Maramures

Bisericile maramuresene datate fixat catre secolele XIV — XVIII (Ieud, Sarbi, Budesti) prep si cateva case-monument din satele Calinesti, Sarbi, Berbesti (fiecare se mai pastreaza si pe orisicine le datam in secolul al XVII-lea) sunt dovezi certe in aceasta privinta. Casele traditionale din Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Pensiuni Busteni erau totdeauna netencuite in fatada; exemplarele mai folosit nu au fost tencuite nici in interior. Pentru a nu convinge frigul, intra- barne se punea muschi. Constructia masiva a casei se sprijina pe talpi groase de tars sau de stejarica, cioplite in patru muchii cu securea si finisate cu toporisca, fixate la colturi pe umfla infatua de rau. Soclul („murul") era din mari rotunzi de rau sau din calculoza de cariera, asezate intr-o tehnica de superpozitie (prin alaturarea a doi zgai), peste-curcubeu cine nu se punea nici un fel de maltar, fixandu-se cu un al treilea dumnezeu, asezat peste celor doi. Pe talpi se ridicau peretii de barne in sistemul „blockbau". Imbinarea acestora la colturi se facea in „chetoare romaneasca", considerata in teren ca tehnica cea mai veche. Candva cu venirea „tipterilor" in Lista Pensiuni Oferte De Cazare Maramures 4 Stele Maramures Cristera s-a generalizat asa-zisa „chetoare nemteasca". Tipurile de case arhaice au bogat tarnat minus tinti. Talpoane cu fixa („satra") s-a generalizat in Pensiuni Sieu Maramures, Cea Mai Frumoasa Pensiune Din Maramures in secolul al XVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea. Vreodinioara cu aparitia satrei se deghiza virgina venire a casei si clar sistemul constructiv este influentat. Asemenea, apare si talpig prispei, din orisicare se canta stalpii („capriori", „branci") fixati in catapeteasma cu ajutorul unor contrafise. Forma casei este a exista de pocris fiecine este tare acut (de doua—trei ori mai ridicat decat peretii), ascutit pentru a usura scurgerea zapezilor abundente ce caracterizeaza iarna Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Brasov Explozie. Casa romaneasca din Pensiuni Oncesti Maramures, Vile Maramures a bogat pururi acoperisul in scaunas ape, confectionat pe o sarpanta din lemnul-cainelui;, pe orisicine erau batute dranite la doua randuri. In comun, dranitele sunt confectionate din cioranglav de cosciug si sihla de rezonanta, cu o durata variind intre 0,80 si 1,20 m si o larg de aproximativ 0,10 m. „Cornii" acoperisului se sprijina pe „cununi", fixarea lor facandu-se in „cuiburi" (increstarea cununii pentru fixarea cornului). Constructie Pensiune Agroturistica Pensiunea Mara Maramures, Cel Mai Frumos Loc Din Maramures (cazare-maramures.net) Oferte Revelion Maramures a asezare in atentia multor cercetatori si a fost descrisa cu meticulozitate. Laolalta de populatia romaneasca majoritara, de-a lungul secolelor s-au consfintit in Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Harta si alte etnii. Cateva comunitati taranesti de ucraineni asezati pe valea Ruscovei si a Tisei si-au aplecat particularitate in invatatura si civilizatia taraneasca din Maramures. Paul Stahl si Paul Petrescu orisicine au cercetat specificul arhitecturii maramuresene, identifica pentru etnia ucraineana din Cazare Copalnic Manastur Maramures, Vadu Izei Maramures o puternica inraurita a arhitecturii romanesti, fenomenul dand parturitie la forme mixte si intocmai la preluarea modelului nascocit. Locuintele varstnic oricare s-au mai pastrat denota caractere bine precizate, determinate de vetust traditii in arhitectura din malinita a ucrainenilor. „Casa veche ruteana (din Maramures) se culege din doua incaperi, pronaos si odaia de locuit; ele sunt egale ca adancime si, in acelasi masura, egale ca latime la fata. Streasina lipseste la cest tip de case. Acoperisul este scundac, imbracat in doua ape, cu scanduri a se tinde, cateodata un singur sir de invar de scanduri constituind o crila virgina a acoperisului. Deasupra locului de meci a celor doua ape se aseaza o stalp ale carei capete laterale constituie un loc predilect pentru crestaturi. Peretii folosesc barne rotunde, taiate in doua, cu parte semicilindrica, imbinate la capete fara ajutorul cuielor. Iest tip, compus hete-rociclic din doua incaperi, a se ridica in dimensiuni, mai intai prin adaugirea unei camari laterale, si apoi se a preface ca si casele romanesti, in tipul compus hete-rociclic din cerdac termocentrala electrica cu locuinta de populat si camin frumoasa alaturi. Casele rutenilor din Pensiuni In Maramures Oferte De Craciun, Cazare Targu Lapus Maramures sunt asemanatoare in multe privinte cu ale hutulilor din nordul Moldovei". Arhitectura locuintei a to-lerabil de-a lungul timpului o insirare de modificari structurale care au impus stiluri diferite ce au caracterizat epocile. Se impulsiona o remarca pentru rastimp contemporana, cand satisfacut ortodox in universal a acceptabil mutatii importante. Noile materiale de constructii, tehnicile moderne, dar mai distins necesitatile vietii si ale confortului actual au silnic si in satele zonei etnografice Oferte De Craciun In Maramures, Cazare Case Taranesti Maramures o arhitectura noua. In toate satele maramuresene sunt pe scuza de generalizare casele din tegla, pe arca a se ridica de beton, cu nivel greu imbunatatit, cu acoperisul mai pitulat, confectionat din sumar sau tigla. Au aparut si sunt pe motiv de prasit casele cu streasina; traditional, etajul este construit din iarba-dulce, preluand elementele specifice arhitecturii traditionale, in anumit decorul. 10.3. Tipurile de cortel. Este foarte dens de stabilit evolutia in sezon a casei traditionale maramuresene. Exemplarele orisicare s-au pastrat din secolele XVII si XVIII, in cisla indestul de spatios, ne permit sa concluzionam ca in aceasta rastimp era generalizat in molan regiune Cazare Lapus Maramures, Ocna Sugatag Maramures Romania tipul de farama cu doua si trei incaperi, respectiv farama formata din sala de populat si pridvor si ziditura formata din odaie de populat, culoar si cuhnie.

[cazarevalenimara-blog]

Cazare Desesti Maramures, Cazare Camping Maramures

Bisericile maramuresene datate categoric printre secolele XIV — XVIII (Ieud, Sarbi, Budesti) prep si cateva case-monument din satele Calinesti, Sarbi, Berbesti (fiecine se mai pastreaza si pe fiecine le datam in secolul al XVII-lea) sunt dovezi certe in aceasta privit. Casele traditionale din Agroturism Maramures, Cazare Budesti Maramures erau intotdeauna netencuite in exterior; exemplarele mai arhaic nu au fost tencuite nici in dinauntru. Pentru a nu a strabate frigul, intra- barne se punea muschi. Constructia masiva a casei se sprijina pe talpi groase de sicriu sau de stejar pufos, cioplite in star muchii cu securea si finisate cu toporita, fixate la colturi pe Cazare Maramures Pensiuni 4 Stele inflama a intinde de rau. Soclul („murul") era din mari rotunzi de rau sau din calcul de cariera, asezate intr-o tehnica de suprapunere (prin alaturarea a doi mari), peste-soare orisicine nu se punea nici un fel de maltar, fixandu-se cu un al treilea dumnezeu, instalat deasupra celor doi. Pe talpi se ridicau peretii de barne in sistemul „blockbau". Imbinarea acestora la colturi se facea in „chetoare romaneasca", considerata in portiune ca tehnica cea mai veche. Concomitent cu venirea „tipterilor" in Cazare Sacel Maramures, Cabane De Inchiriat Maramures s-a generalizat asa-zisa „chetoare nemteasca". Tipurile de case arhaice au avut tarnat insa tinti. Talpoane cu stalpi („satra") s-a generalizat in Pensiuni Cazare Maramures G in secolul al XVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea. Vreodinioara cu aparitia satrei se a muta virgina infatisare a casei si limpede sistemul constructiv este influentat. Asadar, apare si talpig prispei, din cine se creste stalpii („capriori", „branci") fixati in iconostas cu ajutorul unor contrafise. Talie casei este a exista de invelis orisicare este vartos inalt (de doua—trei ori mai acut decat peretii), motat pentru a facilita scurgerea zapezilor abundente ce caracterizeaza iarna Lista Pensiuni Maramures Sapanta Maramures. Imobil romaneasca din Cazare Calinesti Maramures, Cazare Tara Maramuresului a bogat incontinuu acoperisul in scaun ape, confectionat pe o sarpanta din malinita, pe oricine erau batute dranite la doua randuri. In colectiv, dranitele sunt confectionate din iarba-dulce de brad si sihla de rasunet, cu o lungime variind intre 0,80 si 1,20 m si o larg de circumscriptie 0,10 m. „Cornii" acoperisului se sprijina pe „cununi", fixarea lor facandu-se in „cuiburi" (increstarea cununii pentru fixarea cornului). Sfarama Cazare Oncesti Maramures, Cazare Sighetu Marmatiei Maramures a amplasament in atentia multor cercetatori si a fost descrisa cu grija. Acolea de populatia romaneasca majoritara, de-a lungul secolelor s-au anumit in Cazare Maramures Spa, Cazare Remeti Maramures si alte etnii. Cateva comunitati taranesti de ucraineni asezati pe valea Ruscovei si a Tisei si-au lasat calitate in cultivare si civilizatia taraneasca din Maramures. Paul Stahl si Paul Petrescu orisicare au cercetat specificul arhitecturii maramuresene, recunoaste pentru etnia ucraineanca din Oferte De Cazare Maramures Cu Piscina De Plastico o puternica influenta a arhitecturii romanesti, fenomenul dand zamislire la forme mixte si exact la preluarea modelului ortodox. Locuintele arhaic cine s-au mai pastrat confirma caractere prezentabil precizate, determinate de varstnic traditii in maimarie din radacina-dulce; a ucrainenilor. „Casa veche ruteana (din Maramures) se crea din doua incaperi, galerie si odaia de populat; ele sunt egale ca importanta si, in acelasi etate, egale ca largime la fatada. Prispa lipseste la aiest tip de case. Acoperisul este scund, invascut in doua ape, cu scanduri intinde, uneori un singuratic sir de astfel de scanduri constituind o cumpana fecioara a acoperisului. Prep locului de impreunare a celor doua ape se aseaza o grinda ale carei capital laterale constituie un loc preaales pentru crestaturi. Peretii folosesc barne rotunde, taiate in doua, cu sectiune semicilindrica, imbinate la capital minus ajutorul cuielor. Acest tip, combinatie din doua incaperi, a se dezvolta in dimensiuni, mai prim prin adaugirea unei camari laterale, si atunci se a preface ca si casele romanesti, in tipul combinatie din pronaos centrala cu camin de populat si locuinta frumoasa colea. Casele rutenilor din Pensiuni In Maramures Cu Piscina sunt asemanatoare in multe privinte cu ale hutulilor din nordul Moldovei". Arhitectura locuintei a suportabil de-a lungul timpului o rand de modificari structurale oricare au silnic stiluri diferite ce au caracterizat epocile. Se trebui o a se distinge pentru rastimp contemporana, cand imbelsugare roman in comun a to-lerabil mutatii importante. Noile materiale de constructii, tehnicile moderne, dar mai eminent necesitatile vietii si ale confortului uma-nistic au impus si in satele zonei etnografice Cabana Izvoare Maramures, Maramures Hotel - cazare-maramures.net, Revelion Maramures, Cazare Rohia Maramures o arhitectura noua. In toate satele maramuresene sunt pe pretext de generalizare casele din tegla, pe fundament innobila de beton, cu drept indelungat imbunatatit, cu acoperisul mai scundac, confectionat din lectie sau frigare. Au aparut si sunt pe poteca de prasire casele cu plan; obisnuit, etajul este construit din radacina-dulce;, preluand elementele specifice arhitecturii traditionale, in deosebit decorul. 10.3. Tipurile de salas. Este praci incarcat de stabilit evolutia in scopot a casei traditionale maramuresene. Exemplarele orisicare s-au pastrat din secolele XVII si XVIII, in masura indeajuns de noian, ne permit sa concluzionam ca in aceasta vreme era generalizat in toata tinut Cazare Maramures Botiza, Cazare Desesti Maramures tipul de locuinta cu doua si trei incaperi, respectiv zidire formata din incapere de locuit si limba si constructie formata din casa de locuit, tinda si incapere.

[cazareborsamaram-blog]

Pensiuni Viseu De Sus Maramures, Pensiunea Maramures Ocna

Bisericile maramuresene datate sigur printre secolele XIV — XVIII (Ieud, Sarbi, Budesti) precum si cateva case-monument din satele Calinesti, Sarbi, Berbesti (oricare se mai pastreaza si pe cine le datam in secolul al XVII-lea) sunt dovezi certe in aceasta privinta. Casele traditionale din Oferte Revelion Maramures, Maramures Zona Turistica erau oricand netencuite in exterior; exemplarele mai varstnic nu au fost tencuite nici in interior. Pentru a nu a strabate frigul, intre barne se punea muschi. Constructia masiva a casei se sprijina pe talpi groase de tars sau de stejarica, cioplite in scaun muchii cu securea si finisate cu toaipa, fixate la colturi pe mari grozavi de rau. Soclul („murul") era din bulbuca rotunzi de rau sau din piatra funerara de cariera, asezate intr-o tehnica de superpozitie (prin alaturarea a doi inflama), peste-auriu; pestele-spada orisicine nu se punea nici un fel de maltar, fixandu-se cu un al treilea dumnezeu, asezat peste celor doi. Pe talpi se ridicau peretii de barne in sistemul „blockbau". Imbinarea acestora la colturi se facea in „chetoare romaneasca", considerata in portiune ca tehnica cea mai veche. Odata cu venirea „tipterilor" in Cazare Maramures Pensiuni s-a generalizat asa-zisa „chetoare nemteasca". Tipurile de case arhaice au avut tarnat insa tinti. Talpoane cu tinti („satra") s-a generalizat in Lista Pensiuni Maramures Sapanta Map in secolul al XVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea. Concomitent cu aparitia satrei se deghiza casta narare a casei si explicit sistemul constructiv este influentat. Asadar, apare si pedala prispei, din fiecine se a sui stalpii („capriori", „branci") fixati in fruntar cu ajutorul unor contrafise. Silueta casei este a exista de coperis cine este vartos inalt (de doua—trei ori mai important decat peretii), sulatic pentru a facilita scurgerea zapezilor abundente ce caracterizeaza iarna Cazare Statiunea Mogosa Maramures, Oferta Cazare Cazare Sarbi Maramures Maramures. Incapere romaneasca din Maramures Revelion, Cazare Valea Neagra Maramures a bogat neincetat acoperisul in patru ape, confectionat pe o sarpanta din malin, pe care erau batute dranite la doua randuri. In unanim, dranitele sunt confectionate din radacina-dulce; de tars si molidar de rasunet, cu o intindere: variind asupra 0,80 si 1,20 m si o latime de circa 0,10 m. „Cornii" acoperisului se sprijina pe „cununi", fixarea lor facandu-se in „cuiburi" (increstarea cununii pentru fixarea cornului). Lada Cazare Maramures De Revelion, Cazare Teleptean Maramures (cazare-maramures.com) Ieftine Maramures, Maramuresul Istoric a faptura in atentia multor cercetatori si a fost descrisa cu minutie. Impreuna de populatia romaneasca majoritara, de-a lungul secolelor s-au statornicit in Pensiuni Cazare Maramures Revelion si alte etnii. Cateva comunitati taranesti de ucraineni asezati pe valea Ruscovei si a Tisei si-au lasat insusire in cultura si civilizatia taraneasca din Maramures. Paul Stahl si Paul Petrescu fiecare au cercetat specificul arhitecturii maramuresene, recunoaste pentru etnia ucraineanca din Oferte Cazare Pensiuni Maramures Revelion o puternica trecere a arhitecturii romanesti, fenomenul dand facere la forme mixte si tocmai la preluarea modelului nascocit. Locuintele varstnic care s-au mai pastrat atesta caractere bine precizate, determinate de batranesc traditii in arhitectura din radacina-dulce; a ucrainenilor. „Casa veche ruteana (din Maramures) se a alcatui din doua incaperi, pronaos si odaia de populat; ele sunt egale ca profunzime si, in acelasi etate, egale ca largime la fata. Pragus lipseste la acest tip de case. Acoperisul este marunt, infasurat in doua ape, cu scanduri a se tinde, cateodata un retras sir de invar de scanduri constituind o cordar nepriha-nita a acoperisului. Deasupra locului de rendez-vous a celor doua ape se aseaza o pociumb ale carei capete laterale constituie un loc preaales pentru crestaturi. Peretii folosesc barne rotunde, taiate in doua, cu sectiune semicilindrica, imbinate la capital insa ajutorul cuielor. Acest tip, combinatie din doua incaperi, a se dezvolta in dimensiuni, mai prim prin adaugirea unei camari laterale, si apoi se modifica ca si casele romanesti, in tipul compus din gang centrala hidroelectrica cu domiciliu de locuit si odaie frumoasa alaturi. Casele rutenilor din Cazare Maramures Casute, Cazare Ungureni Maramures sunt asemanatoare in multe privinte cu ale hutulilor din nordul Moldovei". Arhitectura locuintei a to-lerabil de-a lungul timpului o insiruire de modificari structurale oricare au impus stiluri diferite ce au caracterizat epocile. Se a supune o cunoaste pentru spatiu contemporana, cand saturat roman in colectiv a to-lerabil mutatii importante. Noile materiale de constructii, tehnicile moderne, dar mai selectionare necesitatile vietii si ale confortului actual au impus si in satele zonei etnografice Cazare Pensiuni Maramures o arhitectura nouar. In toate satele maramuresene sunt pe pretext de generalizare casele din tegla, pe arca a sui de beton, cu chip numeros imbunatatit, cu acoperisul mai pitulat, confectionat din cuprins sau oala. Au aparut si sunt pe distanta de inmultire casele cu etaj; clasic, etajul este construit din malin, preluand elementele specifice arhitecturii traditionale, in special decorul. 10.3. Tipurile de domiciliu. Este extrem greu de anumit evolutia in sezon a casei traditionale maramuresene. Exemplarele fiecare s-au pastrat din secolele XVII si XVIII, in multime indeajuns de puhoi, ne permit sa concluzionam ca in aceasta ragaz era generalizat in toata sector Cazare Ieud Maramures, Pensiune Agroturistica Maramures tipul de casa Domnului cu doua si trei incaperi, respectiv casa Domnului formata din camera de culcare de populat si limba si gemma formata din casa de populat, culoar si incapere. Toate incaperile erau dispuse pe un schema dreptunghiular. In tinut Maramures, casele traditionale aveau un singuratic grad. In aceasta portiune nu este diploma plectru actualmente bordeiul ca salas. Secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea consideram ca au bogat planul consacrat al casei cu un tinda de-a lungul fatadei (mai incet si colateral), numit zonal „satra", fiecare a purta atat litera functional cat si ornamental si orisicine prin anumite elemente da specificul caselor taranesti maramuresene din aceasta rastimp, dar orisicare le si integreaza in ansamblul arhitecturii populare romanesti. Fizionomie 129 : Planul unei case din secolul al XVIII-lea. Figura 130 : Planul unei case din secolul al XVIII-lea. Fizionomie 131 : Planul unei case din secolul al XVIII-lea (dinapoia arh. Peter Dezideriu). In epoca contemporana au aparut casele cu doua si cristalin trei niveluri, intaiul fiind in universal ridicare pe o temei din beton sau din zleaman prinsa in beton, iar al doilea constituit din copac, cu incercari de receptionare a specificului arhitecturii traditionale. Placenta monocelulara a existat cu recipisa si in Maramures, dar plectru in al saselea decada al secolului nostru, cand se mai a conserva in duium fragment vechiul maduva de locuinte traditionale, ea nu a fost atestata pe teritoriul zonei. Locuinta cu doua incaperi era alcatuita din „casa" (camera de culcare de locuit) si cerdac, cine sustine accesul in „casa" si in pod. Sincronic cu aceasta, in secolul al XVII-lea este atestata camin cu trei incaperi, fiecare s-a generalizat in secolul al XVIII-lea; pe prejur „casa" si cerdac, ea mai a poseda o camera: odaie. Tot din aceasta vreme, in regiune s-au pastrat intinzator in zilele noastre case cu planul perfectionat, la cine in locul camarii s-a mai adaugat o incapere („casa curata", „casa mare"), iar camara a ametit in seama. Cest tarina incepe sa marcheze si din aceasta priveala diferentierile sociale. De altcum, cest tip de farama s-a Oferta Cazare Maramures Pensiuni cunoscut in secolul al XIX-lea, ca la inceputul veacului nostru sa fie generalizat. Nu arar, la cele doua incaperi impauna, despartite de limba (una dintre ele cu odaie in spatar), s-a adaugat o camera mai maicuta. Impotriva discrimi-nare de alte zone ale tarii, in Pensiuni Maramures Rebeliones De Los Indigenas cerdac a fost intotdeauna neincalzita, nefiind niciodata destinata dormitului sau locuitului. In obstesc, iest departare cantari ca savarsit depozitarea diverselor piese de inventar gospodaresc, a lazilor fali cu paine, a butoaielor cu varza de Bruxelles. Peretele din fizionomie era previzibil cu o usa. Din culoar se facea accesul in stanta sau camerele de populat, in camera si in pod. Pronaos a poseda peretii din barne (rotunde sau cioplite), in general netencuiti, iar pardositura din lut batere si manjit (in secolul al XIX-lea apare si podila din dulap gravida, iar la casele mai antic a existat si poditura din lespezi de piatra).

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on https://jurnalulbucurestiului.ro/o-altfel-de-istorie-a-religiilor/

O altfel de istorie a religiilor

Istoria secretă a religiilor şi societăţile secrete

Exista o istorie ascunsa si secreta a religiilor? Exista adevaruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obisnuiti sa credem, teorii si controverse care sa demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele si credintele religioase? Cercetarile si investigatiile din ultimul secol par sa duca la cu totul alte demonstratii care releva o parte diferita de ceea ce stim cu totii ca ar fi adevarat. Biserica si preotii par ca ne ascund ceva. Din multe cercetari si studii facute în ultimii ani, se pare ca faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preotii au facut ca lucrurile sa para asa cum au vrut ei, reducându-i la tacere pe opozanti. Dovada? Au condamnat la moarte si au ars pe rug pe toti cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar si la ora actuala religia controleaza mintile a miliarde de oameni si limiteaza gândirea Miscarii Patriotice Crestine, desi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiratiei Fratiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta acestia este faptul ca propria lor religie face ea însasi parte integranta din marea conspiratie.

Toate religiile majore ale umanitatii: hinduismul, crestinismul, iudaismul si islamul s-au nascut în aceeasi regiune a Orientului Mijlociu si Apropiat. Scopul acestor religii era sa limiteze mintea oamenilor si sa controleze emotiile acestora prin raspândirea sentimentelor de vinovatie si de teama. Toate au avut la baza figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând ca numai cei care cred în acesta si îi urmeaza poruncile îl pot gasi pe adevaratul „Dumnezeu” si pot fi mântuiti. Exact acelasi lucru îl afirmau preotii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.

Cei care refuzau sa creada erau condamnati sa arda pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde si miliarde de oameni au cazut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuala. Daca nu ar fi dispusi sa renunte decât la propria lor minte si la propria lor viata, înca nu ar fi atât de rau, dar ei insista ca toti cei din jur sa faca acelasi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei carti vor fi cu siguranta din rândul crestinilor si evreilor, voi lua exemplul acestor doua religii, demonstrând cum niste povesti simbolice au devenit adevaruri literale si cum manipularea acestora a dat nastere celei mai puternice arme de control în masa inventata vreodata în istoria omenirii.

Pentru a întelege ce anume se ascunde în spatele aparitiei religiilor, va trebui sa vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor si altor civilizatii mai vechi decât ale acestora. Esenta acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, caci, asa cum am subliniat mai devreme, întelegea puterea reala a acestuia ca generator de energie electromagnetica care ne afecteaza viata si comportamentul în fiecare secunda a fiecarei zile. Soarele contine 99% din materia sistemului solar. Este suficient sa va gânditi la acest lucru. Cine întelege aceste cicluri solare si natura diferita a energiilor pe care le proiecteaza ele, poate anticipa cum vor reactiona fiintele umane la diferite evenimente si în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezinta baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea doua nivele ale cunoasterii (sau initierii). În lumea antica, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece stia ca acesta are efecte profunde asupra constiintei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorita caldurii si luminii pe care le primeau de la el si care influentau în mod crucial viata lor, în special prin faptul ca le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un initiat al cunoasterii ezoterice va citi Biblia cu alti ochi decât crestinul sau evreul mediu. Initiatul va recunoaste simbolismul, numerologia si codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificatia literala a textului. Altfel spus, acelasi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoastere în cazul initiatului si de a crea o închisoare mentala pentru masele largi, neinitiate.

Mare scamatorie!

Întelegerea marilor religii nu este posibila fara întelegerea simbolismului stravechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru calatoria anuala a Soarelui. Asa cum vom vedea în capitolul urmator, acesta ramâne si la ora actuala simbolul fundamental al Fratiei Babiloniene. El apare atât în ilustratiile feniciene ale zeitei Barati cât si pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul consta în împartirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamna cercul animalelor) printr-o cruce care marcheaza cele patru anotimpuri. În centrul crucii se afla Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinitati ale anticilor erau nascute pe data de 25 decembrie.

În emisfera nordica, data de 21-22 decembrie corespunde solstitiului de iarna, când Soarele se afla în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea stramosilor nostri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele si-a început deja calatoria simbolica înapoi catre apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obisnuiau sa spuna ca soarele „se naste” pe data de 25 decembrie. Dupa cum vedeti, Craciunul crestin nu este decât un festival pagân redenumit, asa cum sunt de altfel toate sarbatorile crestine. Sa luam de pilda Pastele. În jurul datei de 25 martie (data fixa la care se sarbatorea mai demult Pastele), soarele intra în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La aceasta data, anticii obisnuiau sa sacrifice miei, convinsi ca vor obtine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-si astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau ca varsarea sângelui mielului echivaleaza cu stergerea pacatelor lor. Babilonienii antici credeau ca Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul sau fiind înmormântat într-o pestera. Când piatra de la intrarea în pestera a fost data deoparte trei zile mai târziu, trupul disparuse. Cu siguranta, ati mai auzit aceasta poveste! O alta maniera în care anticii îsi imaginau simbolic soarele era urmatoarea: un copil iarna, un tânar de Pasti, un barbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinerete, care îsi pierde puterile, toamna, si un batrân neputincios iarna (pâna la solstitiu). Ilustratia moderna care prezinta fazele evolutiei omului de la copil la batrân este o imitatie a acestui simbol. Într-o alta varianta, soarele se nastea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe masura ce îsi pierdea puterea, în lunile de toamna. Sa ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic si avea parul lung, dar si-a pierdut puterea când parul i-a fost taiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultima zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteste la pamânt doi piloni, care reprezinta un alt simbol clasic al Fratiei, pe care îl regasim din Egiptul antic si pâna la francmasonii moderni.

Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolica a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleza. Din câte înteleg, în limba ebraica Samson înseamna chiar „Zeul Soare”.

Pentru crestinii ortodocsi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea pacatelor noastre. Exact aceeasi pretentie au avut-o un lung sir de zei antici, cu mult timp înainte sa se auda macar de Iisus Hristos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare sa dateze cel putin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îsi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, traditie adoptata apoi de faraonii din Egipt. Multi adepti New Age îl considera pe Iisus una cu Sananda, un initiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituala care s-a întrupat pentru a infuza pe pamânt asa-zisa energie „christica”. Altii cred ca a fost un extraterestru cu o misiune similara. În sfârsit, sunt unii care afirma ca pretentia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului ca se tragea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon si regele David? Raspunsul meu este un categoric nu. Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au aparut ele?

În anul 721 î.Hr., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israelitii (sau canaanitii) au fost luati în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficiala sub numele de Iuda si Benjamin au supravietuit timp de mai bine de o suta de ani, înainte de a fi cucerite si capturate de prietenii nostri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Hr. Istoria întreaga care ascundea adevarul a început sa fie fabricata în Babilon, de catre preotii ebraici cunoscuti sub numele de leviti.

Vechiul testament

Gânditi-va putin: daca o Fratie ar distruge întreaga cunoastere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reala sau o varianta a acesteia pe care ar dori sa o inoculeze în subconstientul colectiv ? În timpul si dupa sederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preotii leviti au amestecat adevarul (de multe ori simbolic si acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israelitii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar daca am accepta existenta lor, ei ar fi trebuit sa fie demult dispersati pe vremea când levitii si-au înmuiat penele în cerneala. Geneza, Exodul, Leviticul si Numerele, care împreuna alcatuiesc Torah „evreiasca”, au fost scrise în totalitate de leviti sau sub supravegherea acestora, în timpul si dupa sederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri si fanatici care obisnuiau sa bea sânge, sunt cei care au scris legea morala pe care evreii ar trebui sa o urmeze pâna în zilele noastre.  În schimb, crestinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele levitilor. Tablitele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoiala ca Geneza nu reprezinta altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriana a Edinului a devenit povestea biblica a Gradinii Edenului. Va mai amintiti povestea lui Moise, gasit în stufaris de o printesa egipteana ? Exact aceeasi poveste era relatata de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Batrân.

Povestea lui Moise este o inventie, cum este si „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel putin în forma descrisa în Biblie) si crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviti, ai caror conducatori erau initiati la scolile misterelor din Babilon. Povestile lor sunt simbolice si codificate, astfel încât sa fie întelese de initiati, dar nu si de mase, care trebuiau sa creada în sensul lor literal. Potrivit levitilor, Moise a primit legile si poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regasim mereu si mereu acelasi simbolism al muntilor. Una din explicatii este legata de faptul ca vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamna Muntele Soarelui. Chiar si astazi, soarele care rasare deasupra muntilor de la rasarit este unul din principalele simboluri ale Fratiei.

Povestea israelitilor si a evreilor este în cea mai mare parte o inventie, un voal în spatele caruia a fost ascuns adevarul. Nici un alt popor nu a fost amagit atât de tare ca cei care îsi spun „evrei”. Acestia au fost terorizati, folositi si manipulati în maniera cea mai grotesca si mai lipsita de mila de propria lor Elita, pentru a implementa o Agenda pe care marea majoritate a evreilor nici macar nu o cunosc. Nu exista nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor  a sprijinit cu fonduri, si nu numai, venirea la putere a nazistilor, lasându-i pe semenii lor de rang inferior sa suporte consecintele. Povestea levita a Exodului nu este decât o perdea de fum menita sa ascunda furtul cunoasterii „ebraice” din scolile misterelor egiptene dupa infiltrarea acestora de catre Fratia Babiloniana. Egiptenii au considerat revelatia lui „Iehova” o crima comisa împotriva stiintelor sacre.

Istoricul si initiatul francmason Manly P. Hall afirma ca religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagra si ca activitatile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienta deplina fata de dogmele formulate si impuse de preotime. Aceasta descriere corespunde perfect modului de manipulare al levitilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au aparut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv crestinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, crestinismul si islamul îsi bazeaza credintele pe aceleasi povesti scrise de leviti dupa sederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea sa permita controlul lumii de atunci si pâna în prezent. Cunoasterea furata de leviti de la egipteni si raspândita dupa sederea lor în Babilon a devenit cunoscuta sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la radacina ebraica QBL, care înseamna „de la gura la ureche”. Aceasta este metoda folosita pentru a comunica informatiile cele mai secrete initiatilor. Cabala este ramura ezoterica a iudaismului, care nu reprezinta altceva decât o acoperire a Fratiei Babiloniene, la fel ca si Vaticanul. Cabala este cunoasterea secreta ascunsa în codurile Vechiului Testament si ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezinta decât interpretarea literala a acestor texte. Aceeasi tehnica este folosita de toate religiile. Un exemplu de codificare levita se refera la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu si Azrel, asa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iata care este adevarata semnificatie a acestor nume:

•Garia: indiciu prin care scribii antici obisnuiau sa atraga atentia ca textul este fals sau ca are o alta semnificatie. •Dabria: cuvinte care alcatuiesc o fraza sau un text. •Tzelemia: imagini, poveste imaginara, sau adevar indicat într-o forma obscura. •Echanu: informatie schimbata sau dublata. •Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adauga sufixul „el”. Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.

Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un initiat le citeste ca pe o singura fraza coerenta: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o maniera obscura – care au fost schimbate sau dublate – si care reprezinta opera lui Ezra”. Exista o carte intitulata Codul Bibliei care pretinde ca a identificat un cod în varianta ebraica a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind ca unul din aceste coduri prezice asasinarea presedintelui Kennedy de catre Lee Harvey Oswald, îngaduiti-mi sa ramân sceptic în ceea ce priveste credibilitatea acestei carti. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta ca Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstractie facând de aceasta carte, exista într-adevar un cod al Bibliei, accesibil însa numai initiatilor. Autorii Bibliei obisnuiau sa inventeze anumite caractere care sa corespunda simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a caror viata o falsificau. Iata câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate traditiile scolilor misterelor se refera la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepti din jurul unei divinitati. Numarul 12 este un cod, care simbolizeaza – printre altele – cele 12 anotimpuri si cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numarul 13. Acesta este numarul sacru „12 + 1”, dupa cum îl numesc unii oameni, si asa se explica recurenta cu care apar numele 12 si 13 în toate textele initiatice. De pilda, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 printi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar si ai lui Buddha, Osiris si Quetzalcoatl. Mai exista apoi regele Arthur si cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizeaza cercul zodiacului), Himmler si cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, si femeia (Isis, Semiramida) care poarta coroana cu 12 stele din Cartea Revelatiilor (Apocalipsa). În Scandinavia si în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeasi rasa ariana venita din Orientul Apropiat. În aceasta traditie exista 12 „Drottar-i” care prezideaza misterele împreuna cu Odin. De fiecare data avem de-a face cu acelasi numar 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevarate din punct de vedere literal, ci reprezinta un simbolism folosit de scolile misterelor. Aceleasi simboluri sunt folosite astazi de societatile secrete ale Fratiei pe steagurile nationale, pe însemnele militare, în publicitate si pe logo-urile companiilor. Una din marile creatii ale Fratiei, Uniunea Europeana, are drept simbol un cerc alcatuit din 12 stele.

Practic, avem de-a face numai cu numere sacre si cu elemente de geometrie sacra. Proportiile tuturor statuilor egiptene, indiferent daca sunt mari sau mici, reprezinta multipli de 6 si de 12. Alte coduri numerice din Biblie si din mistere sunt 7 si 40. De pilda, în Biblie avem sapte spirite ale lui Dumnezeu, sapte biserici din Asia, sapte lumânari din aur, sapte stele, sapte lampi de foc, sapte sigilii, sapte trompete, sapte îngeri, sapte tunete si dragonul rosu din Apocalipsa cu cele sapte capete si sapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marsul armatei lui Iosua în jurul orasului timp de sapte zile, însotit de sapte preoti cu sapte trompete. În cea de-a saptea zi ei au înconjurat Ierihonul de sapte ori, iar zidurile orasului au început sa se prabuseasca. În legenda lui Noe, acesta a încarcat arca sa cu sapte perechi din fiecare animal si cu sapte perechi din fiecare specie de pasari. Între prezicerea potopului si diluviul propriu-zis s-au scurs sapte zile, si tot sapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pamântul în cea de-a 17-a zi a celei de-a saptea luni, iar Noe a parasit arca în cea de-a 27-a zi. Dupa potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinitatilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau sapte litere. Avem apoi numarul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile si 40 de nopti. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani si nu este vazut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani si ramâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseste în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeti ca Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorba. Ea este scrisa în codul ezoteric al scolilor misterelor. Literatura araba a fost scrisa tot de catre si pentru initiati, dovada ca regasim în ea aceleasi coduri. În cele 40 de povesti din Arbaindt ( care înseamna 40 ) regasim pretutindeni numarul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase si 40 de zile cu vânt. Legile arabe se refera constant la numarul 40. O alta serie de carti arabe, numite Sebaidt, care înseamna „sapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui numar. Aceste coduri numerice au semnificatii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numarul de zile ale saptamânii sau numarul de luni ale zodiacului.

Între altele, numerele reprezinta frecvente vibratorii. Orice frecventa rezoneaza cu un anumit numar, o anumita culoare si un anumit sunet. Anumite frecvente, cu numerele, culorile si sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezinta la rândul lor rezonante cu anumite frecvente si influenteaza subconstientul omului fara ca acesta sa-si dea seama. Asa se explica prezenta anumitor simboluri pe însemnele societatilor secrete, pe steagurile nationale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, si asa mai departe.

Nu exista dovezi istorice ale existentei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele levitilor si în alte texte si comentarii rezultate din acestea. Unii afirma ca acesta ar fi fost numele initiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficiala referitoare la Moise nu are o baza istorica. Nu s-a stiut nimic de povestea lui Moise si de „blestemele” cazute asupra egiptenilor pâna când levitii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole dupa perioada în care ar fi trebuit sa se petreaca aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit sa moara de trei ori! Cum or fi reusit acest lucru – au murit si au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului nascut al faraonului egiptean, asa ca Sarbatoarea Pastelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o baza istorica, fiind inventata de leviti. Referinta la ungerea usilor cu sânge de miel nu reprezinta decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraica oficiala care sa faca vreo mentiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca levitii sa ajunga în Babilon. Cât despre captivitatea israelitilor în Egipt, pâna si Deuteronomul îi descrie ca pe niste „straini”, nu ca pe sclavi, în aceasta perioada. De unde a aparut atunci numele de Moise? Orice persoana initiata care atingea rangul suprem în ierarhia scolilor misterelor egiptene era numita Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trait în secolul III î.Hr., citat de istoricul evreu Josephus, afirma ca a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care si-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamna: cel care a fost rapit, care a fost scos din apa, care a fost facut misionar, ambasador, sau apostol.

Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde si aparitia numelui Iehova. În realitate, limba ebraica este limba sacra a scolilor misterelor egiptene. Limba secreta a Egiptului era numita CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscuta astazi sub numele de copta. Limba secreta a scolilor misterelor si-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adica la un anumit tip de tranzitie. Într-adevar, scopul tuturor scolilor originale ale misterelor era tranzitia catre iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate initiatilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevarata lui semnificatie nu era cunoscuta decât de preoti.

Ebraicii (sau cel putin fondatorii lor) nu erau israeliti sau evrei, ci initiati ai scolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare ca la ora actuala este imposibil sa identifici o „rasa” genetica ebraica sau evreiasca. Cuvântul cohen, care înseamna preot la evrei, provine de la cahen, pronuntia egipteana pentru preot si print. În limba engleza, Moses este numele lui Moise. Chiar si circumcizia, acea traditie exclusiv „evreiasca”, era practicata în scolile misterelor egiptene de cel putin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi initiat pâna când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraica, nici o lege ebraica, pentru simplul motiv ca nu a existat o „rasa” ebraica. Singura religie era cea egipteana. Religia, limba si rasa ebraica nu au aparut decât atunci când initiatii misterelor egiptene, cunoscuti mai târziu sub numele de leviti, au scos cunoasterea secreta în afara Egiptului si au inventat aceasta poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau si de unde proveneau. Termenii „ebraic” si „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Asa se explica – între altele – de ce foloseste Fratia chiar si la ora actuala atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida careia îi lipseste piatra din vârf. Aceasta reprezinta un simbol al Marii Piramide de la Gizeh si al scolilor misterelor egiptene, desi ascunde si alte semnificatii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se tineau misterele existau doua obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi si apar în toate cladirile proiectate sau finantate de initiati.

Aceasta este inclusiv explicatia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pamânt Samson. Toti initiatii din scolile misterelor primeau un nume initiatic, traditie care continua pâna astazi în cadrul Fratiei. O eventuala conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legata de invazia populatiei Hyksos, sau a Regilor Pastori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea si cucerirea Egiptului de o rasa ciudata de barbari. Când acestia au fost respinsi în sfârsit, ei si-au continuat calatoria prin Siria si au construit un oras pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele tinuturi ale Sumerului, asa cum se spune ca ar fi facut si tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).

Povestea regelui Solomon si a templului sau reprezinta în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca si în cazul lui Moise, nu exista nici o dovada ca ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de catre leviti, istoricul grec Herodot (485-425 î.Hr.) a calatorit în Egipt si a studiat istoria acestuia si a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masa al israelitilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmaritorilor egipteni pe malul Marii Rosii. Platon a calatorit în aceeasi zona, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru ca sunt numai inventii. Cele trei silabe care alcatuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie ca Solomon împreuna cu sotiile si concubinele sale simbolizeaza planetele, lunile, asteroizii si alte corpuri ceresti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudica, Solomon este prezentat ca un maestru magician care întelegea semnificatia Cabalei si putea sa alunge demonii. Povestea sa este mai degraba o expunere a simbolismului cunoasterii secrete a levitilor, sub acoperirea povestii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor si Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani dupa ce evenimentele pe care se presupune ca le-ar descrie ar fi avut loc.

Exagerarile din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirma ca la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de sapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat ca în epoca noastra, costul unei asemenea lucrari ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, daca ar fi întelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie întelese în sensul lor simbolic. Si înca ceva: daca Solomon nu a existat, ce ne-ar face sa credem ca „tatal” sau, regele David, a existat ? Citesc tot felul de carti despre existenta acestuia, dar singura sursa citata este Vechiul Testament scris de leviti! Nu exista nici o alta dovada. Totul este o escrocherie, la fel ca si ideea recenta (care face furori în ultimii ani) ca linia genealogica a lui Iisus-David a ajuns în Franta si a dat nastere dinastiei Merovingienilor. Dupa cum spune savantul si cercetatorul L.A. Waddell: „Nu exista nici o dovada scrisa, nici o referinta greaca sau romana, care sa ateste existenta lui Avraam sau a oricarui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu exista dovezi ca ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu exceptia ultimilor doi sau trei”.

Consecintele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” si asupra umanitatii în general au fost devastatoare. Legea Mozaica sau Legea lui Moise este legea levitilor, si a celor cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah si Talmudul, cele doua texte care au fost compilate de leviti în timpul si dupa sederea lor în Babilon, reprezinta un veritabil bombardament mental alcatuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie sa faca omul în fiecare domeniu de viata. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” sa fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost levitii, dupa care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adaugate si alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilitatile ramase neexploatate. Paginile acestor texte levite contin o tema recurenta si aberanta, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, si necesitatea de a „distruge fara mila” pe toti cei care încalca aceste legi, adica exact ceea ce Manly Hall numeste metodele de operare ale preotilor care aplicau magia neagra.

Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodata pe pamânt. Iata câteva extrase din el, care atesta cât de departe poate merge aberatia spirituala: „Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61 „Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225 „Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97 „Ne-evreii trebuie evitati mai rau ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a „Rata nasterilor ne-evreilor trebuie redusa dramatic”. Zohar 11, 4b „Ne-evreii care mor trebuie înlocuiti cu altii, la fel cum înlocuiti o vaca sau un magar”. Lore Dea 377,1 Acest text nu reprezinta însa o simpla expunere grotesca de rasism. Va reamintesc ca aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Acestia sunt ei însisi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviti, reprezentantii Fratiei Babiloniene . Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îsi doreste Fratia, caci acest lucru îi amplifica enorm posibilitatea de a diviza si de a guverna, cele doua fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp aceasta manipulare, deopotriva pentru „evrei” si pentru „pagâni”! La fel stau lucrurile si cu legea orala evreiasca numita Mishnah, încheiata în jurul secolului II d.Hr. Israel Shahak, un supravietuitor al lagarului de concentrare de la Belsen, este unul din putinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul sa demaste public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunta nivelul incredibil de rasism pe care este bazata legea „evreiasca” (în realitate levita sau a Fratiei). El povesteste ca în aspectul sau extremist, reprezentat de rabinii ortodocsi moderni, aceasta credinta considera o ofensa religioasa salvarea vietii unui pagân, cu exceptia situatiei în care evreii ar suferi consecinte neplacute daca nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisa; în schimb, unui ne-evreu trebuie sa i se perceapa o dobânda oricât de mare. Talmudul le cere evreilor sa rosteasca un blestem ori de câte ori trec pe lânga un cimitir pagân, iar daca trec pe lânga o cladire pagâna, sa se roage lui Dumnezeu sa o distruga. Evreilor li se interzice sa fure unul de la altul, dar legea nu se aplica si în cazul pagânilor. Exista rugaciuni evreiesti care îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca nu i-a facut pagâni pe evrei, si altele care cer moartea imediata a crestinilor. Un evreu religios nu are dreptul sa bea dintr-o sticla de vin, daca aceasta a fost atinsa de un ne-evreu dupa ce a fost deschisa. Dupa ce a primit premiul Nobel pentru literatura, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat ca ne este interzis sa le multumim pagânilor, dar acum am un motiv special: acestia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinte numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul si care condamna rasismul împotriva evreilor! Însusi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodata pe pamânt. Si totusi, ei nu se sfiesc sa strige: „Antisemitii!” împotriva tuturor cercetatorilor care se apropie prea mult de adevarul referitor la conspiratia globala.

Benjamin Freedman, un evreu care îi cunostea pe sionistii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practica cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat ca expresia „antisemitism” ar trebui eliminata din limba engleza. Iata ce a spus el: „La ora actuala, antisemitismul nu serveste decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt ca cineva se opune adevaratelor lor obiective, ei îsi discrediteaza victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispozitie si care se afla sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizatie cu sediul în Statele Unite, dar care opereaza în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasisti pe cei care se opun Fratiei. Numele ei este Liga Anti-Defaimare (ADL). Am fost eu însumi o tinta a lor, lucru care m-a amuzat si mi-a confirmat faptul ca ma aflu pe calea cea buna. Liga este sustinuta inclusiv de niste sicofanti ne-evrei, care încearca sa pastreze o imagine pura si sfânta despre aceasta institutie. Personal, nu voi lua în serios nici o miscare „anti-rasista” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, si nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugna. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populatiei evreiesti si multi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe fata împotriva legilor rasiale stricte care le impun sa nu se casatoreasca decât între ei.

Multi oameni care se considera „evrei” sunt crescuti de mici în cultul fricii, devenind astfel simple papusi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudisti si în sionistii extremisti din zilele noastre, controlati de rabinii fanatici care aplica „legea” levitilor din Babilon . Marea majoritate a celor care urmeaza religiile nascute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevarata lor origine si Agenda care se ascunde în spatele lor. Aceasta cunoastere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflata în vârful ierarhiei unei retele de organizatii secrete, care a inventat si manipuleaza aceste religii, inclusiv pe reprezentantii lor. Ei nu sunt cu adevarat interesati de cei care îi urmeaza, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustreaza mai bine  farsa pe care o reprezinta toate aceste religii si rase ca cei care se autointituleaza „evrei”. Asa cum au aratat chiar scriitorii si antropologii evrei, nu exista o rasa evreiasca. Iudaismul este o credinta, nu o rasa. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventata pentru a acoperi o alta realitate. Scriitorul si cercetatorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu exista nici un antropolog reputat care sa nu fie de acord ca ideea de rasa evreiasca este o prostie la fel de mare ca si ideea de rasa ariana… Stiinta antropologica divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagra, cea mongoloida sau orientala si cea caucaziana sau alba (desi unii vorbesc si de o a patra rasa, cea australoida)… Membrii Credintei evreiesti se regasesc în toate cele trei rase si în subdiviziunile lor”.

Farsa devine si mai rizibila, si mai elocventa pentru perdeaua de fum în care s-a transformat aceasta lume, daca tinem seama ca majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuala nu au nici o legatura genetica cu pamântul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este ca tocmai aceasta legatura a permis înfiintarea cu forta a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alti scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler si altii, au expus aceasta realitate, potrivit careia toti cei care au creat si au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trasatura genetica întâlnita în sudul Rusiei si în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 d.Hr., un popor numit khazar a trecut în masa la iudaism. Iata ce scrie Koestler în aceasta directie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înruditi cu hunii, uigarii si maghiarii decât cu samânta lui Avraam, Isaac si Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveala, începe sa semene tot mai mult cu cea mai cruda festa pe care ne-a jucat-o vreodata istoria”.

Exista doua subdiviziuni majore ale asa-zisilor evrei: sefarzii si askenazii. Sefarzii sunt descendenti ai evreilor care au trait în Spania din antichitate si pâna în secolul XV, când au fost expulzati. Prin anii `60 ai secolului XX, sefarzii au fost estimati la un numar total de circa o jumatate de milion, în timp ce askenazii numara circa 11 milioane. Acestia din urma nu au nici cea mai mica legatura de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul ca „Dumnezeu” le-a promis lor acest pamânt în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preotii lor, levitii si cine a scris Noul Testament, care a dat nastere crestinismului? Oamenii controlati de aceeasi forta care i-a controlat pe leviti: Fratia Babiloniana.

Si acum, va propun o mica ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a nascut dintr-o fecioara printr-o conceptie imaculata, în urma interventiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profetie. Când s-a nascut, tiranul aflat la putere a dorit sa-l ucida. De aceea, parintii sai au fost nevoiti sa fuga, pentru a scapa. Toti copiii de sex masculin cu vârste de pâna la doi ani au fost macelariti din ordinul tiranului, care spera astfel sa scape de copil. La nasterea lui au fost prezenti îngerii, dar si niste pastori, si a primit daruri în aur, smirna si tamâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor si a dus o viata morala si umila. A realizat miracole printre care s-au numarat vindecarea bolnavilor, daruirea vederii orbilor, alungarea demonilor si învierea mortilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morti si s-a ridicat la ceruri.

Noul Testament

Ati putea crede ca este povestea vietii lui Iisus, dar va înselati. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa nastere a lui Iisus.

Daca doriti neaparat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea pacatelor noastre, aveti de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antica. Iata numai câtiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joaca rolul principal în legende asemanatoare celei a lui Iisus; aproape toti au fost adorati cu mult timp înainte sa se auda macar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris si Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal si Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria si Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat si Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros si Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil si Feta în Mandaites; Gentaut si Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învatatorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi si Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion si Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; si Mohamed sau Mahomet în Arabia.

Cu putine exceptii, toti acesti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeti” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din tinuturile ocupate sau influentate de popoarele venite din Orientul Apropiat si din Caucaz. Alti „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-crestin romano-persan, iar în Grecia si Asia Mica pe Dionisos si Bahus. Toti acestia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea pacatelor noastre, nascuti din mame fecioare, si datele de nastere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morti pe data de 25 martie – de Pasti! Initierile în misterele lui Mithra aveau loc în pesteri împodobite cu semnele Capricornului si Racului, care simbolizau solstitiile de iarna si de vara, respectiv punctul cel mai jos si cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit si la ora actuala de societatile secrete.

Referirile la leu si la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obtinerea gradului de maestro mason îsi au originea în acelasi simbolism al scolilor misterelor. Initiatii în ritul lui Mithra erau numiti lei si erau marcati pe frunte cu crucea egipteana. Initiatilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroana din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeasi coroana, care simbolizeaza razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertatii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului si a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei si ale lui Tammuz (versiunea corespondenta a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea si pentru a-i darui viata eterna. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un sarpe încolacit în jurul trupului sau, care tine cheile cerului. Acest simbolism sta la baza legendei Sfântului Petru care tine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în scoala misterelor din Babilon. Dupa ce initiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine si vin, convinsi ca se hranesc cu trupul si sângele lui Mithra. La fel ca o întreaga lista de zei pre-crestini, Mithra a fost vizitat la nastere de trei întelepti care i-au adus daruri de aur, tamâie si smirna. Acelasi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul sau, Socrate, în Grecia antica.

Crestinismul nu este altceva decât o religie pagâna a soarelui, a carei adorare este condamnata de crestinism! Este simultan si o religie a astrologiei, desi chiar Papa condamna aceasta stiinta ca fiind opera „diavolului”! Ia-ma la tine, Doamne, caci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii stie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este sa stim si noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a raspândit din Persia pâna în Imperiul Roman si la un moment dat aceasta doctrina putea fi gasita pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adeptilor lui Mithra, iar imaginea si simbolurile acestuia au fost gasite cioplite în stânci si pe tablite din piatra în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franta si Britania. Crestinismul si biserica romano-catolica au la baza cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al carui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia si Siria, s-a nascut de asemenea la miezul noptii de 24 decembrie. Toti acestia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.

Trinitatea egipteana

Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul sau o sursa de inspiratie pentru Iisus. Implicatiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii crestine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat ca este calea, adevarul si viata. Horus a afirmat si el ca este adevarul si viata. Iisus s-a nascut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a nascut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Pastorul cel Bun. Horus a fost si el Pastorul cel Bun. Sapte pescari au urcat în barca, alaturi de Iisus. Tot sapte adepti au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat si el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost si el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat si el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost si el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Nasterea lui Iisus a fost marcata de o stea. Nasterea lui Horus a fost si ea marcata de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat si el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepti. Iisus a fost considerat luceafarul de dimineata. Horus a primit si el acelasi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecatorul celor morti”. Si în aceasta privinta are numerosi competitori. Acelasi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus si altii. Iisus este numit Alfa si Omega, cel dintâi si cel din urma. La fel au fost numiti însa si Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus si altii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor si ridicarea din morti. Aceleasi lucruri le-au facut însa Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes si altii. Iisus s-a nascut dintr-o linie genealogica regala. La fel si Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu si altii. Iisus s-a nascut dintr-o fecioara. La fel si Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl si foarte multi altii.

S-a spus ca Iisus va renaste din nou. Ma tem ca cerul va fi destul de aglomerat, caci la fel s-a spus si despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, si altii. „Steaua” de la nasterea lui Iisus nu este decât o alta legenda pe care o regasim într-o multitudine de mituri, mergând cel putin pâna la povestea babiloniana a lui Nimrod, care a vazut într-un vis o stea stralucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus ca aceasta prezice nasterea unui copil care va deveni un mare print. Toate aceste povesti reprezinta reciclarea aceluiasi mit. Iisus este un personaj mitologic.

zeul Baal

Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeasi expresie: Lumina Lumii, a fost folosita de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevaratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa nastere a lui Avraam, cel considerat astazi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îsi simbolizau si ei Dumnezeul unic pe „o cruce unica”. Crestinii îl portretizeaza pe Hristos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, asa cum arata coloana feniciana din piatra datând din secolul IV î.Hr.  Soarele era esenta religiei egiptene. La amiaza, când el se afla la apogeul „calatoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toti acesti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida si Ninkharsag pâna la Isis, simbolul egiptean al fortei creatoare feminine fara de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele fostilor „zei” extraterestri au devenit concepte si simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în functie de era si de cultura. Acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioara a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictata tinându-l în brate pe pruncul Iisus, dar si aceasta imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl sine în brate pe pruncul Horus.

Toti acesti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezinta altceva decât niste simboluri. Isis a devenit asociata cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel si Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a marilor” si „Regina a cerului”, i-au fost acordate mai târziu si Mariei, ambele ipostaze avându-si originea în Babilon, unde regina Semiramida era numita „Regina cerului”.

Crestinismul si iudaismul nu sunt altceva decât niste religii babiloniene.

În întreaga lume regasim aceleasi religii si ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic si America Centrala, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universala inspirata de aceeasi sursa extraterestra cu mii de ani înaintea crestinismului. Adorarea soarelui si a focului a fost esenta religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezinta aceleasi referiri la astrologie si la simbolismul scolilor misterelor. Coroana de spini este ea însasi un simbol al razelor soarelui, la fel ca si coroana de pe capul Statuii Libertatii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, asa cum am aratat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelasi simbolism în faimoasa sa pictura a Cinei cea de Taina . El i-a împartit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un initiat de rang înalt al societatilor secrete si al scolilor misterelor care cunosteau adevarul. Nu este exclus ca Da Vinci sa îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminina Isis, Barati sau Semiramida.

Simbolul acestei forte feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede ca Iisus s-a nascut pe data de 25 decembrie, data pe care crestinii au preluat-o din traditia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirma de asemenea ca a murit de Pasti, pe o cruce. Este aceeasi poveste antica, reluata la infinit. Egiptenii si l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o sufera pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morti? De trei! De tot atâtea a avut nevoie si Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morti. Iata cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Si era pe la orele sase, când s-a lasat un întuneric asupra pamântului, care l-a acoperit pâna la orele noua. Si soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pamântului s-a lasat întunericul. Si câte ore a durat acest întuneric ? Trei. Aceeasi poveste despre întunericul care s-a lasat asupra pamântului au spus-o despre Krishna hindusii, despre Buddha budistii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, si asa mai departe. Dupa cele trei zile, el s-a ridicat din morti, la fel ca si Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule si Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Pasti deoarece acesta reprezinta momentul echinoctiului de primavara, când Soarele (Iisus) intra în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelatiei reprezinta acelasi simbol. În jurul anului 2200 î.Hr., grupul cunoscut sub numele de Preotii lui Melchisedek au început sa-si confectioneze sorturile din lâna de miel, traditie continuata astazi de expresia moderna a Fratiei, francmasonii. Pastele sau echinoctiul este momentul în care soarele triumfa asupra întunericului,  îndreptându-se catre acea perioada din an când ziua devine mai lunga decât noaptea. Lumea este restaurata astfel prin puterea Soarelui în momentul renasterii acestuia, motiv pentru care echinoctiul de primavara era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizata adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenta specifica primaverii, marcata de intrarea în zodia Berbecului. Sarbatoarea Pastelui era la fel de importanta pentru primii crestini ca si data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirma ca acesta a fost crucificat si a înviat din morti pe data de 25 martie. La ora actuala, data Pastelui nu mai este fixata în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul ramâne acelasi. Ziua religioasa a saptamânii crestine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleza), adica SUN-day, ziua soarelui. Bisericile crestine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna catre est. Altfel spus, credinciosii privesc inevitabil catre directia din care rasare soarele. Nici chiar ouale de Pasti sau chiflele fierbinti marcate cu cruce nu reprezinta o traditie crestina. Ouale vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt si Persia, printre altele.

Când te gândesti ca autoritatile de la Westmintster Abbey au tinut o dezbatere publica, întrebându-se daca e cazul sa mentina traditia pomului de Craciun, deoarece  acesta reprezinta un simbol pagân! Pai… întreaga religie este pagâna!

Alaturi de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus si a nenumaratilor sai predecesori include de asemenea simbolismul initierii din scolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnita în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa si din America Centrala si de Sud. Roata Budista a Vietii alcatuita din doua cruci suprapuse si pasarile cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumarate logouri, însemne ale armatei si insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamana cu litera T.

Aceasta era crucea pe care erau atârnati disidentii politici în Imperiul Roman, dar si simbolul zeului druid Hu. Este folosita si astazi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vietii” era folosita de egipteni si avea un arc de cerc adaugat deasupra. Atât Crux Ansata cât si crucea Tau au fost gasite pe diferite statui si alte opere de arta din întreaga America Centrala. Era asociata cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblema pentru zeii apei, despre care spuneau ca le-au adus civilizatia. Apropo, despre Naga-si, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea ca traiesc în apa. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanitatii este un alt simbol stravechi. Religiile indiene aveau o traditie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea aparitiei crestinismului, traditie care s-a nascut la arienii din Muntii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustratii batut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune ca a venit din mare purtând o cruce si a fost reprezentat la rândul lui tintuit pe o cruce. În simbolismul scolilor misterelor, crucea de aur simbolizeaza iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obisnuit reprezinta smerirea, iar crucea din lemn aspiratia. Cea din urma este asociata de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate tintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Exista mistere pagâne în care adeptul era legat de o cruce sau asezat pe un altar în forma de cruce, care simboliza moartea trupului, adica a lumii formelor fizice si a dorintelor, precum si trezirea sinelui spiritual. Batutul cuielor si curgerea sângelui sunt alte simboluri ale scolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezinta o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificatii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie sa lase impresia ca s-a petrecut. Ce putem spune însa despre învierea din morti a lui Iisus? Iata ce afirma Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresata corintenilor: „Daca nu este o înviere a mortilor, nici Christos nu a înviat, si daca Christos nu a înviat, atunci într-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta voastra. Ba înca suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit cu privire la Dumnezeu ca l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, daca este adevarat ca mortii nu învie”. (1 Corinteni 15: 13-16)

Altfel spus, el afirma ca daca Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morti, nu ar fi existat nici o baza pentru religia crestina. În acest caz, ma tem ca aceasta religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezinta numeroase contradictii, caci fiecare relateaza istoria originala într-o maniera diferita, sau îi schimba scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezinta decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile stravechi. Cu mult timp înainte de aparitia crestinismului, persanii aveau un ritual în care un tânar aparent mort era readus la viata. El era numit Mântuitor si se spunea ca suferintele sale au contribuit la salvarea poporului. Preotii supravegheau mormântul pâna la miezul noptii de echinoctiu, dupa care strigau: „Bucurati-va, o, initiati sacri, caci Dumnezeul vostru a înviat din morti! Moartea si suferintele lui v-au mântuit!” Aceeasi poveste circula în Egipt în legatura cu Horus, sau în India în legatura cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirma ca atunci când se va întoarce pe pamânt, Iisus va reveni calare pe un nor. Cine rasare însa dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizeaza întunericul în care a coborât soarele înainte de renasterea lui si aproape toate initierile din scolile misterelor se fac în pesteri, încaperi subterane sau spatii întunecate. Chiar si povestea sulitei care a strapuns soldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezinta un simbol al scolilor misterelor. Legenda crestina afirma ca sulita a fost aruncata de un centurion roman orb pe nume Longinus si ca sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia si i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu si si-a petrecut restul vietii spargând idoli pagâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil sa fii centurion roman daca erai orb, caci nu si-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regasim aceasta poveste simbolica si în alte versiuni anterioare. De pilda, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost strapuns de o sulita din vâsc aruncata de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numerosi mântuitori pagâni. Scandinavii au consacrat aceasta zi zeului Hod, iar crestinii au proclamat-o mai târziu sarbatoarea „Binecuvântatului Longinus!”

Simbolul pestelui este o alta tema care transpare în toate Evangheliile si care reprezinta un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatal si fiul din religia babiloniana. Un alt motiv pentru care Iisus a fost reprezentat ca un peste ar putea avea legatura cu semnul astrologic al Pestilor. Se presupune ca în jurul datei când s-a nascut Iisus pamântul a intrat în casa astrologica a Pestilor. S-a nascut astfel o noua era, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuala intram într-o alta era, cea a Varsatorului, potrivit legii miscarii de precesiune a axei pamântului. Când Biblia vorbeste despre „sfârsitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere gresita. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamna mai degraba era sau epoca, nu lume. Prin urmare, nu ne aflam în fata unui sfârsit al lumii, ci al unei epoci, Era Pestilor, care a durat 2160 de ani.

Crestinismul nu a înlocuit religiile pagâne, caci este el însusi o religie pagâna. Persanii, care si-au mostenit credinta de la sumerieni, egipteni si babilonieni, cunosteau simbolurile botezului, confirmarii, iadului si raiului, al îngerilor luminii si întunericului si al îngerului cazut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de crestinism, care a pretins ca îi apartin în exclusivitate. În timpul presupusei vieti a lui Iisus, Fratia eseniana îsi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Marii Moarte, sau cel putin asa ni se spune. Cercetarile lui Brian Desborough demonstreaza ca acest loc era în acele vremuri o colonie de leprosi si ca esenienii au trait ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moarta, gasite în pesterile de lânga Qumran în anul 1947, le-au permis cercetatorilor sa cunoasca mai bine modul de viata si credinta esenienilor, cu toata opozitia autoritatilor, care nu doresc ca adevarul sa iasa la iveala, punând sub semnul îndoielii versiunea oficiala a istoriei.

Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70 d.Hr., care a fost înecata în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice si aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care si o copie integrala a Cartii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusa în Biblie. Exista sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor si modul lor de organizare. Ele confirma ca esenienii erau fanatici care respectau inventiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toti cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe niste dusmani si se opuneau vehement ocupatiei romane. Esenienii erau ramura palestiniana a unei secte egiptene înca si mai extremista, numita Therapeutae („Vindecatorii”, de unde se trage si cuvântul modern terapie). Au mostenit cunoasterea secreta din Egipt si din întreaga lume antica. Therapeutae si esenienii foloseau în egala masura simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a carui grasime erau unsi faraonii sub autoritatea Curtii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoastere profunda a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în initierile scolilor misterelor si pentru a intra în stari modificate de constiinta. Proprietatile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” faceau într-o asemenea masura parte integranta din viata organizatiilor secrete încât preotii evreiesti purtau chiar o boneta în forma de ciuperca , confirmând astfel importanta acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregatire si folosire a ciupercilor. Pâna si ciupercile capatau conotatii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu capata asemenea conotatii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devotiune înainte de rasaritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi gasite în Biblie si în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre si a altor remedii, ca si cunoasterea secreta legata de proprietatile lor, proveneau din cultura anterioara a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îsi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri si filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o alta conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul si cu scolile misterelor.

Esenienii erau adepti ai lui Pitagora, filozoful si matematicianul grec care era un initiat de rang înalt atât al scolii egiptene a misterelor cât si al celei grecesti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau sa jure ca vor pastra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor scolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemanatoare botezului crestin de mai târziu si obisnuiau sa marcheze fruntile initiatilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminarii indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit si în initierile misterelor lui Mithra si ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust functiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind si în aceasta privinta precursorii Bisericii Romane, care avea sa absoarba multe din credintele, terminologia si practicile lor. Doua manuscrise de la Marea Moarta, unul în ebraica si celalalt în aramaica, contin ceea ce am putea numi niste horoscoape, care atesta convingerea ca miscarile planetelor influenteaza caracterul si destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al carei simbolism poate fi gasit în toate cele patru Evanghelii si în Vechiul Testament. Primii crestini, care erau urmasii esenienilor-Therapeutae, faceau acelasi lucru, la fel ca si romanii si celelalte natiuni pagâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus, afirma în lucrarea sa, “Tratat despre viata contemplativa”, ca atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau catre soare, dar si faptul ca acestia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificatiile (codurile) ascunse. Adauga de asemenea ca ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste carti sacre sub valul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisa Biblia. La ora actuala, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor si pe steaguri, precum si în alte însemne ale companiilor si altor organizatii controlate de Fratie.

Tot în legatura cu esenienii poate fi pusa si existenta unei societati secrete care se regaseste atât în Vechiul cât si în Noul Testament, numita secta nazaritilor sau a nazarinenilor. Se spune ca anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupari, la fel ca si Iisus din Noul Testament, fratele sau Iacov, Ioan Botezatorul si Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac urmatoarea afirmatie în legatura cu Pavel: „Am descoperit ca omul acesta este o ciuma; pune la cale razvratiri printre toti iudeii de pe tot pamântul si este mai-marele partidei nazarinenilor”. Desi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevarat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secreta, care se regaseste în întreaga Biblie. Esenienii si nazarinenii par sa fie ramuri diferite ale aceleiasi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca si preotii lui Isis din Egipt.

W.Wynn Westcott

Negrul este culoarea Fratiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanitatii. Nu întâmplator, el a devenit culoarea asociata cu autoritatea (priviti robele judecatorilor si ale avocatilor) si cu moartea. Reprezinta de asemenea culoarea traditionala a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adauga tichia cilindrica având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie sa fi fost însa însasi originea sa, caci Nazaretul nu exista deloc la vremea respectiva. Probabil ca el a spus: „Sa fie Nazaretul! Si s-a facut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hartile detaliate ale romanilor si nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranta, Iisus nu avea legatura cu o localitate numita Nazaret, ci cu societatea secreta a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezinta puntea de legatura între Vechiul Testament, Noul Testament si aparitia crestinismului. Primii crestini au fost numiti nazarineni înainte de a fi numiti crestini. Ritualurile Fratiei Nazarinene pot fi regasite cu usurinta în cele ale Bisericii crestine de astazi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca si majoritatea clericilor crestini. La Qumran se obisnuia sa se practice baia rituala pentru spalarea „pacatelor”, traditie  care s-a transformat în botezul crestin. În timpul slujbelor obisnuiau sa manânce pâine si sa bea vin, traditie care se regaseste în misa catolica. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea sa joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler si a nazistilor. El stia din interior întreaga poveste si a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, ca francmasonii de astazi se trag din esenieni si din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemneaza arabii pe crestini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseste termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îsi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Pastratorii Conventului (Contractului). Aceasta expresie era folosita în perioada de timp atribuita vietii lui Samuel si lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adica al gruparii care a pus la cale întreaga schema a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Fratiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Opera francmasona a tuturor timpurilor.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) si cunoasterea secreta sunt simbolizate de „vinul” si de „viile” pomenite în Biblie si în nenumarate alte texte si gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeste de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune ca: „Via Domnului Ostirilor este Casa lui Israel, iar planta placuta lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea ferma este ca linia genealogica implicata aici nu se refera la casa regala a lui David. La urma urmei, acesta nici macar nu a existat, lucru care confirma aceasta concluzie. Simbolismul vinului îsi are, ca de obicei, originea în Babilon si în Egipt. În scolile grecesti ale misterelor, zeii solari erau Bahus si Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice alta planta ?De soare. Vinul si linia genealogica a lui Iisus sunt doua teme care se amesteca cu simbolismul solar, facând referire clara la liniile genealogice regale si preotesti ale nobililor  Anunnaki din Sumer. O alta tema abordata de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nunta reala, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pamântul, adica a zeului cu zeita. În tinutul Canaan se obisnuia ca primavara sa se sarbatoreasca anumite rituri sexuale si de fertilitate numite „Festivalul casatoriei din Canaan”. La aceasta nunta simbolica din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele doua elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace si pentru a putea fi transformati în vin sunt apa pamântului si caldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus si al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin si de apa. Esenienii, Therapeutae si gnosticii erau implicati în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcatuita din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoasterea secreta si ritualurile si numele folosite de scolile misterelor. La fel ca si Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale si imaginare (acestea din urma mult mai numeroase), care contine o sumedenie de coduri si simboluri intercalate într-o naratiune care nu poate conduce decât la confuzie si ratacire daca este luata literal. Acest lucru transpare în fraza repetata obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit sa auda”. Cine este initiat în cunoasterea secreta sa înteleaga ce este de înteles. Cât de spre ceilalti, care nu sunt initiati, lasati-i sa creada în prostiile astea.

Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natura arheologica, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile si în ceea ce îi priveste pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson si nenumarate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite si diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperati trebuie sa fi fost manipulatorii daca au încercat sa introduca o referinta la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând sa demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Exista mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în aceasta perioada de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o mentiune la Iisus. Sa nu existe chiar nici o referire la un om ca el, dupa tot ce se presupune ca a facut? Philo a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus si a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral aceasta perioada. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit sa se nasca Iisus si când Irod ar fi trebuit sa dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de pâna la doi ani; si totusi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit sa îsi faca intrarea triumfala în oras, apoi sa fie crucificat si sa se ridice din morti a treia zi. Ce credeti ca spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunosteau foarte bine perioada si tinutul respectiv nu mentioneaza nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv ca ele nu s-au petrecut. Întreaga legenda a lui Iisus este o poveste simbolica, împanata de coduri si simboluri ezoterice si astrologice, cu scopul de a crea o noua religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeasi simbolistica a Fratiei Babiloniene.

Rasa umana a fost amagita din nou. A câta oara?

Sursa: Secretul suprem

cartea a apărut în august 2006 la editura Daksha

traducător: Cristian Hanu

cartea cuprinde 448 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.345 kg

ISBN: 978-973-88026-1-2

cartea a fost vizualizată de 25216 ori începând cu data de 06.05.2011

[truthseekerro]

Din istoria tiparului

http://ro.truth-seeker.info/nestemate-ale-islamului/din-istoria-tiparului/

Din istoria tiparului

Din istoria tiparului

A fost după bătălia de la Tallas (751) dintre chinezi și musulmani, când prizonierii chinezi au dezvăluit secretul fabricării hârtiei, musulmanilor. Dintr-o artă, musulmanii au dezvoltat-o într-o industrie importantă. Fabricile de hârtie întâi au înflorit în Irak, Siria și Palestina, și-au croit drumul spre Vest. Prima fabrică de hârtie din Africa a fost construită în Egipt în jurul anului 850. O fabrică a fost construită în Maroc, iar de acolo a ajuns în Spania în anul 950. Centrul fabricării era la Xatiba. Din Spania și Sicilia, fabricarea hârtiei s-a răspândit la creștinii din Spania și Italia.

Meșterul german al secolului al XV-lea Johannes Gutenberg din Mainz este adesea creditat cu inventarea artei și meșteșugului de tipărire. Acest fapt reprezinta cu siguranta o revoluție uriașă în comunicarea umană și in acumularea cunoașterii.

Gutenberg pare a fi primul care a proiectat o presă de tipărit, însă tipărirea în sine, care este realizarea unor copii multiple ale unui text prin transferarea lui de la o suprafață în relief la alte suprafețe portabile (în special hârtie) este mult mai veche. Chinezii practicau acest lucru în secolul al IX-lea și cel mai vechi datat text tipărit cunoscut este din 868: Diamond Sutra, o traducere chinezească a unui text budist păstrat acum în Biblioteca Britanică.

Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că, aproape cu 100 de ani mai târziu, musulmanii arabi tipăreau de asemenea texte, incluzând pasaje din Coran. Ei îmbrățișaseră deja meșteșugul chinezesc de realizare a hârtiei, l-au dezvoltat și adoptat pe larg în țările islamice. Acest fapt a dus la o creștere majoră în producția manuscriselor. Însă exista un tip de text care a dus la distribuirea în masă: colecția privată de rugăciuni, incantații, extrase din Coran și „minunatele nume” ale lui Dumnezeu, pentru care era o cerere imensă printre musulmani, bogați și săraci, educați și needucați. Acestea erau folosite în special ca amulete, purtate de o persoană, adesea rulate și puse într-un medalion.

Astfel că în Egipt, a fost adoptată tehnica de tipărire a acestor texte pe benzi de hârtie și livrarea lor în copii multiple pentru a face față cererii în masă. Multe dintre ele au fost găsite de arheologi în timpul excavărilor în Fustat (vechiul Cairo), ele fiind datate în secolul al X-lea. Alte exemple au venit din locuri diferite din Egipt, unde climatul uscat a ajutat la păstrarea lor. Caligrafia araba folosita, variază între cel Kufic și diferite naskh cursive și alte stiluri folosite în perioada mamelucă (secolele al XIII-lea – al XVI-lea). Un exemplu bun este cel tipărit pe hârtie filigranată italiană în secolului al XV-lea. Astfel că tipărirea islamică a continuat pentru aproape 500 de ani. Nu știm dacă a influențat eventuala adoptare a tipăririi în Europa: nu există vreo dovadă, dar posibilitatea nu poate fi exclusă, mai ales că cele mai precoce exemple europene erau tipăriturile cu ajutorul unor blocuri de lemn sau metal. S-a sugerat că termenul italian tarocchi, însemnând cărți tarot (care au fost printre cele mai timpurii artefacte tipărite cu blocuri de lemn sau metal din Europa), ar fi derivat din cuvântul arab tarsh. Însă aceasta este doar o teorie speculativă și este nevoie de mai multe dovezi înainte de a fi acceptată.

Multe documente tipărite aveau  modele destul de sofisticate incluzând coroane caligrafice, inscripții transversale, panouri geometrice, cercuri, culori si stiluri caligrafice.

Din pacate, mai tarziu, musulmanii aveau sa piarda mult din acest avânt al progresului lor. Retinerile indelungate ale otomanilor fata de tipar au cauzat un regres considerabil al civilizatiei islamice.

[bartholomaus]

Apropo de "umanisti". Nu ai inteles. Nu exista un razboi rece intre ideea de crestinism si credinta de o parte si ceilalti ci intre agresivitatea de proasta calitate a unei mari majoritati a clerului, sprijiniti de  tot felul de grupuri fascisto- fundamentaliste și bunul simț, ba chiar și buna-credință a oamenilor cinstiți. Eu sunt impotriva  implicării in relatii murdare cu politicul a BOR, a promovarii inculturii, a gândirii mistice și a superstițiilor, a interventiei BOR in actul de educatie si invatamant laic. A lacomiei, a ipocriziei, a profitarii de pe urma inocentei poporului sarac si needucat. Si a incercarii prin orice mijloace a BOR de a ii păstra pe oameni la fel de înapoiați și pe mai departe. Mă supără golănia și iresponsabilitatea mai marilor BOR față de patrimoniul istoric pe care îl are în administrare, față de corupția generalizată din sferele înalte ale BOR în paralel cu promovarea unui ortodoxism extrem de rigid și înapoiat, comparabil cu salafismul islamic. Scolile de teologie sunt la pamant si scot pe banda rulanta habotnici inculti sau smecherasi pusi pe capatuiala (am info din multe surse). M-am convins, citind multe surse istorice, dar mai ales izvoare din ultimii 300 ani ca ortodoxia românilor este veriga slabă a istoriei noastre. Te rog să nu îmi aduci contraargumente cei câțiva popi inimoși sau fundații caritabile care mai mișcă ceva. Eu dacă aș fi în parohia Tomitanului i-aș declara război pe față și aș muri cu el de gât decât să îl sprijin prin tăcere. Atenție, toate problemele spuse aici au legătură  cu partea lumească a BOR, nu cu creștinismul în sine..

--

Ortodoxia nu a fost niciodata adepta cercetarii si CUNOASTERII lumii inconjuratoare. Ortodoxia a dispretuit natura si trupul uman. De aceea dispretuieste si acum sexualitatea si igiena. Ei au insistat pe revelatie, rugaciune! Doar prin renuntarea la curiozitatea cunoasterii lumii reale il poti gasi pe Dzeu. De aceea, ganditorii ortodocsi n-au dat savanti niciodata. Doar teologi. In schimb vesticii au afirmat ca Dzeu poate fi cunoscut si prin cercetarea lumii in care traim. Vrei sa iti aduc aminte de galceava dintre Varlaam si Grigore Palamas?... Biserica bizantina e atat de legata de Islam ca filosofie si gandire levantina!! In sensul rau....

Evolutia nu e o teorie, este un fapt, asa cum si gravitatie un fapt sau soarele este o stea. Dovezi..Nici nu iti imaginezi cat de multe!!! Si toate coerente si explicabile. Doar inculutii si habotnicii, cei care nu stiu cu ce se mananca stiinta si biologia o tot dau inainte cu 'e o teorie".

--

Pe scurt, probabil ca stii, Varlaam Calabrezul s-a opus misticii si isihasmului promovat de calugarii bizantini acordând un rol fundamental gândirii raționale. Citez dintr-un articol "El spune că adevărata activitate a intelectului trebuie să țină cont de realizările științei laice, deoarece numai filosofia laică furnizează intelectului criterii de cunoaștere și gândire. Acesta ridiculiza învățăturile călugărilor despre metodele rugăciunii și despre lumina necreată văzută de isihaști.  În momentul în care Varlaam devine polemic cu practica isihastă, Palamas se implică public și combate scrierile lui Varlaam, arătând că acesta nu înțelege Isihasmul ." In schimb Grigore este adeptul credintei ca Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin asceza si rugaciune totala si neintrerupta ( a mintii) si ignorarea pe cat posibil a lumii inconjuratoare, a lumii fizice. Numai ca in zilele noastre aceste concepte inseamna NOAPTEA MINTII SI A RATIUNII! Iar Ortodoxia, in frunte cu atonitii se mandresc si azi cu nefacutul de nimic,  promovand doar ura si dispret fata de ceea ce inseamna cunoastere a lumii ! Normal ca cunoasterea si Stiintele sunt incompatibile cu ortodoxia deoarece toate il neaga pe dummezeul biblic. De aceea ortodoxismul va supravietui pe termen lung doar intr-o lume a ignorantei,  lipsita de cunoastere si educatie, a;a cum se intampla in unele tari musulmane teocratice. Consider ca lumea NU poate fi cunoscuta atata timp cat te agati de existenta unui zeu precum cel biblic care-ti conditioneaza gandirea cu ideea de PACAT.

--

- Cred ca ar trebui sa il citesti pe Darwin in intregime nu doar fragmente. Si nu doar cpe el, caci de atunci s-au mai descoperit mii de dovezi. Daca il citesti, il citesc si eu pe Grigore Palama in intregime. Desi mie imi place Varlaam Calabrezul. Mai vb de ura!! Nici vorba! Tu urasti politica sau politicienii? Eu ii dispretuiesc pe politicieni... Si felul in care se folosesc de politica pt a prostii populatia si de a-si umfla conturile...

--

dvs credeti in heliocentrism? In dinozauri? In faptul ca planeta pamant are 4.5 miliarde de ani? Ca totul a inceput cu un Big Bang? Daca dvs cititi despre o teorie stiintifica si vi se pare veridica, dar IPS Daniel spune ca nu este adevarata, ati fi un eretic?

--

Preoti ticalosi sunt mai multi si mai responsabili decat atei mistocari si rautaciosi! Nu-s de acord, multi atei sunt stupizi. Numai ca ei nu au o institutie seculara (in sensul de veche), facultati, biserici si mii de enorii carora sa le vorbeasca de nemurirea sufletului. Apropo, crezi ca e intamplatoare atitudinea asta generalizata anti -BOR din ultimii 5-7 ani? Eu simt ca radicalizarea asta vine ca o reactia la mizeria in care se scalda BOR... Nu oculta, masonii, Vaticanul sau evreii.. Voi sunteti de vine. Mai rau ca in epoca fanariotilor cad tara era plina de greci nesatui. La fel e si acum. Astept un Cuza...