#eliberat

[razorfst]

➥   𝒊𝒕'𝒔  𝒏𝒐𝒕  𝒖𝒏𝒄𝒐𝒎𝒎𝒐𝒏  𝒇𝒐𝒓  𝒂𝒏𝒅𝒓𝒆𝒊  𝒕𝒐  𝒘𝒂𝒌𝒆  𝒇𝒊𝒓𝒔𝒕  ,  the  little  wolf  roused  softly  by  the  gentle  movement  of  towering  frame  .  ❝  aht  –  nuh  uh  ,  ❞  chirps  in  quick  response  ,    rotated  to  throw  an  arm  about  chiseled  torso  as  the  romanian  sits  up  .  ❝   not  yet  ,  ❞  mumbles  assertively  through  a  quiet  yawn  ,  slender  figure  hoisted  sleepily  up  onto  to  the  broad  expanse  of  his  lap  as  rosy  brims  jut  forth  to  claim  those  of  her  husband  .  ❝ la  mulți  ani  ,  dragoste  ,  ❞  grins  with  enamored  reverence  for  all  that  he  is  ;  all  that  he  has  allowed  her  to  become  .  ❝  am  o  mulțime  de  planuri  pentru  astăzi  ;   sper  că  v-ați  eliberat  programul  .  ❞  one  slender  forelimb  loops  about  the  neck  of  the  mafioso  ,  minute  digits  of  the  other�� tangling  into  the  scruff  of  his  beard  as  the  tip  of  an  elfin  thumb  dips  briefly  past  stoic  brims  .  ❝ micul  dejun  nu  va  fi  gata  decât  peste  o  oră  ;  cerere  specială  .  ❞  kittenish  simper  flexes  prominent  dimples  as  she  savors  the  embrace  ,  passionate  lip  lock  reengaged  .

𝒃𝒓𝒊𝒆𝒇  𝒑𝒂𝒖𝒔𝒆  𝒕𝒂𝒌𝒆𝒏  𝒐𝒏𝒄𝒆  𝒂𝒈𝒂𝒊𝒏  ,   giggles  bubble  warmly  into  the  lips  of  her  soulmate  as  fingers  curve  about  the  rear  of  his  neck  .  ❝  i'm  kidding  ,  by  the  way  ;  i  know  you  would  never  clear  your  schedule  for  your  own  birthday  . . .  so  i  had  cezar  do  it  for  you  .  ❞  gentle  shushes  prevent  any  protest  ,  subject  abandoned  in  favor  of  one  proven  preferable  as  rosy  pout  peppers  kisses  down  the  length  of  bearded  countenance  .  ❝  he's  got  it  ,  don't  worry  ;  said  it  was  a  light  day  ,  anyway  .  ❞  reassurances  uttered  soothingly  as  digits  massage  tenderly  the  base  of  andrei's  scalp  ,  parted  brims  meandering  back  until  just  the  corner  of  his  mouth  .  ❝  you  do  so  much  for  all  of  us  every  day  of  the  year  ,  baby  . . .  va  trebui  să  te  obișnuiești  să  am  eu  grijă  de  tine  într-o  zi  .  ❞  expression  one  of  solemn  sincerity  ,  though  glossy  pout  upturns  at  the  borders  as  slender  hips  shimmy  impishly  within  his  lap  .  ❝  for  now  we  gotta  get  a  move  on  ,  though  ;  some  staff  members  are  gonna  walk  in  here  with  a  shit  ton  of  brunch  innnnn  . . .  fifty  three  minutes  ,   and  we  should  probably  try  not  to  traumatize  them  .  ❞

( we're not gonna talk about the pink i can't do my blue in the ask box okay 😭🔪 )

Andrei's Birthday | Accepting | @lupaeus

As always, he was moving to get up to start the day like any other. The date having on significance in his mind as he began to lift himself from the bed without waking her up only to be stopped by the arm of his wife against his form. Brow furrowed as he settled back down upon the bed in a more comfortable but seated position. Normally she wasn't awake as early as he was, which made this all the more confusing until he fully realizes what she is doing as she slides upon his lap. The kiss the beginning of the giveaway as he knows what day it is which means she does as well.And then came the words, a deep breath taken in and let out slowly as he nods slightly showing he understood and at least appreciated her sentiment at acknowledging the day. And he could live with that and only that before continuing his day. However, it seemed that wasn't what she had in mind, brow furrowing as she spoke on about the plans for the day as vague as they were. Though if this was how the day was going to start then he couldn't entirely complain. Lips finding her's once more as she mumbles something about breakfast being on its way in an hour. He could live with that, but if this was all they were going to do then that was more than fine in his mind. This day wasn't a big deal to him, she knew that.

And then she pulls away again, brow furrowing as he had been perfectly content with claiming her lips over and over before leading into other birthday activities. He should have known, a brief shake of his head is given as he hated sometimes how well she knew him. "You didn't have to do that, really." He half mumbles, morning voice still evident as he speaks. "You know how I feel about this." Andrei adds as he lets her continue to place kiss after kiss upon countenance. Yet there was no fight from him in the process, the feeling of her touch always soothing and relaxing the Romanian. In a way he knew better than to argue with her, she was as stubborn as he could be and that alone meant arguing with her would be difficult. "You don't...." He sighs, though giving slightly in to the feeling of her. "There's no point in saying no, is there?" Andrei finally admits in a question as he gives her a look before shaking his head, all the while a small smile begins to form upon his lips as she moves her hips. For now he could live with this. His hands move to her hips, giving a small squeeze before they snake up her back to press her against him as lips claim her's again. "I don't care what they see, I'm going to have you then."

[arhitectul]

norii se deplasau prea repede pe cerul nocturn, iar fulgerele faceau un soi de semi-lumină în camera în care doar respirațiile noastre și muzica la un volum minimum se mai auzeau. am lăsat geamul între-deschis să ne hrănim cu vibrațiile tunetelor și acele făclii de fulgere îți cădeau pe chip. erai goală și lipită de mine, ți-am dat hainele jos c-o răbdare ce aproape te enervase, căci așteptai fiecare atingere, ca pe o gură de aer. ți-am cuprins părul în mână și buzele mele au căzut pe gâtul tău, înfometate. respirația mea fierbinte în spatele urechii tale și pielea ta buburuzată. am mușcat de deasupra claviculei și ai simțit să mă tragi de păr. te-ai liniștit după ce ți-am eliberat pielea dintre dinți și am coborât cu buzele pe sânii tăi, care-mi așteptau limba să le cuprindă. degetele mele au coborât pe șira spinării și ți-au înconjurat coapsele de câteva ori. ți-am desfăcut picioarele în timp ce ți-am mușcat sânul drept și unghiile tale s-au înfipt în gâtul meu, fără a mă opri. degetele mele au coborât și urcat pe picioarele tale, câutându-ți oarbe centrul universului. ți-am atins clitorisul ușor, corpul tău s-a cutremurat și un geamăt ți-a părăsit buzele înflăcărate. te-am amestecat precum culorile de pe paletă până când gândurile tale au explodat și mi-ai spus că mă vrei.

@arhitectul

[theblogdiana]

Nu știam cât de bolnavă sunt până nu m-am eliberat de toate prin dans. Și am înțeles că asta mi-e tratament.

[spiritual123]

🌟 **"Mistere – Scrisorile lui Thales din Argos"** 🌟

Prima ediție a "Misterelor" a apărut în limba română în 1995, sub titlul "Scrisorile lui Thales din Argos către Empedocle Atenianul", sub îndrumarea lui Lazăr Pașca, care era președintele societății antroposofice din România în acea perioadă. În prefată, Lazăr Pașca menționa că această scriere a ajuns în țară (România) în jurul anului 1943, fiind adusă de un călugăr care venea dincolo de Dunăre și care s-a oprit la Galați. Textul în limba rusă al acestor "scrisori" a fost tradus și distribuit neoficial. Au existat speculații despre originea acestor texte, presupunându-se că în cercurile din Tomis ar mai exista și alte texte similare. Aceste "scrisori" s-au răspândit în toată țara, fiind chiar traduse în franceză și germană.

💌 Între timp, originalul textelor a fost descoperit și traducerea a fost îmbunătățită. Ordinea scrisorilor a fost păstrată așa cum a fost în 1943, deși ordinea lor originală este diferită și mai puțin logică. De asemenea, a fost adăugată o scrisoare care lipsea inițial. Originea "scrisorilor" a fost clarificată, confirmandu-se intuiția lui Lazăr Pașca referitoare la regiunea Mării Negre. Ele au fost scrise prin eforturi comune ale unui grup de persoane din Odessa, care acum face parte din Ucraina.

✍️ Sursa primară și autorul real al acestor mesaje era Gheorghii Osipovici Volskii. Înainte de revoluția bolșevicilor din 1917, el a fost redactor la un ziar din Odessa. Thales din Argos este pseudonimul pe care l-a folosit. Din punct de vedere fizic, Gh. Volskii semăna cu Friedrich Wilhelm Nietzsche.

🔄 Curând după revoluția din 1917, Gheorghii Volskii a fost arestat și a scăpat la limită de pedeapsa cu moartea. A fost eliberat neașteptat. Neavând posibilitatea de a părăsi Odessa, Gheorghii a trebuit să locuiască în secret la prietena sa spirituală, Anastasia Vasilievna Teodoridi. A locuit practic cu ea până la sfârșitul vieții sale, în anii '30.

👩‍🏫 Anastasia era o profesoară cunoscută la conservatorul din Odessa și, de asemenea, era bine cunoscută în cercurile ezoterice ale orașului drept lider spiritual. Ea l-a introdus pe Gheorghii în cercul său strâns de discipoli și i-a deschis calea spre acea stare de conștiință care i-a activat amintirile ascunse. În acea stare de conștiință, el începea să povestească lucruri extraordinare. Datorită celor prezenți, membrii grupului care aveau aceeași aspirație pentru înnobilarea umană, aceste relatări ale lui Gheorghii Volskii au ajuns la noi.

📝 Notele făcute de acest grup au fost compilate și procesate de Anastasia Teodoridi. De fapt, aceste mesaje i-au fost adresate direct Anastasiei, sub numele de Miles Atenianul.

🔮 Scrierile au o influență teosofică și antroposofică evidentă. Ultimul cuvânt din ediția tipărită în România, "Către cei care au citit", este evident redactat în stilul lui Lazăr Pașca, cel mai probabil adăugat de el ca încheiere.

✨ Aceste texte, revizuite și aranjate în ordine, apărute de ceva timp (7 ani) și în I-net, pot fi împărtășite și aici. 📜🌌

#Mistere #Thales #LazărPașca #GheorghiiVolskii #AnastasiaTeodoridi #Ezoterism

[ispeakofficial]

VIOLENTA ÎMPOTRIVA FEMEILOR

CE POTI FACE DACA ESTI AGRESATA:

În situații de criză, dacă viața ta sau a copiiilor tăi este amenințată, sună de urgență la 112!

Un echipaj de poliție se va deplasa la fața locului și, dacă este cazul, o ambulanță. În funcție

de gravitatea cazului, polițistul poate da imediat un ordin de protecție provizoriu, care îl poate evacua pe agresor și îi poate impune să păstreze o distanță minimă față de victimă și de copiii acesteia.

OBTINEREA CERTIFICATULUI MEDICO-LEGAL DE LA UNITĂȚILEDE MEDICINĂ LEGALA.

Numai după consultația la spital, dacă este cazul, victima poate merge la un laborator de medicină legală pentru obținerea certificatului medico-legal care va demonstra numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare și poate reprezenta o probă în instanță, dacă victima va

dori să se prezinte în fața unui judecător pentru obținerea unui ordin de protecție.

ÎNREGISTREAZĂ O PLANGERE PENALA PA POLIȚIE

După ce ai obținut certificatul medico-legal este bine să înregistrezi o plângere penală la

poliție împotriva persoanei care te-a agresat în care să povestești cu cât mai multe detalii ce s-a întâmplat și să numești martori, dacă este cazul. Poliția trebuie să îți dea un număr de înregistrare a plângerii penale. Această plângere poate reprezenta o probă în instanță dacă vei dori să obții un ordin de protecție.

CERE UN ORDIN DE PROTECȚIE

Dacă cineva din familia ta este violent cu tine sau te amenință pe tine sau pe copiii tăi, poți cere un ordin de protecție!

Este nevoie să completezi o cerere tip, care se depune la Judecătoria de care aparții. Cererea poate fi introdusă personal sau, dacă ești de acord, de către o persoană de la serviciile

sociale care se ocupă cu violența în familie, de un procuror sau de un polițist. Pentru obținerea unui ordin de protecție, este bine să ai (dar nu e obligatoriu) un certificat

medico-legal (eliberat de unitatea de medicină legală), plângere penală înregistrată la poliție

și martori care să spună în fața instanței ce s-a întâlmplat.

Numărul unic naţional de urgenţă pentru victimele violenței domestice:

0800 500 333.

View this post on Instagram

A post shared by E.C.L.E.R (@ispeak_official1)

[tuturica]

Copiii din vise

Dragă Lily,

Trebuie să știi că îmi lipsești. Mă gândesc cum ți-ai dansat valsul, cum ți-ai luat viața în propriile mâini. O să încerc să nu te uit. Deoarece oamenii normali uită și rar își amintesc. Nu știu unde ești, deci las scrisoarea în vânt, într-un vânt care poate să ajungă la tine și să îți citească vorbele mele. Ai fost mereu lângă mine și mi se frânge inima când știu că ești singură. Creația și însăși creatorul... Mi-ai dat speranță. Mai ținut în viață ... și acum mă lași să mă sting, precum lumânarea de pe noptieră. Continui să dorm, nu mai am pentru ce mă trezii...Vreau să știu un lucru: De ce ai plecat ?  

P.S: De ce m-ai lăsat visând?

                                                                                           Un umil scriitor  cu mintea goală

                              ***

   Lumea uită. Lumea uită și rar își mai amintește. Dar Lily nu știe asta. Are un suflet prea pur să afle, să descopere întunericul. În cele mai negre momente, oricine poate găsi fericirea, dar trebuie să ne amintim să lăsăm loc  luminii. Lily e prea naivă. Lily e prea...diferită. E un fluture care încă nu și-a deschis aripile. Cu ochii ei albaștri limpezi, cu pielea ei fină ca roua, ca o prințesă din povești, te vrăjește. Acest copil stă în fața unui birou la care scria un autor, cel mai creativ dintre toți pe care îi cunoștea fata. E un om trecut prin viață. Cel puțin așa își arată ridurile ca niște raze de soare în jurul ochilor osteniți, aproape închiși.  El visa. Refuză să doarmă într-un pat. Cea mai bună pernă e o carte, deoarece îți șoptește noaptea povești. Această persoană misterioasă de pe scaunul de lângă masă e prietenul lui Lily, Charles. Îi citește poezii cu glasul lui mieros și îi dezvăluie lumi nemaivăzute. Asta o ține în viață. Omul de la birou e familia lui Lily. O iubește și o îngrijește pe copilă, o face fericită. Cel ce scrie la birou e totul pentru Lily.

-Charles? grăi fata cu glasul ei gingaș. Îmi spui o poveste?

-Noi trăim o poveste deja draga mea, mormăii bărbatul. Mintea unui om e complicată. Când ai intrat prea adânc, nu mai poți ieșii... Tu ești gândul meu Lily. Pentru tine ies din vise. Pentru tine intru în realitate.

Copila se întoarse spre Charles .

-Dar atunci cum îți mai amintești dacă trăiești sau visezi?

-Nu o fac.

                                                                              ***

Ochii roșii și grei se deschid în fața unei lumini orbitoare. Peisajul în care se află e greu de distins, încețoșat. O voce îi strigă numele repetat:

-Charles! Charles!

Persoana din pat nu avea un nume. O cunoștea dar nu o mai văzuse, cel puțin nu aici, nu acum. Un déjà-vu. Era ciudat. Cuvintele erau blocate undeva adânc în gândirea lui. Nu putea rosti nimic. Era întemnițat în propriul corp.

Era o cameră rece și tristă. Timpul trecea și stătea. Trecea ca vântul când ,,Charles” încerca să înțeleagă unde se află. De ce nu se află acasă la biroul său? Trecea cu atâta greutate, uneori chiar se oprea, când își auzea inima bătând greoi. Glasul lui a fost eliberat pentru a zice un cuvânt de care nevoie. Sufletul lui ținea de simplul cuvânt:

-L..Lily...?

                                                                                   ***

-Tata...! strigă un glas bine cunoscut.

Charles avea puterea să își dezlipească pleoapele. Era întins pe podea. Dar nu era aceeași. Lily...

-Tata!

-Da fata mea? răspunse el într-un final, trezit din acel somn profund și ciudat.

-Visai? Zise fata cu un glas tremurând, aproape de lacrimi.

Charles se gândea la tot ce s-a întâmplat, la expresia persoanei de pe pat. Nu... Nu a visat. Era diferit. Prea diferit ca să fie un vis. Poți ajunge la un moment la care să te întrebi ce e un vis? Sau să te îndoiești de realitate...

-Lily, visezi?

-Nu. răspunde fata cu o urmă de îndurerare.

-Trăiești?

-Nu. plânge fata, goala asemeni unei fantome.

-Atunci? întreabă Charles nedumerit.

-Tu mi-ai dat viață. Tu mi-ai spus că mintea omului e complicată. Tu ești acel om. Visezi ,chiar de ai vrea să trăiești. Ești doar Tu...

Fata începea ușor să dispară. Se evaporă în aer. În fumul lumânării de pe noptieră. În parfumul florilor din vază.

Pe fața lui Charles se vedea un râu de lacrimi. Și a plâns... Și a plâns... A plâns până propria lui durere a început să îl amuze. Până când toate gândurile sale au prins aripi. Doar o foaie a mai rămas. Chiar dacă trebuia să rămână o carte. A început să facă ce știa mai bine. S-a dus la birou și a început să scrie:

Dragă Lily,

O să încerc să nu te uit. Deoarece oamenii normali uită și rar își amintesc.

De ce m-ai lăsat să mor?

P:S: De ce m-ai lăsat visând?

În noapte strălucea o lumină. O lumină orbitoare. Îți lua vederea și îți dădea una mai bună. În care poți să zărești fericirea în orice. Scăldat de aceea lumină, cerul se oglindește în mare. Un cer pustiu. Nu se arăta nici o stea. Doar Luna dansa pe cer. În noapte căutai pe cerul gol o urmă de viață. Lumină cerească dădea viață, o împrăștia pe tot văzduhul. Luna știa că se plimbă printre vise...

                                ***

În noapte, Jack se întinde în pat. Nu putea să închidă ochii. Ceva misterios îl ținea treaz. O rază în subconștientul lui. Palatul lunii strălucea și se arăta în fața ferestrei lui. Cu ultimele lui puteri, se duse la geam să o vadă pe regina nopții. Vântul deschise draperiile. Jack era  tras de Lună, de luciul ei, de magia ei. Luna se deschise în fața lui și el o ascultă. Nu știa însă că intra într-un labirint fără sfârșit.

Băiatul merse pe un coridor cu mii de uși. Toate erau încuiate. Nu își putea imagina că Luna are atâtea secrete. În capăt se afla o ușă crăpată. Era aproape deschisă. Înăuntru era un simplu birou cu o scrisoare pe el, un pat și o noptieră. Jack se apropie de masă și când o atinge, literele se șterg. A rămas cu o simplă foaie de hârtie. Pe fereastra minusculă, se vedea un șir de lini aurii pe cer. Mereu le vedea, noaptea. Căpătau diferite forme, cât mai ciudate, parcă le putea schimba. Când se gândea la un ceas, stelele erau legate de aceea fâșie de lumină și se forma un ceasornic. Jack deschise fereastra și atinse pulberea strălucitoare. Odată ce o prinse, Băiatul începea ușor să dispară. Se evaporă în aer. În fumul lumânării de pe noptieră. În parfumul florilor din vază.

Se trezi într-o încăpere neagră precum cerneala fără uși, fără ieșiri. A stat acolo poate o oră poate un an.... până când a auzit o voce fredonând într-un colț. Era o copilă cu ochi albaștri limpezi, cu pielea ei fină ca roua, ca o prințesă din povești.

  -Cine ești ? întrebă Jack.

  -Eu sunt Lily.

Visa in simplitatea izbitoare a ei, în gândurile cerului, în alinările sufletului... Lily visa, dar cine o imagina pe ea? Jack simțea că îl apasă anii, că ar fi trăit mai mult decât o viață, că vedea amintiri adânc ascunse în mintea lui, la fel de adânci precum întunericul în care se afla. Nu era singurul. Lily știa deja, știa mai multe decât el. Poate persoana din fața lui are trupul unei copile, dar are un suflet mult mai bătrân.

-Câte vise ai apucat să trăiești? întreabă acel cineva din fața lui.

Vocea ei era vântul, negura, lumina. Prea adâncă pentru un copil, dar totuși avea un licăr în glas.

-Cum adică? Răspunse băiatul.

-Nu vorbi de parcă nu ai ști! Iar eu credeam că sunt singura...

-Ce e locul ăsta?

- Deci chiar e adevărat? zise ea cu lacrimi sărate.

Tot ce se simțea în acel loc e plânsul lui Lily.

-Și mai am amintiri, care ard, ard de prea mult timp...Tu ai fost ales... Sau mai bine zis tu ai acceptat, exact ca mine.

-Ce să accept? Ce caut eu aici?

-Îți pui întrebarea greșită băiete... Ce e locul astă? Așa arată cerul... Cel puțin eu nu am mai văzut o stea de mult...

-Unde e Luna? Unde sunt acele fâșii de lumină?

-Luna a făcut asta. Eu nu am fost suficient... Sunt un copil de vise. La fel și tu. Noi suntem obligați să trăim visele oamenilor. Tu ești tânăr. Nu ști ce e un vis. Ai noroc.

-De cât timp stai aici ?

Lily râse cu atâta ușurință, parcă nu ar avea nici o pe lume.

-Aici nu există timp! Dacă vorbim despre cum se mișcă orarul pe ceas, a trecut un secol, poate două...

-Dar trebuie să mă întorc! Spuse Jack.

-Nu mai poți... E imposibil... Ai dispărut, lumea a uitat de tine...

-I-Imposibil? Dar nu se poate! Nu ai spus  că suntem din vise? Nu putem să plecăm din gândurile oamenilor?

-Crezi că nu am încercat?! Plânse Lily.

O bufnitură sparge liniștea undeva în acel întuneric infinit...

-Închide ochii! Repede! strigă fata.

-De ce?

Și în întunericul nopții apăru lumina purificatoare a realității care îți arată calea spre viața mai frumoasă în lumea veșnică a viselor.         

                             

Negură. Astă este primul lucru pe care mi-l amintesc. Era întuneric, frig și frica mă cuprindea. Dar apoi... apoi am văzut Luna. Era atât de mare, atât de luminoasă. Părea să alunge durerea departe. Și când a făcut-o... Nu m-am mai speriat. De ce am fost acolo și ce am fost menit să fac, nu am știut niciodată, iar o parte din mine se întreabă dacă voi face vreodată.

Lily era lângă el când s-a trezit din somn. Era întins pe o podea rece, o răcoare pe care o cunoștea. Mai fusese în acest loc, dar acum e schimbat.

-Trezește-te! strigă fata.

Jack se ridică în picioare și văzând chipul lui Lily realiză ce se întâmplă:

-Tu ai mai fost aici...

-Nu cu mult timp în urmă... Cel mai lung vis l-am trăit aici. Aproape am ajuns să cred-...

O tăcere apăsătoare se așeză peste gândurile lor.

-Aproape am ajuns să cred c�� Luna m-a eliberat! zise fata cu ochii roșii de plâns.

-Aici am deschis eu ochii. Aici Luna mi-a vorbit... răspunse Jack.

Lily se întoarse spre băiat și acesta o lăsă să se odihnească pe umărul lui...

Pe obrajii lor curgeau lacrimi purificatoare, lacrimi de curaj...

-Ști ce doare cel mai tare? Să vezi oameni alături de care ai creat amintiri transformându-se ușor în amintiri... spuse Lily.

Aceștia se duseră ușor lângă patul din încăpere și își închiseră ochii...

Ochii roșii și grei se deschid în fața unei lumini orbitoare. Peisajul în care se află e greu de distins, încețoșat. Jack dispăruse de lângă ea și în partea cealaltă a patului îl putea zării pe Charles cu ochii închiși:

-Charles! Charles! strigă ea.

-L-Lily...? spuse el în timp ce se evaporă în aer. În fumul lumânării de pe noptieră. În parfumul florilor din vază.

În noapte, Jack se întinde în pat. În timp ce admiră Luna, se întreabă dacă vrea să viseze... Iar în acel moment închise ochii...

                     Cel mai bine e să lăsăm istoria să se repete.... Dacă nu uităm să ne trezim...

[crossbordercroniclesro]

Campania Prezidențială Începe cu Focuri de Artificii, Nu Cu Fapte: „Autorul” Atentatului Crișan, Eliberat! Adevărul Iese la Iveala!

Publicat: 29 octombrie 2024, 14:00 Exact așa cum bănuiam! Când „măreața” noastră justiție a anunțat cu surle și trâmbițe că a prins „autorul” atentatului împotriva lui Ioan Crișan, era clar că începeau doar un alt joc de campanie. Așa-zisa „victorie” era de fapt o regie de propagandă politică, menită să facă senzație și să transforme justiția într-un spectacol de divertisment. Astăzi, spectacolul…

[euvincurand1]

Astăzi este ziua oportunității tale!!

Astăzi este ziua oportunității tale! Astăzi vei primi ceea ce cauți! Cum? Unde? - O să-mi spui - Unde găsesc ceea ce caut? Și ce știi tu ce caut eu ? Mă cunoști de undeva? Nu știi nimic despre mine, de ceea prin ce-am trecut și ce îmi trece prin minte! Pot să-ți răspund - Da, ai dreptate, e adevărat, eu nu te cunosc. Dar Il cunosc pe Cel care te cunoaste perfect. Îi cunosc pe Cel ce știe totul despre tine, chiar și ceea ce încă nu ai descoperit despre tine. Trecut, Prezent și Viitor! Dar tu mai ai inca îndoieli, Te afli in fata alegerilor și nici nu știi cu adevărat ce vrei. Și astăzi vreau să-l cunoști pe Cel care este etern, pe Cel care a fost în trecutul tău, care este în prezentul tău și care va fi în viitorul tău. El este , este mereu, nu există nicio îndoială, și vrea să acționeze, vrea să-ți dezvăluie strategii, să te poată poziționa în locuri de abundență, de victorie, de și de triumf, exact cele pe care le cauți! Pentru a face acest lucru are nevoie ca tu să-l inviți, să-i oferiți posibilitatea de a vă informa și să-i acorzi dreptul de a acționa. Garantez 100% că o va face. Efeseni 3:20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi, Isus te întreabă: Pot s-o fac? Îmi acorzi permisiunea să fac asta? Dacă Îi spui da, El îți va transforma viața pentru totdeauna, pentru că El va veni în tine și va face lucruri mari prin tine. Roagă-te cu mine: Doamne Isuse, îți mulțumesc că ai plătit pentru toate păcatele mele pe cruce și că m-ai făcut pur și eliberat de puterea răului. Acum Îți dau toată puterea asupra vieții mele și te rog să-mi dezvăluie ce caut cu adevărat și ce îmi împlinește inima, arată-mi viitorul pe care mi l-ai pregătit. Astăzi prind din zbor oportunitatea  mea de a înțelege și de a primi ceea ce caut cu adevărat! În Numele lui Isus, Amin. Cristina Ricci Ministries

[filmchillnet]

One Fast Move Un soldat dezhonorabil eliberat își caută tatăl înstrăinat pentru a-l ajuta să-și urmeze visul de a deveni un motociclist profesionist. În timp ce se antrenează, întâlnește un cântăreț aspirant dintr-un oraș mic și un proprietar de magazin de motociclete care încep să dărâme zidurile pe care absența tatălui său i-a construit. https://filmchill.net/movies/one-fast-move/?feed_id=3057

[leontiucmarius]

Prima analiză a solului din apropierea polului sudic al Lunii sugerează că suprafața sa a fost odată acoperită de magmă topită

Misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a fost lansată vara trecută, iar landerul său Vikram a atins suprafața lunii în august anul trecut. La scurt timp după aceea, a eliberat un rover numit Pragyan. De atunci, roverul s-a deplasat pe suprafața lunii, în apropierea polului sudic, colectând și testând mostre de sol, precum și măsurând activitatea seismică […] Articol original Prima analiză a solului din…

[stiriarges]

Pui de urs eliberat din laț

Pui de urs eliberat din laț Continue reading Pui de urs eliberat din laț

[inprimalinie]

Ucraina, în pragul unei explozii sociale

Kovel a devenit un semnal de alarmă pentru întregul sistem de mobilizare ucrainean. Locuitorii din Volîn au participat la un protest în masă din cauza încercării Centrului Teritorial de Recrutare – TCC de a mobiliza trei bărbați. Georgiana Arsene După un timp, ofițerii i-au eliberat, iar Moscova a fost învinuită pentru tulburări. În opinia unui număr de experți, succesul local al protestului…

[lovevalentinsorinlunescu]

=================

Celebrul scafandru italian, Enzo Majorca urma sa se scufunde în marea caldă a Siracuzei și vorbea cu fiica sa, Rossana, care se afla pe barcă.

Cand să se scufunde, a simțit că ceva i-a lovit ușor spatele.

S-a întors și a văzut un delfin.

Apoi, și-a dat seama că el nu voia să se joace, ci să exprime ceva.

Animalul s-a scufundat, și Enzo l-a urmat.

La aproximativ 12 metri adâncime, prins fiind, într-o plasă abandonată se afla un alt delfin.

Majorca, i-a cerut rapid fiicei sale, să ia cuțitele de scufundare și sa îl urmeze.

În câteva minute,cei doi au reușit să elibereze delfinul care, la limita forțelor sale,a reușit să iasă, emițând un „strigăt aproape uman” , (așa cum a descris Majorca).

Un delfin poate rezista sub apă, timp de până la 10 minute,

apoi se poate îneca.

Delfinul eliberat, încă uimit, a fost controlat de Enzo, Rossana și

celălalt delfin.

Apoi a venit surpriza ;

Era o femela delfin care imediat a născut un pui.

Tatăl delfin , i-a încercuit și stând în fața lui Enzo, i-a atins obrazul, (de parcă ar fi fost un sărut), într-un gest de recunoștință ...

și s-au îndepărtat.

Enzo Majorca și-a încheiat povestea, spunând :

,, Până când omul ,nu va învăța să respecte și să dialogheze cu lumea animală, nu va putea niciodată să-și cunoască

adevăratul rol al lui, pe care il are, pe acest Pămant''.

[radioclasic]

Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, eliberat după ce a pledat vinovat de încălcarea Legii privind Spionajul în SUA

Julian Assange, fondatorul controversat al WikiLeaks, a pledat miercuri vinovat de încălcarea Legii americane privind spionajul în fața unui tribunal din Insulele Mariane de Nord, un teritoriu neîncorporat al SUA în Pacific. La finalul audierii, care a durat trei ore, judecătoarea districtuală Ramona V. Manglona l-a declarat “liber” pe Assange, având în vedere durata detenției sale deja executate…

[sunnyapollonjabrigidotter]

Cap 1 -Cine sunt EU?

Despina: Eu sunt... proscrisă de mică de ai mei părinți. Am crescut lângă un lac frumos, nu foarte departe de muntele zeilor. Copilăria mi-a fost plină de frustrări. Nefiind în sine o nimfă, ardeam să îmi cunosc adevărata familie, dar eu ştiam că ei nu mă voiau. Mai ales mama ce mă abandonase de mică. Doar tatăl meu, zeul mărilor mai venea, din când în când, în vizită pe sub ape, sau ca un armăsar, dar îi simțeam răceala lui, chiar dacă voia să arate altceva. Într-o bună zi n-a mai venit. Am crescut cu golul de-am fi pierdut şi tatăl. Aşa încet, încet s-a format iarna în sufletul meu, o iarnă ce nici azi nu mai ştiu cum am putut-o ține în mine. O iarnă ce m-a rănit, dar şi eliberat. Iarna în care m-am regăsit. Eu sunt Despina zeița iernii ce are să vină.

...

Persefona: Eu sunt primăvara.. iubită, cresc langa mama mea dragă şi printre nimfele apei şi ale pădurii.. nu am nici o grijă pe lumea asta.

Fiecare zi e o bucurie pe pajiştea noastră, lucru ce se poate reflecta în eterna primăvară pe care o emană căldura şi dăruirea noastră zi de zi...

Dar da, uneori mă plictisesc să rămân pe câmp. Şi atunci visez să văd lumea, care e mai mult decât ce am văzut pân'acum. Eu sunt Cori, şi iubesc natura şi pe mama. Deşi uneori, şi acu' mai des, am impresia că mă sufocă... Cât aş vrea să fiu liberă.

...

Într-o zi Cori se plimba, savurând priveliştea pajiştii până ce putu vedea şi simți fulgi lini coborându-se lângă ea. Nu mai văzu aşa ceva pân' acum, şi habar n-avea de ce şi mai ales cine i-a adus, dar dorea să afle.. Norul ce aducea fulgii nu era singur pe cer. Lângă erau şi alții, dar ea îi vedea că erau nori obişnuiți, doar puțin gri. Ce se întâmplaseră cu norii albi. Şi mai ales cum poate, de poate ea opri fulgii ce cădeau de sus.. Nu se mai confruntase cu aşa ceva.

(Restructurare)

[faggoteur]

Al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare și mai mortal război din istorie, implicând peste 30 de țări. Declanșat de invazia nazistă a Poloniei din 1939, războiul a durat șase ani sângerosi până când Aliații au învins puterile Axei ale Germaniei naziste, Japoniei și Italiei în 1945. Explorați bătăliile, liderii și atrocitățile din război și impactul acestuia asupra geopoliticii și omenirea.

Bătălia Atlanticului: 3 septembrie 1939 până la 8 mai 1945

Cea mai lungă campanie continuă a celui de-al Doilea Război Mondial are loc, aliații lovind o blocadă navală împotriva Germaniei și declanșează o luptă pentru controlul rutelor maritime din Oceanul Atlantic. Axa, cu sub-ambarcațiunile sale, răspunde printr-o contrablocadă care la început are succes, dar utilizarea de către Aliați a convoaielor, aeronavelor și tehnologiei schimbă în cele din urmă valul. Pe parcursul a cinci ani, mii de nave se angajează în peste 100 de bătălii în Oceanul Atlantic, cu aproximativ 100.000 de vieți pierdute. Bătălia de la Dunkerque din 26 mai până în 4 iunie 1940

O invazie germană în jurul orașului de coastă francez Dunkerque separă armatele franceză de cea britanică, părăsind forțele aliate. Dar cu Adolf Hitler oprind înaintarea Germaniei acolo, Aliații sunt capabili să efectueze o evacuare îndrăzneață – și cu succes – numită Operațiunea Dinamo. Germania revendică victoria cu capitularea trupelor aliate rămase, dar evacuarea servește la ridicarea moralului britanic, denumit în continuare „spiritul Dunkerquei”. Fotografii emblematice din Al Doilea Război Mondial

Asediul Leningradului: 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944 Soldații germani și finlandezi încep un asediu și o blocare de aproape 900 de zile a Leningradului (acum Sankt Petersburg), al doilea oraș ca mărime sovietic și un centru important al industriei. Cu alimentarea, apa, electricitatea si transportul intrerupte, 1,3 milioane de oameni sunt evacuati. Pe măsură ce Armata Roșie începe în sfârșit să treacă prin blocada, asediul se încheie și orașul este eliberat, dar aproximativ 800.000 de civili mor, majoritatea de foame.

Bătălia de la Pearl Harbor, 7 decembrie 1941

Într-un val surpriză de atacuri asupra bazei navale americane de pe insula Oahu, Pearl Harbor din Hawaii, Japonia, aliniată cu Axa, elimină flota Americii din Pacific (cele trei portavioane ale flotei nu sunt prezente în timpul atacului). Cu aproximativ 2.400 de militari americani uciși și alți 1.000 răniți, președintele Franklin D. Roosevelt o numește „o dată care va trăi în infamie” și, a doua zi, SUA intră oficial în al Doilea Război Mondial, declarând război Japoniei.

Bătălia din Normandia, 6 iunie - 30 august 1944 Trupele americane, britanice și canadiene asaltează cinci plaje din Normandia, Franța, pe 6 iunie, cunoscută drept Ziua Z, ducând una dintre cele mai mari invazii de apă din istoria militară. La Omaha Beach, peste 2.000 de victime americane sunt suferite, cu aproximativ 4.000 de morți în acea zi. Dar până pe 11 iunie, plajele sunt securizate și peste 325.000 de forțe au aterizat. Aliații își încep înaintarea prin Normandia, eliberând în cele din urmă Parisul.

Bătălia de la Berlin, 16 aprilie - 2 mai 1945

Forțele sovietice, cu sprijinul aeronavelor americane și britanice, lansează o ofensivă împotriva capitalei germane, Berlin, într-una dintre ultimele bătălii majore ale celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Armata Roșie înconjoară orașul, cucerind sediul Gestapo, Hilter se sinucide pe 30 aprilie în Führerbunker și Germania se predă câteva zile mai târziu, punând în esență capăt războiului. Bătălia de la Okinawa: 1 aprilie - 22 iunie 1945

Ultima bătălie majoră a celui de-al Doilea Război Mondial - și una dintre cele mai sângeroase ale războiului - începe Duminica Paștelui, când forțele armatei și marine ale SUA invadează Okinawa, în lanțul de insule Ryukyus din sud-vestul Japoniei, cu ordin de a lua insula pentru a executa lovituri aeriene împotriva Japoniei și a crea o blocada. .

Contraatacând prin atacuri kamikaze, japonezii scufundă 26 de nave aliate și avariază încă aproape 170, provocând peste 12.000 de morți americani în timpul bătăliei de trei luni. În cele din urmă, copleșiți de americani, mulți japonezi supraviețuitori se sinucid în loc să se predea. În cele din urmă, peste 100.000 de japonezi sunt uciși, împreună cu 150.000 de civili.

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat la șase ani și la o zi după ce invazia Germaniei în Polonia, la 1 septembrie 1939, a declanșat al doilea conflict global din secolul al XX-lea. Până la încheierea lui pe puntea unei nave de război americane, pe 2 septembrie 1945, cel de-al Doilea Război Mondial a luat viețile a aproximativ 60-80 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populația lumii. Marea majoritate a celor care au murit în cel mai mortal război din istorie au fost civili, inclusiv 6 milioane de evrei uciși în lagărele de concentrare naziste în timpul Holocaustului.

Pictograma Verificată de Comunitate