#documentar despre comunism

[radardemediaonline]

Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, în documentarul TVR „Fără 6 mile”, la „Dosar România”

Povestea dramatică a unui comandant de navă, a unui actor și a unui timonier care au hotărât să riște totul pentru libertate se vede joi, 31 octombrie, de la ora 21.00, la TVR 1, într-un film ce poartă semnătura realizatoarei Alina Amza. Timp de 50 de ani, din uriașa închisoare care a fost România comunistă, s-a fugit în multe feluri. S-a fugit târâș, pe sub gardurile de sârmă ghimpată, ocolind…

[bartholomaus]

Depre Pecenegii din Fagaras și Țara Loviștei. Toponimiile turcice pecenego-cumane, duium. Valahe, deloc. Se pare ca in comisia de botezare a locurilor si localităților, valahii n-aveau om. Interesant si ff credibila discuția despre toponimia Argesului. https://magazines.ulbsibiu.ro/arheologie/publicatii/bibliotheca/relatii%20interetnice%20in%20transilvania/6%20madgearu/articol1.htm -- Nu o dau deloc în bară. Studiez subiectul de multă vreme. Toponimiei vechi (atât nume de locuri cât și nume de așezări) din România îi lipsesc cu desârșire nume de origine latină. Asa cum există - de exemplu - în Bulgaria. La noi, aproape toate toponimiile de așezări și de locuri mai vechi de veacul al XV-lea sunt în cea mai mare parte de origine slavă, apoi turanice (turcice), maghiare și germane (inclusiv în Moldova). Există câteva cuvinte, de le numeri pe degete, cu etimologie controversată. Așa zisele localități care au sonoritate latină, vin de fapt din latina medievală (precum Alba Iulia) sau din sec 20 (Drobeta sau Napoca). La fel, satele cu nume precum Florești vin de la numele proprii ale boierilor ce le stăpâneau (Florescu), dar sunt post sec XV-lea. Și mai puțină țâfnă dacă se poate, căci în general nu vorbesc prostii. Când mi se aduc argumente solide recunosc că am gresit și imi cer scuze. Însă pe subiectul toponimiilor și etimologiilor strâng de mult timp documentare și este cam cum zic eu mai sus. Desigur, cum am spus, există câteva situații neclare ce pot fi atribuite unei străvechi moșteniri latine, dar discuțiile sunt stufoase și concluziile neclare. -- Pe bune toponime indigene. Toponimele noaste indigene: grădiște, poiană, izvor, ponor, crâng, dumbravă, peșteră, izbuc, iaz, vârf, drum, uliță, târg, islaz, deal, proțap, pârleaz, căpiță, bordei, potecă, bârlog, grajd.... Și multe altele. Crezi că aceste nume au fost date de niște unii veniți din altă parte? Cum de cuvintele latine vechi sunt atât de puține la toponime comune (precum cele de mai sus) iar la toponime/nume proprii de așezări lipsesc cu desăvârșire. Eu cred că cea mai firească explicație este o discontinuitate puternică, intre antichitate și începutul evului mediu. -- Uite, tocmai de aceea nu veți putea înțelege anumite realități străvechi și nu veți putea imagine, nici măcar la nivel de discuție lejeră, teorii probabile...Fincă credeți că ”popoarele stepei s-au dovedit a fi o prezență doar trecătoare pe aceste meleaguri”. Bănuiesc că nu ați citit lucrari de spre slavii din aceste spații...Subiectul e dens de tot. Apoi avarii... Până la cumani și pecenegi au fost alte veacuri, ceva mai vechi, care au format baza etnogenezelor medieval timpurii (căci au fost mai multe, care abia târziu s-au aglutinat în ce numim noi azi, români)... -- spui ”Altfel spus, limbile de prestigiu au impus denumirile, deși au existat cu siguranță toponime indigene, doar c ă nu s-au transmis în timp neavând decât suportul viului grai - a unui grai care nu conta politic.” Și denumirile slave de ce s-au păstrat? Și au traversat secole și secole? Peste tot, în toate văgăunile, in toți munții. Slava nu a fost limba de prestigiu ci o limbă care timp de generații a fost o limba unica, vorbită pe suprafețe mari, de toată lumea. Iar limbile latinofone au supraviețuit în enclave care s-au răspândit ulterior în contexte neclare.

[stiridinromania]

S-a lansat cartea PHOENIX. HAR/JAR. Primele reacții după premiera filmului.

Filmul documentar „Phoenix. Har/Jar” regizat de Cornel Mihalache și realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR a avut premiera pe TVR 1, odata cu lansarea cartii, cu același nume, apărută la Editura Integral. Mircea Baniciu, Andrei Ujică, alături de mare parte din echipa filmului, reprezentanți ai presei și persoane din industria de film, au avut ocazia să vadă filmul, cu o seară înainte, într-o proiecție specială ce a avut loc la Cinema Union. O dată cu ei, Josef Kappl, Moni Bordeianu, Costin Petrescu, Erika Jozsa-Demian, Claudiu Rotaru și Mani Neumann au văzut filmul din țările în care se află în prezent, Phoenix. Har/Jar văzându-se astfel concomitent în șapte colțuri diferite ale lumii. Mai mult, aceștia s-au reunit via Zoom și au discutat cu publicul prezent în sală.

„Iată în sfârșit un documentar realizat de o echipă absolut profesionistă, care reușește să transmită istoria unei Legende, văzută prin prisma acelora care au creat-o și trăit-o!” a fost prima reacție a lui Josef Kappl după vizionare. „Este un concept radical și curajos să construiești un film care leagă propoziție cu propoziție, ca și cum ar fi o singură frază ce durează 104 minute, 26 de capete vorbitoare din aceeași plasă de timp comun.” a declarat Andrei Ujică. „Un film, în primul rând, adevărat care aduce în față interviuri ale membrilor trupei. Phoenix a fost un cumul de energie, un cumul de imagini care au rămas în picioare și cred că asta arată filmul și cartea. E un moment al adevărului despre Phoenix.”  a precizat Mircea Baniciu. Phoenix. Har/Jar reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit s-o facă, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după Revoluția din ’89. Phoenix. Har/Jar este istoria unei trupe legendare care a renăscut timp de 60 de ani indiferent de vremuri, vârste și orgolii, este povestea unei generații.

Prima fotografie făcută în Germania, trimisă în țară de Nicu Covaci mamei lui „Proiectul a intrat în portofoliul Casei de Producție TVR în luna iunie 2022 la inițiativa lui Mișu Predescu, directorul departamentului. La sfârșitul lunii aveam, împreună cu Cornel Mihalache, prima întâlnire cu Nicu Covaci. Au fost 5 luni intense - interviuri, vizionarea arhivelor lui Doru Ionescu - colegul nostru care are 8 emisiuni dedicate formației Phoenix, citirea cărților publicate de Costel Postolache la Editura Integral, vizionări arhive video, scanat fotografii arhive, transpuneri fișiere audio… Deseori ne întrebam ce mai putem spune noi în plus față de ce a spus deja Doru și ce s-a scris în cărți, în presă… Discuțiile cu membrii formației și cu cei apropiați lor ne-au îndreptat ușor-ușor spre arhivele CNSAS pentru care, toți cei care apar în film, ne-au dat acordul de a le citi dosarele și de a folosi informațiile pentru a putea construi cât mai corect povestea cinematografică a începuturilor, a fugii, a durerilor și reușitelor, a certurilor și împăcărilor, a despărțirilor și regăsirilor a celor care au creat românilor ‚iluzia unei posibile libertăți’. Filmul Phoenix. Har/Jar e construit cu multă măiestrie de Cornel ca un dialog, ca o poveste spusă de o singură voce. Tare mult îmi doresc ca și membrii formației și presa și spectatorii obișnuiți să treacă dincolo de vorbele lor, de gândurile lor și să vadă emoțiile - singurele a căror sinceritate și veridicitate nu poate fi negată.” spune Claudia Nedelcu Duca – producătorul filmului. Premiera filmului a fost dublată de lansarea cărții Phoenix. Har/Jar ce conține interviuri din perioada 1962-1989 plus inserturi grafice din Arhivele Securității, deținute de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Textele prezentate în carte conțin transcrierea integrală a interviurilor realizate în studiourile TVR și în alte locații din țară și străinătate. La sfârșitul fiecărui interviu din carte sunt inserate coduri QR care, prin scanare, deschid documente video, conținând fragmente inedite neincluse în filmul realizat de Televiziunea Română. Cartea a fost lansată în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Radio România, în prezența lui Mircea Baniciu, a lui Andrei Ujică, a regizorului Cornel Mihalache, a producătorului Claudia Nedelcu Duca, a lui Andrei Galiță – reprezentant CNSAS și a lui Costel Postolache, directorului Editurii Integral. „Dacă ar fi s-o înscriem în seria titlurilor legate de Phoenix la Editura Integral, atunci această carte s-ar fi putut chema: , ea fiind prima în care sunt adunate vocile tuturor membrilor formației etalon. Asta îi dă întâi de toate o valoare documentară.” spune Andrei Ujică. Phoenix. Har/Jar este un film documentar al Casei de Producţie TVR după un scenariu semnat de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca, montajul filmului îi aparține Roxanei Elekes, regia lui Cornel Mihalache, iar Claudia Nedelcu Duca este producător. Din ianuarie producția va putea fi văzută și pe marele ecrane. Mai multe informații despre film dar și materiale ce nu au intrat în editul final pot fi găsite pe paginile: Facebook: https://www.facebook.com/Phoenix.Har.Jar Instagram: https://www.instagram.com/phoenix.har.jar TikTok: https://www.tiktok.com/@phoenix.har.jar Un proiect realizat cu sprijinul: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Parteneri: Editura Integral, Chateau Vartely, Produse Moldovenești, Cinema Union , Arhiva Națională de Filme, Cineplexx Parteneri media: Rock FM, Zile și Nopți, Cinemap, Cinemagia, Observator Cultural, Vice, IQ Ads, Smark, Ziarul Metropolis, A List Magazine, LiterNet, CineFan, MovieNews, Munteanu Recomandă, Radio România Cultural, AARC - All About Romanian Cinema, Comentator.ro. Read the full article

[smartseo4you]

Analiză NY Times. Sprijinul Papei Francisc pentru parteneriatul civil între persoanele homosexuale, criticat și aplaudat în același timp. Unii membrii ai bisericii cer clarificări, iar alții, mai apropiați de Suveran, consideră că „remarcile nu afectează doctrina”.

New Post has been published on https://reporterliber.ro/analiza-ny-times-sprijinul-papei-francisc-pentru-parteneriatul-civil-intre-persoanele-homosexuale-criticat-si-aplaudat-in-acelasi-timp-unii-membrii-ai-bisericii-cer-clarificari-iar-altii-mai-apro/

Analiză NY Times. Sprijinul Papei Francisc pentru parteneriatul civil între persoanele homosexuale, criticat și aplaudat în același timp. Unii membrii ai bisericii cer clarificări, iar alții, mai apropiați de Suveran, consideră că „remarcile nu afectează doctrina”.

Papa Francisc a declarat în cadrul unui film documentar că susține parteneriatul civil între persoanele de același sex, în opoziție cu poziția oficială a Vaticanului în această privință, fiind pentru prima dată când un lider al Bisericii Catolice are o astfel de declarație.

„Homosexualii sunt și ei copii ai lui Dumnezeu și au dreptul la o familie”, spunea acesta. Mulți homosexuali catolici, dar și alții din afara bisericii, au salutat remarcile papei, deși opoziția Suveranului Pontif față de căsătoria homosexuală în cadrul bisericii a rămas absolută. Pe de altă parte, criticii săi conservatori din cadrul ierarhiei bisericești și, în special, cei din aripa conservatoare a bisericii din SUA, care l-au acuzat ani de zile că „a diluat” doctrina bisericii, au văzut noile declarații ca o inversare a învățăturilor bisericești.

Papa Francisc are tendința de a face astfel de observații publice, fapt care îi provoacă atât pe susțin��torii, cât și pe criticii săi. Remarcile sale din documentar sunt susceptibile să genereze exact felul de discuții pe care Papa a încercat să le promoveze în mod repetat cu privire la aspecte considerate cândva interzise în războaiele culturale ale bisericii.

„Declarația papei contrazice în mod clar învățătura îndelungată a Bisericii Catolice despre uniunile între persoane de același sex”, a spus episcopul Thomas Tobin de Providence, adăugând că ele trebuie clarificate.

Papa a schimbat deja drastic tonul bisericii în ceea ce privește problemele legate de homosexualitate, dar nu a schimbat politica sau doctrina Bisericii Catolice. Preotul Antonio Spadaro, apropiat al suveranului, a declarat că remarca „nu afectează în niciun fel doctrina”.

Vaticanul și aliații săi au pus public la îndoială ideea că declarațiile au fost făcute pentru documentar, afirmând că pontiful le-a spus de fapt unui jurnalist mexican într-un interviu acordat la Vatican în mai 2019. Regizorul documentarului, Evgeny Afineevsky, a declarat pentru The New York Times că Papa a făcut aceste remarci pentru documentar, însă anterior spusese că nu-și mai amintește.

Predecesorii lui Francisc în scaunul pontifical și-au exprimat opoziția față de uniunile civile, care, fără a implica o căsătorie religioasă, presupun totuși drepturile patrimoniale (incluisv la moștenire) pe care le au doi soți care trăiesc și muncesc în comun. În 2003, sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, Congregația pentru Doctrina Credinței a emis un document în care se arăta că: „Biserica ne învață că respectul față de persoanele homosexuale nu poate duce în niciun fel la aprobarea comportamentului homosexual sau la recunoașterea legală a uniunilor homosexuale”.

Analiza intregrală New York Times

Sursă foto: Nacho Arteaga/Unsplash

[radioromania]

Crescuţi pentru a fi liberi. Poveşti despre libertate, la Radio România Cultural şi la radiourile din Europa Centrală şi de Est

(6 noiembrie 2019)

11 radiouri din Europa Centrală şi de Est au răspuns apelului lansat de Radio România Cultural de a transmite, pe 9 noiembrie, data la care a căzut Zidul Berlinului, documentare radio originale reunite sub titlul: Crescuţi pentru a fi liberi. Poveşti din Centrul şi Estul Europei. Acestea au fost realizate la iniţiativa Radio România Cultural de a celebra şi a cerceta deopotrivă cei 30 de ani trecuţi de la căderea regimurilor comuniste. S-au alăturat iniţiativei Radio România cu creaţii radio originale: Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Serbia, Ucraina, Lituania, Cehia, Germania şi Polonia.

Radio România Cultural contribuie cu documentarul Vlad, despre care Maria Balabaş, autoarea lui, spune: „Pe un ton confesiv şi auto-ironic pe alocuri, Vlad vorbeşte despre viaţa lui şi cred că în idealurile, dezamăgirile şi emoţiile lui, suntem atâţia care ne recunoaştem.”

Prin intermediul poveştilor personale, menite să evidenţieze puncte comune din istoria recentă a Estului Europei, începe o cercetare amănunţită asupra imaginarului colectiv specific acestei zone geo-politice. Deopotrivă, poveştile vor reflecta modificările apărute în paradigma individuală: Ce înseamnă libertatea pentru generaţia tinerilor care au crescut în aceşti 30 de ani?

Ideea îi aparţine Mariei Balabaş şi este dezvoltată împreună cu George Gîlea, cu sprijinul Departamentului Relaţii Internaţionale.

Sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 18:00, Radio România Cultural organizează un eveniment special dedicat acestei iniţiative: o audiţie cu public a unei selecţii de fragmente din documentarele realizate de radiourile participante şi a emisiunii radio live dedicată evenimentului, la Arcub Gabroveni, Sala Mică. Povestitori sunt Maria Balabaş, realizatoarea emisiunii Dimineaţa Crossover şi George Gîlea, realizatorul matinalului.

Programul Crescuţi pentru a fi liberi poate fi ascultat, de asemenea, pe frecvenţele Radio România Cultural, în transmisiune directă.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

[stefan-lazar]

Vis de varã dintr-o noapte cu eclipsã

De ceva vreme pot spune ca nu mai stiu cum e sa te trezesti fresh, dar in dimineata asta parca, parca eram nerabdator sa ne trezim cu totii ca eu sa ii pot povesti lui Baby ce vis am avut. Rar ma trezesc cu amintirea unui vis atat de limpede, atat de plin cu detalii. Se pare ca peste noapte am fost plecati intr-un concediu din viitorul apropiat. Eram toti trei, eu, Baby si Bean. Impingeam un carucior potrivit pentru copii de 2 sau 3 ani si Bean era acolo, in el. Era tacuta iar noi toti linistiti. Daca ma iau dupa peisaj se pare ca eram intr-un orasel vechi, o cetate inghesuita intre niste stanci, nu departe de tarmul unei mari. Arhitectura imi aminteste de Italia. Nu sunt sigur dar cred ca sunt zone din cetate de unde poti vedea marea. Asa simt. Temperatura ridicata si umezeala multa in aer. Cunosc aerul asta, l-am mai respit si pentru mine nu poate se insemne decat Spania sau Italia, dar nu , nu cred sa fie vorba de Spania. Stiu ca drumul spre oraselul asta a fost destul de greu. Ingust si sapat in munte. In partea dreapra am avut mereu marea. Acum suntem intr-o piateta mica. Este Piateta principala a acestei cetati si in nujlocul ei se afla o biserica veche , modesta, cu trepte din lespedi mari de piatra. Treptele sunt tocite. Doi , trei copaci mari in fata bisericii in asa fel incat aproape niciodata usile bisricii nu sunt in soare. Piateta este minerala si de jor imprejurul bisericii nu cred ca sunt mai mult de 10 m intre biserica si restul cladirilor. Orasul asta nu a avut lor sa se dezvolte. Nu pot sa imi explic de unde stiu, dar simt ca orasul nu a avut niciodata mai mult de 300 de locuitori. Oamanii veneau si plecau din acest oras destul de rar. Secole la rand intre "zidurile" acestui oras s-a conturat mai mult o familie decat o societate. Cand cineva strain venea aici era aproape o sarbatoare, dar strainii nu rezistau mult. Putin din cei care au ajuns aici de-a lungul timpului au si ramas. Ba mai mult cateodata mai luau cu ei cate o fata sau un baiat al acestui oras si parca intra frica in cetateni ca or sa ramana din ce in ce mai putini. Parea ca niciodata , nimic ce vin din afara acestor ziduri nu aduce nimic bun. Nu stiu de unde stiu toate detaliile astea, dar eu , aici , in oraselul asta eram ca un ghid pentru Baby. II povesteam atat de infocat despre acele locuri de parca in copilarie , intr-o vara mi-am petrecut acolo vacanta. Accesul in piateta era destul de dificil. Stradutele erau inguste si casele erau pe inaltime. Intr-o casa stateau mai multe familii si unele case pareau a fi sapate in stanca decat ridicate. Doar fatadele erau construite cu fereste si usi asa cum arata casele, dar interiorele reci aveau pereti sapati in stanca. Un detali - multe din aceste case avea o iesire pe sub casa . Toate aceste iesiri dadeau intr-un tunel subteran care ducea undeva jos , pe plaje intr-o grota. Iesirea asta au facut-o oamenii zeci de ani ca si o scapare din cetate in caz de invazie. Acum de mai bine de 100 de ani nu a mai fost folosita si nimeni nu stie in ce stadiu se mai afla galeria asta. Plus ca cu ani buni in urma ( aproximativ in timupul celui de-al doilea razboi monial ) comnunitatea a construit o usa mare metalica si de atunci este inchis accesul in grota de pe malul marii. In zilele noastre majoritatea acestor usi sunt inchise. Nimeni nu vrea ca cineva sa ii intre in casa prin usa aia de siguranta si comunitatea nu mai este ca aia de acum sute de ani. Oraselul asta este acum atractie pentru turisti. Populatia e mixta. Multe din proprietati sunt detinute de straini care le tin ca si case de vancanta si doar batranii se mai cunosc intrei ei. Ei se cunosc toti. Ii povetsam lu Baby despre oraselul asta mergand porin piateta cand langa niste pereti , plantate in piata pur si simplu se numarau aproximativ 16 - 19 cruci de piatra. Se vede clar ca sunt vechi. Sunt din secole diferite. La o prima privire te-ai putea gandi ca ele apartin preotilor care au slujit in biserica mica din centru piatetei, dar nu-i asa. Aproape ca nimeni nu stiu ale cui sunt. Acum sunt pastrate acolo doar pentru ca sunt niste marturii ale vechimii acestui oras. Ne uitam de la distanta la cruci si o intreb pe Baby daca nu observa ceva ciudat. Ii arat ca sunt trei cruci asemanatoare, au aceleas proportii si sunt cam de aceeasi dimensiune. Se vede clar ca sunt din perioade diferiete. Una e foarte veche , cu colturi ciobite si destul de stearsa de vreme. Altap pare sa fie aprape noua, nu mai veche de 100 de ani. Nu sunt ele puse impreuna, sunt la distanta una de alta. Aruncate de parca ele nu au nimic in comun. Incep sa ii spun lu Baby ca asa de mult s-a schimbat lumea. Acum se fac lucrurile in cateva zile, in cateva luni , se fac atat de repede incat nici nu ne dam saema. Si ca toate lucrurile astea care le vedem au fost ridicate si conturate in zeci si zeci de ani. Din senin ii spun ca si cum doar eu stiu de ce cele trei cruci sunt identice. "Stii?!? Mie mi-a luat 3 vieti sa fac ceva in orasul asta. Am inceput intr-una si deabea in a treia viata am putut sa termin. Apoi nu am mai revinit aici nicodata. Toate vietile astea au fost grele si munca pe care am depus-o m-a omorat mereu la varste fragede, dar am revenit mereu si am continuat. Nu stiu despre ce-i vorba. Cred ca am lucrat la zidurile care urmau sa protejeze orasul. Dar asta este asa, un hunch . Continui sa o linistesc. Nu trebuie sa fii trista pentru ca am fost de fiecare data rasplatit pentru munca mea. Am avut parte de 3 copilarii aici in orasul asta magic si copilariile alea au fost senzationale." Dupa discutia asta ne-am continuat vizita linistiti. Am hotarat ca ajunge cat am mers pe jos si ar trebui sa ne indreptam catre iesirea din cetate. Sa mergem jos , pe tarm , unde acum , sa amenajat o mare parcare pentru autocare si sunt cateva terase unde putem manca si putem privi marea. ---------------------------------------- Nu stiu daca exista oraselul asta. Nu am auzit niciodata si nu am vazut nimic asemanator prin documentare, emisiuni,.....

[rudyroth79]

Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu organizează, miercuri, 19 februarie 2020, Colocviile Brâncuşi, manifestare dedicată Zilei Naționale Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sculptorului.

Miercuri, 19 februarie, la Galeriile Municipale de Artă, cu începere de la ora 15.00, va fi vernisată expoziția de grafică și ceramică A(BIOTIQUE), autori: Răzvan Dragoș și Ovidiu Ionescu.

Răzvan Dragoș este un tânăr grafician, absolvent al Universității Naționale de Arte din București, cu participări la peste 100 de expoziții naționale și internaționale. Ovidiu Ionescu este artist vizual cu specializarea ceramică. În 1989 a absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, Facultatea de Arte Decorative și Design, iar din 2010 este doctor în arte vizuale. De asemenea, este lector la Universitatea Națională de Arte. Are o activitate expozițională impresionantă, atât în țară cât și peste hotare, fiind recompensat cu numeroase premii și distincții.

Două conferințe cu subiect incitant vor fi susținute în sala Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, cu începere de la ora 16.00. Prima se intitulează Constantin Brâncuşi – un sculptor de la răsărit, susţinută de cunoscutul critic şi istoric de artă Pavel Şușară, urmată de Premise ale sacrului în sculptura lui George Apostu, susţinută de Dalina Bădescu, istoric de artă, drd. Şcoala doctorală de arhitectură UAUIM.

Ziua se încheie cu vernisajul expoziției Inventar comic, autor: Dan Palade. Prezintă acad. Sorin Dumitrescu.

Dan Palade este un pictor ale cărui prime lucrări erau considerate ”instantanee melancolice ale unei lumi ce producea coloși de fier și beton”, viziuni interpretate artistic ale unui comunism industrializat, pe care l-a cunoscut din interiorul fabricilor petrochimice. Miza lucrărilor cu titluri toxice ținea de negarea neantului uitării, a posibilităţii dispariţiei fără urmă a ceea ce a fost imaginaţie, idealul construcţiei prin muncă fericită, consideră criticul Dan Popescu. Prin comparație, lucrările din ultimii ani ale lui Dan Palade se încadrează într-un nou tip de modernism îmbogăţit atât prin îndelunga sa muncă de creaţie, cât şi prin coagulările fireşti înregistrate în evoluţia artelor plastice.

La rândul său, academicianul Sorin Dumitrescu este un pictor și grafician român, discipol al părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, membru corespondent al Academiei Române.

În program este prevăzut și un recital Mircea Suchici, violoncelist al Operei Române din Craiova.

Parteneri ai manifestării sunt Muzeul Național Constantin Brâncuși, Filiala Târgu Jiu a UAP și Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”.

Informații suplimentare despre evenimente se găsesc în programul manifestării, click aici.

Comunicat al Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu

Știri: Colocviile Brâncuşi la 144 de ani de nai de la nașterea sculptorului (19 februarie 2020, Târgu-Jiu) Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu organizează, miercuri, 19 februarie 2020, Colocviile Brâncuşi, manifestare dedicată Zilei Naționale Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sculptorului.

[semnebune]

Arad/București, 27 septembrie 2019 – fARAD 6 anunță programul filmelor și al evenimentelor speciale, care vor transforma timp de o săptămână Aradul în locul de întâlnire al pasionaților de film documentar.

This slideshow requires JavaScript.

  Festivalul începe marți, 2 octombrie, de la ora 19:30, cu filmul „Lumea de la picioarele tale” regizat de Jeremy Workman. Propunându-și să parcurgă toate străzile New York-ului, eroul filmului descoperă oameni și locuri ale metropolei aflate în contrast cu ceea ce suntem obișnuiți să gândim despre „The Big Apple”. Filmul reușește să umanizeze și să umple emoțional un spațiu urban pe care îl imaginăm rece, dominat de arhitecturi colosale.

Întreaga ediție fARAD din acest an propune, de altfel, o călătorie imaginară în colțurile cele mai îndepărtate ale lumii. „Veți vedea documentare care abordează temele în mod original, tratează subiectele alese evitând clișeele și caută noi modalități de a aborda o poveste. Acestea sunt prin definiție provocatoare, în condițiile în care cer o abordare în afara cutiei, o modalitate de a privi realitatea diferit. Selecția din acest an are în vedere documentare care se focusează pe tematica spațiului și care arată diferitele aspecte ale vieții urbane în lume. Sunt prezentate orașe precum Madrid, La Habana, Hong Kong, New York, Rome, Kinshasa, Iași, dar și teritorii mai puțin explorate precum taigaua Siberiană și Sahara de Vest” declară Dimitris Kerkinos, directorul artistic al festivalului.

Sub genericul Harta și Teritoriile, festivalul propune și câteva evenimente speciale: proiecția filmului „Guvernul copiilor” de Ioana Mischie, în toate cele trei cinematografe de artă din Arad. Regizoarea invită 100 de copii să își imagineze cum ar evolua societatea în următorii 100 de ani și cum ar arăta România dacă ar fi condusă de copii. E un film provocator și amuzant, a cărui temă invită la o serioasă reflecție; filmul „Timebox”, al Norei Agapi, continuă seria proiecțiilor accesibile persoanelor cu deficiențe de vedere. E un film tulburător despre arhivarea intimă a unei epoci văzută prin ochii unui artist care e tatăl autoarei; inspirată de documentarul lui Victor Moreno, „Orașul ascuns”, campania online #AradulAscuns provoacă locuitorii orașului să documenteze fotografic secvențe urbane sau instantanee surprinzătoare. Fotografiile, transmise prin e-mail la aradulascuns@farad.ro și postate pe rețelele de socializare cu #AradulAscuns și #fARAD6, urmează să fie selectate, iar cele mai reușite vor fi premiate cu tricouri și invitații la petrecerea de închidere a evenimentului.

Lansat cu patru ani în urmă, Laboratorul fARAD ocupă un spațiu original în interiorul festivalului. El reunește proiecte de film documentar în dezvoltare, ai căror autori participă la atelierul intensiv „Sunetul de film documentar ca parte din viziunea creativă” susținut de Dana Bunescu și beneficiază de discutarea proiectelor lor cu regizorul Laurențiu Damian și cu invitații festivalului, regizorii Victor Moreno, Bo Wang, Pedro Ruiz și Nora Agapi.

În acest an, Alexander Nanau, regizor al filmului „Colectiv”, va participa la o sesiune specială a Laboratorului, alături de Mihai Grecea, colaborator la realizarea filmului.

În premieră, ediția 6 fARAD se extinde la București, propunând proiecții comune cu Festivalul de film UrbanEye și coordonând o dezbatere împreună cu revista Zeppelin.

Nu în ultimul rând, mult așteptata petrecere de închidere va fi animată de doi invitați speciali, pe care festivalul se bucură să îi aibă alături, Andreea Esca și bloggerul Cristian „Otravă” Șimonca. Ea va avea loc sâmbătă, 5 octombrie, după proiecția filmului „System K” (un film despre efervescența pe care artiștii urbani o aduc unui oraș precum Kinshasa), la Cafeneaua Literară Joy’s.

Programul integral fARAD 6 poate fi consultat pe www.farad.ro și pe pagina Facebook a festivalului.

Inițiat și dezvoltat ca un eveniment dedicat educării prin imagine a publicului, dar și revitalizării interesului pentru filmul de artă, Festivalul fARAD a fost lansat în 2014 la inițiativa Corinei Șuteu, președintele festivalului, și a Film ETC., în colaborare cu Centrul Municipal de Cultură Arad. Festivalul se află sub patronajul Primăriei Municipiului Arad și este produs și curatoriat de Asociația Film ETC. (producător general Oana Radu și consultant programare Mihai Chirilov), în parteneriat cu 111 Film (Eugen Lumezianu). Co-fondator: Mona Nicoară. Începând cu ediția 2019 directorul artistic al festivalului este Dimitris Kerkinos. Ediția 2019 a fARAD este realizată cu sprijinul Uniunii Cineaștilor din România.

Intrarea este liberă la toate evenimentele.

Harta și Teritoriile – ediția a 6-a fARAD Arad/București, 27 septembrie 2019 – fARAD 6 anunță programul filmelor și al evenimentelor speciale, care vor transforma timp de o săptămână Aradul în locul de întâlnire al pasionaților de film documentar.

[90revolution]

Ce au în comun Cambridge Analytica, Brexit și Trump

Ce au în comun Cambridge Analytica, Brexit și Trump

Că tot se aproprie alegerile și la noi, m-am uitat la un documentar despre victoria lui Trump și unul despre Brexit și mă gândeam să punctez ceva aici.

Primul pe care l-am văzut a fost The Great Hack pe Netflix. Documentarul este povestit din perspectiva unei fete care a lucrat la Cambridge Analytica. A pornit de la campania prezidențială pentru Obama, a făcut lobby împotriva crimelor împotriva…

[news24hrou]

Manifestul arhitecților europeni pentru creșterea calității vieții a fost transmis Parlamentului European

Consiliul Arhitecților din Europa a lansat manifestul “Obținerea durabilității în mediul construit”. Scopul documentului este acela de a promova politicile arhitecturale cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, care au loc în aceste zile.

“Consiliul Arhitecților din Europa a publicat un manifest prin care le transmite viitorilor membri ai Parlamentului European necesitatea promovării durabilității și calității mediului construit. Versiunile în limba engleză și franceză au circulat în toate țările, fiind trimise tututor candidaților, uneori chiar și în limba națională. Acesta a fost folosit în întâlnirile directe cu candidații și a fost menționat în media locală. Este a doua oară când un astfel de manifest a fost publicat, după alegerile trecute. Putem vedea că subiectele promovate au fost mai prezente pe agenda politică europeană și națională, și că multe țări și-au asumat responsabilitatea față de calitatea vieții în mediul construit”, a declarat Eugen Pănescu, reprezentantul

Manifestul a fost prezentat și în România în cadrul unor serii de discuții cu candidații români la Parlamentul European.

“Deși Ordinul Arhitecților din România este o organizație apolitică, asemenea tuturor organizațiilor profesionale ale arhitecților din Europa, politicile publice și reglementările se află pe lista noastră de priorități. Cu ocazia Conferinței Europene pentru Politici de Arhitectură, care va avea loc la București în luna iunie, împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invităm toți cetățenii europeni să începem un dialog deschis despre viitorul nostru comun”, a declarat Alexandru Găvozdea, președintele Ordinului Arhitecților din România.

“Prin colectarea și filtrarea din anii trecuți a priorităților de top în toate statele membere ale Uniunii Europene, Consiliul Arhitecților din Europa invită toți viitorii membri ai Parlamentului European să conlucreze cu arhitecții: să sprijine educația și perfecționarea profesioniștilor, în special prin viitoarea revizie a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale; pentru a atinge o calitate înaltă a arhitecturii și Baukultur, prin Planul de lucru al Consiliului UE pentru cultură și prin legislația privind achizițiile publice; pentru încurajarea statelor membre să găsească soluții rapide la problema lipsei locuințelor accesibile, de calitate,în multe regiuni din UE și să reconsidere legătura dintre schimbările climatice și mediul construit”, a declarat Eugen Pănescu. Prin intermediul manifestului ACE, organizațiile profesionale ale arhitecților și-au exprimat interesul de a colabora cu instituțiile locale și europene pentru a oferi documentare, cunoștințe și expertiză pentru a pune în aplicare măsuri specifice cu scopul de a atinge aceste obiective.

Alinierea nivelului de pregătire în arhitectură la standardele internaționale, precum și alte teme despre durabilitatea mediului construit sunt doar câteva dintre subiectele care vor fi dezbătute în cadrul Conferinței Europene pentru Politici de Arhitectură “Future Shapers”. Conferința, găzduită în mod informal de ţara deținătoare a Președinției Consiliului Uniunii Europene, va avea loc în București, pe 12 iunie 2019. Evenimentul este organizat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ordinul Arhitecților din România.

http://bit.ly/2Wr71Pu http://bit.ly/2M3oCcj

[stejarmasiv]

Vreau să te conving să faci o donație pentru biserica, însă trebuie să definesc un glosar de termeni înainte de a justifica propriile convingeri referitoare la entitățile implicate și termenii folosiți.

Înainte de toate, am să citez din Kurt Hielscher – un citat ce mi se pare c-ar trebui să răscolească conștiințele acestui neam cu identitate incertă, care nu se regăsește în nici un set de valori unificat. Vă invit să aflați singuri în ce condiții acest om s-a exprimat despre România cu acești termeni.

”Fie ca o soartă prielnică să păstreze încă mult timp poporul acestor munți, văi și câmpii, în frumusețea și spontaneitatea sa” Kurt Hielscher

Glosar

Biserica din Buteasa, Maramureș

este o biserică cu o vârstă de 4 secole, amplasată în satul Buteasa, ce aparține de Șomcuta Mare, Maramureș. Este un martor istoric documentar pentru Țara Chioarului și singura biserică din lemn ”în căței” din această zonă.

imagini din timpuri diferite la intervale de ani

Biserica de lemn din Buteasa, oraşul Şomcuta Mare din Maramureş datează din anul 1800. Lăcaşul are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-m-B-04532. Biserica se află în cea mai avansată stare de degradare dintre toate bisericile de lemn maramureşene.

în noaptea dinspre 14-15 ianuarie 2019 s-a prăbușit o parte din acoperișul și așa șubred ce proteja interiorul pictat

R.O.S.T

asociație ce-și trage numele din acronimul Reabilitarea Organică a Satului Tradițional are ca scop reconstrucția satului maramureșean pe baza moștenirii de factură tradițională, ținând cont de toate posibilitățile moderne ce generează confort în condiții de respect a naturii și a mediului înconjurător. Asociația promovează valorile tradiționale locale, cu preponderență cele arhitecturale. – Preluare de pe site-ul oficial al asocieției ROST

Laura Zaharia – arhitect membru al OAR Maramureș și al grupului RURAl din OAR, fondator ROST, susținător al arhitecturii vernaculare, implicată în proiecte de reabilitare a caselor maramureșene – citește Casa cu clai – raport final de omenie altruistă pentru casa de lemn din Maramures

Adrian Cramar – meșter de origine română, care profesează de 30 de ani în Belgia în construcția de case din lemn, fondator ROST , promotor al tehnicilor tradiționale de construcție, susținător de la teorie până la implementare al caselor pasive – Citește – Qual Construction Bois – și despre lemn și despre români plecați departe

Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Marmureș

Nu pot scrie despre o instituție a cărei activitate nu o cunosc, deși știu, ca de altfel toată lumea, cam cu ce ar trebui să se ocupe. Am convingerea că are membri mai activi sau mai puțin activi în îndeplinirea sarcinilor de servici, cum este cam peste tot la stat. Apare ca susținător al ideii de reabilitare a bisericii din Buteasa. Nu am găsit nimic pe site-ul DJCPN Maramureș referitor la acest fapt, la noutăți sunt publicate câte una pe an. O secțiune aparte este Ghidul Virtual a celor 8 biserici din Maramureș incluse în Patrimoniu UNESCO.

După știința mea, Maramureșul are cea mai mare aglomerare de obiective UNESCO de pe planetă, fapt slab sau deloc fructificat de turismul din zonă.

OAR – Filiala Nord Vest

Ordinul Arhitecților din România – Grupul Rural din Maramureș are meritul deosebit de a fi terminat treaba de întocmire a Ghidurilor de Arhitectură plus organizarea unui concurs de proiecte sub egida CJ Maramureș, pentru 11 proiecte individuale. oferite gratuit pentru zona pilot – zona MARA-COSĂU.

Donație pentru biserica – Ce se cere?

Citat :

”Asociația R.O.S.T. a întocmit devizul pentru lucrările de punere în siguranță a fragmentelor rămase din structura bisericii, și a estimat cheltuielile cu cercetarea și proiectarea lucrărilor de restaurare.

Asociația R.O.S.T. și Direcția Județeană pentru Cultură Marmureș și Ordinul Arhitecților filiala Nord Vest cer ca salvarea Bisericii vechi din Buteasa să devină proiect prioritar pentru comunitatea locală din Buteasa, pentru proprietarul său Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – prin Parohia Buteasa și pentru autoritățile locale Primăria Șomcuta Mare și Consiliul Județean Maramureș.

Totodată dorim să sensibilizăm și societatea civilă. Orice ajutor material este binevenit pentru cauza salvării unui monument istoric: de la donații de material lemnos necesar pentru lucrările ce vor împiedica dărâmarea turnului și a pereților rămași în picioare, până la susținerea financiară a studiilor necesare proiectului de reabilitare.”

Justificare din partea unui român, credincios, ne-religios

Apreciez în mod deosebit formularea cererii și ordinea adresării ei. Comunitatea, Episcopia, Primăria și CJ MM sunt enumerate exact în ordinea firească pentru obolul, pentru donația pentru biserica din Buteasa.

Merg la biserică rar, am propriile mele motive, legate de întâmplări reale, de persoane, de familie. Cred în Dumnezeu cu toată tăria, fără a rasfrânge acest crez asupra tagmei preoțești ca un tot, rezervându-mi dreptul de a aprecia oamenii cu har și aplecare spre curățenie spirituală. Văd în clădirea bisericii exact ceea ce este și fac câte o donație pentru biserica ce-mi încălzește sufletul, fără a respecta canoanele sau obligații de caz sau loc. Apreciez lucrarea veche, am aflat ce-nseamnă credința demult, de la oameni, nu de la preoți.

Mă-nclin în fața determinării acelor comunități care au trudit din greu să ridice acum sute de ani clădiri unde s-au săvârșit evenimente legate de viața lor, cu bune și rele. Cred că la Buteasa mulți din cei ce au ridicat aceea biserică sunt înmormântați în jurul ei, ori în cimitirul din apropiere. Patrimoniul UNESCO este clădit pe astfel de clădiri, ridicate de înaintașii noștri.

Nu știu ce fac urmașii lor, preotul comunității, autoritățile zilelor noastre. Că morții nu mai pot trudi din nou.

Și-aici apari tu, și eu, și cei ce avem un dram de conștiință, care credem în valori ce merită păstrate, ce respectăm tradiția pentru că știm că mai demult oamenii aceia au reprezentat o comunitate cu valori comune, ce din păcate azi nu mai există. Știu că mai sunt oameni ce salvează monumente și biserici, și fac voluntariat fără faimă. O fac din proprie convingere și de aceean-au parte de o mediatizare fantastică. Dacă n-ai auzit nici un exemplu îți spun eu despre Ambulanța pentru Monumente.

Îți solicit și eu, să faci o donație pentru Biserica din Buteasa, dacă ești din satul Buteasa, din Șomcuta Mare, din Tara Chioarului, din Maramureș sau din România.

Modalitatea de colectare a banilor mi se pare prea generalistă, iar contul de donație specificat ar fi în contul bisericii locale. Eu aș merge pe mâna d-nei arhitect Laura Zaharia. Asociatia Rost s-a mai ocupat de colectarea de fonduri, de gestionarea lor, de darea de seamă a modului în care s-au cheltuit banii. Cei care vor și pot să doneze materiale pot lua legătura cu d-na arhitect pentru a afla ceea ce trebuie și poate fi de folos.

Se face o campanie media destul de vastă pentru acest proiect, mai puteți afla informații și din diverse surse, însă sunt texte multiplicate, articolul de față este opinia mea cunoscând entiytățile implicate.

Personal, girez pentru încrederea în proiectele gestionate de arh. Laura Zaharia și oamenii din jurul ei. Contactați-o direct – email rost@rostmaramures.ro

contact ROST

Donație pentru biserica – de ce să o faci dacă nu ești religios? Vreau să te conving să faci o donație pentru biserica, însă trebuie să definesc un glosar de termeni înainte de a justifica propriile convingeri referitoare la entitățile implicate și termenii folosiți.

[bartholomaus]

O reconstituire a topografiei și cetății otomane a Hârșovei. Cu localizarea porții orașului romano-bizantin Carsium (cu roșu) și o imagine simbol a Hârșovei din anul 2019

Una din portile de intrare ale cetății Carsium, mărginită de două turnuri în formă de U, descoperită în ultimii 20 de ani și conservată precar. Aceste turnuri au fost descoperite la o oarecare distanță de castelul otoman al Hârșovei, prezentat și azi ca fiind ruina romană

Postarea de azi este despre cetatea de la Hârșova. Cazul de la Hârșova este emblematic despre cum s-a făcut arheologie sau mai bine despre cum a TREBUIT să fie ea înțeleasă pentru a corespunde unor ”nevoi” ale propagandei naționale. Nu mai este un secret pentru nimeni că istoria și arheologia a fost folosită în România (încă din veacul al 19-lea) ca instrument de propagandă și ideologie naționalistă. Dobrogea, acel minunat teritoriu ”primit” de la ruși (deși era teritoriu otoman) în compensația județelor Ismail și Cetatea Albă anexate cu tupeu de aceștia în 1878, trebuia adusă într-un fel la un numitor comun cu restul țării. Doar că Dobrogea era un teritoriu levantin și balcanic, conectat de secole la istoria elenistică, bizantină, bulgară și otomană. Populația românească din Dobrogea înainte de 1900? Câteva procente. Cum să faci să introduci Dobrogea în istoria românilor și României pentru ca mai apoi să spui că ”a revenit la Patria Mumă”? Prin românizare forțată, schimburi de populație și multă propagandă bazată pe o Istorie ”îngroșată” și selectivă. Propagandă la care istoricii și arheologii și-au dat aportul cu entuziasm.

În primul rând trebuia scos în evidență doar partea de Istorie ce se putea lega de Mitul național: geți, romani, Mircea cel Bătrân. Erau excluși din poveste sciții, pecenegii, bulgarii, otomanii. Au fost tolerați în discursul istoric ideologic, grecii și bizantinii dobrogeni (căci, ca cei mai vechi creștini de pe teritoriul României au putut fi asimilați în mod fake-old-news Istoriei creștinismului românesc). Vezi cazul ”apostolul Andrei al românilor”. Ce fals obraznic! Sau martirii bizantini a căror schelete au fost găsite sub basilica bizantină de la Niculițel: Attalos, Philippos, Kamasis și Zoticos. Care au fost efectiv FURAȚI și asumați de BOR (adică ca martiri ai BOR) cu nume pesudo-românizate: Atal, Filip, Camasie și Zotic (așa apar în calendarul ortodox).

Revenind la Hârșova. De zeci și zeci de ani ruinele cetății de la Hârșova sunt discutate ca fiind ale cetății romane (romano-bizantine) Carsium. De fapt, cam tot ce se vede la suprafață sunt ruine ale cetății otomane!! TOATE zidurile vizibile de pe stânca Hârșovei sunt ale castelului medieval, folosit de turci timp de 400 de ani. Timp de zeci de ani arheologii au căutat cetatea romană Carsium și au găsit doar zidurile otomane ale Castelului Harisova (Hârșova, cum o numeau turcii). E drept, că în profunzime, la adâncime, sub castelul medieval sunt urme și material roman. Dar ce se vede azi NU E CARSIUM! Între cetatea romană Carsium și cetatea medievală NU EXISTĂ CONTINUITATE. Castelul medieval nu este cel antic, refacut, cum au sugerat ABSOLUT TOATE SURSELE DE INFORMARE (de la lucrări academice, până la documentare video).

Cu toate aceste evidențe, nimeni nu avea voie să discute de castelul turcesc ci doar de Carsium-ul roman. Era politică. materialele otomane descoperite în săpături erau ascunse în depozite sau aruncate. De aia nu s-a scris niciodată vreun studiu serios sau o monografie. De aia nici săpăturile nu au fost extinse. Dl arheolog Nicolae Constantin, șeful micului muzeu local îmi povestea recent cum mai demult, într-o discuție cu șeful de șantier al săpăturilor, arh. Emil Condurachi i-ar fi replicat aspru, după ce i-ar spus (citez din memorie) că el crede că unele ziduri nu par romane ci..turcești: Taci! Să nu mai spui asta niciodată! Lasă-mă cu turcii!!

În realitate, incinta cetății Carsium trebuie căutată în altă parte, deoarece una din porțile ei a fost descoperită la 200 m de castelul medieval (vezi planul primei poze pt înțelegerea topografiei).

[cazareseinimaram-blog]

Cazare Stramtura Maramures, Viseu De Sus Maramures

Asezarile din regiune etnografica Maramures, constituite din vremuri imemorabil, integrate concordant in peisagistica, au bogat in rastimp o devenire oricare se posibil crea destul de mult. Satele, in comun, se desfasoara de-a lungul vailor principale si al celor laterale (secundare), fiind inconjurate de dealuri acoperite cu livezi de pomi fructiferi si cu palcuri de silva sau clar cu paduri seculare. Integrarea armonioasa a arhitecturii satelor in cusur inconjuratoare da un vraja inegalabil acestor asezari. O vedere panoramica a asezarilor a semna concentrari de gospodarii in mai multe puncte, descantec cine ne face sa legam cest fenomen antropogen de mai multe nuclee initiale oricare prin crestere (roire) au capatuit sa se uneasca printre ele, dand procreatie satelor actuale. Hartile cadastrale din secolul al XIX-lea a spune cu siguranta sistem acestor asezari, iar impartirea domeniilor pe neamuri si a cerceta spitelor de samanta ne ofera o imagine a dezvoltarii acestora in rastimp, fapte ce au concret si unele schimbari in a prezenta si explicit in al-catuire asezarilor. Invar, cand prin roirea nucleelor s-au format vechile vetre, inmultirea populatiei a dus la extinderea asezarilor, acestea ocupand astazi; aproximativ toate vaile principale si secundare orisicare le strabat. Studiul asezarilor maramuresene din perspectiva diacronica indica faptul ca vechile vetre erau asezate pe vaile laterale. Elemente etnografice si de toponimie vin sa sustina aceasta considerent. Astfel de toponime sunt Valea Caselor (in comuna Barsana), Ulita Satului (in comuna Defileu), Strada Baba (comuna Vadul Izei) etc. Faptul ca aici s-au gasit cele mai trecut gospodarii si constructii datate indica vechile vetre. Brutarie actuala a unor asezari cu aglomerari de gospodarii de-a lungul soselelor si drumurilor principale (oricine in obstesc merg concomitent cu firul vailor principale) se cumva a prinde in sezon vartos mai tarziu (relativ in secolul al XVIII-lea) si a fost conditionata de sleau sau calatorie. In comuna Barsana se mai a conserva plectru nu demult, in memoria batranilor satului, faptul ca locul pe intrucat merge astazi soseaua de-a lungul careia se a transpira o buna pasaj a gospodariilor taranesti era o zona mlastinoasa a raului Iza, acoperita de o vegetatie a preciza, iar siliste satului era pe Valea Caselor, toponimic tare expresiv. Absolut, chestiune nu musai generalizata. Satele de pe valea Cosaului si a Marei ca si majoritatea celor de pe valea Izei si a Viseului si-au pastrat in intins vechile vetre, iar modernizarea drumurilor nu a pre-destinare altceva decat sa extinda aceste vetre. Faptul ca vestigiile arheologice descoperite in teren sunt localizate in comun in aria acestor vetre, ca majoritatea satelor atestate documentar cu aceleasi denumiri si pe aceleasi locuri ca si astazi, chiar din secolele al XIII-lea, al XIV-lea si al XV-lea, este o dovada certa a dezvoltarii lor libere si a vechimii. Dezvoltarea a scapa, pe principiul roirii nucleelor, a dat facere asezarilor de tip „compact adunat din regiune muntoasa", cum le numeste Paul Petrescu, cine a aprecia ca acestea „prezinta un afacere suigeneris conj [...] constituie una din exceptiile importante de la regulariza generala dupa cine satele adunate sunt situate in zonele de camp, pentru munte si dealuri fiind caracteristice satele rasfirate sau risipite. Or, asasi unele dintre satele maramuresene au un nivel de pre-scurtare rar intalnit distinct in zonele de campie". Aceasta incordare se lamuri in intaiul rand prin vechimea lor. In specificul asezarilor maramuresene distingem alte aspecte demne de relevat. Pica in comun caracterul „compact adunat" este propriu acestor asezari, trebuie sa subliniem ca ista se refera abia la cuptor satului — gospodariile de aici formand aglomerarile orisicare dau aiest distinct. Dar gata toate asezarile au prelungiri de grupuri de gospodarii asezate pe firul valcelelor si vailor laterale, departe indepartate de vatra, sau raspicat gospodarii izolate cine dau informatie a mentiona asezarilor de tip risipit sau explicit nimicit. Locuitorii acestor gospodarii se numesc „campeni"; despre distingere de cei fiecare locuiesc „in sat", acestia locuiesc „in camp" sau „pe vale". O alta semnala a indica satelor maramuresene, in anumit celor asezate de-a lungul vailor (satele de pe valea Cosaului si limpede a Izei), este divizarea acestora in „susani" si „josani", locuitorii numindu-se „susanari", respectiv „josanari". Forme de forma si conditii social-istorice au stabilit aceste delimitari care in majoritatea cazurilor au dus la structuri specifice. Faptul ca in majoritatea acestor sate dainui doua biserici („din susani" si „din josani"; „din deal" si „din ses") si ca in unanim cele „din susani" (respectiv „din deal") sunt mai trecut, la care se adauga si unele semnalari documentatie prep si legendele de fun-dare a satelor ne impulsiona sa credem ca vechile vetre au fost cele „din susani", iar cele din „josani" sunt vetre mai noi, in comun databile in secolele XV — XVI. Ulitele laterale, asezate de narav pe firul vailor (afluenti ai raului), sunt inguste si intortocheate, iar unele, prin prelungiri, fac manunchi peste-auriu cumpana apelor cu satele de pe vaile paralele. Caracterul in parut „dezordonat" al asezarilor din zona Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Bucovina Monasteries are conj o logica matematica spitaliza, reguli de struc-tura si sistematizare raspunzand necesitatilor comunitatii. Cest fire este o pilda de necontestat a dezvoltarii libere in cadenta si in distanta a acestor asezari, a vechimii lor in ultima instanta. Unitara sub ipostaza etnografic si folcloric, cu o experiment istorica unica, unitara si sub configuratie lingvistic — fiind demonstrata stiintesc realitate unui subdialect morosenesc — ca sa nu mai vorbim de cadrul geografic interj de placut definit de depresiunea intracarpatica a Maramuresului, regiune etnografica Lista Pensiuni Maramures Craciun dovedeste la o analizare mai aprofundata viata mai multor subzone. Apoi cand se refera la arhitectonie populara, Paul Petrescu intelege aceste subzone prin contactele cu zonele vecine si prin conditiile locale diferite. El stabileste urmatoarele subzone : 1. O subzona plasata in vestul Maramuresului, definita geografic de bazinul Marei si Cosaului si de cursul marunt al Izei plectru la Barsana, in fiecine folosirea lemnului de stejar pufos a formular cladirilor anumite caractere constructive. 2. Subzona termocentrala; centrala termoelectrica, cuprinzand cursul potrivit al Izei (intra- Ingustime in scapatat si Salistea de Sus in sud) si apa Viseului (de la rasturnare in miazanoapte ancie la Viseul de Sus in sud), in care s-a evoluat arhitectonie cunoscuta indeobste sub denumirea de Cazare Manastiri Maramures, Cazare Maramures Traditional Tasnad Hotel Cazare Maramures Pensiunea, Pensiunea Mara Maramures, incluzand cele mai reprezentative biserici de lemnul-cainelui; (Ieud, Dragomiresti, Rozavlea, Bogdan Domnitor). 3. Subzona estica a bazinului Ruscova, grupand si catunele populatiei de ruteni (rusini), in oricare arhitectura prezinta unele note diferite a face de restul Maramuresului in ceea ce priveste planul si sistemul de ornamentatie. 4. Subzona nordica, de-a lungul Tisei, in orisicare se simte mai rezistent inraurita arhitecturii orasului Sighet, ducand la anumite fenomene de corcire. 5. Subzona sudica, cuprinzand cursurile superioare ale Izei si Viseului (satele Sacel, Borsa, Moisei), mai complexa ca organiza si in cine se resimt egal legaturile cu Nasaudul si cu Bucovina. Subzonarea este valabila, avand la principiu si alte criterii : tipul de aranjare si gospodaria, ocupatiile, portul vulgar si abstractionism; arta aplicata populara in universal, obiceiurile si folclorul, particularitatile lingvistice, conditionarea geografica si istorica. Tinut incercui un municipiu (Sighetul Marmatiei — cu 6 localitati componente, 2 comune suburbane si 1 sat subcomunal), 2 orase (Viseul de Sus si Borsa — cu 3 localitati componente) si 28 de comune cu 54 de sate. Majoritatea covarsitoare a locuitorilor Maramuresului sunt romani.

[stiri-noi]

Start “Caravana Muzeală” – elevi din 10 școli gimnaziale din jud. Dolj vor beneficia gratuit de ateliere cultural-educative 

  Craiova, 1 septembrie, Muzeul Olteniei a demarat “Caravana Muzeală”, proiect de educație culturală non-formală, finanțat de @Fundația Orange prin intermediul “Susține un ONG”, program ce încurajează implicarea socială a angajaților Orange. 

Derulat în perioada septembrie 2020 – martie 2021, proiectul “Caravana Muzeală” aduce cultura mai aproape de aproximativ 500 de elevi din clasele I-VIII din jud. Dolj, aflați în comune declarate defavorizate din punct de vedere socio-economic, unde rata șomajului depășește cu mult media pe țară, iar părinții sunt plecați la munca în străinătate, majoritatea copiilor fiind în grija bunicilor.

“În urma discuțiilor avute cu managerul instituției, dr. Florin Ridiche, despre proiectele care sunt desfășurate în Muzeul Olteniei și istoricul acestora, mi-am dorit ca aceste inițiative să poată fi disponibile și pentru acei copii care nu pot ajunge la muzeu din diferite cauze, deseori limitările fiind de natură financiară. Prin acest proiect, mulți elevi mai puțin norocoși, vor avea acces la informații de calitate și experiențe de învățare deosebite” a spus Mihai Nicu Cristian, Coordonator proiect și Pre Pay Sales Representative, Orange România.

“Acest proiect cultural va constitui prin locațiile alese, o completare a unor proiecte de pedagogie muzeală, ce se desfășoară, de peste 12 ani, la sediul Muzeului Olteniei din Craiova, în spațiile interactive ale celor trei secții, fiind susținute de către muzeografi/arheologi din cadrul instituției, pe toată perioada anului, în timpul vacanțelor școlare, dar și cu ocazia diverselor evenimente culturale. Noutatea proiectului dezvoltat cu sprijinul Fundației Orange o reprezintă| derularea de ateliere în afara spaţiului muzeal, chiar în mijlocul comunităților rurale defavorizate, unde accesul la acest tip de educație este extrem de limitat. Reușim astfel să facem cultura muzeală accesibilă tuturor copiilor, indiferent de statutul lor socio-economic” a declarat Carmen Magdalena Păun, Șef Birou Marketing, Muzeul Olteniei Craiova.

Atelierele vor include o serie de activități educative și creative, pe tematici specifice de istorie, etnografie, științele naturii, ecologie / mediu. Totodată, vor fi realizate și kit-uri educative, cu materiale multimedia digitale (documentare), iar la finalul proiectului, în toate școlile implicate, vor fi organizate expoziții cu materialele handmade, realizate de către elevii participanți în cadrul atelierelor practice. Obiectivul este de a remodela percepția școlarilor despre elemente definitorii de cultură și civilizație, despre legătura acestora cu muzeul și obiectele lui, totul în cadrul unei experiențe de învățare interdisciplinară  non-formală: şcoala – muzeu.  

Primele ateliere creative organizate: “Poezie și caligrafie”, “De vorba cu Bunii și Străbunii” și “Joaca de-a timpul/Pierdut în Tradiții” au stârnit entuziasmul celor 40 de elevi de la Școala Gimnazială „Eufrosina Popescu” și Școala Gimnazială Gogosu, dar și al celor 11 cadre didactice implicate. Toți participanții au avut prilejul să descopere, prin interacțiuni creative ludice, istoria unei instituții de cultură, patrimoniul deținut, precum și modalitățile de protejare, promovare şi valorizare a acestuia. La finalul atelierului, au fost organizate o „vânătoare de 

  comori“ și un exercițiu de învățare digitală, în care cei mici s-au dovedit extrem de implicați în identificarea răspunsurilor corecte. 

,,Imediat ce ne-a fost propusă participarea la acest proiect, am fost foarte încântați și nerăbdători să punem în practică cu elevii activitațile propuse în cadrul proiectului. Copiii noștri au realizat cu mare atenție toate atelierele propuse, sub atenta îndrumare a echipei Muzeului Olteniei’’, a declarat Corneila Necșulea, Directorul Școlii Gogoșu.

,,Suntem foarte încântați de faptul că școala noastră a fost aleasă să participe la acest proiect atât de frumos și de interesant. Am învățat lucruri noi, ne-am dezvoltat creativitatea, ne-am simțit minunat cu toții, atât elevii, cât și dascălii, alături de echipa Muzeului Olteniei’’, a menționat Dana Maiuru, Directorul Școlii Gimnaziale Eufrosina Popescu.

  “Caravana Muzeală” continuă cu o nouă oprire în data de 10 septembrie, în localitatea Cernătești, județul Dolj. Toate atelierele sunt organizate cu respectarea strictă a măsurilor de prevenire a răspândirii infecției cu noul coronavirus. 

Mai multe detalii privind calendarul atelierelor sunt disponibile pe pagina de Facebook a Muzeului Olteniei.

Proiectul „Caravana Muzeală” este finanțat de @Fundația Orange prin intermediul “Susține un ONG”, program ce încurajează implicarea socială a angajaților Orange.

  Despre Muzeul Olteniei

Muzeul Olteniei Craiova  este o instituție publică de cultură, de importanță regională, ce acționează în scopul cunoașterii, educării și promovării / revalorificării patrimoniului cultural al comunității din zona Olteniei. Înfiinţat la data de 1 aprilie 1915, muzeul are un flux anual de aproximativ 47.000 de vizitatori, infrastructura deținută fiind una extrem de modernă: săli expoziționale, 3 spații   interactive pentru derularea de activități creative, 1 planetarium, 3 săli de conferințe, 13 expoziții permanente și o medie de 12 expoziții temporare pe an. Pentru detalii, vizitați www.muzeulolteniei.ro

Despre Fundația Orange

Fundația Orange este o organizaţie non-profit și se implică în viaţa comunității, prin realizarea de proiecte de filantropie,menite să aducă schimbări pozitive în viaţa persoanelor dezavantajate. În cei peste 8 ani de activitate, Fundația Orange a investit peste 6.5 milioane de euro în proiecte de educație digitală pentru persoane defavorizate şi în proiecte de sănătate, educație, cultură în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere/sau de auz, în scopul integrării lor sociale. Pentru detalii, vizitați http://www.fundatiaorange.ro

[radioromania]

Proiectul Radio România Cultural la Media 2020

(04 octombrie 2019)

„Cred că este cel mai interesant proiect, pentru că putem asculta parerile oamenilor despre ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. Mai devreme, când am semnat acordul de parteneriat, spuneam că nu mi-am imaginat niciodată, pe când eram tânăr și era perioada comunistă, că voi veni vreodată la București și voi susține un discurs ca cel de astăzi, pentru că în acea vreme, viețile noastre, ale celor din Vest și ale celor din Est erau atât de separate. Cred că acest proiect este o minunată oportunitate de a arăta cum viețile noastre s-au schimbat în bine”, a declarat Graham Ellis - Deputy director, BBC Radio, President EBU Radio Committee, President Prix Italia, după prezentarea proiectului Crescuţi pentru a fi liberi. Poveşti din Centrul şi Estul Europei.

Este proiectul original inițiat de Radio România Cultural și prezentat celor peste 40 de reprezentanţi ai celor mai importante organizaţii de media publică din Europa şi Asia-Pacific, prezenți la București cu prilejul celei de-a cincea ediţii a Conferinţei Media 2020, organizată de Radio România în parteneriat cu Asia-Pacific Broadcasting Union (ABU) și desfășurată pe 3 octombrie, sub genericul Crossing Borders in the Digital World.

Mai multe radiouri na��ionale din Europa Centrală şi de Est s-au alăturat inițiativei Radio România Cultural de a celebra și a cerceta deopotrivă cei 30 de ani trecuți de la căderea regimurilor comuniste, prin realizarea unei serii de documentare radio originale. Prin intermediul poveștilor personale, menite să evidenţieze puncte comune din istoria recentă a Estului Europei, începe o cercetare amănunţită asupra imaginarului colectiv specific acestei zone geo-politice. Poveștile vor reflecta modificările apărute în paradigma individuală: „Ce înseamnă libertatea pentru generaţia tinerilor care au crescut în aceşti 30 de ani?’’

Ideea îi aparţine Mariei Balabaş, realizatoarea emisiunii Dimineața Crossover şi este dezvoltată împreună cu George Gîlea, realizatorul matinalului Espresso, cu sprijinul Departamentului Relaţii Internaţionale al Radio România.

În 2018, la Praga, am prezentat un documentar radio, bazat pe o poveste petrecută în anii '90, în România. Am primit două feluri de reacții: din Europa de Vest şi din cea de Est. Chiar atunci am avut intuiția proiectului, ca o dorință niciodată exprimată de a găsi căi de comunicare cu cei crescuți într-un mediu socio-istoric asemănător cu al meu. Mi-a devenit clar că împărțim o istorie comună, pentru care nu avem spații de discuție. Aşa s-a născut Crescuți pentru a fi liberi, din nevoia de a asculta poveşti personale ale Europei de Est’, a declarat Maria Balabaş.

Generația noastră, marcată de migrație, este împărțită între cei care au plecat și cei care au rămas, și este definită de copilăria trăită aici, în haosul anilor 90. De sărăcia din perioada de tranziție, dar și de tot ce venea nou spre noi: filme americane, muzică britanică și pop culture de tot felul, pentru prima dată liber, fără cenzură. În proiectul Crescuți pentru a fi liberi am intrat, alături de Maria, în primul rând pentru a mă dumiri eu, personal, dacă putem vorbi despre o generație comună a Europei de Est și ce îi definește pe tinerii din România care au crescut în democrație?, spune George Gîlea.

Documentarele vor fi transmise concomitent, de fiecare participant în parte, pe data de 9 noiembrie, ziua în care se celebrează oficial căderea Zidului Berlinului.

Amănunte pe www.radioromaniacultural.ro

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

[cazarerazoaremar-blog]

Oferte De Cazare Maramures Maramures

Asezarile din portiune etnografica Maramures, constituite din vremuri nepomenit, integrate regulat in landsaft, au bogat in masura o curs oricare se cumva a se salasui destul de greu. Satele, in comun, se desfasoara de-a lungul vailor principale si al celor laterale (secundare), fiind inconjurate de dealuri acoperite cu livezi de zbarci fructiferi si cu Cazare Barsana Maramures palcuri de padurarie sau intocmai cu paduri seculare. Integrarea armonioasa a arhitecturii satelor in viciu inconjuratoare da un fascinatie unic acestor asezari.

O chip panoramica a asezarilor a semna concentrari de gospodarii in mai multe puncte, fenomen oricare ne fabrica sa legam acest fenomen antropogenic; de mai multe nuclee initiale cine prin extindere (roire) au parvenit sa se uneasca dintre ele, dand procreatie satelor actuale. Hartile cadastrale din secolul al XIX-lea a spune cu exactitate alcatuire acestor asezari, iar impartirea domeniilor pe boierime si cercetare spitelor de spita ne ofera o oglinda a dezvoltarii acestora in ritmica, fapte ce au definit si unele schimbari in a fi si lamurit in alcatuire asezarilor. Invar, pornire prin roirea nucleelor s-au pregatit vechile vetre, inmultirea populatiei a dus la extinderea asezarilor, acestea ocupand astazi; aproape toate vaile principale si secundare fiecine le strabat. Studiul asezarilor maramuresene din priveliste diacronica indica faptul ca vechile vetre erau asezate pe vaile laterale. Elemente etnografice si de toponomastica vin sa sustina aceasta notiune. Astfel de toponime sunt Valea Caselor (in comuna Barsana), Ulita Satului (in comuna Stramtura), Ulita Mama (comuna Vadul Izei) etc. Faptul ca aoace s-au gasit cele mai trecut gospodarii si constructii datate arata vechile vetre. A constitui actuala a unor asezari cu aglomerari de gospodarii de-a lungul soselelor si drumurilor principale (cine in colectiv merg paralel cu firul vailor principale) se cumva a protapi in rodul-pamantului mult mai inaintat (aproape in secolul al XVIII-lea) si a fost conditionata de sosea sau cale. In comuna Barsana se mai a tine pana nu demult, in memoria batranilor satului, faptul ca locul pe unde intampla astazi soseaua de-a lungul careia se a ghici o mama-mare destin a gospodariilor taranesti era o portiune mlastinoasa a raului Iza, acoperita de o flora specifica, iar siliste satului era pe Valea Caselor, toponim foarte pitoresc. Fireste, lucru nu musai generalizata. Satele de pe valea Cosaului si a Marei ca si majoritatea celor de pe valea Izei si a Viseului si-au pastrat in rece vechile vetre, iar modernizarea drumurilor nu a imbatat altceva decat sa extinda aceste vetre. Faptul ca vestigiile arheologice descoperite in sector sunt localizate in unanim in aria acestor vetre, ca majoritatea satelor atestate documentar cu aceleasi denumiri si pe aceleasi locuri ca si astazi, totusi din secolele al XIII-lea, al XIV-lea si al XV-lea, este o testimoniu certa a dezvoltarii lor libere si a vechimii. Dezvoltarea libera, pe principiul roirii nucleelor, a dat zamislire asezarilor de tip „compact strans din teren muntoasa", cum le numeste Paul Petrescu, oricare a opina ca acestea „prezinta un interes aparte intrucat [...] constituie una din exceptiile importante de la regula generala inapoia orisicine satele adunate sunt situate in zonele de cohalm, pentru aisberg si dealuri fiind caracteristice satele rasfirate sau risipite. Or, asasi unele dintre satele maramuresene au un nivel de masare rar intalnit tocmai in zonele de campie". Aceasta concizie se analiza in intaiul sirag prin vechimea lor. In specificul asezarilor maramuresene distingem alte aspecte demne de relevat. Cand in obstesc caracterul „compact adunat" este particular acestor asezari, trebuie sa subliniem ca asta se refera devreme la vatra satului — gospodariile de aoace formand aglomerarile fiecine dau aiest distinct. Dar colea toate asezarile au prelungiri de grupuri de gospodarii asezate pe firul valcelelor si vailor laterale, numeros indepartate de dusumea, sau curat gospodarii izolate oricine dau inregistra a indica asezarilor de tip infoiat sau lamurit nimicit. Locuitorii acestor gospodarii se numesc „campeni"; despre osebire de cei cine locuiesc „in sat", acestia locuiesc „in camp" sau „pe vale". O alta inregistra a arata satelor maramuresene, in specific celor asezate de-a lungul vailor (satele de pe valea Cosaului si intocmai a Izei), este divizarea acestora in „susani" si „josani", locuitorii numindu-se „susanari", respectiv „josanari". Forme de contur si conditii social-istorice au precizat aceste delimitari fiecine in majoritatea cazurilor au dus la structuri specifice. Faptul ca in majoritatea acestor sate avea doua biserici („din susani" si „din josani"; „din deal" si „din ses") si ca in obstesc cele „din susani" (respectiv „din deal") sunt mai arhaic, la care se a pune si unele semnalari documentatie conj si legendele de fun-dare a satelor ne impulsiona sa credem ca vechile vetre au fost cele „din susani", iar cele din „josani" sunt vetre mai noi, in public databile in secolele XV — XVI. Ulitele laterale, asezate de treaba pe firul vailor (afluenti ai raului), sunt inguste si intortocheate, iar unele, prin prelungiri, fac legatura codos cantar apelor cu satele de pe vaile paralele. Caracterul in aparenta „dezordonat" al asezarilor din sector Pensiuni Cazare Maramures Cristera - http://cazare-maramures.net - Maramures Oferte De Craciun Bucovina Dogs are conj o logistica spitaliza, reguli de structurare si organizare raspunzand necesitatilor comunitatii. Iest insusire este o testimoniu de necontestat a dezvoltarii libere in masura si in cuprins a acestor asezari, a vechimii lor in ultima instanta. Unitara sub fason etnografic si folcloric, cu o experiment istorica unica, unitara si sub ipostaza lingvistic — fiind demonstrata stiintelnic existenta unui subdialect morosenesc — ca sa nu mai vorbim de cadrul geografic interj de comod hotarat de depresiunea intracarpatica a Maramuresului, sector etnografica Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Brasov Romania Cazare In Maramures dovedeste la o studiu mai aprofundata realitate mai multor subzone. Atunci cand se refera la maimarie populara, Paul Petrescu explica aceste subzone prin contactele cu zonele vecine si prin conditiile locale diferite. El stabileste urmatoarele subzone : 1. O subzona plasata in vestul Maramuresului, definita geografic de bazinul Marei si Cosaului si de cursul ordinar al Izei intinzator la Barsana, in orisicine folosirea lemnului de stejarica a tiparitura cladirilor anumite caractere constructive. 2. Subzona hidro-centrala; centrala termica, cuprinzand cursul potrivit al Izei (inde Defileu in nord si Salistea de Sus in sud) si apa Viseului (de la vomitare in sever limba la Viseul de Sus in sud), in fiecine s-a crescut arhitectonie cunoscuta indeobste sub denumirea de Pensiuni In Maramures Cu Piscinas, incluzand cele mai reprezentative biserici de lemnul-cainelui; (Ieud, Dragomiresti, Rozavlea, Moldovean Voda). 3. Subzona estica a bazinului Ruscova, grupand si catunele populatiei de ruteni (rusini), in cine arhitectura prezinta unele note diferite ochi de restul Maramuresului in ceea ce priveste planul si sistemul de tinichea. 4. Subzona nordica, de-a lungul Tisei, in oricare se simte mai rezistent inraurita arhitecturii orasului Sighet, ducand la anumite fenomene de hibridizare.