#distanță între vehicule

[diagnozabam]

Distanța de Siguranță pe Autostradă: Reguli și Amenzi

Pe autostrăzi, unde viteza de deplasare poate ajunge până la 130 km/h, menținerea unei distanțe sigure între vehicule este esențială pentru evitarea accidentelor. Totuși, șoferii se întreabă adesea ce presupune această distanță și dacă nerespectarea ei este sancționată de lege. Introducerea conceptului de „Distanță de siguranță” În 2024, Guvernul a adoptat o nouă regulă care introduce marcaje…

[aaliyahdy]

Pot să-ți înșir o listă de fobii,

Arahnide, reptile, apocalipsă,

Funeralii și alte grozăvii,

Dar tot nu-i aia ce vreau să auzi.

***

Mă privești în ochi,

Prind strălucirea oceanului,

Mi-e frică, că într-o zi, ridicând ochii,

Oceanul nu va mai fi lângă mine,

Uscat va fi pământul,

Nici urmă de apă.

Mă întorc și mă atingi,

Pe obraz, atent și afectuos,

Sunt liniștită.

Mi-e frică, că peste-o secundă,

Crapă câmpia,

Iar kilometrii vor crește între noi.

Rămâne doar amintirea atingerii

Și asteptarea să ajungă la zero distanță.

Aruncăm cuțite, mereu pe alăturea,

Infingându-le-n perete cu furie,

Mi-e frică ca nu cumva să țintesc bine,

Să arunc un cuvânt, care ne va durea,

Să rănesc, și nici un veac să nu mă mai iert.

Mi-e frică, să stăm umăr lângă umăr,

Dar cu gândul în brațele altora,

Să ne-ndepărtăm,

Așa că nici cele mai rapide vehicule,

Nu ne vor mai apropia.

Mi-e frică să mă gândesc,

Că ai putea să nu mai fii,

Nici lângă scară,

Nici pe scaun,

Nici în stânga.

Nicăieri.

Răcnind în lacrimi voi vrea doar la tine.

Ești cea mai intensă fobie,

Demon ispititor și tainic,

Înger cuminte și tandru,

Dependență mortală,

Mi-e frică, mi-e teamă....

[stiri-noi]

Tot drone. Alte drone

Dronele mari au furat scena! Rachete, dom’le, câte rachete cară? Nuuu, dacă n-are rachete, pur și simplu, nu se merită! Aruncăm banii pe fereastră!

Doar că mai sunt și alte drone, cel puțin la fel de importante.

NATO clasifică dronele zburătoare în 3 clase:

clasa I-a (greutate mai mică de 150 kg) – pentru misiuni la nivel tactic unitate / subunitate;

clasa a II-a (cu greutatea între 150 şi 600 kg)  – pentru misiuni la nivel tactic grup de luptă; şi

clasa a III-a (greutate mai mare de 600 kg) – pentru misiuni la nivel operativ şi strategic.

La rândul lor, dronele din clasa I-a sunt împărţite pe 3 sub-clase:

mică (greutate mai mare de 15 kg);

mini (greutate mai mică de 15 kg); şi

micro (care dispun de un agregat energetic ce poate furniza o energie mai mică de 66 Juli şi care nu reprezintă un pericol pentru siguranţa vieţii sau a proprietăţii, fiind incapabile să transporte încărcături periculoase).

Astăzi ne vom apleca puțin asupra celor mici, mai precis Black Hornet – de clasă micro aș zice eu, pe care o puteți vedea în clipul de mai jos:

Drăcia are 168 cm lungime, cântărește mai puțin de 33 grame și zboară cu 21 km/h pe o distanță de 2 km, autonomia fiind de 25 minute. Poate zbura pe vânt de 15 Nd cu rafale de până la 20 Nd, inclusiv în medii unde GPS-ul este bruiat (lansarea și aterizarea). Poate zbura în spații închise, cum ar fi clădirile, foarte util în luptele duse în mediul urban.

Sursa foto: The Drive – The War Zone

Black Hornet are două versiuni: PRS – Personal Reconnaissance System și VRS – Vehicle Reconnaissance System. Una pentru soldați, cealaltă pentru vehicule. Mai jos, PRS:

Iar aici VRS:

Potrivit celor de la The Drive – The War Zone, „jucăria” a fost folosită în Siria, una fiind la un moment dat capturată de către trupele lui Assad.

Sistemul încape într-un rucsac, după cum se poate vedea din poza de mai jos.

„Sistemul Black Hornet 3” Sursa foto: The Drive – The War Zone

Este fezabil un astfel de proiect în vederea „integrării” în economia națională? În opinia mea, răspunsul este afirmativ.

De altfel, s-ar părea că preocupări în acest sens există la nivelul Departamentului pentru Armamente, un program prioritar de cercetare-dezvoltare fiind de ceva (mai mult) timp în desfășurare. Mai multe informații aici. Prototipul ULTRA-20 VTOL Multirol este dezvoltat în cadrul PSCD de către Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM).

Este utilă o astfel de dronă? Cred că și aici se poate răspunde afirmativ. Americanii de pildă, au cumpărat Black Hornet prin două contracte: unul de 39,7 de milioane USD la începutul lui 2019 și încă unul de 20,6 milioane USD acordat în mai 2020 dar nu se cunosc cantit��țile. Circa 12.000 de Black Hornet au fost vândute până acum.

Pentru noi, probabil că așa ceva este în zona științifico-fantasticului, deși măcar cei din forțele de operațiuni speciale ar trebui să aibă deja ceva similar (cine știe, poate chiar au). Însă, eu cred că o astfel de dronă ar fi foarte utilă chiar și pentru infanteria „regulată”. După cum spunea și sharky mai demult, prioritatea numărul 1 la forțele terestre este, citez: „1. Echipamentul luptătorului (ținută, armă [pușcă automată + pistol + PSL + DMR], rație de hrană, NVG, stație radio, sac de dormit, pachet de prim ajutor).”

Consider că Black Hornet PRS – Personal Reconnaissance System ar trebui să fie inclusă pe această listă. Ce zici sharky?

Nicolae

The post Tot drone. Alte drone appeared first on Romania Military.

[stiri-noi]

Avionul de pasageri, alimentat cu hidrogen, testat cu succes

Compania de aviație ZeroAvia a efectuat cu succes un zbor de test al noului său avion de pasageri alimentat cu hidrogen.

Avionul de clasă mică Piper M, care poate transporta până la șase pasageri, a decolat săptămâna trecută într-un zbor în jurul aeroportului Cranfield, la 80 de km de Londra, și apoi a aterizat în siguranță. Aeroportul este deținut de Universitatea Cranfield, unde compania are un centru de cercetare.

Chiar dacă pentru industria aeronautică vor mai trece câțiva ani înainte ca pilele de combustie care fac posibilă alimentarea cu hidrogen să devină principala sursă de energie a avioanelor, testul este o dovadă încurajatoare a conceptului.

Primul test de zbor al unui avion de pasageri alimentat cu hidrogen a avut loc în 2016, când inginerii germani au zburat peste Aeroportul Stuttgart, la bordul HY4, un avion cu patru locuri.

ZeroAvia a precizat însă pentru CNBC că testul său a fost „primul la nivel mondial”, deoarece avionul este mai mare și seamănă mai mult cu o aeronavă comercială.

Urmărul test: Zborul unui avion cu hidrogen pe o distanță de până la 550 km

ZeroAvia derulează un program numit HyFlyer care vizează crearea de avioane mici de pasageri care să nu polueze.

Următorul pas al proiectului HyFlyer este testarea avionului pe o distanță cuprinsă între 250 și 300 de mile marine (cca. 460 – 550 km) cu plecare din Insulele Orkney, un arhipelag de 70 de insule din nord – estul Scoției. Zborul ar urma să aibă loc înainte de sfârșitul anului 2020.

Avioanele cu hidrogen sunt noua atracție a industriei. Săptămâna trecută, compania aeronautică Airbus a anunțat trei noi concepte de avioane alimentate cu hidrogen, precizând că cel puțin unul ar putea zbura până în 2035. Denumit „ZEROe”, proiectul Airbus include concepte pentru două aeronave cu aspect convenţional şi un avion cu fuselaj integrat. Spre deosebire de avioanele normale, motoarele vor fi adaptate pentru a arde hidrogen lichid stocat în partea din spate a fuselajului.

Dacă aceste noi avioane cu hidrogen ar deveni realitate, indiferent de producătorul lor, ar diminua mult din poluarea aerului. În 2019, călătoriile aeriene au fost responsabile pentru doi la sută din emisiile globale de carbon, la nivel mondial, iar eliminarea acestor gaze cu efect de seră ar putea ajuta la eforturile de a încetini schimbările climatice.

Vă recomandăm să citiți și:

O mașină cu hidrogen a obținut o autonomie de peste 1.500 de kilometri

Heliogen, tehnologia finanţată de către Bill Gates, care ar putea să revoluţioneze producerea de hidrogen pentru vehicule

Airbus a dezvăluit trei concepte pentru avionul alimentat cu hidrogen

Fizicieni francezi au creat hidrogen metalic şi de data asta dovezile arată că ne aflăm în faţa unei mari reuşite

Articolul Avionul de pasageri, alimentat cu hidrogen, testat cu succes apare prima dată în Descopera.ro.

[stiri-noi]

O nouă generație de acumulatori ar putea fi folosită pentru avioane

Deși nepoluante, avioane cu propulsie electrică nu au reușit până acum să le înlocuiască pe cele convenționale, sistemul cu acumulatori pe bază de litiu adăugând prea multă greutate, raportat la energia livrată.

În cazul mașinilor electrice, faptul că o compactă de oraș poate ajunge la greutatea unei limuzine după adăugarea de acumulatori Li-ion nu este neapărat o problemă, motoarele electrice cu eficiență net superioară celor cu ardere internă compensând pentru greutatea suplimentară. Însă aceeași strategie nu poate funcționa și în cazul avioanelor, care pur și simplu nu ar putea decola cu un exces prea mare de greutate.

Pentru ca un avion de pasageri să poată decola, transporta în mod economic un număr mare de călători și ateriza la sute de kilometri distanță, kerosenul este deocamdată combustibilul ideal, mai costisitor, dar cu un raport imbatabil între densitatea energetică și greutatea adăugată la bord. Dacă în schimb, avioanele de linie ar folosi bancuri de acumulatori care cântăresc mii de kilograme, capacitatea rămasă pentru transportul de pasageri ar scădea la un nivel neeconomic. Dacă mai punem la socoteală și costul acumulatorilor, investiția este din start una păguboasă pentru orice linie aeriană.

Chiar și pentru aeronave relativ mici, cum ar avioanele de antrenament prevăzute cu două scaune, greutatea totală a bateriilor limitează sarcina utilă a avionului, raza de acțiune și, posibil, manevrabilitatea. Astfel, avioanele electrice sunt limitate deocamdată la zboruri pe distanțe scurte, făcute pe rute predictibile care nu necesită un plan de zbor atent calculat.

O evoluție a bateriilor

Reducerea greutății bateriei ar fi un avantaj nu numai pentru aviație, ci și pentru alte vehicule electrice, cum ar fi mașinile, camioanele, autobuzele și bărcile, a căror performanță este direct legată de raportul dintre energia și greutatea acumulatorilor folosiți.

Dezvoltat începând cu anul 2004 de compania britanică Oxis Energy, un nou tip de cumulator cu tehnologie litiu-sulf ar putea rezolva problema greutății, mai mult decât dublând densitatea energetică a acumulatorilor Li-ion.

Citește continuarea pe Go4it!

Tesla a vândut mașini Model S deși ar fi știut că bateriile ar fi putut lua foc

Oamenii de știință arată cum ai putea să-ți încarci bateriile cu umiditatea din aer

Premiul Nobel pentru Chimie 2019 a fost câştigat de John B. Goodenough, M. Stanley Whittingham şi Akira Yoshino pentru dezvoltarea bateriilor litiu-ion

Fabrică gigant de baterii pentru maşini electrice, construită de Volkswagen şi o companie suedeză

Articolul O nouă generație de acumulatori ar putea fi folosită pentru avioane apare prima dată în Descopera.ro.

[stiri-noi]

Se naște o cortină de fier digitală. De ce e România pe ultimul loc în UE la capacitatea de muncă la distanță

Criza sanitară a accentuat fenomenul de muncă de la domiciliu. În anumite profesii, dacă nu știi să lucrezi de la domiciliu, îți poți pierde slujba. În România, oamenii care au aceste abilități sunt cu cel puțin o treime mai puțini, raportat la populație, față de Europa. În absența abilităților digitale, mai poți face - nu numai, dar în principal - joburi cu un nivel redus al plății. Apare o nouă cortină de fier, precum cea care a împărțit Europa până în 1989.

Un procent de 27% din forța de muncă din România, adică 1,5 milioane de angajați, pot lucra, teoretic, de acasă. Este cel mai mic nivel din Uniunea Europeană, unde media e de 37%, arată un studiu recent publicat de VoxEU.org și Centrul pentru Cercetare Economică și Politici (CEPR). Acesta din urmă reprezintă o rețea de peste 700 de cercetători de la universități din întreaga Europă. VoxEU este site-ul său de publicare a studiilor.

Dacă în 2019 doar 1 din 20 de angajați europeni putea lucra de la distanță, criza sanitară a schimbat acest lucru. În primul semestru din 2020, milioane de oameni au prestat de acasă, iar asta a făcut posibilă păstrarea locurilor de muncă.

Telemunca a devenit preponderentă în pandemie

Numai că telemunca nu este o opțiune pentru toată lumea, ceea ce ridică problema unei diviziuni între cei care pot presta online și cei care trebuie să fie prezenți fizic la job.

Cercetătorii au analizat 130 de ocupații și o serie de indicatori legați de sarcinile de lucru. 

Granița dintre digital și esențial

Există un “blocaj” când vine vorba de manipularea fizică a obiectelor, inspectarea echipamentelor sau operarea de vehicule ori diverse echipamente. Spre exemplu, comerțul online este posibil doar dacă cineva manevrează coletele în depozite și altcineva livrează marfa la consumator acasă.

Procentul angajaților care ar putea lucra la distanță, la nivelul UE

Studiul arată că 37% din forța de muncă din Uniunea Europeană poate fi mutată la distanță (teleworkable - n.r.)

România are cel mai mic nivel din UE, doar 27%, în vreme ce în Luxemburg 54% dintre angajați pot beneficia de acest sistem.

Asta, chiar dacă un studiu din aprilie arăta că București este cel mai bun oraș din lume pentru munca de acasă, datorită vitezei mari de internet, a costului mic al vieții și datorită disponibilității firmelor pentru livrarea acasă a alimentelor.

Numai că România înseamnă mult mai mult decât București.

România avea, la finele lunii iulie, 5,57 milioane de angajați activi, potrivit Ministerului Muncii. Dintre aceștia, aproximativ 1,5 milioane ar putea lucra de acasă.

Fără socializare, scade calitatea

Socializarea este o componentă importantă a muncii

Studiul mai arată că media de 37% la nivel european este doar procentul teoretic de angajați care pot fi transferați către telemuncă. Pentru că există o limită până la care munca la distanță poate fi făcută eficient. Sunt domenii în care este nevoie de interacțiune socială.

“Chiar și cele mai sofisticate sisteme de videoconferință sunt puțin probabil să atingă calitatea interacțiunilor față în față, în special când vine vorba de sfaturi medicale, consiliere și învățare”, scrie sursa citată.

Studiul pretinde că doar 13% din joburi ar putea fi făcute la distanță fără o pierdere a calității cauzate de lipsa interacțiunii umane.

Absolvenții de studii superioare, privilegiați

Raportul evidențiază și faptul că trecerea joburilor în mediul online poate adânci prăpastia între joburile bine plătite și cele precare.

Aproape trei sferturi (74%) dintre ocupațiile bine remunerate pot fi trecute la distanță, pe când doar 3% dintre cei cu salarii proaste pot avea acces la telemuncă.

O diviziune apare și în privința studiilor: 66% dintre absolvenții de studii superioare pot lucra de acasă, pe când cei cu niveluri mici de educație au un procent de sub 10%.

Absolvenții de studii superioare au mai multe aptitudini pentru munca de acasă

Studiul conchide că telemunca poate fi distribuită echilibrat doar în rândul “gulerelor albe”, adică în special în ocupațiile care necesită muncă de birou.

Femeile, înaintea bărbaților

De asemenea, există și diferențe între sexe, femeile având un procent mult mai mare: 45%, față de 30%. Studiul explică acest lucru prin faptul că există mai puține femei în joburi care necesită efort fizic prelungit, precum agricultură, minerit, industrie, utilități, construcții. Potrivit raportului, femeile lucrează îndeosebi în domenii de birou, care pot fi trecute mai ușor la munca la distanță.

Studiul arată că există o diviziune între orașele mari, orașele mici de suburbie și mediul rural, acesta din urmă având cea mai mică pondere privind telemunca. 

Explicația: tehnologia a venit mai greu în România

Sociologul Gelu Duminică a declarat pentru Libertatea că digitalizarea este ireversibilă, iar procentul mai scăzut din România este explicat prin faptul că în Occident noile tehnologii IT există de 40 de ani, pe când în țara noastră au intrat mult mai târziu.

Sociologul Gelu Duminică

“Citeam recent un studiu care spunea că în anii 2040-2050, un procent de 60% din forța de muncă va trebui să aibă competențe digitale. Asta înseamnă, de exemplu, că și gunoierii vor trebui să aibă competențe digitale, pentru a putea manevra echipamentele necesare. România are încă o forță de muncă tradițională, dar acest lucru se va schimba”, spune Gelu Duminică.

Sociologul susține că sistemul educațional va trebui schimbat, astfel încât să fie bazat pe aptitudini, nu pe cunoștințe. De asemenea, trebuie conectat la piața forței de muncă. Sociologul mai spune și că 42% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, iar peste 400.000 de copii nu mai urmează școala. Aceștia se vor orienta către munci fizice, care sunt plătite mai prost, iar în timp, acest lucru îi va nemulțumi.

“Clasa inutilă”

De fapt, lipsa competențelor digitale va afecta viața acestor oameni în mod ireversibil. Autorul israelian Yuval Noah Harari făcea predicția, îngrijorătoare, a unor oameni care nu doar că nu vor găsi de lucru, ci vor fi etern șomeri, o “clasă inutilă”.

“Digitalizarea este acum la fel cum a fost industrializarea la început. Cei care intră acum la clasa zero vor ieși din liceu peste 12 ani și vor avea meserii care poate încă nu există. Trebuie să gândim pe termen lung. Asta înseamnă ca fiecare guvern care vine să nu mai gândească pentru un singur mandat și să nu mai vină cu gândul că revoluționează România”, a conchis Gelu Duminică.

Apar oferte de “paradis al telemuncii”

Cum munca de la distanță pare să devină noua regulă, există state care vor să profite de situație. Autoritățile din Insulele Bermude au gândit o inițiativă prin care, în schimbul unei taxe de 263 de dolari, oricine se poate muta în Bermude vreme de un an, de unde să muncească la distanță, conform TravelPulse.com. 

Insulele Bermude se află în Oceanul Atlantic, la 1.150 km de coasta americană. Sunt deținute de Marea Britanie

Programul oferă o serie de beneficii, precum posibilitatea de a veni și pleca oricând sau de a aduce familia.

“Ca deținător al certificatului de rezidență, vei putea să fii un vizitator pe termen lung în Bermuda, iar noi suntem dornici să împărțim cultura noastră vibrantă și brandul nostru unic în industria ospitalității pentru a vindeca angoasele aduse de coronavirus. Nu mai este nevoie să fii captiv în apartamentul tău dintr-un oraș dens populat, cu restricțiile acompaniatoare și un risc mare de infectare; vino și petrece un an cu noi, lucrând sau programând pe marginea apei”, este citat premierul din Bermuda, David Burt, într-o secțiune a site-ului guvernamental.