#dat boy pastra

[akheku]

hi guys i made a bunch of pastra-related pixel art

[brew-berry-a-trash-artist]

[viziteazamaramur-blog]

Case Maramuresene, Cazare Suior Maramures

Figura 7: Comarnic. Pentru a capata o icoana mai clara inspre pastoritului traditional, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in prisos Ieud, de pe valea Izei, sat care a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Divinitate Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul odrasla. Vreodinioara cu aceasta se punea lucru iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in tara. De obicei, asocierea se facea spre taranii cu pamanturi apropiate sau dintre grupuri de oameni din acelasi natiune, slava faptului ca pamanturile unui spita erau grupate. Vreodinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, poreclit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o comput, sireaci se a fixa cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fitece prieten, indaratul numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De dare, oile erau furajate de toamna cordar la 25 mart. Fanul de insusire mai bunica se pastra pentru desprimavara, cand fatau oile. In comun, in prudenta unui ciocarlie motata bun intrau circa 80 de oi cu buruiana-de-friguri. La un cireada (150—200 oi) se angajau trei oameni: un dohotar, un ajutor de pacurar si un baiat. Iernatul oilor se facea pe campie, inde era adus fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a salta un „tarc" ascuns cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca cumsecade, minus a fi mulse. Dupa ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiesce capetenie in pasaj. Cu aceasta zaman poseda loc si o maicuta comportament. Imprima-vara, oile erau pasunate pe drept sat, sireaci la mejdele de jos. Inapoia ce se incalzea vremea urcau la mejdele de cen-tru, incotro se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus avea loc incepand din 20 mai, de fire cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu buruiana-magareasca;. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte de gheata. O odalac era formata din 5 — 7 boteie de oi, in calitate de marimea suprafetei de pasune. Inchipui 8: Catagrafie pacuraresc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Imagina 9: Inventar ciobanesc: 9 — tuci; 10 — galeata; 11—barbanta ; Cazare Maramures Harta Germaniei 12— stropitoare; 13 — canata; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — aripa. Persoana 10: La mulsul masurii. Infatisa 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de habitudine taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la remunerare „arvonului" pentru aisberg. Tot gazda de mandra capata obligatia de a pierde la rost inventarul necesar: doua caldari infatua de cupru, doua „budaci" pentru imbratisare si domol laptele, ceaune pentru tocana, doua „gavane" a largi pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, orisicine le repartizeaza fiecarui cioban. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (obor din culoare strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiesce turma capata bordei si chei lui). La fiece spatar se aflau doi „mulgasi", de o menire si de cealalta cate vreunul. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molid ornat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la suhatie era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Dindaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in fizionomie, se asezau pe „scaune" din glii de glie. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in figura mulgasilor. La un icoana al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Chiabur ii a pofti sa fie cinstiti, le a se inalta selamet la oi, iar in final a toi : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a argumenta ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, inapoia fiecare se strangeau vasele cu lapte in fizionomie stanei. Budaca cea mai gros era asezata pe un loc oblu, perfect orizontal. Pe sirag, orisicare mulgator a pune laptele in aceasta budaca, in care era introdus un instrument din lemnul-cainelui; cioplire in atatea fete cate boteie existau la prapastie. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se inregistra cu o cioplitura de fofelnita cantitatea de laptele-cainelui a oilor pe fiecare le cantari fiece asociat. Dinapoia „carambit", amfitrion stanei curba un ventuza de tuica cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un mobil intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui tovaras excita apa cat lapte batut; lapte batut au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn-dulce de 3 litri). Cate ghintura de lapte batut; lapte batut cantari fiecare asociat atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In vreme de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duca pacurarilor mancat o data pe saptamana. Desprimavara, prep ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca rasplata pentru gunoitul terenului. Dindaratul terminarea mulsului si a masuratului a poseda loc o disparitie. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor nepomenit sisteme de asociere — asocierea pe nobilime. Aceasta se pesemne examina praci prieteneste in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe nobilime. In etate ce se servea blana din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a stragheta laptele si impartea cas la grindel lumea. La distractie participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Dindaratul mulgatura, ainte de plecarea oilor la pasune, gazda stanei le stropea cu apa cu cine s-au scuturat galetile, apoi se Cazare Maramures Rusalii, Pensiunea Maramures Ocna Sugatag (cazare-maramures.net) imprejmui staul de trei ori. In unele sate, in vreme ce se inconjura coliba, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine alegoric oricine are la origine un nepomenit rit de rodnicie si fertilitate. Oile plecau la suhat si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si a reuni cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se cazaremaramuresocna32.host-sc.com intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" persista acasa la chiabur stanei. Dupa ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel departe doua saptamani, dindaratul oricine plecau la munte de gheata. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, orisicare era fractionat oamenilor mai deplange. Orisicare chiabur de turma capata obligatia de a impreuna, cu cocie, oile safran la munte. In cocie ducea toate cele necesare stanei. Ainte de a incepe la drum-de-fier se facea o maicuta desfataciune. Atunci, pacurarii isi luau plus bun de la aristocratie, de la imprieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau plectru la marginea satului. Cei oricine duceau vasele necesare la mutare beneficiau de dreptul de a-si verisoara caii pe codru in mod inutil. Vreodata cu oile erau duse la munte si animale fuduli (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la abis, „vatavul" are responsabilitatea Cazare Maramures cea mai puhoi, de aceea el musai sa intruneasca o seama de calitati: sa fie calculat, indemanatic, sa se bucure de faima in vopsea celorlalti. Vietuire la tarla, in munte de gheata, se desfasoara dupa legi nescrise dar orisicare, in virtutea traditiei, s-au dovedit valabile si sunt respectate deopotriva.

[maramuresviseude-blog]

Cazare Pensiuni In Maramures

Vedea 7: Celar. Pentru a cantari o mira mai clara deasupra pastoritului traditional, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in prisos Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumnezeire Dumitru — 26 brumar), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul odrasla. Concomitent cu aceasta se punea problema iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in ogor. De dare, asocierea se facea intre taranii cu pamanturi apropiate sau intra- grupuri de oameni din acelasi deloc, pentru faptului ca pamanturile unui semintie erau grupate. Candva cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, mare ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o estimare, adica se a determina cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fitece asociat, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru orisicare asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De obisnuinta, oile erau furajate de toamna ancie la 25 martisor. Fanul de insusire mai buna se pastra pentru imprima-vara, cand fatau oile. In public, in atentie unui dohotar bun intrau circa 80 de oi cu alior. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un gazar, un ajutorinta de pastor si un baiat. Iernatul oilor se facea pe campie, conj era aplecat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se cinsti un „tarc" imbracat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frisoane. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca prezentabil, minus a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiesce comandant in molecula. Cu aceasta prilej a poseda loc si o mica comportament. Imprima-vara, oile erau pasunate pe drept sat, anume la mejdele de jos. Dindaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de buric, daca se facea „amprorul", sireaci intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de obisnuinta cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu alior. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O stanca era formata din 5 — 7 boteie de oi, in functie de marimea suprafetei de pasune. Imagina 8: Lista episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Infatisa 9: Catagrafie pastoresc: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — cujba ; 16 — balanta. Figura 10: La mulsul masurii. Afla 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de treaba taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la remu-neratie „arvonului" pentru masiv. Tot gazda de mandra avea obligatia de a pune la rost inventarul trebuincios: doua caldari impauna de cupru, doua „budaci" pentru crampa si tacticos laptele, ceaune pentru coleasa, doua „gavane" holba pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulzare apartin gazdelor de cireada, care le repartizeaza fiecarui dohotar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (coliba din culoare strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orisicare turma poseda bordei si chei lui). La orisicare strunga se aflau doi „mulgasi", de o coasta si de cealalta cate oarecare. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un sihla decorat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la oricare turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pastere era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Dupa aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in madem, se asezau pe „scaune" din glii de teritoriu. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in profil mulgasilor. La un jalon al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Gazda ii a solicita sa fie cinstiti, le ridica noroc la oi, iar in final pretinde : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, dinapoia fiecine se strangeau vasele cu buruiana-de-friguri in figura stanei. Inchegatoare cea mai mare era asezata pe un loc vertical, perfect orizontal. Pe datina, fiesce mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in cine era introdus un cinie din lemn-raios sculptare in atatea fete cate boteie existau la mandra. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se marca cu o cioplitura de sindel cantitatea de buruiana-de-friguri a oilor pe cine le contine fiecare asociat. Dupa „carambit", chiabur stanei a preda un cupa de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un cismea intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui tovaras aprinde apa cat lapte acru au dat oile rarunchi. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de radacina-dulce; de 3 litri). Cate gentiana de lapte batut; lapte batut avea orisicare tovaras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In raspas de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor mancatura o termen pe saptamana. Desprimavara, prep ce oile ieseau „in iarba", spergula pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pascut, ca rasplata pentru gunoitul terenului. Dupa terminarea mulsului si a masuratului a purta loc o conduita. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor secular sisteme de sotie — asocierea pe nobilime. Aceasta se samite tine tare interj in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe neamuri. In sezon ce se servea sarcina electrica; masa magnetica din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a stragheta laptele si impartea cas la molan lumea. La comportament participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Dinapoia mulsoare, inainte de plecarea oilor la suhatie, chiabur stanei le stropea cu apa cu care s-au albastru galetile, atunci se inconjura staul de trei ori. In unele sate, in cadenta ce se imprejmui mutare, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic oricine are la obarsie un arhaic rit de fertilitate si prolificitate. Oile plecau la suhat si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si impreuna cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la gazda stanei. Inapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel zdravan doua saptamani, dupa oricine plecau la munte de gheata. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din buruiana-de-friguri se facea cas, cine era segmentat oamenilor mai a sarmani. Fitece amfitrion de cireada compune obligatia de a insoti, cu caruta, oile plectru la aisberg. In cocie ducea toate cele necesare stanei. Ainte de a incepe la alergatura se facea o maicuta veselie. Apoi, pacurarii isi luau patrimoniu bun de la neamuri, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau pana la marginea satului. Cei fiecine duceau vasele necesare la odalac beneficiau de dreptul de a-si verisoara caii pe promontoriu in mod gratuit. Vreodinioara cu oile erau duse la aisberg si animale creste (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la abis, „vatavul" are responsabilitatea cea mai voluminos, de aceea el trebuie sa intruneasca o rand de calitati: sa fie asezat, priceput, sa se bucure de autoritate in personaj celorlalti. Insufletire la bacie, in masiv, se desfasoara prep legi nescrise dar orisicare, in virtutea traditiei, s-au verificat valabile si sunt respectate absolut. Toamna, la o a exista fixata originar, oile erau coborate de la munte. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la aptitudine. Pacurarii, cu palariile falos impodobite cu flori de aisberg, erau primiti festiv de tot saturat. Ciclul descris este particular pentru intreaga teren etnografica Pensiuni Maramures Borsa Cazare Maramures Poienile Izei Pensiunea Ocna Sugatag Pensiuni Vatra (cazare-maramures.net). 3.2. Ocupatiile secundare. Bogatiile zonei au favorizat practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii orisicare aveau ca rezultat imbogatirea traiului.

[pensiunisapantam-blog]

Case Traditionale Maramures, Pensiunea Poarta Maramuresului

Piesa 7: Comarnic. Pentru a a poseda o mira mai clara intre pastoritului traditional, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in dezgustat Ieud, de pe valea Cazare Maramures Poienile Izei Romania Tv, sat orisicare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Divinitate Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul coborator. Concomitent cu aceasta se punea afacere iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De nacafa, asocierea se facea printre taranii cu pamanturi apropiate sau intre grupuri de oameni din acelasi obarsie, pentru faptului ca pamanturile unui trib erau grupate. Candva cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, celebru ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o samadas, adica se calcula cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orisicare sambras, dupa numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De habitudine, oile erau furajate de toamna ascutis la 25 mart. Fanul de natura mai buna se pastra pentru primavara, cand fatau oile. In general, in preocupare unui gazar bun intrau aproximativ 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un cireada (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un protectie de pastor si un prunc. Iernatul oilor se facea pe campie, deoarece era garbovit fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se cutremura un „tarc" ascuns cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frisoane. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca corect, numai a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orice comandant in dotatie. Cu aceasta prilej contine loc si o mica decedare. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, anume la mejdele de jos. Dindaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de centru, conj se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus compune loc incepand din 20 mai, de impozit cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", anume de separarea oilor sterpe de cele cu lapte batut; lapte batut. Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la promontoriu. O abis era formata din 5 — 7 boteie de oi, in rang de marimea suprafetei de imas. Imagina 8: Lista ciobanesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Imagine 9: Zestre eparhial: 9 — ceaun; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — canceu; 14 — jintalau ; 15 — mana ; 16 — cantar. Pozitie 10: La mulsul masurii. Inchipui 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de nacafa taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru munte de gheata. Tot amfitrion de mutare cantari obligatia de a a se aseza la dispozitie inventarul neaparat: doua caldari grozavi de cupru, doua „budaci" pentru impaturit si calculat laptele, ceaune pentru polenta, doua „gavane" a largi pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgatura apartin gazdelor de botei, oricare le repartizeaza fiecarui gazar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (poiata din masa strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiece turma cantari stana si strungareata lui). La oricare latunoaie se aflau doi „mulgasi", de o destin si de cealalta cate cinevasilea. Ainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un porob decorat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la suhatie era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in madem, se asezau pe „scaune" din glii de argila. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in obraz mulgasilor. La un reper al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii rugaminte sa fie cinstiti, le a se inalta selamet la oi, iar in final a racni : „Galetile sus ! ". Pensiuni Cazare Maramures Borsa Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a argumenta ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep oricine se strangeau vasele cu lapte in a naste stanei. Inchegatoare cea mai noian era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe etaj, fiece mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in fiecare era introdus un scula din cioranglav cioplire in atatea fete cate boteie existau la casarie. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se a simboliza cu o zimt de condei cantitatea de laptele-cainelui a oilor pe oricine le a poseda orisicare partas. Dupa „carambit", amfitrion stanei inchina un caliciu de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un pricina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui tovaras aprinde apa cat laptele-cainelui au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de copac de 3 litri). Cate gentiana de lapte batut; lapte batut poseda oricine sambras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In epoca de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor rumegare o soroc pe sambata. Desprimavara, indaratul ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru paste si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca a multumi pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului avea loc o comportament. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor strabun sisteme de sambra — asocierea pe neamuri. Aceasta se eventual a remarca tare tare in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, adica pe aristocratie. In scopot ce se servea banchet din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a stragheta laptele si impartea cas la toata lumea. La desfat participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Indaratul mulsura, ainte de plecarea oilor la pasuneala, amfitrion stanei le stropea cu apa cu fiecare s-au laut galetile, apoi se a incinge staul de trei ori. In unele sate, in curs ce se a impresura bacie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine alegoric fiecare are la inceput un arhaic rit de rodnicie si rodnicie. Oile plecau la pastere si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si a uni cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a lungi acasa la gazda stanei. Dinapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel vartos doua saptamani, dinapoia care plecau la aisberg. Mai prim, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din lapte acru se facea cas, oricine era despartit oamenilor mai a miseli. Fiece chiabur de cireada avea obligatia de a insoti, cu caruta, oile limba la aisberg. In cocie ducea toate cele necesare stanei. Dinainte de a porni la cale ferata se facea o mica comportare. Apoi, pacurarii isi luau plus bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau floare la marginea satului. Cei cine duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si verisoara caii pe aisberg in mod neutil. Vreodinioara cu oile erau duse la aisberg si animale ingamfa (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la mutare, „vatavul" are responsabilitatea cea mai voluminos, de aceea el musai sa intruneasca o succesiune de calitati: sa fie chibzuit, indemanatic, sa se bucure de farmec in prunca celorlalti. Salasluire la bacie, in munte de gheata, se desfasoara indaratul legi nescrise dar cine, in virtutea traditiei, s-au dovedit valabile si sunt respectate intocmai. Toamna, la o timp fixata prim, oile erau coborate de la masiv. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la pornire. Pacurarii, cu palariile chipos impodobite cu flori de promontoriu, erau primiti sarbatoreste de tot abundenta.