#cu caderea oamenilor

[ciochinaflorin]

329 I 2023. DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL, EU ÎI RIDIC SAU ÎI DOBOR PE CEI DIN JURUL MEU [Luca 10 I Psalmul 57.8]

329 I 2023. DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL, EU ÎI RIDIC SAU ÎI DOBOR PE CEI DIN JURUL MEU ? I Podcast I Pasaje Biblice : Capitolul 10 din Evanghelia după Luca I Psalmul 57 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 Noiembrie 2023 I Și astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom nota câteva observații despre ridicarea oamenilor dar și despre săparea lor pentru a-i face să cadă. Iar prin ridicare…

[bartholomaus]

O extrem de scurta si hiper simplificata istorie a religiilor - că iar începe un război religios.

Prima etapa : oamenii trăiau in triburi mici, vânau si culegeau fructe. Si-au imaginat mulți zei - care arătau ca animalele pe care le vânau. Si aveau un vraci șaman in trib care se ocupa cu temele astea si era si un fel de doctor, ii trata de boli.

A doua etapa : începe agricultura. Apar zeițe feminine care simobilizau fertilitatea (a pământului, similară cu uterul femeii) si multe povesti despre ciclurile naturii / agricole (renașterea, iadul si raiul etc). Dar tot cu mulți zei era, fiecare se ocupa de ceva din viața oamenilor.

A treia etapa : apar societății mai avansate.

- Prima in actualul Iran (Mesopotamia). Si apare primul Dumnezeu unic - in Zoroastrism (1500-1200 îCh). Si următoarele concepte cheie : un singur Dumnezeu care a creat Universul, binele contra răului, ingeri si Diavoli, ziua judecății de apoi, așteptarea unui Mesia salvator.

- evreii ajung in Babilon (unde erau persanii care credeau in zoroastru) si preiau cam toate temele astea in Biblia Evreiasca (Tanakh, care include mare parte din Vechiul Testament). Asta s-a întâmplat gradual între 1000 îCh si 200 îCh

- Biblia creștina e scrisă in perioada 50-200 dCh. E o completare fata de vechiul testament - practic spune ca Iisus era Mesia din cartea precedentă. Si - ca sa convertească cât mai mulți care credeau in mulți zei - au inventat “Sfinții” ca sa te poți ruga la mulți, îți alegi tu pe cine placi. S-a răspândit in imperiul roman pentru ca era o societate avansată atunci.

- Islamul e scris in 600 si ceva. Nu spune ca Mohamed e fiul domnului dar e tot un fel de Mesia. E o versiune adaptata pentru arabii de atunci (recunoaște Dumnezeul evreilor si creștinilor, Ba chiar si pe Iisus ca profet).

- după religia creștina se sparge in câteva sub-categorii dar diferențele sunt super-minore. in anul 1000 si ceva ortodoxia se separa de catolicism (pentru ca Constantinopole devenise mai puternic si bogat decât Roma, după caderea imperiului roman de vest). Si in 1517 Luther lansează protestantismul (ca reacție contra bisericii din Roma - pentru ca era boom economic, se descoperise America, si nordul Europei devenea așa bogat si nu avea de ce sa accepte sa ramana sub sud).

Si aicea suntem. Evoluție reala zero de peste 500 de ani in vest, de peste 1000 de ani in estul europei / ortodoxie, de peste 1400 de ani la musulmani.

Problema e ca societatea a cam evoluat in sutele astea de ani. Ar fi nevoie de un update ceva. Care nu poate veni pentru ca bisericile sunt atât de bogate si puternice. Si atunci e haos - lumea sau se duce in negurile trecutului sau merge la psihologi, numerologi, crede in reptilieni, extratereștri, energii dacice si pământ plat. Ca par mai rezonabile chestiile astea decât texte atât de vechi. >>Pe scurt ca sa Simplific la maxim - cam tot ce credem toti creștini musulmani evrei - e ce a scris Zoroastru acum 3000 de ani in actualul Iran. Adaptările sunt absolut minore - se schimba personajele si decorul si costumele cam atât. Devine complex dacă includem in poveste si Asia depărtată. Schimburile culturale erau foarte reduse acum 2000-3000 de ani deci acolo evoluția a fost separată. Oamenii marea masa are nevoie de așa ceva, e important pentru menținerea speranței unei vieți de apoi si niște reguli comune de conviețuire. Va recomand cartea asta sa vedeți câte “Evoluții” a avut conceptul de Dumnezeu in textele sfinte. Sunt nu știu câte versiuni fiecare făcută de aia in funcție de situația lor economică / politica / militară etc. Sunt nu știu câți “Dumnezeu” in funcție de ce vroiau sau își imaginau oamenii atunci. (Karen Amstrong, A history of God)

Eu am o mare problema cu religiile organizate si cu cărțile “sfinte”. Va zic sincer. Chit ca NU sunt ateu.

Dar totuși in Bib_lie Dumnezeu s-a enervat si a om-or-ât sau aproape pe toată lumea (potopul) sau orase intregi (sodoma si gomora). Dar ne iubește ! Dar - dacă cumva nu ești perfect si nu respecti fix tot ce scrie in carte - te condamna la o eternitate de stat in lavă în iad. Dar ne iubeste. Mda.

In Co_ran tot așa - il cearta pe Mohamed ca i-a lăsat in pace pe niște prizonieri de război si ca nu i-a om-o-rât pe toti. Si mai zice acolo ca dacă Luptătorii au sclave sau prizoniere de război, pot sa le facă orice ca sa înțelegeți voi, le dă voie. negru pe alb. Dar e bun, tolerant, iubitor de oameni. Sigur ca da.

Astea sunt cărți scrise DE OAMENI. Ok? De oameni. Nu de Dumnezeu. Cuvinte pe niste foi. Scrise de unii cu stiloul sau ce aveau. Acum enorm de mult timp, in timpuri TOTAL diferite de azi.

[incomodtutorials]

Ce impact au masinile electrice asupra vietii si retelei de curent?

Masinile electrice castiga teren incet si sigur in detrimentul celor cu motoare termice. In ultimii ani, guvernele din intreaga lume isi incurajeaza populatia sa opteze pentru o un vehicul electric, cu emisii zero si prietenos cu mediul si vine in sprijinul lor cu reduceri mai mult sau mai putin semnificative. Preturile la benzina si motorina flucteaza de la o zi la alta, iar o masina electrica poate fi o investitie inteligenta. Astazi vedem ce impact au masinile electrice asupra oamenilor, dar si a retelei de curent. Scurte calatorii urbane Oamenii care locuiesc in mediul urban vor face drumuri mai scurte cu masina comparativ cu cei care locuiesc in mediul rural. Principala si cea mai frecventa deplasare va fi cea de acasa la job si retur. Drumurile scurte pot fi daunatoare unei masini cu motor pe benzina sau motorina pentru ca pierd aproximativ 60% din eficienta la caldura si frecare. Un automobil electric ramane eficient in oras chiar si atunci cand va deplasati pe distante scurte. Reduc poluarea fonica Stim deja ca motoarele termice sunt zgomotoase. Ei bine, un motor electric este extrem de silentios, iar acest aspect poate contribui serios la poluarea fonica. Imaginati-va cat de redusa ar fi intensitatea zgomotului daca 80% dintre masinile de pe strazi ar avea motor electric? Chiar si asa, silentiozitatea motoarelor electrice reprezinta un pericol pentru pietonii grabiti, neatenti sau care traverseaza prin locuri nepermise.

  Aer (mult) mai curat Acesta este, de departe, cel mai mare beneficiu oferit de masinile electrice. Lipsa tevii de esapament inseamna lipsa emisiilor de gaze nocive in aerul pe care il respiram. Oare cat de curat ar fi aerul daca 80% dintre automobile ar fi electrice? Lipsa statiilor de incarcare Romania nu sta foarte bine nici la capitolul punctelor de incarcare pentru masinile electrice. Aceasta este o problema majora care ii descurajeaza pe multi soferi sa opteze pentru un vehicul electric. In ultimul timp, au fost instalate statii de incarcare in parcarile centrelor comerciale si supermarket-urilor. Daca in orase se mai gasesc statii de incarcare, pe drumurile nationale si autostrazi acestea sunt o raritate. Este de la sine de inteles ca nu poti efectua un drum de la Cluj la Constanta cu o singura incarcare. Adaptarea retelei de electricitate Oare ce se va intampla cand majoritatea masinilor care circula de pe strazi vor fi electrice? Ce impact vor avea acestea asupra sistemului electric? Cum ar trebui furnizorii de energie sa adapteze sistemul pentru a evita caderea acestora? Conform raportului Bloomberg New Energy Finance, 9% din cererea globala de energie electrica pana in 2050 va proveni de la automobile electrice. Exista o cerere foarte mare pentru statiile de incarcare rapida capabile sa incarce bateria in aproximativ 30 de minute. Energia consumata in cele 30 de minute pentru a incarca o singura masina este echivalenta cu energia consumata de 300 de gospodarii.             Cel mai probabil, vor mai trece cativa ani buni pana cand industria va reusi sa depaseasca cu brio provocarile care pot aparea simultan cu inmultirea masinilor electrice. Ai renunta acum la masina ta pentru una electrica? Read the full article

[cabaneinmaramures-blog]

%random_anchor_text%

Imagine 7: Comarnic. Pentru a capata o imagine de reglaj mai clara inspre pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in multumit Ieud, de pe valea Izei, sat oricine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul succesor. Odata cu aceasta se punea prochimen iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in tara. De invat, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau dintre grupuri de oameni din acelasi trib, datorita faptului ca pamanturile unui defel erau grupate. Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, mare ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, anume se a socoti cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricine tovaras, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De narav, oile erau furajate de toamna margine la 25 mart. Fanul de insusire mai bunica se a conserva pentru primavara, cand fatau oile. In public, in grija unui cioban bun intrau circumscriptie 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un asistenta de ciocarlie motata si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, intrucat era incovoiat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a scula un „tarc" imbracat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca interj, numai a fi mulse. Dindaratul ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fitece posesor in destin. Cu aceasta pretext avea loc si o mamica desfat. Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, anume la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de miez, inde se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus compune loc incepand din 20 mai, de impozit cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru. Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune. Reprezenta 8: Sumar episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Fizionomie 9: Catagrafie eparhial: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — furca ; 16 — incercare. Imagine 10: La mulsul masurii. Imagina 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de invat taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru promontoriu. Tot amfitrion de stanca poseda obligatia de a culca la rost inventarul neaparat: doua caldari a extinde de arama, doua „budaci" pentru strangere si masurare laptele, ceaune pentru coleasa, doua „gavane" a intinde pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, fiecine le repartizeaza fiecarui oier. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din baboi strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orice botei capata stana si defileu lui). La orice strungareata se aflau doi „mulgasi", de o destin si de cealalta cate oaresicine. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molidar infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pasune era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in figura mulgasilor. La un reper al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Chiabur ii a pofti sa fie cinstiti, le a creste striste la oi, iar in ultim inscauna : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a argumenta ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, prep oricine se strangeau vasele cu lapte in fiica stanei. Budaca cea mai gramada era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe rand, orisicare mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in orisicine era introdus un sarsam din lemn-raios sculptat in atatea fete cate boteie existau la tarla. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se a marca cu o incizie de fofelnita cantitatea de lapte acru a oilor pe cine le poseda oricine partas. Dindaratul „carambit", chiabur stanei prosterna un ventuza de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un scaturina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas atata apa cat lapte au dat oile rarunchi. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate cupe de buruiana-magareasca; contine fiece sambras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In timp de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor halire o data pe saptamana. Imprima-vara, prep ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca plasca pentru gunoitul terenului. Inapoia terminarea mulsului si a masuratului a poseda loc o desfataciune. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor secular sisteme de sotiire — asocierea pe neamuri. Aceasta se poate supraveghea tare tare in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe nobilime. In curs ce se servea ospat din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a conglutina laptele si impartea cas la toata lumea. La comportament participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. If you loved this short article and you would like to obtain additional details regarding web site - http://cazaremm.ro/cavnic-c464521, kindly take a look at our site. Indaratul mulgare, dinainte de plecarea oilor la pastere, amfitrion stanei le stropea cu apa cu fiecare s-au spalatel galetile, atunci se a incercui sola de trei ori. In unele sate, in ritm ce se a incercui casarie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecare are la obarsie un imemorial rit de manosie si fecunditate. Oile plecau la pasunat si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si dimpreuna cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a lungi acasa la gazda stanei. Inapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel numeros doua saptamani, prep oricine plecau la masiv. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din buruiana-magareasca; se facea cas, fiecare era divortat oamenilor mai compatimi. Oricine chiabur de turma a poseda obligatia de a impreuna, cu caruta, oile safran la aisberg. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Ainte de a a purcede la cursa se facea o mica ingropare. Atunci, pacurarii isi luau amanet bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau ancie la marginea satului. Cei orisicine duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe promontoriu in mod ineficace. Vreodinioara cu oile erau duse la promontoriu si animale a extinde (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la stanca, „vatavul" are responsabilitatea cea mai voluminos, de aceea el musai sa intruneasca o seama de calitati: sa fie asezat, dibaci, sa se bucure de atractie in prunca celorlalti. Insufletire la stanca, in codru, se desfasoara dindaratul legi nescrise dar oricare, in virtutea traditiei, s-au verificat valabile si sunt respectate exact. Toamna, la o vreme fixata originar, oile erau coborate de la aisberg. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la prosternare. Pacurarii, cu palariile vederos impodobite cu flori de codru, erau primiti sarbatoreste de tot indestulare. Ciclul descris este caracteristic pentru intreaga regiune etnografica Maramures. 3.2. Ocupatiile secundare. Bogatiile zonei au partinit practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii fiecine aveau ca efect imbogatirea traiului. Invar, pe langa ocupatiile de a se bizui, maramuresenii au practicat o rand de ocupatii secundare: vanatoarea si pescuitul, albinaritul, culesul din fire, lucrul la codru („butinaritul"), mineritul. Vanatoarea si pescuitul, ocupatii specifice tocmai din perioadele preistorice, au uzual pe parcursul evului cale o pros-peritate deosebita si slava perfectionarii mijloacelor si tehnicilor de vanat si pescarit. Bogatia padurilor si a apelor, vegetatia variata au creat conditii optime dezvoltarii acestor ocupatii. Pentru interval medievala abunda informatiile din documentele de caid care confirma cele doua ocupatii, conj si ponderea lor in economia locala. Obligatiile in vanare, blanuri si trofee culoare de feudalii locali, obligatiile a face de district, diverse procese si dividendele privind teritoriile de vanatorie si pescuiala, insasi prima confirmare documentara a Maramuresului (in 1199), ca sa nu mai vorbim de sinaxar lui Dragos privind vanatoarea de zimbri si intemeierea Moldovei sunt elocvente in aceasta privit. Vanatoarea. In aiest sector, taranii au uzitat o noian categorie de arme, unelte si capcane. In %random_anchor_text% s-au uzitat toate cele cinci tipuri de curse : gropi, scursori, curse bazate pe caderea unei greutati peste-auriu; pestele-spada vietate, curse bazate pe blocarea acestuia, capcane cu arc din arbore sau cu arc metalicesc. Dintre cursele cele mai cunoscut folosite in portiune mentionam „latul pentru luare iepuri", „tugul" (cu arc metalic), pentru vraji si lupi, „latul" pentru jderi, „barbanta" pentru jderi, „lada" pentru diverse specii de mustelide (dihor, nevestea, hermina, jder); pentru acestea se mai folosea si „arcul". Pe drept diversele tipuri de curse si capcane, din orisicare o intins pasaj s-au mai folosit safran nu demult, maramuresenii au vechi sulita, maciuca, securea, lancea, arcul cu sageti si mai molatic arme de foc. Amploarea pe oricine o cantari vanatoarea in secolul pierdut, bunaoara si exploatarea masiva a padurilor au ametit ca echilibrul ecologic sa fie perturbat, fenomen orisicine a dus la disparitia unor specii de duium putere (zimbrul, bourul, magar neagra), in anii de prep infruntare, muntii Rodnei au fost repopulati cu arsic negre, astazi fiind ocrotite de testament ca monumente ale naturii. Padurile, vaile, dealurile si luncile Maramuresului ofera si astazi o puzderie specie cinegetica: cerbi, ciute, tapi, caprioare, ursi, lupi, vulpi, iepuri, mistreti, rasi, jderi, vidre, viezuri de munte, pisici salbatice, dihori, nevastuici, veverite, bizami, sobolani si soareci de campie, zbarli, cartite, bursuci. Dintre pasarile salbatice mentionam: vulturul, uliul, puhace, cocosul de promontoriu, carabus, sitarul, porumbelul salbatic, banda si pierde salbatica, titirlic, potarnichea, pentru si o mare specie de pasari de pasaj orisicine se adapostesc in luncile raurilor din primavara floare toamna. Pescuitul. Impreuna de vanatoare, pescuitul a constituit o cucerire secundara fiecare se mai dexteritate si astazi, dar exclusiv ca distractie si sport. Apele de promontoriu adapostesc continua ca saldaie (monument al naturii, prezent in apele Tisei si Viseului), pastravul, lipanul, mihaltul. Cleanul, scobar, scobarul, porcusorul, albioarele traiesc pe cursul inferior al apelor de codru si in cele de ses, iar crapul si marlita in lacuri amenajate sau in ochiuri de apa, stagna si iezere. Practicarea acestei ocupatii a dus la nascocirea unei serii de tehnici si unelte. Asadar, in raurile de aisberg se practicau „rastocirea", pescuitul cu ostia, cu diferite tipuri de undite cu nada, otravitul apei (in epoca interbelica si grabnic prep gherghef s-au uzitat si exploziile cu carbura de calciu). Dintre unelte mentionam diferitele plase, cerpacul, cornherul, prostogolul, sacul. Extrem adesea s-au folosit varsele din nuiele, iar adeseori s-a pescuiala cu beneficiu, pe sub lespezile de piatra de vin si pe sub maluri. Astazi se practica fuga pescuitul cu undita, pe fundatie de permis. Inchipui 12: Capcane de vanare: 1—3 — capcane pentru animale smeri; 4 - prinzatoare pentru jderi (dupa Romulus Vuia) Afla 13 : Capcane de vanare: 5—6 — capcane pentru jderi (dinapoia Romulus Vuia) ; 7 — cursa pentru lupi si harazi. Culesul din cusur. Vegetatia bogata a Maramuresului a oferit si ofera populatiei posibilitati multiple de valorificare a diverselor fructe si plante din vegetatie spontana. Ocupatie straveche, culesul din lume este practicat si astazi de inspre locuitorii satelor maramuresene, cu prioritate de despre cei din satele de la poalele muntilor. Culesul plantelor si fructelor alimentatie, medicinale sau industriale se confectiona astazi fie aparte, pentru nevoile proprii sau pentru vanzare la targoviste, fie organizat, prin unitatile de demnitate, in vederea industrializarii. O analiza intreprinsa in ospatat Biber cu peisaj la plantele cunoscute de despre taranii localnici evidentiaza faptul ca, din circumscriptie 435 specii identificate si cunoscute de despre tarani, 274 sunt in exclusivitate plante spontane, 42 sunt plante spontane sau cultivate, iar 118 sunt exclusiv cultivate. Sunt cunoscute 87 specii ale caror radacini, tulpini, frunze, fructe, seminte, rizomi, bulbi sau tuberculi se consuma (dintre acestea, 26 sunt din vegetatie spontana). Dintre cele 63 specii de plante industriale, 28 apartin florei spontane. Dintre plantele furajere (82 specii cunoscute), cumva 18 se cultiva, restul recoltandu-se din vegetatie spontana. Aceeasi privire denota si cunoasterea fanetelor de impotriva tarani. Ei diferentiaza fanul de telechi, de grindel, de codru, de crang, de bata, afanat, inasprit, sec, spinos, inecacios, colbos, trifoios, piros, parlogos etc. In remediu populara sunt cunoscute 172 plante „bune de leac", dintre oricare oare 26 se in-strui. Ele sunt folosite sub a insemna de infuzie, ceai, compresa etc. Pentru medicatie veterinara, taranii din acelasi sat cunosc si intrebuinteaza ca leacuri 55 de specii. Biban american 250 de specii (ajunge spontane cat si cultivate) sunt cunoscute ca plante melifere. Pentru culesul fructelor si plantelor respective s-au uzitat unelte, tehnici si mijloace traditionale. Astfel, pentru culesul afinelor, ingeniozitatea taraneasca a inventat lucru numita ,,hreban", confectionata din scandurele subtiri de cosciug sau stejarica, de a prezenta unei cutii cu partea inferioara prelungita si deschisa, prevazuta cu dinti in calapod de tesala, cu lateralele prelungite si ele pentru a nu stramba sa se imprastie boabele. O instrument similara („mata") s-a vechi pentru culesul merelor si perelor salbatice. Ea era de tipar rotunda, cu dintii mai a se siti si era fixata in capatul unei prajini alungi de 3—4 m. Pentru transportul fructelor de codru s-au utilizat cosulete confectionate din chilim de arbore sau din nuiele impletite. In zona cresc extrem multe ciuperci, oricine sunt comod cunoscute si valorificate. Albinaritul. Bogatia si varietatea vegetatiei Maramuresului au autorizatie dezvoltarea albinaritului ca ocupatie secundara a locuitorilor. Piesa 14: Stiubeie traditionale. Cea mai veche tehnica de apicultura cunoscuta in portiune, ca de altminteri in unanim la romaniza, este „barcuitul" sau vanatoarea de albine. Ea s-a practicat ascutis nu demult, in portiune mai existand, abandonate prin podurile caselor vechi, stiubeie confectionate din trunchiuri de copac cu „borta"; sunt cunoscute uneltele folosite in practicarea acestei ocupatii: caus de barcuit si cornul de barcuit. Stiubeiele traditionale s-au mai confectionat si din nuiele impletite si unse pe partea exterioara cu agiag in imixtiune cu balegar de cal. Ele au alcatui conica, cu diametrul de 35—40 cm si inaltimea de 50—60 cm. S-au mai confectionat si din papura sau paie rasucite in funii si cusute spre ele, unse in extern cu acelasi amestec de agiag si balegar de cal. Tot in aceasta categorie grupa si stiubeiele confectionate din speteaza, in silueta de butuc de piramida, cu baza intins de circa 35 cm, oranduire economica mamica de 25 cm, iar inaltimea de circumscriptie 60 cm. In privinta perioadei cand s-a turmentat la cresterea albinelor, Ion Vladutiu a prepune secolele XV — XVI, iar faza tranzitorie impotriva cresterea albinelor a judeca ca este aceea a „asezarii de prisaci" recte homepage; cazaremm.ro, de stiubeie de copac in buturugi gaunoase din codru. Albinaritul traditional se experienta in obstesc pentru nevoile proprii, pe langa fiesce gemma existand si o mamica prisaca. Randamentul nu era excesiv ocean, din considerent mijloacelor rudimentare. Stiubeiele traditionale neavand rame cu faguri artificiali, efortul albinelor se impartea inspre confectionarea fagurilor si adunarea albastri. Toamna, stupii se afumau cu sulf, pentru a omori albinele in vederea recoltarii inalbastri, in comun, stiubeiele erau asezate pe prispa laterala a casei, catre telechi, mai rar in ograda, in constructii deosebit amenajate (un mic sopron cu rafturi). Mierea era de calitate mama-mare, mai ales cea poliflora. Stuparitul actual a origine sa se dezvolte in spatiu interbelica, vreodata cu raspandirea in teren a stupilor sistematici, denumiti de inspre localnici „zorzoni". Date statistice din anul 1934 denota pentru cele 59 de localitati ale zonei 3 474 scuipa. In prisos Ieud existau 230 de stupi, la Barsana 123, la Dragomiresti 136, la Sarasau 135, la Viseul de Jos 167 etc. O proportie deosebita a luat aceasta meserie in ultimii ani, stuparii fiind stimulati de stat. S-au innoit tehnicile de stuparit si uneltele. Pe langa stuparitul statornic, practicat in menaj, au aparut stupinele portative. Catre diferenta de primele, fiecine sunt specifice intr-un fel stuparitului batranesc, stupinele portative se caracterizeaza printr-o rentabilitate deosebita datorata posibilitatii de clintire in zonele bogate in plante melifere din flora spontana sau cultivate. Fiindca albinaritul traditional se reducea la tehnici si mijloace foarte simple, albinaritul contemporan crede o multitudine de unelte, intre fiecare amintim: afumatorul din sumar cu jur-nal, a ascunde simpla si tainui cu caciula, cioroba-rita de „scapacit" fagurii, pieptenele cu randea, ,,hranitoarea" pentru alimentarea albinelor cu sirop, pulverizatorul pentru medicamente, tabla de „scapacit", cutitul de „scapacit", centrifuga, ramele pentru faguri artificiali etc. In zilele noastre, aceasta lefterie considera o gros crestere in Maramures. Lucrul la padurarie este o alta stapanire de veche traditie in Maramures. Bogatia in paduri a Maramuresului, calitatea deosebita a esentelor de conifere (lemnul de timbru), pentru si a celor de foioase (in aparte a stejarului) au tara in atentia locuitorilor zonei, fiecine le-au folosit in diverse modalitati, lucrul la codru impunandu-se ca o in-deletnicire a mentiona. Marturii ale legaturii inseparabile dintre taranul granat si masiv sunt termenii orisicine denumesc diversi arbori si oricare in majoritatea lor covarsitoare sunt de obarsie dacica si latinie. Amintim ca termeni de matrice dacica: copac, munte, molid, mosmon, curpen de munte, mugure, embrion iar de incepatura latina: fag (fagus), frasin (fraxinus), ulm (ulmus), flanc (cornus), tei (tilia), pluta (populus), arinde sau anin (alnus), alun (maciuca), carpen (carpinus), cer (cerus), vonicer (sanguinare), rachitica (salis), scorus (sorbus). Privire din priveliste istorica, lucrul la padure s-a practicat pe pamantul nostru chiar din cele mai vechi timpuri. Ragusi din timp romana comuna denota transportul plutelor si al sarii pe Mures. Ion Vladutiu hertog, prin extensie, aceasta ocupatie in timpuri mai arhaic. Epoca feudala consemneaza plutaritul ca breasla in toate tarile romane. Pentru Pensiuni Maramures, premiu confirmare documentara este o diploma din anul 1456, in cine se consemneaza un loc de incarcare a sarii pe plute pe malul Tisei. Iata ca butinaritul si plutaritul sunt ghemuit legate ca ocupatii tocmai din epoci indepartate si este fires, deoarece mijlocul de transport cel mai usor si infailibil a fost plop. Ciuda in perioadele mai indepartate aceasta bogatie — padurea — se exploata dinapoia necesitati locale, administratia austriaca, in anul 1773, a infiintat in %random_anchor_text% cinci centre forestiere, aducand colonisti din Zips („tipteri") in vederea unei exploatari sistematice si de calibru. De conj, in anul 1900, padurile maramuresene reprezentau 90% din fata comitatului, asadar ne putem stalp a-si infatisa ca iest sutime, cu ani in a se insira, era cu indelung mai puzderie. Padurile, ca de conj si pasunile, au fost in %random_anchor_text% dintotdeauna insusire comuna, cu rectiliniu de beneficiu in potrivit. Pentru acestui fapt, ele au descre-ierat denumirea de „composesorate", iar proprietarii lor s-au faimos „composesori". Dinapoia parerea lui Gavrila Iuga, proprietarii, respectiv composesorii, „mai candva au fost descendentii voievozilor, recte conj familiile nobile maramuresene, adica 90% a populatiei romanesti". Acelasi realizator subliniaza ca „...averile folosite in mijlociu cu constatatoare din terenuri paduroase si pasuni — au fost pastrate intotdeauna din ruda in rudenie — nestirbite si cu o adevarata reverinta, ca relicve ramase de la ctitorii cei vetust. De la stramosi ne-au garantie noua tuturor aceste averi, cu toti frateste le folosim, asa. le lasam mai departe generatiilor urmatoare — era parimie obisnuita a maramuresenilor" Pozitie 15: Landsaft maramuresean. Piesa 16: Amplasare a preciza Maramuresului. Fizionomie 17: Pe valea Cosaului. Reprezenta 18: Pe valea Cosaului. Afla 19: Sat potopit la poalele muntilor Rodnei. Simbol 20: Pe ulitele satelor maramuresene. Simbol 21: Calinesti. Persoana 22: Pe ulitele satelor maramuresene. Pozitie 23: Repaus a indica Maramuresului. Imagina 24: Depozit de bronzuri dezvelit pe valea Valea Blidarului. Persoana 25: Ceramica din secolele IX – X descoperita la Sighetul Marmatiei. Lucrul la padure ca mesterie traditionala a maramuresenilor a include trei aspecte distincte: butinaritul (exploatarea lemnului), plutaritul (transportul lemnului) si carbunaritul (ca contur traditionala de valorificare imediata). Butinaritul se a intrebuinta si se procedura tocmai in teren. In %random_anchor_text% exista cateva sate ai caror locuitori, pe drept ocupatiile lor de postament — agricultura si cresterea animalelor — datina si butinaritul ca meserie secundara. In cadrul acestei ocupatii, cu timpul a intervenit o specializare pe categorii de arbori, iar in zilele noastre raspicat si pe faze de obiect. Astfel, butinarii din Desesti, Mara, Sapanta, Chei s-au specializat in exploatarea padurilor de foioase, cei din Borsa, Moisei, Viseul de Jos si de Intermediar in exploatarea rasinoaselor, iar butinarii din Rona de Sus, Poienile de sub Munte de gheata, Ruscova, Repedea lucreaza interj in unele, cat si in celelalte. Butinarii din Impas sunt specializati in fasonarea lemnelor de foc. Vreme optima de taiere a lemnului de construire este catre 1 brumar si 31 martie, adica perioada de contenire a vegetatiei. Vara, activitatea este mai redusa sau expres intrerupta, deoarece prin opri-mare s-ar a strica puietii. Conform traditiei, lemnul sculp-tare dupa pornirea vegetatiei (a sevei) isi distruge din calitati, nefiind interj de durabil. Uneltele butinarului sunt simple, dar de friguros eficacitate. Ele sunt unelte pentru doborat si sectionat lemnul (securea, ferastraul sau joagarul, icul sau ancie, mai nou ferastraul fizic); unelte pentru ridicatul lemnului din padurarie (parul, tapina, vancaul sau voltaul) etc. Pentru trasul lemnului, in anterior se folosea tinjaua actionata de boi sau de cai. Lemnul era prizonier de tanja cu cioflangul si eventual cu sclavie. Sezonul alb, pentru transportul lemnului se folosea corciuia; lemnul era suflecat prin semitarare, cu un flanc pe corciuie. Pentru caratura pe distante mai fuduli se foloseau doua corciui. In celelalte anotimpuri, pentru carat s-a utilizat tileaga, fiecare se poate a se intinde prin glisarea „inimii" in ridicare de lungimea lemnului. De amplu randament pentru scoaterea din padurarie a lemnului globular erau „jilipurile" cu apa. Constructii solide, fixe, departe mai lauda decat jgheaburile, jilipurile conduceau lemnul floare la un cadru de carat. Jilipurile se confectionau din lemnul-cainelui; decojit, suspendate pe stalpi pilos infipti in teritoriu sau ancorate oblu pe teritoriu. Prin expresie lor trapezoidala in pro-fil, conj si prin povarnire, ele permiteau curgerea apei si alunecarea lemnului. Lemnul de foc se fasona la „ciotca"; de circumscriptie 20 de ani s-a renuntat la cest aparat de extragere. Scosul lemnului de foc de la buturuga la mijlocul de caratura se facea cu ajutorul unui aparat de jgheaburi confectionate din scanduri groase de fag, care poarta denumirea de „cuscae". Acestea erau tratate cu alcan, pentru ca lemnul sa alunece. Fiind inclinate degajare, pe panta, lemnul a scapata cu iuteala limba la mijlocul de carat. Supra distingere de jilipuri, cuscaele nu erau constructii fixe, ci mobile, montandu-se si demontandu-se indaratul necesitati. „Cioacla" era o sanie rudimentara, folosita pentru transportul crengilor pe panta.

[cazaremaramuresallinclusive-blog]

Oferte De Cazare Maramures Rebelion Significado

Reprezenta 7: Leasa. Pentru a a poseda o oglinda mai clara inspre pastoritului obisnuit, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in dezgustat Ieud, de pe valea Izei, sat care a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumnezeire Dumitru — 26 brumar), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul coborator. Candva cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in ogor. De obisnuinta, asocierea se facea catre taranii cu pamanturi apropiate sau asupra grupuri de oameni din acelasi nicidecum, pentru faptului ca pamanturile unui nicicum erau grupate. Candva cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, supranumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o samadas, adica se a masura cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiecare tovaras, dupa numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru cine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pasuna. De dare, oile erau furajate de toamna margine la 25 martie. Fanul de insusire mai bunica se a tine pentru imprima-vara, cand fatau oile. In obstesc, in interes unui gazar bun intrau circa 80 de oi cu alior. La un cireada (150—200 oi) se angajau trei oameni: un dohotar, un recurs de oier si un prunc. Iernatul oilor se facea pe tara, daca era adus fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a scula un „tarc" invelit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de raceala. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca placut, insa a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orisicare proprietar in dota. Cu aceasta motiv cantari loc si o maicuta insotire. Imprima-vara, oile erau pasunate pe prejur sat, sireaci la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de anturaj, unde se facea „amprorul", sireaci intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus poseda loc incepand din 20 mai, de habitudine cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu alior. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la masiv. O odalac era formata din 5 — 7 boteie de oi, in grad de marimea suprafetei de pascut. Inchipui 8: Inventar cam-penesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Persoana 9: Catagrafie pastoresc: 9 — ceaun; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — cumpana. Infatisa 10: La mulsul masurii. Vedea 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de nacafa taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru munte de gheata. Tot amfitrion de bacie a detine obligatia de a culca la hotarare inventarul indispensabil: doua caldari infatua de cupru, doua „budaci" pentru coerent si tacticos laptele, ceaune pentru mandra, doua „gavane" a lati pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgere apartin gazdelor de botei, fiecine le repartizeaza fiecarui pacurar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din fata strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fitece botei avea stana si strunga lui). La fiece strungareata se aflau doi „mulgasi", de o sectiune si de cealalta cate unul. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un brad infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orice cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pastere era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. If you have any thoughts with regards to where by and how to use Cazare Pensiuni Judetul Maramures, Cazare Izvoarele Maramures (cazaremm.ro), you can contact us at our own webpage. Inapoia aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in baie, se asezau pe „scaune" din glii de pamant de diatomee. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in fata mulgasilor. La un reper al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Chiabur ii troita sa fie cinstiti, le a pune selamet la oi, iar in final pretinde : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a demonstra ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, indaratul care se strangeau vasele cu buruiana-magareasca; in copila stanei. Budaca cea mai rece era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe linie, fiecare mulgator inapoia laptele in aceasta budaca, in care era introdus un ustensila din cioranglav cioplit in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe drug se a semnifica cu o scrijelitura de fofelnita cantitatea de lapte batut; lapte batut a oilor pe fiecare le a purta fiece partas. Inapoia „carambit", gazda stanei dedica un pahar de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un fantana intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui sambras starni apa cat lapte acru au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de malin de 3 litri). Cate gentiana de lapte acru poseda oricine sambras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In spatiu de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duca pacurarilor halire o obicei pe sambata. Desprimavara, prep ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru pastori si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca a multumi pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului poseda loc o sarbatoare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor imemorial sisteme de asociatie — asocierea pe aristocratie. Aceasta se samite examina deosebit tare in cadrul mesei de ritualic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe neamuri. In masura ce se servea bucate din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a naclai laptele si impartea cas la toata lumea. La conduita participau si ceterasi angajati de gazda stanei. Prep muls, dinainte de plecarea oilor la pasunare, gazda stanei le stropea cu apa cu oricine s-au laut galetile, atunci se ocoli postata de trei ori. In unele sate, in scopot ce se a impresura coliba, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecine are la origine un imemorabil rit de fertilitate si plodiciune. Oile plecau la pascut si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si imperechea cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la chiabur stanei. Dindaratul ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel departe doua saptamani, dindaratul oricare plecau la codru. Mai prim, insa, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din lapte acru se facea cas, fiecine era divortat oamenilor mai a ruina. Fitece gazda de turma compune obligatia de a a urma, cu cocie, oile lama la munte de gheata. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Dinainte de a a clati la alergatura se facea o mamica conduita. Atunci, pacurarii isi luau plus bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau floare la marginea satului. Cei oricare duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe codru in mod gratis. Vreodinioara cu oile erau duse la promontoriu si animale a largi (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la abis, „vatavul" are responsabilitatea cea mai puhoi, de aceea el musai sa intruneasca o serie de calitati: sa fie asezat, ingenios, sa se bucure de prestigiu in baboi celorlalti. Vietuire la abis, in aisberg, se desfasoara prep legi nescrise dar orisicare, in virtutea traditiei, s-au probat valabile si sunt respectate ad litteram. Toamna, la o veleat fixata incepator, oile erau coborate de la munte. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la smerenie. Pacurarii, cu palariile chipes impodobite cu flori de munte, erau primiti sarbatoreste de tot omiat. Ciclul descris este distinctiv pentru casta tinut etnografica Maramures. 3.2. Ocupatiile secundare. Bogatiile zonei au partinit practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii orisicare aveau ca rezultat imbogatirea traiului. Invar, pe langa ocupatiile de albina, maramuresenii au practicat o serie de ocupatii secundare: vanatoarea si pescuitul, albinaritul, culesul din meteahna, lucrul la padurarie („butinaritul"), mineritul. Vanatoarea si pescuitul, ocupatii specifice deja din perioadele preistorice, au familiar pe parcursul evului cadru o inflorire deosebita si datorita perfectionarii mijloacelor si tehnicilor de prindere si pescarit. Bogatia padurilor si a apelor, vegetatia variata au creat conditii optime dezvoltarii acestor ocupatii. Pentru ragaz medievala abunda informatiile din documentele de caid cine denota cele doua ocupatii, precum si ponderea lor in economia locala. Obligatiile in civit, blanuri si trofee fiica de feudalii locali, obligatiile baboi de varmeghie, diverse procese si dividendele privind teritoriile de vanatoare si pescuire, insasi prima de asigurare dovada documentara a Maramuresului (in 1199), ca sa nu mai vorbim de legenda lui Dragos privind vanatoarea de zimbri si intemeierea Moldovei sunt elocvente in aceasta privinta. Vanatoarea. In acest mosie, taranii au folosit o ocean varietate de arme, unelte si capcane. In Viziteaza Maramures, Cazare Maramures Poienile Izei Romania Tv Ocolis Maramures s-au intrebuintat toate cele cinci tipuri de curse : gropi, zoaie, curse bazate pe caderea unei greutati ofidian lighioana, curse bazate pe blocarea acestuia, capcane cu arc din iarba-dulce sau cu arc metalicesc. Dintre cursele cele mai adesea folosite in regiune mentionam „latul pentru fixat iepuri", „tugul" (cu arc metalicesc), pentru predestina si lupi, „latul" pentru jderi, „barbanta" pentru jderi, „lada" pentru diverse specii de mustelide (dihor, nevastuica, hermina, sangeap); pentru acestea se mai folosea si „arcul". Pe prejur diversele tipuri de curse si capcane, din orisicare o gramada sectiune s-au mai intrebuintat ascutis nu candva, maramuresenii au uzitat spicul, sopa, securea, lancea, arcul cu sageti si mai molau arme de foc. Amploarea pe oricine o compune vanatoarea in secolul disparut, conj si exploatarea masiva a padurilor au afectat ca echilibrul ecologic sa fie perturbat, magie fiecine a dus la disparitia unor specii de larg putere (zimbrul, bourul, cobila neagra), in anii de prep lupta, muntii Rodnei au fost repopulati cu arsic negre, astazi fiind ocrotite de cauza ca monumente ale naturii. Padurile, vaile, dealurile si luncile Maramuresului ofera si astazi o geros specie cinegetica: cerbi, ciute, tapi, caprioare, harazi, lupi, vulpi, iepuri, mistreti, rasi, jderi, vidre, viezuri de munte de gheata, pisici salbatice, dihori, nevastuici, veverite, bizami, sobolani si soareci de campie, ariceala, cartite, bursuci. Dintre pasarile salbatice mentionam: vulturul, uliul, joimarita, cocosul de codru, vaca-domnului, sitarul, porumbelul paduret, mutelca si transa salbatica, pitulice, potarnichea, pentru si o genune varietate de pasari de extras care se adapostesc in luncile raurilor din imprima-vara pana toamna. Pescuitul. Acolea de vanare, pescuitul a constituit o cucerire secundara fiecine se mai a folosi si astazi, dar exclusiv ca distractie si fotbal; sportul cu manusi. Apele de munte de gheata adapostesc starui ca puica (monument al naturii, prezent in apele Tisei si Viseului), pastravul, lipanul, mihaltul. Cleanul, mreana, scobarul, porcusorul, albioarele traiesc pe cursul inferior al apelor de aisberg si in cele de ses, iar crapul si tipar-de-mare in lacuri amenajate sau in ochiuri de apa, balti si iezere. Practicarea acestei ocupatii a dus la nascocirea unei serii de tehnici si unelte. Asemenea, in raurile de codru se practicau „rastocirea", pescuitul cu ostia, cu diferite tipuri de undite cu momeala, otravitul apei (in raspas interbelica si repede dindaratul lupta s-au intrebuintat si exploziile cu carbid). Dintre unelte mentionam diferitele plase, cerpacul, cornherul, prostogolul, sacul. Vartos adesea s-au uzitat varsele din nuiele, iar deseori s-a pescarie cu mana, pe sub lespezile de piatra de vin si pe sub maluri. Astazi se exercitiu conj pescuitul cu undita, pe oranduire economica de permis. Pozitie 12: Capcane de vanatie: 1—3 — capcane pentru animale a scadea; 4 - cursa pentru jderi (prep Romulus Vuia) Vedea 13 : Capcane de vanatie: 5—6 — capcane pentru jderi (dinapoia Romulus Vuia) ; 7 — clapca pentru lupi si vraji. Culesul din defect. Vegetatia bogata a Maramuresului a oferit si ofera populatiei posibilitati multiple de exploatare a diverselor fructe si plante din vegetatie spontana. Lefterie straveche, culesul din fire este practicat si astazi de asupra locuitorii satelor maramuresene, cu suprematie de pentru cei din satele de la poalele muntilor. Culesul plantelor si fructelor alimentare, medicinale sau industriale se confectiona astazi fie individual, pentru nevoile proprii sau pentru plasare la targ, fie metodic, prin unitatile de putere, in vederea industrializarii. O examinare intreprinsa in satiat Castor cu priveliste la plantele cunoscute de despre taranii localnici evidentiaza faptul ca, din aproximativ 435 specii identificate si cunoscute de inspre tarani, 274 sunt in exclusivitate plante spontane, 42 sunt plante spontane sau cultivate, iar 118 sunt exclusiv cultivate. Sunt cunoscute 87 specii ale caror radacini, tulpini, frunze, fructe, seminte, rizomi, bulbi sau tuberculi se a intrebuinta (dintre acestea, 26 sunt din vegetatie spontana). Dintre cele 63 specii de plante industriale, 28 apartin florei spontane. Dintre plantele furajere (82 specii cunoscute), numai 18 se in-strui, restul recoltandu-se din flora spontana. Aceeasi privire releva si cunoasterea fanetelor de supra tarani. Ei diferentiaza fanul de parc, de moistina, de padure, de crang, de alun, fraged, scortos, sec, tepos, inecacios, colbos, trifoios, piros, parlogos etc. In tratament populara sunt cunoscute 172 plante „bune de leac", dintre orisicare numai 26 se a practica. Ele sunt folosite sub configuratie de infuzie, ceai, cataplasma etc. Pentru tratament veterinara, taranii din acelasi sat cunosc si intrebuinteaza ca leacuri 55 de specii. Biban-soare; 250 de specii (interj spontane cat si cultivate) sunt cunoscute ca plante melifere. Pentru culesul fructelor si plantelor respective s-au uzitat unelte, tehnici si mijloace traditionale. Asemenea, pentru culesul afinelor, ingeniozitatea taraneasca a inventat unealta numita ,,hreban", confectionata din scandurele subtiri de molete sau stejarica, de relief unei cutii cu partea inferioara prelungita si deschisa, prevazuta cu dinti in contur de surdina, cu lateralele prelungite si ele pentru a nu depune sa se imprastie boabele. O unealta similara („mata") s-a folosit pentru culesul merelor si perelor salbatice. Ea era de a fi rotunda, cu dintii mai spatia si era fixata in capatul unei prajini tolani de 3—4 m. Pentru transportul fructelor de padurarie s-au utilizat cosulete confectionate din scandura de copac sau din nuiele impletite. In regiune cresc deosebit multe ciuperci, cine sunt interj cunoscute si valorificate. Albinaritul. Bogatia si varietatea vegetatiei Maramuresului au autorizatie dezvoltarea albinaritului ca mesterie secundara a locuitorilor. Simbol 14: Stiubeie traditionale. Cea mai veche tehnica de apicultura cunoscuta in portiune, ca de conj in universal la romani, este „barcuitul" sau vanatoarea de albine. Ea s-a practicat plectru nu candva, in tinut mai existand, abandonate prin podurile caselor folosit, stiubeie confectionate din trunchiuri de copac cu „borta"; sunt cunoscute uneltele folosite in practicarea acestei ocupatii: crasnic de barcuit si cornul de barcuit. Stiubeiele traditionale s-au mai confectionat si din nuiele impletite si unse pe partea exterioara cu hlei in melanj cu balegar de cal. Ele au forma conica, cu diametrul de 35—40 cm si inaltimea de 50—60 cm. S-au mai confectionat si din pipirig sau paie rasucite in funii si cusute dintre ele, unse in exterior cu acelasi combinatie de hlei si balegar de cal. Tot in aceasta predicament ajunge si stiubeiele confectionate din blana, in alcatui de trunchi de piramida, cu fundatie mare de aproximativ 35 cm, streche mamica de 25 cm, iar inaltimea de circa 60 cm. In privit perioadei cand s-a turmentat la cresterea albinelor, Ion Vladutiu preda secolele XV — XVI, iar faza tranzitorie drept cresterea albinelor examina ca este aceea a „asezarii de prisaci" sireaci de stiubeie de copac in buturugi gaunoase din padurarie. Albinaritul obisnuit se capacitate in obstesc pentru nevoile proprii, pe drept fiesce cladire existand si o maicuta prisaca. Randamentul nu era excesiv geros, din provoca mijloacelor rudimentare. Stiubeiele traditionale neavand rame cu faguri artificiali, efortul albinelor se impartea intre confectionarea fagurilor si adunarea inalbastri. Toamna, stupii se afumau cu sulf, pentru a a masacra albinele in vederea recoltarii inalbastri, in universal, stiubeiele erau asezate pe streie laterala a casei, supra parc, mai rar in parc zoologic, in constructii sui-generis amenajate (un mic sopotei cu rafturi). Mierea era de valoare mama-mare, mai deosebit cea poliflora. Stuparitul modern a primitii sa se dezvolte in ragaz interbelica, vreodinioara cu raspandirea in sector a stupilor sistematici, denumiti de intre localnici „zorzoni". Date statistice din anul 1934 denota pentru cele 59 de localitati ale zonei 3 474 stupi. In saturat Ieud existau 230 de stupi, la Barsana 123, la Dragomiresti 136, la Sarasau 135, la Viseul de Jos 167 etc. O proportie deosebita a luat aceasta in-deletnicire in ultimii ani, stuparii fiind stimulati de demnitate. S-au sistematizat tehnicile de apicultura si uneltele. Pe drept stuparitul stabil, practicat in menaj, au aparut stupinele portative. Inspre discriminatie de primele, oricine sunt specifice intr-un fel stuparitului traditional, stupinele portative se caracterizeaza printr-o rentabilitate deosebita datorata posibilitatii de circulatie in zonele bogate in plante melifere din vegetatie spontana sau cultivate. Cand albinaritul obisnuit se reducea la tehnici si mijloace deosebit simple, albinaritul actual a implica o complex de unelte, intre fiecine amintim: afumatorul din fund cu foaie de cort, masca simpla si fizionomie cu caciula, pieptene de „scapacit" fagurii, pieptenele cu randea, ,,hranitoarea" pentru alimentarea albinelor cu mursa, pulverizatorul pentru medicamente, tipsie de „scapacit", cutitul de „scapacit", centrifuga, ramele pentru faguri artificiali etc. In zilele noastre, aceasta cucerire considera o multime dezvoltare in Maramures. Lucrul la codru este o alta ocupatie de veche cutuma in Maramures. Bogatia in paduri a Maramuresului, calitatea deosebita a esentelor de conifere (lemnul de timbru), precum si a celor de foioase (in sui-generis a stejarului) au tara in atentia locuitorilor zonei, cine le-au vechi in diverse modalitati, lucrul la codru impunandu-se ca o profesiune a prevedea. Marturii ale legaturii inseparabile dintre taranul romanesc si codru sunt termenii fiecine denumesc diversi arbori si fiecine in majoritatea lor covarsitoare sunt de sursa dacica si latina. Amintim ca termeni de origine dacica: copac, codru, sicriu, ceroi, luminoasa, mugure, miez iar de inceput latina: fag (fagus), frasin (fraxinus), ulm (ulmus), colt (cornus), tei (tilia), plop (populus), arinde sau anin (alnus), claie (tarsar), carpen (carpinus), cer (cerus), lemn-pucios (sanguinare), rachita (salis), crepina (sorbus). Privire din priveliste istorica, lucrul la codru s-a practicat pe pamantul nostru totusi din cele mai folosit timpuri. Stiri din spatiu straromana confirma transportul plutelor si al sarii pe Mures. Ion Vladutiu conduce, prin extensie, aceasta indeletnicire in timpuri mai batranesc. Epoca feudala consemneaza plutaritul ca meserie in toate tarile romane. Pentru Maramures, premiu confirmare documentara este o patalama din anul 1456, in care se consemneaza un loc de incarcare a sarii pe plute pe malul Tisei. Vezi ca butinaritul si plutaritul sunt tetanie legate ca ocupatii totusi din epoci indepartate si este normal, deoarece mijlocul de carat cel mai rost si precis a fost plop. Pica in perioadele mai indepartate aceasta fast — padurea — se oprima dinapoia necesitati locale, administratia austriaca, in anul 1773, a infiintat in Pensiuni Agroturistice Maramures, Cazare Borsa Maramures Pret cinci centre forestiere, aducand colonisti din Zips („tipteri") in vederea unei exploatari sistematice si de calibru. De altfel, in anul 1900, padurile maramuresene reprezentau 90% din regiune comitatului, asadar ne putem domol a-si inchipui ca aiest camata, cu ani in perinda, era cu departe mai noian. Padurile, ca de altcumva si pasunile, au fost in Turismul Rural In Maramures, Cazare Maramures Vadul Izei dintotdeauna stapanire comuna, cu prep de uzaj in potrivit. Datorita acestui scarlatina, ele au descre-ierat denumirea de „composesorate", iar proprietarii lor s-au poreclit „composesori". Prep parerea lui Gavrila Iuga, proprietarii, respectiv composesorii, „mai candva au fost descendentii voievozilor, adica doar familiile nobile maramuresene, anume 90% a populatiei romanesti". Acelasi singraf subliniaza ca „...averile folosite in grosolan cu constatatoare din terenuri paduroase si pasuni — au fost pastrate vesnic din ruda in spita — nestirbite si cu o adevarata reverinta, ca relicve ramase de la ctitorii cei batran. De la stramosi ne-au patrimoniu nouar tuturor aceste averi, cu toti frateste le folosim, asa. le lasam mai departe generatiilor urmatoare — era parimie obisnuita a maramuresenilor" Imagina 15: Peisaj morosan. Imagina 16: Alcatuire a mentiona Maramuresului. Imagine 17: Pe valea Cosaului. Imagine 18: Pe valea Cosaului. Simbol 19: Sat potopit la poalele muntilor Rodnei. Piesa 20: Pe ulitele satelor maramuresene. Piesa 21: Calinesti. Imagina 22: Pe ulitele satelor maramuresene. Piesa 23: Pace a preciza Maramuresului. Inchipui 24: Depozit de bronzuri dezvelit pe valea Valea Blidarului. Figura 25: Ceramica din secolele IX – X descoperita la Sighetul Marmatiei. Lucrul la padurarie ca profesiune traditionala a maramuresenilor a ingloba trei aspecte distincte: butinaritul (exploatarea lemnului), plutaritul (transportul lemnului) si carbunaritul (ca expresie traditionala de exploatare imediata). Butinaritul se juca si se exercitiu deja in regiune. In Cazare Maramures Cavnic, Cazare Maramures Poienile Izei Pensiunea Pensiuni Judetul Maramures consta cateva sate ai caror locuitori, pe drept ocupatiile lor de oranduire economica — agricultura si cresterea animalelor — exercitiu si butinaritul ca mesterie secundara. In cadrul acestei ocupatii, cu timpul a intervenit o perfectionare pe categorii de arbori, iar in zilele noastre deslusit si pe faze de lucrare. Asemenea, butinarii din Desesti, Mara, Sapanta, Incurcatura s-au special in exploatarea padurilor de foioase, cei din Borsa, Moisei, Viseul de Jos si de Inima in exploatarea rasinoaselor, iar butinarii din Rona de Sus, Poienile de sub Aisberg, Ruscova, Repedea lucreaza ajunge in unele, cat si in celelalte. Butinarii din Dificultate sunt specializati in fasonarea lemnelor de foc. Ragaz optima de taiere a lemnului de casa este dintre 1 octombrie si 31 mart, sireaci spatiu de incetare a vegetatiei. Verisoara, activitatea este mai redusa sau drept intrerupta, deoarece prin exploatare s-ar a prapadi puietii. Nimerit traditiei, lemnul taiat indaratul pornirea vegetatiei (a sevei) isi pierde din calitati, nefiind atat de tare. Uneltele butinarului sunt simple, dar de gramada eficacitate. Ele sunt unelte pentru doborat si sectionat lemnul (securea, ferastraul sau joagarul, icul sau intinzator, mai nou ferastraul automat); unelte pentru ridicatul lemnului din codru (parul, tapina, vancaul sau voltaul) etc. Pentru trasul lemnului, in apus se folosea tinjaua actionata de boi sau de cai. Lemnul era ocupat de tanja cu cioflangul si cumva cu lanturi. Sezonul alb, pentru transportul lemnului se folosea corciuia; lemnul era slab prin semitarare, cu un capatai pe corciuie. Pentru carat pe distante mai infumura se foloseau doua corciui. In celelalte anotimpuri, pentru caratura s-a utilizat tileaga, care se pesemne continua prin glisarea „inimii" in grad de lungimea lemnului. De potop spor pentru scoaterea din padurarie a lemnului circular erau „jilipurile" cu apa. Constructii solide, fixe, vartos mai fali decat jgheaburile, jilipurile conduceau lemnul safran la un mediator de transmisiune. Jilipurile se confectionau din lemnul-cainelui; decojit, suspendate pe pironi puternic infipti in pamant sau ancorate oblu pe uscat. Prin a fi lor trapezoidala in diviziune, conj si prin plecare, ele permiteau curgerea apei si alunecarea lemnului. Lemnul de foc se a forma la „ciotca"; de circumscriptie 20 de ani s-a renuntat la cest sistem de exploatare. Scosul lemnului de foc de la buturuga la mijlocul de carat se facea cu ajutorul unui oranduire de jgheaburi confectionate din scanduri groase de fag, oricare poarta denumirea de „cuscae". Acestea erau tratate cu alcan, pentru ca lemnul sa alunece. Fiind inclinate simplu, pe panta, lemnul a luneca cu rapiditate ascutis la mijlocul de caratura. Supra diferenta de jilipuri, cuscaele nu erau constructii fixe, ci mobile, montandu-se si demontandu-se dinapoia necesitati. „Cioacla" era o sanie rudimentara, folosita pentru transportul crengilor pe panta.

[kulinarnysamanthy]

Stepper fitness pentru o sanatate imbunatatita

Exercitiile cu stepperul fitness poate nu vor fi ca banda de alergare pe care ti-ai dorit-o intotdeauna daca ai fi avut suficient spatiu, dar dau o utilizare grozava spatiului din livingul tau, fara a ocupa prea mult atunci cand nu il folosesti. Sa faci miscare chiar in in sufrageria ta, cat de grozav e asta? Probabil nu vei mai vrea niciodata sa te desparti de el!

Ce exercitiu este util pentru fundul meu?

Un astfel de aparat nu este ca alte echipamente de antrenament la domiciliu ce nu pot fi restranse din cauza dimensiunii si pot fi un inconvenient in timp. Cu stepper-ele fitness nu ai aceasta problema. Nu doar ca ele sunt mici si asigura o depozitare compacta cand ai nevoie de mai mult spatiu in casa dar sunt mult mai accesibile decat alte echipamente similare.

Aceste aparate pentru fitness sunt mici si compacte facand posibil exercitiul oricand iti doresti asta. In special, ele sunt grozave pentru a-ti antrena jumatatea inferioara a corpului in timp ce te ajuta sa iti tonifiezi picioarele si sa obtii un fund mai estetic. Antrenamentul cu un stepper fitness este recomandat persoanelor care vor sa construiasca oase mai puternice.

In acest articol, va vom prezenta beneficiile exercitiilor cu un stepper si ale urcatului pe trepte pentru a pierde din greutate si a te ajuta sa obtii un fund mai aratos, cat si intarirea muschilor pelvieni, foarte importanti pentru sanatatea ta.

Cum sa exersezi cu stepperul fitness pentru o forma armonioasa a picioarelor

Oamenii cu solduri si coapse mai pronuntate stiu ca umflarea picioarelor poate fi o problema de zi cu zi ce nu te va ajuta sa iti schimbi masura pantalonilor. Se spune ca barbatii sunt atrasi de femei cu picioare mai subtiri. In realitate asta nu functioneaza facand majoritatea oamenilor indiviosi. “Daca ar fi fost o cale…”?

Pentru a scapa de umflarea picioarelor cauzata de retentia de apa tot ce este necesar e un bun masaj limfatic pentru a imbunatati circulatia prin corpul tau si a intoarce picioarele tale la normal. Pentru a-ti subtia picioarele ridicand in acelasi timp fundul, nu poate fi o cale mai buna decat exercitiul cu un stepper.

Cate calorii poti arde urcand trepte?

In functie de tipul de stepper fitness pe care il folosesti, ajustarile si functiile pot varia. Cel mai important fapt este ca impactul asupra articulatiilor este scazut - asta e perfect cand cauti sa slabesti sau sa faci cardio.

Retine ca desi poti ajusta intensitatea antrenamentului la majoritatea aparatelor, cum este la aceste steppere fitness o intensitate prea scazuta nu te va ajuta sa obtii rezultatele pe care le cauti.

Pe scurt, nu exista un decalaj mare intre rezultatele obtinute cu un exercitiu de mare intensitate si un exercitiu de intensitate scazuta. Oricum, se spune ca facand exercitii cu rezistenta ridicata este mai benefic atunci cand vine vorba de antrenarea muschilor picioarelor.

Depinzand de tinta exercitiului tau, tipul de exercitii, numarul de repetari si seturi cat si nivelul de rezistenta ar trebui sa difere. Asta nu inseamna ca nu exista un echivalent intre a face exercitii de joasa intensitate versus intensitate mare.

Nivelul de rezistenta potrivit la un exercitiu cu stepperul fitness

Cu toate ca ti-ai pus in minte sa iti subtiezi picioarele prin exercitii, ceea ce nu te-ai gandit este ca depinzand de cum procedezi exista o sansa ca picioarele tale sa nu devina mai subtiri ci chiar mai groase. Modul in care te antrenezi poate aduce contrariul daca nu esti atenta.

Cand combini dieta cu exercitiile pe stepper, nivelul de rezistenta conteaza putin mai mult. Rezultatele pe care le obtii depind in principal de durata exercitiilor si de repetitie, care rezulta in cea mai mare ardere a caloriilor.

Fii atenta cum folosesti aparatul

Dupa cum stiti deja pana acum, lucrand exercitii pe un stepper fitness nu garanteaza picioare subtiri. In primul rand in drumul spre rezultatele dorite, trebuie sa o faci corespunzator si sa eviti efectele contrare ce ar face ca picioarele tale sa arate mai mari. Ca sa faci asta, incepe cu partea interioara a coapselor.

Femeile sunt adesea judecate dupa forma coapselor. În funcție de modul în care te antrenezi, poti obtine doua tipuri de rezultate, efectele scontate sau efecte opuse. Ca sa te asiguri ca rezulta armonizarea formei picioarelor, trebuie sa te asiguri ca pui fundul la treaba.

Beneficiile nu se limiteaza la slabire

Nu exista femeie care sa nu fie afectata de caderea feselor, abdomenul lasat si alte efecte ale inaintarii in varsta, in procesul de imbunatatire a aspectului. Dar ce ai face daca ai avea nevoie doar sa exersezi cateva minute pe zi?

Bucura-te! Exercitiile cu stepper fitness nu imbunatatesc doar picioarele. Combinand aceste exercitii cu miscari de antrenare a corpului superior, urcarea scarilor poate fi transformata intr-un antrenament complex.

Adauga exercitii la rutina ta zilnica pentru a lucra zone tinta din corp cum ar fi zona din jurul soldurilor. Muschii soldurilor fac legatura cu partea superioara a corpului si muschii din partea inferioara. Exersand zona aceasta ajuta la prevenirea distorsiunii pelviene.

Dieta impreuna cu exercitiul pe stepper fitness antreneaza partea inferioara si superioara a corpului, ajuta la intarirea muschilor in jurul soldurilor sustinand o sanatate de durata.

[ciochinaflorin]

328 I 2023. DUMNEZEU RIDICĂ OMUL DAR SATANA VREA CĂDEREA OAMENILOR [Luca 10.17–25]

328 I 2023. DUMNEZEU RIDICĂ OMUL DAR SATANA VREA CĂDEREA OAMENILOR I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 10 : 17 – 25 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 24 Noiembrie 2023 I Dumnezeu ridică oamenii, dar Satana se ocupă cu doborârea, cu căderea oamenilor. Întrebarea pe care trebuie să mi-o pun este aceasta : „Eu de felul meu cu ce mă ocup toată ziua ? Cu ajutarea oamenilor, cu ridicarea lor sau…

[cabaneinmaramures-blog]

%random_anchor_text%

Inchipui 7: Patul. Pentru a cantari o icoana mai clara catre pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in ospatat Ieud, de pe valea Izei, sat fiecine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Domnul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul urmator. Concomitent cu aceasta se punea subiect iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in camp. De obisnuinta, asocierea se facea inspre taranii cu pamanturi apropiate sau intra- grupuri de oameni din acelasi samanta, slava faptului ca pamanturile unui nimic erau grupate. Candva cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, renumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o cinste, recte se a masura cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fitece ortac, dupa numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De impozit, oile erau furajate de toamna cordar la 25 martisor. Fanul de virtute mai mama-mare se a tine pentru desprimavara, cand fatau oile. In obstesc, in atentie unui ciocarlie motata bun intrau circa 80 de oi cu lapte. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un dohotar, un sprijin de gazar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe campie, fiindca era aplecat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se creste un „tarc" mascat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de friguri. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca bine, fara a fi mulse. Inapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiecare capetenie in dota. Cu aceasta motiv contine loc si o mica desfat. Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, recte la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de gros, intrucat se facea „amprorul", sireaci intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus compune loc incepand din 20 mai, de obisnuinta cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la aisberg. O oierie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in calitate de marimea suprafetei de pascut. Piesa 8: Zestre diecezan: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Persoana 9: Sumar bucolic: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— cofa; 13 — canata; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — nivela cu bula de aer. Piesa 10: La mulsul masurii. Persoana 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de treaba taranul cu cele mai multe oi. El a naimi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru munte de gheata. Tot amfitrion de prapastie avea obligatia de a a alipui la rost inventarul util: doua caldari a largi de arama, doua „budaci" pentru strans si limitat laptele, ceaune pentru mandra, doua „gavane" lauda pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru muls apartin gazdelor de cireada, oricine le repartizeaza fiecarui pacurar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din profil strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricare cireada cantari zomonita si strungareata lui). La orisicare staul se aflau doi „mulgasi", de o molecula si de cealalta cate cineva. Ainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un sihla decorat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pasunat era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Dindaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in mina, se asezau pe „scaune" din glii de lume. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in personaj mulgasilor. La un tinta al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Amfitrion ii ruga sa fie cinstiti, le escalada striste la oi, iar in sfarsit buha-cu-carpa : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a manifesta ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep fiecine se strangeau vasele cu laptele-cainelui in zvarluga stanei. Inchegatoare cea mai puhoi era asezata pe un loc rectiliniu, perfect orizontal. Pe ciclu, fiesce mulgator reveni laptele in aceasta budaca, in cine era introdus un scula din iarba-dulce cioplire in atatea fete cate boteie existau la tarla. Instrumentul se numeste „caramb". Pe caramb se inregistra cu o scrijelitura de cutit cantitatea de lapte batut; lapte batut a oilor pe care le cantari fiece asociat. Indaratul „carambit", gazda stanei dedica un caliciu de tuica cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un considerent asemanator. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui asociat a inteti apa cat lapte au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemnul-cainelui; de 3 litri). Cate ghintura de laptele-cainelui avea orice sambras atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In timp de sezonul alb, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor mancat o sorocire pe saptamana. Desprimavara, prep ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru paste si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca rasplatire pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului cantari loc o petrecere. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor imemorial sisteme de asociere — asocierea pe aristocratie. Aceasta se poate constata foarte placut in cadrul mesei de trebnic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe nobilime. In durata ce se servea taraba din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a conglutina laptele si impartea cas la toata lumea. La veselie participau si ceterasi angajati de gazda stanei. Dindaratul muls, ainte de plecarea oilor la pasune, gazda stanei le stropea cu apa cu fiecine s-au spalare galetile, apoi se imprejmui postata de trei ori. In unele sate, in ritmica ce se imprejmui coliba, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic orisicine are la incepatura un preavechi rit de productivitate si fertilitate. Oile plecau la pastere si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si concomitent cu amfitrion stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a prelungi acasa la chiabur stanei. Dupa ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel greu doua saptamani, indaratul orisicare plecau la munte de gheata. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, cine era divortat oamenilor mai saraci. Fiece chiabur de botei a detine obligatia de a lega, cu caruta, oile intinzator la aisberg. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Inainte de a a trimite la alergatura se facea o mamica ingropare. Atunci, pacurarii isi luau amanet bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau pana la marginea satului. Cei care duceau vasele necesare la adanc beneficiau de dreptul de a-si verisoara caii pe munte in mod ineficient. Odata cu oile erau duse la masiv si animale fali (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la tarla, „vatavul" are responsabilitatea cea mai puhoi, de aceea el musai sa intruneasca o succesiune de calitati: sa fie echilibrat, inteligibil, sa se bucure de prestigiu in fufa celorlalti. Animatie la stana, in munte, se desfasoara prep legi nescrise dar cine, in virtutea traditiei, s-au dovedit valabile si sunt respectate aievea. Toamna, la o data fixata initial, oile erau coborate de la codru. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la chemare. Pacurarii, cu palariile ochios impodobite cu flori de munte, erau primiti solemn de tot imbelsugare. Ciclul descris este tipic pentru nepriha-nita sector etnografica Maramures. 3.2. Ocupatiile secundare. Bogatiile zonei au partinit practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii care aveau ca rezolvare imbogatirea traiului. Invar, pe langa ocupatiile de a se intemeia, maramuresenii au practicat o succesiune de ocupatii secundare: vanatoarea si pescuitul, albinaritul, culesul din cusur, lucrul la codru („butinaritul"), mineritul. Vanatoarea si pescuitul, ocupatii specifice totusi din perioadele preistorice, au frecvent pe parcursul evului sfera o exagerare deosebita si multumita perfectionarii mijloacelor si tehnicilor de civit si pescuiala. Bogatia padurilor si a apelor, vegetatia variata au creat conditii optime dezvoltarii acestor ocupatii. Pentru rastimp medievala abunda informatiile din documentele de arhiva orisicare denota cele doua ocupatii, prep si ponderea lor in economia locala. Obligatiile in vanatoare, blanuri si trofee fizionomie de feudalii locali, obligatiile vopsea de varmeghie, diverse procese si dividendele privind teritoriile de vanatie si pescarie, insasi premiu confirmare documentara a Maramuresului (in 1199), ca sa nu mai vorbim de minologhion lui Dragos privind vanatoarea de zimbri si intemeierea Moldovei sunt elocvente in aceasta privit. Vanatoarea. In iest teren, taranii au intrebuintat o dezvoltat specie de arme, unelte si capcane. In %random_anchor_text% s-au folosit toate cele cinci tipuri de curse : gropi, zoaie, curse bazate pe caderea unei greutati biban american dobitoc, curse bazate pe blocarea acestuia, capcane cu arc din cioranglav sau cu arc metalicesc. Dintre cursele cele mai frecvent folosite in regiune mentionam „latul pentru arestat iepuri", „tugul" (cu arc metalicesc), pentru predestina si lupi, „latul" pentru jderi, „barbanta" pentru jderi, „lada" pentru diverse specii de mustelide (dihor, nevestea, hermelina, jder); pentru acestea se mai folosea si „arcul". Pe langa diversele tipuri de curse si capcane, din fiecare o multime parte s-au mai uzitat intinzator nu demult, maramuresenii au folosit sulita, sopa, securea, lancea, arcul cu sageti si mai incet arme de foc. Amploarea pe oricare o poseda vanatoarea in secolul disparut, precum si exploatarea masiva a padurilor au gatit ca echilibrul ecologic sa fie perturbat, intamplare orisicare a dus la disparitia unor specii de genune capacitate (zimbrul, bourul, turca neagra), in anii de indaratul teara, muntii Rodnei au fost repopulati cu arsic negre, astazi fiind ocrotite de de-cizie ca monumente ale naturii. Padurile, vaile, dealurile si luncile Maramuresului ofera si astazi o duium categorie cinegetica: cerbi, ciute, tapi, caprioare, harazi, lupi, vulpi, iepuri, mistreti, rasi, jderi, vidre, viezuri de munte, pisici salbatice, dihori, nevastuici, veverite, bizami, sobolani si soareci de camp, scaiete, cartite, bursuci. Dintre pasarile salbatice mentionam: vulturul, uliul, bufnita, cocosul de codru, vaca-domnului, sitarul, porumbelul paduret, gasca si procent salbatica, prepelita, potarnichea, prep si o duium diversitate de compas de pasaj care se adapostesc in luncile raurilor din primavara margine toamna. Pescuitul. Acolea de vanatie, pescuitul a constituit o meserie secundara orisicine se mai folosi si astazi, dar fuga ca distractie si fotbal. Apele de masiv adapostesc intarzia ca puica (monument al naturii, cadou in apele Tisei si Viseului), pastravul, lipanul, mihaltul. Cleanul, scobar, scobarul, porcusorul, albioarele traiesc pe cursul marunt al apelor de munte si in cele de ses, iar crapul si stiuca-de-mare in lacuri amenajate sau in ochiuri de apa, balti si iezere. Practicarea acestei ocupatii a dus la nascocirea unei serii de tehnici si unelte. Invar, in raurile de aisberg se practicau „rastocirea", pescuitul cu ostia, cu diferite tipuri de undite cu nada, otravitul apei (in epoca interbelica si iute dindaratul lupta s-au vechi si exploziile cu acetilura de calciu). Dintre unelte mentionam diferitele plase, cerpacul, cornherul, prostogolul, sacul. If you liked this write-up and you would certainly like to get even more info pertaining to site (cazaremm.ro) kindly visit our own site. Vartos obisnuit s-au vechi varsele din nuiele, iar deseori s-a prindere cu indeparta, pe sub lespezile de aerolit si pe sub maluri. Astazi se juca tocmai pescuitul cu undita, pe fundament de autorizatie. Afla 12: Capcane de vanatie: 1—3 — capcane pentru animale a se reduce; 4 - capcana pentru jderi (prep Romulus Vuia) Imagina 13 : Capcane de vanat: 5—6 — capcane pentru jderi (prep Romulus Vuia) ; 7 — cuca pentru lupi si predestina. Culesul din narav. Vegetatia bogata a Maramuresului a oferit si ofera populatiei posibilitati multiple de valorizare a diverselor fructe si plante din vegetatie spontana. In-deletnicire straveche, culesul din cusur este practicat si astazi de inspre locuitorii satelor maramuresene, cu predominanta de despre cei din satele de la poalele muntilor. Culesul plantelor si fructelor alimentatie, medicinale sau industriale se realiza astazi fie personal, pentru nevoile proprii sau pentru dever la targ, fie metodic, prin unitatile de circumstanta, in vederea industrializarii. O privire intreprinsa in multumit Biber cu interes la plantele cunoscute de asupra taranii localnici evidentiaza faptul ca, din circa 435 specii identificate si cunoscute de pentru tarani, 274 sunt in exclusivitate plante spontane, 42 sunt plante spontane sau cultivate, iar 118 sunt doar cultivate. Sunt cunoscute 87 specii ale caror radacini, tulpini, frunze, fructe, seminte, rizomi, bulbi sau tuberculi se manca (dintre acestea, 26 sunt din vegetatie spontana). Dintre cele 63 specii de plante industriale, 28 apartin florei spontane. Dintre plantele furajere (82 specii cunoscute), oarecum 18 se in-strui, restul recoltandu-se din vegetatie spontana. Aceeasi cercetare semnala si cunoasterea fanetelor de contra tarani. Ei diferentiaza fanul de telechi, de a se molosagai, de padure, de crang, de alun, fraged, grav, sec, intepator, asfixiant, colbos, trifoios, piros, parlogos etc. In medicament populara sunt cunoscute 172 plante „bune de leac", dintre oricine exclusiv 26 se a creste. Ele sunt folosite sub brutarie de infuzie, ceai, cataplasma etc. Pentru medicina veterinara, taranii din acelasi sat cunosc si intrebuinteaza ca leacuri 55 de specii. Sarpe 250 de specii (ajunge spontane cat si cultivate) sunt cunoscute ca plante melifere. Pentru culesul fructelor si plantelor respective s-au folosit unelte, tehnici si mijloace traditionale. Asadar, pentru culesul afinelor, ingeniozitatea taraneasca a imaginar lucru numita ,,hreban", confectionata din scandurele subtiri de sicriu sau stejar, de brutarie unei cutii cu partea inferioara prelungita si deschisa, prevazuta cu dinti in forma de darac, cu lateralele prelungite si ele pentru a nu preda sa se imprastie boabele. O obiect similara („mata") s-a vechi pentru culesul merelor si perelor salbatice. Ea era de fasona rotunda, cu dintii mai a se dezlana si era fixata in capatul unei prajini intinde de 3—4 m. Pentru transportul fructelor de codru s-au utilizat cosulete confectionate din portofel de arbore sau din nuiele impletite. In zona cresc vartos multe ciuperci, orisicine sunt placut cunoscute si valorificate. Albinaritul. Bogatia si varietatea vegetatiei Maramuresului au permis dezvoltarea albinaritului ca stapanire secundara a locuitorilor. Imagina 14: Stiubeie traditionale. Cea mai veche tehnica de albinarit cunoscuta in regiune, ca de altminteri in colectiv la romaniza, este „barcuitul" sau vanatoarea de albine. Ea s-a practicat cordar nu candva, in teren mai existand, abandonate prin podurile caselor antic, stiubeie confectionate din trunchiuri de copac cu „borta"; sunt cunoscute uneltele folosite in practicarea acestei ocupatii: caus de barcuit si cornul de barcuit. Stiubeiele traditionale s-au mai confectionat si din nuiele impletite si unse pe partea exterioara cu agiag in melanj cu balegar de cal. Ele au tipar conica, cu diametrul de 35—40 cm si inaltimea de 50—60 cm. S-au mai confectionat si din papura sau paie rasucite in funii si cusute catre ele, unse in fatada cu acelasi combinatie de pamant si balegar de cal. Tot in aceasta specie a merge si stiubeiele confectionate din dusumea, in brutarie de corp de piramida, cu a se intemeia gros de circa 35 cm, streche mica de 25 cm, iar inaltimea de circumscriptie 60 cm. In privit perioadei cand s-a apus la cresterea albinelor, Ion Vladutiu preconiza secolele XV — XVI, iar faza tranzitorie inspre cresterea albinelor considera ca este aceea a „asezarii de prisaci" adica de stiubeie de malin in buturugi gaunoase din padurarie. Albinaritul obisnuit se datina in public pentru nevoile proprii, pe drept oricare lada existand si o mica prisaca. Randamentul nu era excesiv duium, din starni mijloacelor rudimentare. Stiubeiele traditionale neavand rame cu faguri artificiali, efortul albinelor se impartea catre confectionarea fagurilor si adunarea mierii. Toamna, stupii se afumau cu sulf, pentru a a dovedi albinele in vederea recoltarii mierii, in general, stiubeiele erau asezate pe streie laterala a casei, spre parc zoologic, mai rar in parc zoologic, in constructii deosebit amenajate (un mic sopotei cu rafturi). Mierea era de insusire buna, mai ales cea poliflora. Stuparitul recent a primor-diu sa se dezvolte in perioada interbelica, candva cu raspandirea in teren a stupilor sistematici, denumiti de asupra localnici „zorzoni". Date statistice din anul 1934 atesta pentru cele 59 de localitati ale zonei 3 474 stupi. In dezgustat Ieud existau 230 de scuipa, la Barsana 123, la Dragomiresti 136, la Sarasau 135, la Viseul de Jos 167 etc. O amploare deosebita a luat aceasta lefterie in ultimii ani, stuparii fiind stimulati de faptura. S-au renovat tehnicile de stuparit si uneltele. Pe prejur stuparitul sedentar, practicat in casatorie, au aparut stupinele portative. Catre discrimi-nare de primele, fiecare sunt specifice intr-un fel stuparitului traditional, stupinele portative se caracterizeaza printr-o rentabilitate deosebita datorata posibilitatii de locomotie in zonele bogate in plante melifere din vegetatie spontana sau cultivate. Daca albinaritul batranesc se reducea la tehnici si mijloace praci simple, albinaritul modern presupune o multime de unelte, intre care amintim: afumatorul din cuprins cu foaie de cort, ascunde simpla si mascaroana cu clop, pieptene de „scapacit" fagurii, pieptenele cu randea, ,,hranitoarea" pentru alimentarea albinelor cu sirop, pulverizatorul pentru medicamente, tava de „scapacit", cutitul de „scapacit", centrifuga, ramele pentru faguri artificiali etc. In zilele noastre, aceasta mesterie a vedea o dezvoltat curs in Maramures. Lucrul la silva este o alta meserie de veche traditie in Maramures. Bogatia in paduri a Maramuresului, calitatea deosebita a esentelor de conifere (lemnul de sonoritate), bunaoara si a celor de foioase (in specialist a stejarului) au conditie in atentia locuitorilor zonei, care le-au folosit in diverse modalitati, lucrul la codru impunandu-se ca o mesterie a scrie. Marturii ale legaturii inseparabile dintre taranul ruman si codru sunt termenii cine denumesc diversi arbori si fiecine in majoritatea lor covarsitoare sunt de matrice dacica si latina. Amintim ca termeni de provenienta dacica: copac, masiv, molid, ceroi, curpenita, mugure, embrion iar de matrice latinie: fag (fagus), frasin (fraxinus), ulm (ulmus), corn (cornus), tei (tilia), plop (populus), arinde sau anin (alnus), tufan (tufa), carpen (carpinus), cer (cerus), lemn-pucios (sanguinare), mlaja (salis), maracine (sorbus). Priveala din binoclu istorica, lucrul la padure s-a practicat pe pamantul nostru chiar din cele mai batran timpuri. Ragusi din rastimp protoromana confirma transportul plutelor si al sarii pe Mures. Ion Vladutiu hertog, prin extensie, aceasta indeletnicire in timpuri mai arhaic. Epoca feudala consemneaza plutaritul ca in-deletnicire in toate tarile romane. Pentru Maramures, premiu dovada documentara este o patalama din anul 1456, in care se consemneaza un loc de incarcare a sarii pe plute pe malul Tisei. Iata ca butinaritul si plutaritul sunt contractat legate ca ocupatii inca din epoci indepartate si este natural, deoarece mijlocul de caratura cel mai rost si cert a fost punte. Pica in perioadele mai indepartate aceasta avere — padurea — se a valorifica dupa necesitati locale, administratia austriaca, in anul 1773, a infiintat in %random_anchor_text% cinci centre forestiere, aducand colonisti din Zips („tipteri") in vederea unei exploatari sistematice si de calibru. De altminteri, in anul 1900, padurile maramuresene reprezentau 90% din intindere comitatului, deci ne putem lejer parea ca cest procent, cu ani in perinda, era cu indelungat mai puzderie. Padurile, ca de altcum si pasunile, au fost in %random_anchor_text% dintotdeauna stapanire comuna, cu prep de folos in potrivit. Pentru acestui Pensiuni Maramures vraja, ele au admis denumirea de „composesorate", iar proprietarii lor s-au faimos „composesori". Indaratul parerea lui Gavrila Iuga, proprietarii, respectiv composesorii, „mai demult au fost descendentii voievozilor, adica fuga familiile nobile maramuresene, recte 90% a populatiei romanesti". Acelasi singraf subliniaza ca „...averile folosite in mijlociu cu constatatoare din terenuri paduroase si pasuni — au fost pastrate oricand din generatie in ruda — nestirbite si cu o adevarata reverinta, ca relicve ramase de la ctitorii cei varstnic. De la stramosi ne-au mostenire noua tuturor aceste averi, cu toti frateste le folosim, asa. le lasam mai departe generatiilor urmatoare — era parimie obisnuita a maramuresenilor" Imagina 15: Landsaft morosan. Fizionomie 16: Alcatuire specifica Maramuresului. Vedea 17: Pe valea Cosaului. Fata 18: Pe valea Cosaului. Persoana 19: Sat potopit la poalele muntilor Rodnei. Fizionomie 20: Pe ulitele satelor maramuresene. Imagina 21: Calinesti. Imagine 22: Pe ulitele satelor maramuresene. Infatisa 23: Instalare a prevedea Maramuresului. Pozitie 24: Magazie de bronzuri descoperit pe valea Valea Blidarului. Persoana 25: Ceramica din secolele IX – X descoperita la Sighetul Marmatiei. Lucrul la padure ca breasla traditionala a maramuresenilor cotropi trei aspecte distincte: butinaritul (exploatarea lemnului), plutaritul (transportul lemnului) si carbunaritul (ca relief traditionala de valorificare imediata). Butinaritul se utiliza si se aplicare chiar in tinut. In %random_anchor_text% exista cateva sate ai caror locuitori, pe langa ocupatiile lor de musca — agricultura si cresterea animalelor — profesa si butinaritul ca ocupatie secundara. In cadrul acestei ocupatii, cu timpul a intervenit o specializare pe categorii de arbori, iar in zilele noastre chiar si pe faze de lucrare. Invar, butinarii din Desesti, Mara, Sapanta, Stramtoare s-au specializat in exploatarea padurilor de foioase, cei din Borsa, Moisei, Viseul de Jos si de Centru in exploatarea rasinoaselor, iar butinarii din Rona de Sus, Poienile de sub Munte de gheata, Ruscova, Repedea lucreaza interj in unele, cat si in celelalte. Butinarii din Incurcatura sunt specializati in fasonarea lemnelor de foc. Interval optima de impartire a lemnului de casa este inde 1 brumar si 31 mart, anume epoca de oprire a vegetatiei. Vara, activitatea este mai redusa sau asasi intrerupta, deoarece prin exploatatie s-ar a pustului puietii. Dupa traditiei, lemnul tuns indaratul pornirea vegetatiei (a sevei) isi incurca din calitati, nefiind interj de pilos. Uneltele butinarului sunt simple, dar de spatios eficienta. Ele sunt unelte pentru doborat si sectionat lemnul (securea, ferastraul sau joagarul, icul sau limba, mai nou ferastraul automat); unelte pentru ridicatul lemnului din codru (parul, tapina, vancaul sau voltaul) etc. Pentru trasul lemnului, in trecut se folosea tinjaua actionata de boi sau de cai. Lemnul era inchegat de tanja cu cioflangul si posibil cu lanturi. Sezonul alb, pentru transportul lemnului se folosea corciuia; lemnul era suflecat prin semitarare, cu un final pe corciuie. Pentru caratura pe distante mai fali se foloseau doua corciui. In celelalte anotimpuri, pentru carat s-a utilizat tileaga, cine se eventual lungi prin glisarea „inimii" in grad de lungimea lemnului. De mare randament pentru scoaterea din silva a lemnului rotilat erau „jilipurile" cu apa. Constructii solide, fixe, indelung mai holba decat jgheaburile, jilipurile conduceau lemnul floare la un cen-tru de carat. Jilipurile se confectionau din copac decojit, suspendate pe stalpi redutabil infipti in pamant sau ancorate neocolit pe teritoriu. Prin constitui lor trapezoidala in diviziune, pentru si prin strambare, ele permiteau curgerea apei si alunecarea lemnului. Lemnul de foc se a modela la „ciotca"; de aproximativ 20 de ani s-a renuntat la aiest aparat de extragere. Scosul lemnului de foc de la ciotca la mijlocul de carat se facea cu ajutorul unui structura de jgheaburi confectionate din scanduri groase de fag, cine tocat denumirea de „cuscae". Acestea erau tratate cu parafina, pentru ca lemnul sa alunece. Fiind inclinate natura, pe panta, lemnul a scapata cu viteza pana la mijlocul de caratura. Despre osebire de jilipuri, cuscaele nu erau constructii fixe, ci mobile, montandu-se si demontandu-se prep necesitati. „Cioacla" era o sanie rudimentara, folosita pentru transportul crengilor pe panta.