#cina fructe

[jurnaldedieta]

Ziua de 15 septembrie a mers bine :D

10:00 - galete de orez cu pate vegetal, rosii si branza de capra

13:00 - omleta cu cascaval si rosii

16:00 - galete de orez cu gem fara zahar si banane (am impartit cu iubitul meu)

19:00 - un mar + un batonas Gerlinea cu cocos

[lumanariparfumatespa1-blog]

Lumanarile parfumate propun un decor minunat

In ceea ce priveste achizitionarea unor lumanari aromaterapie putem spune ca posibilitatile sunt multiple, si veti avea ocazia de a descoperi in mediul online exact ceea ce va intereseaza. Varietatea acestor produse nu va lasa niciodata de dorit si veti descoperi cu siguranta lumarile dorite pe magazinele online de profil. De asemenea, putem spune ca preturile acestora sunt avantajoase in raport cu tot ceea ce ofera. Referitor la lumanarile parfumate, putem spune ca ofera o serie de beneficii fizice si psihologice ce nu pot fi combatute cu alte tratament. Asadar, este indicat sa luati in calcul utilizarea acestor lumari parfumate si veti observa ca starea de bine se va accentua considerabil. Acest lucru este foarte important, si veti beneficia de avantaje multiple, luand in calcul posibilitatea de a opta pentru aceste lumanari parfumate. Modalitatile de achizitionare sunt multiple si veti descoperi in mediul online exact ceea ce va intereseaza. Aproape toate uleiurile esentiale utilizate in confectionarea acestor lumanari parfumate sunt caracterizate prin faptul ca au proprietati unice, antiseptice, anti inflamatorii, ce alina durerea, drepresia si ofera mereu o stare de relaxare ideala mai ales pentru persoanele ce sufera de insomnii. Cu siguranta veti aprecia si dumneavoastra tot ceea ce ofera aceste lumanari parfumate, fiind indicata achizitionarea lor.

Cumpara online lumanari parfumate prajituri

Una dintre cele mai obisnuite modalitati de a imprastia uleiurile esentiale in aer este folosirea unui difuzor de aroma, simplu si discret la intervale prestabilite de timp. Acestea aduc avantaje fata de lumanari (care pot da foc la casa, multe din arome fiind artificiale sau obtinute cu substante chimice periculoase) si fata de odorizantele chimice (aparat de bagat in priza, care incalzeste un element ce evapora incet aroma dintr-o rezerva cu lichid obtinut in laborator). Aromaterapia este un obicei antic, in India, Egipt si China utilizarea uleiurilor esentiale fiind un lucru ordinar: se foloseau atat in timpul baii si in timpul masajului, cat si in timpul ritualurilor.

In plus, sunt accesoriul perfect pentru o baie relaxanta cu spuma, atunci cand vrei sa-ti imaginezi ca te afli intr-un spa. Lumanarile parfumate sunt cat se poate de relaxante. Pe langa parfumul lor, care reimprospateaza aerul din camera, ele emana o lumina calda, blanda, care te ajuta sa te relaxezi si te imbie la somn. Atmosfera dintr-o incapere este extrem de importanta pentru noi, femeile, si stim deja, din instinct, de ce avem nevoie pentru a ne simti bine. Poti aprinde lumanari parfumate atunci cand te uiti la filme, cand gatesti, cand faci o baie relaxanta sau cand iei cina cu iubitul. Acestea vor contribui, cu siguranta, la reducerea tensiunii atunci cand este cazul.

Profita de avantajele lumanarilor parfumate

Un alt lucru pe care il pot face lumanarile parfumate, precum si parfumul in general, este reinvierea amintirilor. Exista anumite arome care ne amintesc fie de casa, fie de vacanta sau de persoane dragi. Aceste amintiri devin mult mai puternice atunci cand simtim un parfum cunoscut. Mai mult decat atat, parfumul lumanarilor poate ajuta de asemenea la stimularea imaginatiei. De exemplu, atunci cand simt aroma lemnului de santal, eu ma duc imediat cu gandul la o vacanta perfecta, ma imaginez pe malul marii, cu o cafea buna alaturi. Pentru ca mirosul este unul din cele mai puternice simturi, iti poate aminti de momente frumoase sau speciale. O lumanare parfumata, bine aleasa, iti poate infrumuseta ziua si schimba cu totul atmosfera din camera.

Gama lumanarilor parfumate este una variata

Menite sa inspire o seara romantica, sa sustina relaxarea si buna stare de bine, lumanarile regasite in gama online cu modele inspirationale, de la desene abstracte, animale si natura si pana la modele florale. O adevarata lumanare parfumata de aromoterapie trebuie sa aiba o ceara pe baza de soia pentru a mentine in mirosul adaugat in ceara si fitilul lumanarii. O ceara pe baza de soia nu va avea adaos de parfum artificial sau ardere care interfereaza cu beneficiile aromoterapiei din lumanare. Cu toate acestea, lumanarile pure pe baza de soia pot fi, uneori, de densitate foarte scazuta si textura moale, facandu-le usor de manipulat. Amestecarea lumanarii din soia cu ceara asigura ca vor ramane puternice pentru mai mult timp. Ceara amestecata va arde, de asemenea, mai mult si proiecteaza mirosuri mai mult.

Beneficiile oferite de

lumanari decorative parfumate

In cazul in care veti dori sa achizitionati lumanari aroma fructe, puteti lua in calcul posibilitatea de a face online acest lucru. Odata ce veti lua in calcul aceasta varianta de achizitionare, veti gasi cu siguranta exact ceea ce va intereseaza. Spunem acest lucru deoarece gama produselor de acest tip de pe site-urile din acest domeniu este una foarte variata. Pe de alta parte, preturile de achizitionare sunt avantajoase in raport cu beneficiile oferite de catre aceste produse. Lumanarile parfumate sunt foarte apreciate ca urmare a faptului ca pot schimba oricand atmosfera din cadrul unor spatii interioare, si orice persoana va avea ocazia de a se relaxa prin utilizarea lor. Pe de alta parte, putem spune ca gama acestor produse este una foarte diversificata si veti avea ocazia de a gasi exact ceea ce va intereseaza in acest domeniu, referitor la achizitionarea lumanarilor. Totul este foarte simplu colaborand cu un magazin online si veti observa cu siguranta acest lucru. De asemenea, despre lumanarile decoratie, putem spune ca pot reprezenta oricand o modalitate optima prin care puteti face un cadou unei persoane dragi. Lumanarile isi fac simtita prezenta in viata fiecaruia dintre noi, iar preturile avantajoase ale acestora ne ofera ocazia de a ne bucura pe deplin de ele. Lumanarile parfumate, ofera mereu liniste, relaxare si odihna, ceea ce este foarte important pentru a scapa de tot stresul cotidian.

Sunt disponibile si lumanari cu amestecuri de astfel de uleiuri, in asa fel incat te poti bucura de beneficiile multiple ale lumanarilor de aromaterapie fara a cumpara mai multe tipuri. Expertii in aromaterapie sustin ca mirosul placut activeaza receptorii din nas, care trimit semnale catre creier prin sistemul nervos. Aromaterapia nu inseamna doar difuzia in aer a uleiurilor esentiale folosind un aparat specializat sau arderea unei lumanari parfumate, ci poate insemna o simpla inhalare a mirosurilor placute direct din sticla sau folosind o carpa imbibata cu uleiuri esentiale, un masaj folosind aceste uleiuri naturale, o baie in apa in care au fost adaugate cateva picaturi de ulei sau o simpla aplicare a acestor substante pe piele, ca o crema protectoare.

Aroma emisa de lumanarile parfumate, precum si relaxarea oferita in timpul serilor de aceste produse caracterizeaza linistea interioara a unei persoane. Aproape toate uleiurile esentiale utilizate in confectionarea lumanarilor parfumate sunt caracterizate prin proprietati unice, printre care antiseptice, anti-inflamatorii, de alinare a durerii, de alinare a depresiei si de conferire a unei stari de relaxare pentru cei care sufera de insomnii. Personalizati-va camera cu lumanari decorative, cu lumanari parfumate si cu tot felul de lumanari, in cele mai ciudate, frumoase si atragatoare forme, pentru ca intreg spiritul se va simti mai viu. viziteaza

[neurodesign-blog1]

O săptămană printre măslini

După o călătorie cu avionul destul de anevoioasă mai mult datorită orarului criminal si nației pestrițe cu care ești nevoit să călătorești, ajung la Roma. După ce aștept peste o ora, căci era prea devreme pentru autobuze să vină să ridice ciudații care se scoală la ora 3 noaptea pentru un zbor de mai puțin de două ore, și după ce-mi pierd iremediabil sticla de apa cumpărată cu 2euro de la cafeneaua -abia dezmeticită si ea, ...apare autobuzul pentru oraș.

Ajung la Termini. Repede repede un capucino cu un “Cornetto alla crema”! E atât de bun încât perspectiva asupra zilei care începe se schimbă rapid! ITALIA. Dau o tură prin preajmă. Observ că locul cool unde mi-am băut capucino-ul, face parte dintr-o chestie mai mare, cu mai multe spații de servire, în genul Eataly. ... Se chemă „Il mercato”. Pe lângă cei care pregătesc sandwich-uri cu diverse brânzeturi, observ o mică brutărie care servește Porchetta, așadar comand repede o foccacia cu porchetta ca să mă tina tot drumul. E bună și are cantitatea așteptată de finocchio și usturoi. (sunt neiertător în aceasta privință, si i-as elimina din servicii pe cei care fac sau vând acea ruladă de porc fără gust si pe care o numesc Porchetta.) Călătoria cu trenul e destul de scurtă pentru că-mi fac de lucru cu email-uri, citesc și ascult radioul în caști. Ajung în gară unde mă aștepta Mino. După câteva schimburi de complimente și mulțumiri, luăm mașina. Prima data mergem să ne cumpăram niște mănuși, apoi deoarece era momentul, ne oprim la o sopresatta si finochiona. Ca sa alunece, “-Un Chinotto cu portocala pentru mine și o bere Moretti roșie pentru Mino, prego”. Ne facem curaj și plecăm pâna la hotel să mă schimb și ... la treabă.

În grădină totul e amorțit, si lumina, puțin gălbuie, si temperatura, dar parca și toamna cu totul. Fac cunoștință cu ceilalți pieptănători de măslini. Sunt rude și vecini de ai lui Mino... vreo 4, 5 nu știu exact și le uit numele aproape instant. Așa sunt eu. Rețin figurile însa numele se lipesc foarte greu. Mai puțin unul, pe Cezare (probabil datorită istoriei)! Are ochelari de „geek” și începem repede o conversație despre o pasiune comună. Mountain Bike-ul. Restul zilei din care nu mai rămăsese foarte mult, se consumă repede și plec la hotel să mă pregătesc pentru cina oferita în “cinstea mea” de Nicoleta, deși știu clar, ca defapt e în cinstea Alexandrei. Ea fiind persoana care cu câteva luni înainte a intrat în gratiile Nicoletei, care acum are bunăvoința și generozitatea de a ma invita, împreuna cu Gigi, Mino, Donatella și alți încă 4 prieteni la o cina de toamna în bucătăria splendidei ei case.

Ajungem pe rând și ca de obicei ne îmbrățișăm cu toții, apoi în jurul unor platouașe cu gustări și cu paharele de șampanie în mana ne facem “update-urile”. Atmosfera joviala ne pregătește pentru deplasarea în bucătărie! Am mai fost la cina la Nicoleta dar am mâncat în salon. Trebuie să spun că aranjamentul din bucătărie e mult mai cordial si mai cald... O masa aranjata splendid în perfectă armonie cu restul bucătărie la limita rusticului cu modernul! Sunt așezat fără niciun merit în capul mesei și mă conformez ca să nu creez valuri... Nicoleta însăși ne servește cu “Tortellini al brodo”, niște minuscule opere de artă umplute cu carne de vita absolut delicioase îmbătate în sucul propriu, adică supa în care a fiert pentru multe ore, carnea din umplutură. Mă gândesc repede la discursul lui Massimo Bottura vis-a-vis de tortellini și cantitatea lor. Ar fi un omagiu dacă am fi mincat doar 8, dar cind primesti peste 40, te simți în vârful barocului culinar al pastelor făcute în casă! Asa cred ca ne-a făcut să ne simtim Nicoleta în acea seară, 12 regi ai tortellinilor în supa. 12 apostoli ai barocului pastelor. A urmat apoi unul din acele feluri de mâncare pe care mulți gurmanzi ai “confort food-ului” l-ar alege ca ultima masă înainte de sfârșitul lumii: Bollito Toscano cu sos verde „cime di rappa”, cartofi la cuptor și maioneză “marca Alby” (care are o culoare incredibilă, un galben verzui electric, precum al mingilor de tenis de câmp, datorită uleiului nou de măsline). Primim pe rând un asortiment de cărnuri fierte lent într-o supă îmbogățită cu legume, dafin și piper: puțina limbă, puțin cotlet, puțină ceafă... Toate se topesc împreună cu sosurile și cartofii cu rozmarin într-un “lied” al toamnei dulci, în care doar culoarea frunzelor trădează vara îndărătnică. Împletite cu discuți în grupuri a câte 3, o sorbitură de vin roșu, apoi râsetele la o glumă spusă în gura mare, bucatele și timpul se scurg fiecare la locul lor eliberând masa pentru desertul pe care l-a pregătit Gigi. “Dolce di Pane”! Un fel de budincă aromatizată cu un sirop particular și fructe confiate. Aflu de la însuși Gigi că are și Courvoisier. Bineînțeles că nu se termină aici... Apare și înghețata (fistic, ciocolată neagră, alune, vanilie) dar și cafeaua. Tipică pentru o cină târzie, doar în Italia. Ne mutăm iarăși în living pe canapele pentru un digestiv și încet, încet în depănările diferitelor povești ale fiecăruia, lumea se pregătește de plecare și cu îmbrățișări și mulțumiri repetate, ne retragem fiecare acasă spre propriul pat pentru a ne încarcă bateriile telefoanelor și pe cele proprii.

Duminica trece repede cu o tura la „Il Tripaio” pentru un sandwich cu „Lampredotto” (care, se merita precizat, este o partea mai musculoasa din stomacul vitei, fiartă într-o supă cu legume si plante aromate), apoi pe o vreme mohorâta, mergem să ne reparam la niște băi Romane... defapt chiar Etrusce. Ne bălăcim și ne relaxăm până seara, apoi ne întoarcem în oraș unde ne întâlnim cu gașca de prieteni și mergem la L'Argania, trattoria lui „Il Toppo”, personaj pe care l-am cunoscut cu ani în urmă când am început să vin pe aici. De câțiva ani, fiul lui are grijă de loc, căci „bătrânul” s-a retras și privește totul de acolo de sus... Era mare figura, și de fiecare dată se povestește la masă despre el! În special Mario -”Il Geometra”, are povești interminabile cu el. Era un Personaj, iar locul are încă amprenta lui! Se mănâncă întotdeauna bine. Cârnați adevărați, Coniglio in porchetta, Bacala e cecci, ouă cu trufe, porcini, Fegatelli, ce mai, tot tacâmul! Vinul roșu curge, la fel și voia bună, împletită cu povești despre ce am mai făcut fiecare. Ne despărțim în fata restaurantului (după ce unii au fumat) într-o ploaie aproape „de vară”, și fugim satisfăcuți spre casele noastre pentru a începe o nouă săptămână.

Mă trezesc cu o oarecare ușurința și mâncărimi pe spinare, asemeni unui puști care pleacă prima dată în excursie cu clasa. Reușesc sa iau micul dejun în grabă și mă întâlnesc cu Mino care mă aștepta precis ca un elvețian în lobby. Plecăm la treabă. După o mică introspecție a copacilor din grădină, Mino decide pe care măslin să ”sărim” cu plasa și pieptenul. Înainte de toate, trebuie să aranjăm plasa împletită sub fiecare măslin, apoi cu multă hotărâre și determinare ne apucăm de tras măslinele de pe crengi cu ajutorul unei mini-greble galbene. Observ că nici forma, nici culoarea nu sunt întâmplatoare. Se vede că în decursul multor ani și prin folosirea îndelungată, aceasta s-a perfecționat si a ajuns să aibă forma și culoarea perfectă! Galbenul se citește foarte ușor printre frunzele verzi și măslinele negre. Începem o mica discuție despre “potatura” măslinilor, adică despre tunsoarea lor. În scurt timp și datorită practicii ,înțeleg despre ce-mi vorbește. Măslinii trebuie tunși în așa fel încât să-și dezvolte crengile și rodul pe exteriorul ramurilor dar nu pe înălțime. Deși avem și folosim scara, mi se explică că ideal ar fi să culegi toți măslinii din picioare, fără să fi nevoit a te cocoța în vârful unei scări. Aflu diferite detalii importante. “Deși sunt mai rezistenți decât nucii, când rezemi scara de copac, aceasta trebuie să fie întotdeauna sprijinită pe ambele capete ca să fie cât mai stabilă”. Principala teama este vremea despre care toate previziunile ne dau vesti teribile! Orice ar fi, trebuie să lucram cât mai mult în aceste zile, deoarece avem doar patru la dispoziție. Abia acum realizez că vineri va fi sărbătoare, deci nu se va lucra, asa că trebuie să tragem tare cu culesul până atunci, printre norii negri care ne amenința neîncetat.

După câteva povești despre măslini politică și vecini, o ploaie (e adevărat, anunțata) ne obligă să mergem în căutarea unei gustări. Gustare care se transformă într-o mică excursie pe străduțele satelor din jur, până la o așa zisa “Panificeria” pentru un sandwich. E un loc minuscul, într-o vale umbrită înmuiata de ploaia mocăneasca, dacă se poate spune așa în Toscana... E o casă veche și locul e înțesat de “prosciutti” atârnați pe galantarul din spatele tejghelei. Alături, pe niște rafturi, o selecție de pâini toscane nesărate, crescute cu maia tronează deasupra selecției de salamuri tradiționale. La coada, deja sunt doua, trei persoane cărora li se pregătesc sandwich-uri. În așteptarea unei decizii, intră o italiancă mignonă brunetă și foarte activă, care ne anunță că și Trattoria din spatele casei e deschisă! Ce să mai! ...Oricum plouă, asa că hotăram să facem un upgrade de la sandwich-uri la un prânz „cum trebuie”. La o singură masă, cineva făcea plecăciuni înarmat cu furculița în fața unui platou cu „paste fate in casa al ragu”. Deja se preconizează ceva bun tare! Ca printr-o minune și eu și Mino comandăm același lucru, destăinuindu-ne afecțiunile similare fată de “Picci ala Nana” dar nu înainte de a servi câte un „platouaș” cu minunățiile de le-am văzut afișate în bodega din față pentru sandwich-uri. Totul e minunat. Prosciutto Casentino e de neegalat, la fel și Finochiona! Pastele sunt delicioase, îmbibate într-un sos cu carne de rață și cu ficăței, tipic acestei zone. Încheiem cu „Zuppa inglese”, făcuta pe loc, puțin călduța, delicioasă, turnată peste un pișcot siropat cu Alchermes (un lichior roșu electric, specific zonei și el). Treaba e clară. Mino pare că a făcut o înțelegere cu gestionarul ploii, căci după ce fumează o țigară, stropii se opresc și o luăm spre grădina nostră de măslini. Aceasta e pe un mic deal, lângă casa lui, și de aici se vede toată valea dinspre Arezzo. Aceasta e Toscana cu chiparosii ei Leonardieni... Dupa scurta ploaie care ne-a îngăduit să ne îmbrățișam prânzul, vântului calda uscat frunzele dar și măslinele rămase pe plasa de sub arbori. Restul zilei evident că ține cu noi și ne lasă să lucrăm cu mult spor. Finalul zilei de lucru e apoteotic, deoarece avem un măslin super plin, din care adunăm o cantitate uriașă! Satisfacția e pe măsură. Măslinele sunt grupate pe crengi ca strugurii. Pe la ora 05:00, ziua începe să se amestece cu pâcla gri-albăstruie a norilor închiși. Gata! Hotărâm că ne trebuie un aperitiv! Doar aici și în Spania oamenii au astfel de preocupări în mijlocul săptămânii. De aceea sunt și cei mai frumoși de pe pământ! Dăm o fugă la o bere roșie Moretti si un Crodino cu portocală. E timpul să hotăram unde mâncam. De obicei asta se întâmpla în prima parte a zilei, însa noi am fost prea ocupați azi... Descoperim încă o data că e luni și prin urmare, majoritatea restaurantelor sunt închise. După o serie de telefoane cu final eșuat și o căutare pe Google, îmi rezultă că ar fi deschis „Il Cantuccio”. Incredibil! E restaurantul meu și al Alexandrei favorit. Rezerv repede o masa.

După o fugă la hotel unde mă primenesc, ajungem la cină! Atmosfera din subsolul unde e restaurantul e caldă, de toamnă. Miroase divin și a vin. Alegem o masă mică în mijlocul localului. Iau inițiativa și o abordez repede pe „Signora:-Aveți Porcini? -Tocmai s-au terminat dar așteptam din clipă în clipă să ajungă unii noi!” Super! Comandăm de băut, și... pana sa ne hotărâm ce luăm de mâncare, ajunge și știrea. „-Au sosit Porcini!” Pare totul „aranjat”, și cu multă mulțumire comandăm Crostini con salsicia cruda, L'isalata di carcioffi crudi con parmigiano, apoi Ribolitta, Zupa di cecci al rosmarino si Porcini trifolatti. D e v i s! Trebuie să spun că hribii la tigaie gătiți ca aici, ne exista nicăieri pe planeta. I-am mâncat în o sută de locuri, i-am și gătit dar niciodată nu ies cum ies la „Il Cantuccio”. Apoi feliile de pâine toscana cu umplutura de cârnat proaspăt, sint o bombă de încântare, pentru că toată bogăția cărnii sărate cu usturoi și vin roșu se întâlnește cu dulceața pâinii nesărate tipice zonei și prin acel contrast-chemare dau naștere unui gust perfect echilibrat, al fermei sănătoase din inima Italiei. Aș putea vorbi mult despre astfel de subiecte dar mă opresc...

Marți dimineața, încerc o alergare. Nu-mi prea ies decât vreo 3-4 km... Ma întâlnesc cu Mino după un duș și o cafea și urcăm pe deal printre măslini. Ne organizăm cu sculele, pieptenul, plasa, cleștii de tuns buruieni și crengi... Luăm totul și ne pregătim de o zi plină. Norii par mai îngăduitori azi. Mino îl cheamă prin telefon și pe Cesare, vecinul lui geek, MTB-istul. Între timp sunt copleșit de mesaje cu invitații la cina pentru miercuri seara, de la aproape toți prietenii noștri. Mi-e imposibil să ajung la toți și trebuie să-i refuz frumos... Nu prea știu cum... asa că pană la urmă, o las mai pe seară că aveam multă treabă și ploaia stătea după noi! Sunt într-adevăr copleșit de amabilitatea lor. Lucrăm cu plăcere cam încă 3-4 ore pană se aud iarăși clopotele bisericii de peste drum. Ele bat în fiecare zi, însă am fost neatent la acest detaliu pană acum. Cu siguranța e nevoie de ceva timp să te depresurizezi dintr-un univers infectat cu zgomotele urbane și graba aceea care „duce nicăieri” specifica Bucureștiului. Îmi dau brusc seama că trăiesc iarăși într-o lume normala. Aceea din care natura face parte „pe bune” din clipele unei zile, cum e și normal. E ca în copilărie.

Aflăm din sunetul clopotelor că e ora prânzului, ne despărțim de Cezare pentru că el merge să mănânce acasă cu soția, însa noi plecăm la „Pan Arte” pentru un paninno. Când ajungem acolo, platoul cu paste din vitrina imi face cu ochiul și comand o porție de „Tortellini con mortadela” în timp de prietenul meu Mino ia niște pește marinat... Concludem cu o cafea tipica și înainte să ne întoarcem în câmp dăm o tură până la moara de ulei (Franatoio Donati) să vedem cum stau lucrurile, și bănuiesc, ca să-mi prezinte Mino, procesul de producție al uleiului. Sunt 2 linii de producție a uleiului presat la rece. Una e cea tradiționala cu 3 pietre de moară care macină măslinele, apoi acel amestec se așează pe niște discuri dintr-un material împletit (care odinioară bănuiesc că era din nuiele), și care se așează una peste alta ca un tort, apoi se presează la niște prese hidraulice. A doua linie, este mai modernă și e complet computerizată. Totul se întâmpla în interiorul unei mașinării. Noi vom face uleiul în cea din urma. Mirosul e extraordinar! Miroase a... ghiciți! Măsline proaspete!

La drumul de întoarcere vad un loc splendid, ca o abație! Îl întreb pe Mino dacă ne putem opri 5 minute. „-Sigur!” Ca la fiecare subiect legat de istorie, Mino începe să-mi povestească... ca o adevărata Enciclopedie. ¨-E o abație „quattrocentesca” care are cele mai frumoase coloane din epoca târzie pre renascentista”, apoi îmi povestește despre San Bernardino care a încercat în 1425 apoi în 1428 a și reușit să-i convingă pe aretini să umple cu pietre fântâna pe locul căreia a fost construita biserica, etc. Îmi povestește despre cum se jucau aici în curtea ei când erau copii, protejați de zidurile înalte... Apoi în mașină, continuăm discuția despre ceramică și Vasele Coraline faimoase în toată lumea iar într-un final reintrăm printre măslini unde continuăm culesul până pe înserat. Discuțiile cu Mino în jurul temei măslinilor; cum trebuie tunși, de ce nu le trebuie prea mult îngrășământ, care sunt rasele rezistente de măslini dezvoltate recent de cercetători, fac ca timpul să treacă mult mai repede decât mă așteptam. La un moment dat se aude un elicopter. „-E domnul Bertelli, se întoarce acasă. Stă aici peste deal. Zboară în fiecare zi la treabă la Milano și înapoi”. Domnul Bertelli e soțul Miucciei Prada și președintele consorțiului. A copilărit împreuna cu Mino, după cum aveam să aflu mai târziu.

Rutina cu aperitivul și pregătirea de cină se repetă și pe la ora 08:00 seara ne dăm întâlnire în fața hotelului de unde plecăm cu mașina spre San Sepolcro, special pentru un restaurant unde o să mâncam trufe albe -e timpul lor! Drumul durează circa 30 de minute și în mare parte l-am făcut pe bicicletă, asa ca ma simt puțin mândru în sinea mea, dar nu fac caz... Mino e un vechi client al locului, deoarece cu ani în urmă avea birourile la doi pași de acesta, așa că suntem întâmpinați cu multă căldură și cordialitate. Mi-am adus repede aminte de cafeneaua noastră din Via Vigevano, unde locuiam la Milano, și în care, după o pauză de vreo 4-5 ani când am intrat revizitând strada noastră, tot personalul m-a salutat pe nume, și m-a întrebat de fiul nostru de parca nu ne văzuserăm de 2 zile. Doar pentru ca îmi beam capuccino și-mi cumpăram țigările de le ei. Cam asa sunt și oamenii aceștia. Am comandat iarăși toate bunătățile. Începând cu Tagliatelle cu trufe albe, (pe care ni le-a preparat un domn în fața noastră cu o prețiozitate, un respect și o precizie de farmacist elvețian), Porcini (sau Hribi) prăjiți în ulei, și apoi un „Tris” de fripturi diferite, cu anghinare și alte legume la grătar. Am mai încercat încă o „Zuppa inglese” ca să înțeleg mai bine cum e cu acest Alchermes. La întoarcerea spre oraș, pe bancheta din dreapta, mă gândeam cu fruntea lipită de fereastra mașinii asemeni unui copil că adun măsline într-o lume în care clopotele bisericii și elicopterul lui Bertelli punctează momentele cheie ale unei zile de muncă. Pauza de masă și finalul ei... Ajuns la hotel, mă gândeam că poate și domnul Bertelli însuși și-ar fi dorit, să adune măsline într-o lume similară, apoi am adormit profund cu acel gând pe buze...

Miercuri am reușit să prind la micul dejun un Croissant cu cremă. Sunt primele care dispar! Mino mă astepta deja pe o sofa în lobby cu câteva ziare. Precis la ora 8, cum convenisem cu o seara înainte. În mașina, în drum spre grădina cu măslini începem o discuție despre politicieni și despre cât de nepregătiți sunt! „Accesul la „social media” până la urmă a schimbat și modul, dar mai ales felul oamenilor care ajung în astfel de poziții. Asta e clar!”

A! Am uitat sa spun! Cu o zi înainte, Alexandra, soția mea, a insistat să o sun totuși și pe prietena noastră Iole și să-i spun că sunt la Arezzo, „căci dacă afla din alte surse se va supăra”... Asa că am sunat-o, dar n-a ieșit cu mult mai bine! A început repede să strige la telefon că ea e ultima fraieră din sat, cum de ea e singura care nu știa că vin, de ce nu i-am zis că vin, ca să stau la ea, etc.! În 5 minute mi-a făcut capul bostan! Pană la urmă cred, dar nu sunt sigur, că am convins-o că nu venisem în vacantă, ci la treabă și în acest fel am mai îmbunat-o. Pe drum, Mino i-mi spune cu mare bucurie că în fârșit a reușit să găsească încă doua persoane care să ne ajute! „-Se pricep! Sunt albanezi, asa că știu cum e cu măslinii!” Ajungem la treaba noastră. Ne reluăm mini greblele galbene și reîntregim echipa formată din cei 2 albanezi și Cesare, care erau deja puși pe treabă în livadă. După ce ne prezentăm, observ că albanezii au o altă tehnică. Nu pun plasa doar pentru un singur măslin. O întind pentru doi, în asa fel încât productivitatea crește prin eliminare unor timpi morți prin strângerea și întinderea plasei de 2 ori. Suntem 5 persoane așa că recoltatul bubuie. În sfârșit vremea e ceva mai frumoasă. Nu mai suntem amenințați de ploaie. Zilele acestea, pe toată coasta de vest, în Liguria și La Spezia, furtunile au făcut prăpăd! Zeci de porturi avariate, sute de iahturi distruse, o situație cu adevărat grava. Sună telefonul. Răspund. „-Unde sunteți?” Era Iole, care, după ce-i explic exact locația, apare în peisaj cu o mașinuța roșie! Coboara cu un cos plin de sandwich-uri cu „Arista” pentru noi. Iole e un om deosebit! S-a gândit că nu am cum să ajung la ea la cină, așa că a venit ea în întâmpinare și ne-a adus prânzul în livadă! În timp ce-mi povestește cum a făcut Arista (cotlet fara os) în untură de porc că să nu se usuce, deschid sticla de vin pe care a adus-o: un Pegaso di Bolgheri 2016. Ne așezam pe câteva lăzi cu măsline, îi invitam și pe colegii noștri albanezi la un sandwich și un pahar de vin. Scena e superba! Pare varianta contemporană a tabloului „Dejun pe iarba” a lui Monet. Iole (precum Olempia) tolănita sub un măslin =dar îmbrăcată=, dedicată ca întotdeauna țigărilor ei, eu și Mino în jurul platoului cu sandwich-uri așezați pe lăzile pline cu rod. Întregul tablou prinde cu ajutorul sonorului o puternică tentă postmodernă deoarece Iole începe să ne povestească pățaniile ei cu acțiunile de la bursă. Scopul lui Iole a fost atins! Ne-a făcut fericiți! Timpul rămas după ce pleacă cu mașinuța ei roșie și pană la aterizarea domului Bertelli nu e mult, așa că tragem tare să adunăm cât mai multe măsline! Aportul celor două ajutoare specializate din Albania e vizibil și reușim să adunăm o cantitate record pentru această zi. Aproape 12 lăzi, anevoios datorită accesului greoi de pe scări, măslinii fiind prea înalți în acest an. Mino e hotărât! La primăvara o să le tragă o tunsoare ca lumea. Încărcam totul în mini tractor și mândri că am făcut treabă bună urcăm la pas cu el până sus în grădină de unde împreună cu celelalte lăzi, le vom urca în mașina cu care mergem la moară, la presat! Totul parcă se întâmplă prea repede și ușor iar ca să punem o piedică în calea uitării, Cezare ne invită înainte de toate, să bem o bere la el. Mergem cu mare drag. În timp ce ne hidratam cu niște weissbier, ne planificăm miscările, deoarece va trebui să facem două transporturi! Hotărâm ca vom merge toți trei cu două mașini, descărcăm primele lăzi, eu voi aștepta acolo lângă ele, în timp ce ei se vor întoarce pentru restul. Zis și făcut!

Ajunși la „Frantoio Donati” rezemăm prima încărcătura cu lăzi de un perete și rupem bilet de ordine „ca la clinică”! Spre deosebire de prima dată când am venit aici, acum e mult mai liber. Înțeleg că datorită vremii dar și deoarece vineri (adică mâine) e sărbătoare. Așadar printr-un concurs de împrejurări „stăm foarte bine”. Era aproximativ ora 17.30. Avem vreo încă 6 mașini în fața noastră care trebuie să descarce. Înainte să plece cu Mino pentru a încărca al doilea transport, Cezare îmi spune să țin ochii pe măsline! CLAR!!! Rămân paznic, atent la numerele afișate cu roșu pe panoul de deasupra cuvei în care, pe rând, fiecare familie sau ferma descarcă rodul multor ore de cules. De obicei au între 400 si 600 de kilograme de măsline. După ochi, nici noi nu stam rău. Dacă o să avem 350-400kg ar fi foarte bine, mă gândesc. În seara aceasta o să dau curs invitației lui Mario și a Patriciei la cină. Au fost primii care m-au invitat și le-am promis că merg încă de luni. După vreo ora, apare și Mino cu Davide dar și cu Adriano, ginerele lui. La țanc! Mai e o mașină care descarcă apoi e rândul nostru. Trebuie să spun că vărsatul lăzilor cu măsline în cuva-cântar e cea mai ușoară muncă din lume în acest moment. „Rapidissimi”, golim 29 de lăzi! Dau fuga repede în încăperea de dinăuntru ca să văd cântarul și să fac o poză. 572Kg! Așa da! Ma întorc la Mino! E vădit mulțumit! Zarurile au fost aruncate! Cam asta e! Mulțumiți ne strângem mâinile. Davide se oferă să mă arunce repede la hotel ca să mă pregătesc de cină. Ajungem destul de repede, povestind despre automobile.

În fata hotelului realizez că trebuie să iau o sticla de vin. Din fericire magazinul de vis-a-vis e încă deschis. Impresionat de vinul lui Iole, merg tot spre un Bolgheri. Pentru flori nu mai am timp. E deja ora 08:00 și magazinele s-au închis. După un duș rapid, mă îmbrac și cu planul de dinainte gândit, cer una dintre bicicletele de la hotel pentru clienți. Cobor cu un angajat la subsol și după o scurtă verificare observ că bicicleta oferită mie nu are aer. Facem rost de pompă si umflu rotile. Plec încovoiat pe o bicicletă mult prea mică pentru mine, dar e OK. E noapte. Noroc că am lumini! După o plimbărica de 10-15 minute ajung la Mario care ma întâmpină ca să punem bicicleta la loc sigur în scara blocului. Urcăm cu un lift îngust și modern. La intrare mă îmbrățișează Patrizia și Laura cu prietenul ei. Casa lor e foarte intimă! E caldă, e practic o mansardă foarte chic, asemănătoare cu cele întâlnite la Milano, sau la New York. După o tura ghidata, ne adunăm în jurul mesei frumos ornamentate. Toată cromatica atmosferei din leaving e în jurul unui gri și verde închis de China, lemnul roșiatic și arama, probabil de la mobilier. Nu știu exact dacă e reală, însă asta e amintirea atmosferei în capul meu acum... Acum îmi dau seama că eram destul de excitat de întâmplările ultimelor ore și nu eram prea atent la toate detaliile. La masă ni se alătura fiul lor Lorenzo care, încă o dată, mă șochează ca și astă vară, cu cât de tare poate să semene cu Petru, fiul nostru. De la gesturi, felul în care râde șmecherește și inteligent, până la expresii și simțul umorului, totul e identic. Laura e la fel, parcă ieri ne-am fi văzut ultima dată! Facem glume, încercăm uleiul lor nou și Patricia, după ce ne „fura” din fata brânza și strugurii, ca sa nu ne umplem, începe să ne „lovească” de la bucătărie, mai întâi cu o supa groasă de ciuperci, simplă, toscană, dar extrem de aromată în sinceritatea ei de pădure. Apoi servim niște cârnați suculenți răsuciți într-o mică glazură de vin rosu cu ceapă caramelizată, lângă care, pentru că e toamnă, cartofi la cuptor cu rozmarin și un piure de „cime di rapa”, stropit cu putină lămâie și „Ulei Ignorant”(asa l-a denumit Mario). Da, e totul perfect, mulțumesc de întrebare... Povestim despre măslini și despre experiența lor de anul acesta la culesul lor. Reconfirm faptul că-mi pare rău că nu am ajuns să-i ajut și pe ei anul acesta, dar „Nu-i nimic, ne organizăm la anul.” Trecem rapid la deserturi unde talentul Patriziei e deja cunoscut, așadar, avem o tartă de mere, brownie, panforte, smochine confiate si torroncino. Între timp primesc un mesaj de la Mino, care mă anunță că au intrat măslinele noastre în producție și pe la 12 noaptea ar trebui să înceapă să curgă uleiul. Leonardo iese în oraș, noi mai rămânem la povești, apoi, bem o cafea și Mario propune să dăm o fugă la „Frantoio” să prindem „live” momentul în care începe să curgă uleiul. Propunerea lui pica mănușă, însa nu aș fi îndrăznit să o propun eu. După mii de pupături, ne despărțim de restul comesenilor și plecăm spre moară.

Ajungem cu 3-4 minute înainte să înceapă să curgă uleiul. Îi întâlnim pe Mino și Adriano în ușa morii, povestind probabil chestiuni de familie (așa mi-am imaginat). „Giusto in tempo ragazzi!” se aude vocea lui Mino. Intrăm, după ce-și arunca țigara și ...în sfârșit curge aurul verde! E un sos de măsline, nu pare ulei! E verde electric, probabil și de la reflexele inoxului pare întradevăr fluorescent! Facem glumițe între noi, cu o satisfacție copilăroasa. Îmi frec mâinile de mulțumire în gând! În realitate fac fotografii. Mino gustă uleiul direct de la sursă cu degetul mic. Îmi face scurt cu ochiul în semn că e bun! E o experiență minunată pe care vreau s-o repet! Începem să facem calcule despre procentul de ulei pe cantitatea de măsline. „E bine”, spune Mino.

Toată această poveste cu făcutul uleiului, nu e deloc rezonabila comercial, din multe motive. E nevoie de mult efort ca să tunzi copacii, apoi se găsește foarte greu forță de lucru pentru cules, așa încât la final efortul pe care-l depui pentru acele câteva kg de ulei e prea mare și nu se reflecta în cost nici pe departe, însa oamenii continua să-și facă uleiul ca să continue tradiția, și ăsta e un lucru fantastic! Mă gândesc însa că până la urmă, tradiția e adevărata valoare a unei nații. Până la final umplem aproape 2 butoaie de 50 de litri. Mă întorc cu Mario la ei acasă de unde îmi recuperez bicicleta, apoi plec spre hotel prin liniștea unui oraș liniștit îmbibat în culoarea portocalie a felinarelor stradale, mulțumit că ne-am încheiat treaba pentru care venisem.

Mă trezesc „pus pe fuga”. Trag de mine puțin și ies pregătit să alerg într-o ploaie mocăneasca cu accente torențiale o data la 10-15 minute. Nu e prea plăcut, ce să zic. Am studiat pe Google maps împrejurimile și am ales să alerg într-un parc din apropiere. Chiar în fața clădirii Carabinierilor. După ce prind vreo doua dusuri de ploaie de care vorbeam mai sus, mă fac ciuciulete dar reușesc să alerg vreo 9 km. Fac un duș și ma asez in fata unui mic dejun bogat. Îmi dau întâlnire pe la 11 cu Mino și plecăm linistiti spre un loc special ca să mâncam Bistecca alla Fiorentina, pe niște drumuri locale, discutand despre istorie. Îmi povestește despre zonă, despre cum au făcut colmatări și au colectat râurile din toată valea respectivă Romanii. Ne oprim la un dig să vedem. E impresionant. Ca de fiecare dată când ești lângă cineva special care îți explică, locurile se schimbă, prind altă formă, sensuri noi, pe care inițial nu le observai. Îmi arată și-mi povestește despre casele Leopoldine. Ne plimbăm pe străduțele înguste dintre sate încă puțin, apoi, intrăm pe autostradă o bucată mică pană la o ieșire spre Florența unde se afla restaurantul pentru care am venit!

Afacere de familie, „Osteria de Giusti” e plină ochi de cupluri și familii cu copii mici și mari, care râd, plâng, se joacă pe telefon sau aleargă printre mese. Noroc că am rezervat masă. Ne interesăm de bistecca, și băiatul vine cu bucata crudă ca să o vedem. E cum trebuie. Are vreo 5 centimetri grosime și hotăram că e suficientă pentru amândoi, apoi comandăm pastele: eu gnocchi cu ragu de rata, Mino papardelle al cinghiale. Apoi împreuna cu Bistecca, niște anghinare excelente înăbușite cu usturoi și roșii uscate. Carnea e moale și gustoasa. O primim tăiata feliuțe, cu un strop de ulei nou pe deasupra, și mult piper proaspăt măcinat. E clar, e festinul nostru. O super porție de mâncare după care, deși super mulțumit, cer și un „autograf” sub forma unui tiramisu. Și o cafea. Cu mulțumirea unui alt lucru bine făcut, ne întoarcem la mașină și plecăm agale spre Arezzo, făcând o oprire la Civitella della Chiana, povestind despre monumente și valorile lor lăsate în paragină într-o Italie care îmbătrânește și în care imigranții care iau locul populației au resurse financiare limitate. Ne întoarcem spre orașul strălucitor cufundat într-un amestec de întuneric și pâcla de toamnă. Ne mai oprim la o mică cafea, apoi mă lasă la hotel unde, după ce-mi rezolv niște cumpărături, adorm târziu, fără sa mai cinez.

Vineri dimineața mă scol greu, aproape că pierd micul dejun! Îmi strâng lucrurile, fac check out și ies în fața hotelului de unde mă recuperează iarăși Mino. Mergem la el în garaj să împachetăm niște ulei ca să-l trimit în țară. Rezolvăm cu ușurința chestiunile administrative și trimitem pachetul, după care, ne oprim la o cafea la „Le cattive abitudini”. Locul îmi trezește amintiri plăcute de astă vară când am venit la 4 dimineața cu prietenii după o petrecere să mâncam croissants proaspeți abia scoși din cuptor. După cafea, afară la o țigară, continuăm să povestim un subiect început cu o zi înainte, legat de modul în care enzimele transformă moleculele de gluten, intoleranta și cauzele ei, despre multinaționale, Institutul de panificație de la Torino, și altele. Plecăm până la urmă înapoi acasă la Mino să probăm uleiul.

Intre timp, de dimineață, a mai făcut niște mici achiziții pe care le întinde pe masă. Putin prosciuto casentino, putină finochiona, niște salam cu piper, un pecorino bun, măsline taggeasche și niște foccacia cu maia. Dar înainte să ne înfruptăm din toate, probăm uleiul. Turnându-l pe o bucată de foccacia, aproape ca într-o rugăciune îl întreb pe Mino cum i se pare ca a ieșit. Și ca într-o spovedanie, îmi spune că după părerea lui care are un „palat gustativ deosebit” uleiul de anul acesta are vreo două defecte! 1. Au fost cam multe frunze care au impregnat o aromă particulară care însă dispare după câteva zile, și ... 2. Îi cam lipsește un soi de măsline din blend-ul de 4 care ar face uleiul tipic de Val di Chiana atât de particular. Eu râd și mi se pare că sunt la mii de ani lumina în stare să percep aceste detalii. Mi se pare excelent, dar nu doar atât. Este excelent! ...Și oricum, de acum încolo, orice ulei de măsline o sa aibă pentru mine un alt gust, pentru că știu cum se face.

O imbrătisez pe Franca, soția lui, apoi plecăm spre gară „furând” dintr-un copac al grădinii lor, primul cachi "vanilat" copt de anul acesta. O ultimă cafea la barul gării, apoi în așteptarea trenului povestim despre al doilea război mondial când el avea 8 ani și despre cum arăta zona aceasta a orașului...

Ne luăm rămas bun și îi mulțumesc încă o dată pentru toate! A fost o săptămâna de neuitat! (de aceea o și scriu acum). Urc în tren și după puțini kilometri sunt nevoit sa mănânc fructul „furat” pentru că era pârguit și exploda de dulceață în mâna mea.

Florin Mureșan „O săptămâna printre măslini”, © noiembrie 2018

[palatul-brukenthal]

14 Februarie, ziua îndrăgostiților ❤️ la Reședința Brukenthal din Avrig!

Rezerva acum la 0726-234417 și Domeniul Apoldium îți oferă o sticla de vin la alegere pentru cina romantica de Sf. Valentin!

Va întâmpinam cu un pahar de Șampanie și pregătim un meniu special pentru îndrăgostiți!

*Surpriza bucătarului

*Millefeuille de parmesan cu salata de vinete și crostini aromatizante cu ierburi

*Supa creme de hribi & ghebe cu ulei de trufe și crutoane

*Creveți înveliți in panada pariziana cu buchet de salata și sos dulce acrișor

~ sau la alegere ~

*Scaloppini de porc in sos de vin cu morcov sote și cartofi copți cu rozmarin

*Mousse de ciocolata cu fructe de pădure in sos de vin

121 RON / persoana

#sfantulvalentin #14februarie #brukenthal #cinaromantica #domeniulapoldium

[cluj-actual]

Dieta cu ridiche neagra: cinci kilograme in sapte zile

Ridichea neagra este o adevarata minune si nu doar pentru tuse, ci este si un adjuvant in curele de slabire, intrucat scade pofta de mancare si elimina grasimile nedorite.

Cura cu ridiche neagra are o multime de avantaje. Aceasta leguma curata ficatul, scapandu-te de toxinele din organism si iti pregateste trupul pentru sezonul cald. Radacinoasa aceastaaconsumata sub forma de suc dizolva calculii renali. Mai mult, consumul acestei legume purifica tenul.

Datorita continului bogat de vitamina C, creste imunitatea organismului prevenind racelile si luptand contra infectiilor.

Vitaminele B si E, fosforul, sodiul, potasiul, iodul, sulful, magneziul, fierul si calciul, dar si fibrele pe care le contine regleaza digestia.

Ce trebuie sa mai stii este ca 100 de grame de ridiche neagra contin numai 24 de calorii, iar ca sa o digere, organismul consuma mult mai multe calorii, motiv pentru care si este ideala in curele de slabire.

Pentru a obtine sucul ei trebuie sa o cureti si sa o speli, apoi sa o storci intr-un storcator de fructe. Sucul se consuma proaspat, astfel ca se recomanda sa fie preparat chiar inainte de a-l bea.

Cura de detoxifiere cu ridiche dureaza in jur de doua luni si presupune consumarea a jumatate de pahar de suc, dimineata pe stomacul gol.

Cura de slabire cu ridiche, in schimb, dureaza o saptamana, iar in acest timp trebuie sa respecti urmatoarele reguli pentru a slabi 5 kilograme, asigura nutritionistii:

Dimineata: un ou; un iaurt mic; 100 grame branza degresata; legume crude, fierte sau la gratar oricat de multe doresti; 150 ml suc de ridiche neagra.

Pranz: friptura din carne slaba (vitel, pui, curcan), peste ori carne fiarta; legume crude in ce cantitate doresti; 200 ml suc de ridiche neagra.

Cina: 150 ml suc de ridiche neagra sau fructe exclusive, de preferat alternativ.

[misterady]

Cina trebuie să fie cât mai ușoară. Ultima masă a zilei trebuie servită înainte de ora 19:00. Ideal ar fi să mâncăm crudități, salate, fructe sau chiar sucuri de fructe ori legume. seara ne putem concentra pe activități mai importante, precum citirea Sfintei Scripturi, care ne poate aduce nu numai un somn liniștit, ci și multă înțelepciune.

[thatviciousheart]

Poate că nu semăna cu personajul din romanul pentru adolescenți pe care l-a adus în discuție mai devreme, dar reacționa la fel, fiind mult prea îngrijorat de starea lui Dawn. Era ca și cum ar fi fost din porțelan și dacă o strângea prea tare, tânăra risca sa se sfărâme în brațele lui. La capitolul acesta avea de lucru, așa cum trebuia să învețe să își calibreze puterea nemăsurată de vampir. De cum a simțit prima picătură de sânge, care i-a inundat gâtlejul uscat, Erik s-a lăsat învăluit de magia iubitei sale. Amintirile au năvălit una cate una și în acele momente, bărbatul a știut că decizia pe care a luat-o în urmă cu doar câteva zile, când i s-a confesat lui Thomas, era ceea ce își dorea… Sută la sută. Fără nici un regret. Erau un băiat și o fata care mereu alergau in brațele celuilalt in cele mai groaznice momente ale vieții lor. Iar nemurirea sa prinsese din nou culoare datorită ei. Dawn. Micuța balerină care era extrem de puternică. I-a trebuit o voință de fier, dar a reușit să se oprească și își ridică privirea. Primul impuls a fost acela de a-i vindeca rana, dar Dawn îl rugase să nu o facă. Îi duse ușor mâna la buze și îi sărută apăsat încheieturile degetelor. “Ai nevoie de ceva dulce…”

Erik i-a aranjat câteva șuvițe de păr după ureche, apoi se ridică de pe canapea, începând să caute biscuiți, ciocolată sau bomboane, care ar fi putut să îi regleze nivelul de sânge din organism. A găsit în cele din urmă, o plăcintă cu mere și scorțișoară pe raftul al doilea din frigider, alături de alte legume și fructe. “Evrika!” Strigă el, ridicând mâinile în aer. Îi pregăti apoi o felie de plăcintă pe care a așezat-o minuțios pe o farfurie alături de tacâmuri. Prinsese culoare în obraji, iar buzele sale nu mai erau uscate. Cearcănele de sub ochi au dispărut și ele ca prin farmec. “E vremea să te trezești și să fii vrăjitoare, dragostea mea. Magia este în inima ta. Sunt sigur de asta! Kick their asses. Be a superhero!” Se așeză din nou pe locul său de pe canapea și îi lăsă farfuria lângă ea. “Cina ta este gata.” La mii de kilometri depărtare, în East End, Eadlyn si Adam se confruntau și ei cu demonii lor. “Părinții mei m-au îndepărtat de ei, de familia noastră și nu știu de ce. Nu am făcut nimic rău! Și aflu acum că au locuit sub același acoperiș cu Christian?” Tânăra lăsă telefonul pe birou, continuând să privească în gol. “Trebuie să aflu ce se întâmplă…” În acele clipe, East End era cel mai sigur loc pentru că nu știau unde va lovi criminalul scăpat de sub influența lui Ysandre.

Nicholas, Victoria si Christian, alături de oamenii lor erau la zi cu toate noutățile și tocmai din această cauză au părut surprinși când a sunat Eadlyn. Credeau că a pățit ceva. Ori ea ori Adam. Nicholas era cel mai îndreptățit să discute cu fiica lui, căci o transformase intr-un vânător ce îi semăna lui și nu voia să o vadă într-o situație asemănătoare cu cea de acum 28 de ani, așa că le-a comunicat tuturor decizia de a porni spre East End. Iar Kathleen a făcut o înțelegere cu Diavolul, dar Ysandre era dușmanul pe care îl cunoștea și îi știa slăbiciunile. Cel puțin două dintre ele. Klaus și Dawn. “Stai liniștită. Nu am de gând să mai calc in această casă vreodată, Regina mea!” Zise femeia cu duritate și a făcut câțiva pași spre usa. Îi recunoscuse totuși statutul de conducător. Totul va continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Banchetul de Crăciun. Viața din oraș. Totuși aveau si o armă… “Poftim?!” Întrebă uluită câteva secunde mai târziu. Thomas nu i-a spus nimic despre transport, deși era sigură că ascundea ceva. Discutase cu Alexander și Christian când ea era sub influența lui Klaus. “Până la urmă i-ai aflat secretul,” zise Klaus. Îl torturase pe vampir, dar nu aflase nimic. Normal că Ysandre era cu mii de pași înaintea lor.

[rudyroth79]

Una dintre delicatesele din frumoasele și îndepărtatele mele zile studențești era covrigul aburind, proaspăt ieșit din cuptorul de lut în care flăcările jucăușe îi dădeau acea culoare rumenă și coajă crocantă. Mai ales în zilele mohorâte de toamnă, stând pe o bancă în parc și privind cum se desprind frunzele de ramuri și aleargă pe alei în direcția vântului, mă simțeam ca într-un basm citit în copilărie. Îmi plac covrigii, cu susan sau mac, cu semințe sau cu sare. Când afară e ger și focul arde mocnit în sobă, stând pe taburetul de lemn, cu trei picioare, în fața ferestrei cu o cană de lut, plină cu ceai într-o mână și un covrig în cealaltă, mintea îmi zboară la casa copilăriei, savurând poveștile bunicii. Palatul Covrigului sau Covrigul Palatului? Din orice unghi ai privi problema, îți dai seama la finalul poveștii de veridicitatea oricărei variante din cele două. În fiecare moment al zilei, timp de mai mulți ani, Palatul Covrigului a fost casa întâlnirilor călduroase, a momentelor plăcute cu delicatesele sale și a hrănit poveștile de succes din cele patru colțuri ale lumii.

Covrigul a apărut în cultura turcă, în vechiul Imperiu Otoman, cu mai mult de 600 de ani în urmă, ca o varietate de patiserie, circulară, acoperită cu semințe de in sau de floarea-soarelui. Covrigul are o lungă istorie care a început la Istanbul prin secolul al XIV-lea și apoi s-a răspândit în multe orașe ale lumii. În aceste secole, această gustare indispensabilă a reușit să-și capete locul în bucătăria seraiului, pe mesele sultanilor. De fapt, covrigul, într-un fel, era în palat – covrigul palatului. Sursele istorice arată că acesta este produs la Istanbul din 1525. Potrivit înregistrărilor oficiale din Üsküdar, în 1593 (Registrul ��aria), greutatea și prețul covrigilor au fost standardizate pentru prima dată. Călătorul din secolul al XVII-lea, Evliya Çelebi, menționează în Cartea călătoriilor (Seyahatnâme) că, în anii 1630 erau 70 de cuptoare în Istanbul, unde munceau 300 de oameni, unii dintre aceștia fiind ucenici. El povestește că primul covrig avea mărimea roții unei mașini și l-a denumit covrigul-turtă sau covrigul–inel. Pictura în ulei a lui Giovanni Brindisi despre viața de zi cu zi a Istanbulului, de la începutul secolului al XIX-lea, i-a înfățișat pe vânzătorii de covrigi pe străzi. Warwick Goble, de asemenea pictor, i-a arătat în lucrările sale pe acești vânzători de covrigi din Istanbul în 1906. În multe dintre gravurile sale despre domnia sultanului Abdülmecit la Istanbul a inclus covrigarii. Covrigii și derivatele lor s-au răspândit și au devenit populare pe tot teritoriul Imperiului Otoman. În înregistrările din Üsküdar, covrigul apare ca un fel de pâine făcută din făină specială, în formă de inel și se numea covrigul–inel. Mărimea, etanșeitatea, slăbiciunea și alte caracteristici ale covrigilor variază de la o regiune la alta. În Izmir, sunt cunoscuți sub denumirea de ”crochete” (”gevrek”). Covrigii din Ankara sunt mai mici și mai ascuțiți decât în alte orașe, cei din Istanbul sunt preparați cu melasă. Covrigii sunt consumați de obicei la micul dejun cu ceai, suc de fructe, brânză sau ayran. A bea ceai cu covrigi este o cultură tradițională. În Armenia, covrigul (”Oke Bokegh”, în  armeană) este o pâine tradițională de Crăciun. În Turcia, el este un simbol important pentru oamenii din clasele mică și mijlocie. Uneori se numește ”susan de kebab” (”susam kebabı”). În alte părți din Orientul Mijlociu, se consumă cu ”duggah”, un amestec de ouă fierte și  ierburi. Covrigul este utilizat pe scară largă ca gustare rapidă cu iaurt sau ayran în moscheile din Mecca sacră și din Medina. În Turcia, covrigii sunt vânduți din cele mai vechi timpuri cu căruța de covrigi sau cu o tavă pe creștetul capului. Se pot vedea și acum vânzători ambulanți rătăcind pe străzi încă din zorii fiecărei zile.

Primul produs oficial de fast-food din Turcia, covrigul este în esență un inel cu susan, dar nu unul oarecare, ci este o adevărată poveste care se întinde până în seraiurile sultanilor. ”Simit” este un derivat al cuvântului ”samid” din arabă și înseamnă ”făină albă imperială”. În timpul Imperiului Otoman făina din seraiuri era păstrată în saci, în depozite mari. Se estimează că soiurile albe și coapte diferit au ajuns la otomani prin Balcani. Astfel, specific Bursei, covrigul de cazan a fost făcut mai întâi de migranții din Albania. Ceea ce distinge covrigul de cazan de covrigii fabricați în alte regiuni și provincii este faptul că aluatul este ținut în melasă fiartă, după ce acestuia i s-a dat forma de inel. După câteva minute, covrigii sunt scoși din melasă și tăvăliți prin susan, apoi sunt introduși în cuptorul cu lemne și copți timp de douăzeci de minute. Ingredientele pentru covrigi sunt așadar: făină, susan, drojdie de bere și melasă. Într-un caiet de bucătărie datat 1691, din timpul domniei sultanului Süleyman al II-lea, se precizează că 30 de covrigi au fost alocați palatului pe zi, pe lângă turte și pâine. Conform unei alte surse, după cina de iftar, pe care o dădeau sultanii otomani în perioada postului, ei le ofereau covrigi soldaților care erau pe drumuri. S-a spus că era cel mai valoros ”dar al sultanului”. Din cauza rivalității dintre brutarii și covrigarii din secolul al XVII-lea, printr-o dispoziție a cadiului de Istanbul, covrigarilor li s-a interzis să producă pâine. Astfel, sunt separate brutăriile de pâine de cele de covrigi. Au fost scrise rețete după fiecare zonă, unele cu semințe dulci, altele cu susan. Conform unor surse, după Istanbul producția de covrigi s-a extins în Bursa și Edirne, apoi în Balcani. Înființarea de asociații sub denumirea de Covrigari, brutari și patiseri are loc în data de 10 iunie 1910. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, producția de covrigi a fost interzisă o perioadă din cauza lipsei de făină. Această interdicție nu a durat mult, iar producția de covrigi a fost reluată. Covrigul este menționat și printre felurile de mâncare în ultima parte a cărții medicale Tufet-i Mubariz, scrisă de mână de Hekim Bereket în limba turcă. În brutăriile palatului, membrii ”clasei Sekban”, o filială a ienicerilor, și-au început cariera făcând covrigi. În secolul al XIX-lea, covrigul a fost frecvent utilizat în lucrările pictorilor europeni care înfățișau viața de zi cu zi a Imperiului Otoman. M-au impresionat ultimele rânduri ale poemului intitulat Viață simplă (Basit yașamak) al lui Yalçın Ergir:

”… Simplu, vei trăi simplu, Ca și cum viața ta se va termina într-o zi… Cu ceai, covrig și brânză.”

În nopțile sfinte (”kandil geceleri”) se prepară covrigi speciali, ”covrigi de kandil” (”Kandil Simidi”) cu o aromă deosebită, care parfumează aerul și îmbălsămează cerul gurii, având un gust delicios. Gospodinele prepară acasă acești covrigi după o rețetă originală. ”Pentru aluat, ele întrebuințează următoarele ingrediente: 125 gr. de unt moale, 1 pahar (de ceai) cu ulei, 1 gălbenuș de ou, 2 linguri de iaurt, 1 lingură de mahlep (vișin turcesc), 1 lingură de zahăr tos, 1 linguriță de sare, 1 pliculeț de praf de copt (10 gr.), făină cât cuprinde. Pentru uns și ornat: albuș de ou și susan. Toate ingredientele, în afară de făină, se amestecă într-un bol adânc. La amestecul obținut se adaugă treptat făina și se frământă, până se obține un aluat moale.  Din acest aluat se rup bucățele de mărimea unei nuci mai mari și se rostogolesc înainte și înapoi pe o suprafață plană, până se obțin fâșii lungi. Apoi se lipesc cele două capete ale fâșiilor de aluat și se dă o formă de covrig. Covrigii astfel formați se scufundă în albușul de ou, apoi se dau prin semințele de susan. Se așază la distanță unul de altul pe o tavă prevăzută cu hârtie de copt unsă cu ulei și se coc în cuptorul preîncălzit la 175 de grade, până se rumenesc. Se lasă în tavă până se răcesc, apoi se servesc cu ayran, suc de fructe, iaurt sau brânză și ceai aromat de plante.” (1) Sunt absolut delicioși și o atracție pentru pofticioși! Poftă bună!

                                                                                            Mangalia, 24 ianuarie 2020

________

(1) https://kadincatarifler.com/kandil-simidi-tarifi

Bibliografie:

http://www.milliyet.com.tr/pembenar/asirlardir-vazgecilmeyen-atistirmalik-padisah-hediyesi-simit-1889137

https://www.aslininsureti.com/yedim-ictim/simit/

http://istanbulsekeri.blogspot.com/2011/08/

https://kadincatarifler.com/kandil-simidi-tarifi

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

”Teleportări în timp pe tărâmul bucatelor turcești (5): Darul sultanului,  covrigul – gustarea de secole” de Urfet Șachir Una dintre delicatesele din frumoasele și îndepărtatele mele zile studențești era covrigul aburind, proaspăt ieșit din cuptorul de lut în care flăcările jucăușe îi dădeau acea culoare rumenă și coajă crocantă.

[dessertteam]

 Easy Phirni Parfait

Ce zici de un desert indian fantezist pentru cina de Valentine's day? Acest parfum Phirni este desertul perfect pentru a face cu ocazia specială a zilei de Valentine & # 39; s. Deliciosul și cremosul semințe de lotus Phirni este încărcat cu fructe proaspete și crunch de fistic. Prea frumos ca sa fie adevarat! Phirni Parfait este una dintre acele rețete ușoare de mâncare indiană, care arată extrem…

[news24hrou]

În 2019 se vor consuma mai puține deserturi pe bază de înghețată, dar mai multe flori comestibile

Potrivit tendințelor culinare pentru anul următor, analizate de Uber Eats, se vor consuma mai multe flori comestibile (Lavandă, Hibiscus sau flori de Borage – cunoscute pe plan local ca Limba mielului ), alimente și băuturi pe bază de cânepă, dar și seitan.

Concluziile vin după ce Uber Eats a analizat peste 191 milioane de căutări în aplicație ale utilizatorilor, pe o perioadă de 6 luni, cuprinsă între lunile mai și noiembrie 2018.

“Preferințele în materie de mâncare se află într-o continuă schimbare. Apariția consumatorilor responsabili, cărora le pasă ce impact are cina lor, va determina o mai mare amploare a veganismului, de la doar câteva procente pe țară până la o schimbare a stilului de viață pentru milioane de oameni. Totodată, vedem o dezvoltare fantastică al aplicațiilor de livrare de mâncare, cum ar fi Uber Eats. Acestea vor transforma rapid piața de livrare de mâncare: de la o plăcere vinovată în weekend la un obicei aproape zilnic”, explică Jeanette Mellinger, șefa diviziei de cercetare de la Uber Eats.

5 tendințe gastronomice în creștere pentru anul 2019

(top bazat pe analiza a 191.519.375 de căutări)

  Flori comestibile (Lavandă, Hibiscus sau flori de Borage – cunoscute pe plan local ca Limba mielului )

Alimente și băuturi pe bază de cânepă (semințe, lapte și ceai)

Seitan (bogat în proteine, înlocuitor de carne)

Manakish (pâine specifică Estului Mediteranei)

Hemul (ingredient care dă atât culoarea roșie, cât și gustul specific cărnii, obținut din soia)

  Există și alimente aflate pe un trend descendent al popularității. Spre exemplu, pe măsură ce apar din ce în ce mai multe alternative la carne, e de așteptat ca mai puțină lume să consume Jackfruit, un fruct exotic cunoscut în comunitatea vegană ca unul din puținele alternative la carnea de porc. Uber Eats mai preconizează și o scădere din topul preferințelor a alimentelor pe bază de Matcha și Aloe Vera, în următoarele 12 luni.

  5 tendințe gastronomice în scădere pentru anul 2019

(top bazat pe analiza a 191.519.375 de căutări, prin comparație cu perioada anterioară)

  Deserturi pe bază de înghețată

Cafeaua preparată cu apă rece

Matcha

Jackfruit

Aloe vera

  Cele mai populare căutări în 2018 în rândul utilizatorilor din România

(top bazat pe analiza a 811.974 de căutări)

  Semințe Chia

Humus

Bulgur

Vegan

Tofu

Tahini (pastă de susan)

Quinoa

Sos Sriracha

Brânză Haloumi

Curcuma

Supa Miso

Usturoi

Miere

Agave

Ghimbir

Kimchi (garnitură tradițională picantă coreeană, preparată din legume fermentate)

Pho (supă originară din Vietnam)

Trufe

Cronut (un desert hibrid, combinație dintre croissant si gogoașă)

Dovleac

  https://ift.tt/2Qd62jO https://ift.tt/2RC4mwM

[aleciablogro-blog]

Dieta Indiana: Descriere, Meniu, Avantaje Si Contraindicatii

Religia budistă și filozofia yoga ... Cât de misterioasă și de neînțeles pentru oamenii obișnuiți sunt acești termeni. Dar este absolut clar pentru toată lumea că adepții acestor direcții sunt întotdeauna în formă excelentă, iar problemele legate de excesul de greutate pentru ei nu există. De ce se întâmplă acest lucru? Este doar o chestiune de gândire și exerciții fizice speciale? Se pare că nu, menținerea sănătății corpului aparține sistemului special alimentar, care a devenit din ce în ce mai răspândit în întreaga lume și se numește dieta indiană.

Esența dietei indiene

Trebuie remarcat faptul că dieta indiana nu este o tehnică creată artificial, ci o cultură alimentară naturală a populației din India. Datorită acestui fapt, oamenii din aceasta țară practic nu suferă de obezitate și boli ale sistemului digestiv, inclusiv cancer.

Baza dietei tradiționale indiene include de obicei orez, impreuna cu condimente naționale, precum curry, ceai negru, lapte, legume și fructe, precum și scorțișoară. Acest meniu simplu pentru fiecare zi are aproape toate componentele necesare pentru corpul uman și nu-l dăunează. Pentru a examina în detaliu efectul tuturor componentelor dietei indiene pentru scăderea în greutate, este mai specific să se ia în considerare mecanismul de acțiune al fiecăruia dintre elementele sale asupra metabolismului. Orez Acest tip de cereale, în special soiurile de culoare brună, sunt bogate în vitaminele B, PP, E, precum și carotenul. Orezul conține un număr mare de microelemente, cum ar fi potasiu, zinc, fosfor, fier, seleniu, calciu, iod. O componentă importantă este și amidonul, care în combinație cu produsele lactate și fermentate contribuie la scăderea în greutate. Orezul conține opt aminoacizi esențiali, care sunt responsabili pentru următoarele procese:

grăsimi și carbohidrați, procesele de recuperare a creierului și a mușchilor, precum și performanțele acestora, pentru activitatea normală a glandei tiroide și menținerea nivelului tuturor hormonilor din organism; întinerirea corpului; scăderea colesterolului; normalizarea sistemului digestiv; neutralizarea toxinelor și sinteza enzimelor; Program De Slabire cu Eco Slim Suprafața granulei de orez are o structură cu pori fini, care asigură îndepărtarea rapidă a substanțelor dăunătoare. Cu alte cuvinte, acest efect poate fi numit efectul carbonului activ sau a unui burete pentru tractul digestiv. O astfel de combinație de componente utile este extrem de rară în produse, ceea ce duce la concluzia că orezul are o valoare specială. Curry Condimente de curry contin 70% curcumă, care împiedică creșterea țesuturilor grase datorită substanței unice de curcumină (vezi aici ce este si ce efecte are). Aceasta și restul ingredientelor din acest condiment, suprimă în mod activ apetitul și activează procesele metabolice. Când curry este folosit cu orez, efectul ambelor produse se consolidează reciproc.

Scorţişoară Scorțișoara este introdusă ca supliment în felurile de mâncare, ceea ce oferă o scădere a apetitului. Ceai negru și lapte

În India, băuturile principale sunt de mult timp ceaiul negru și laptele. Proprietățile utile ale ceaiului consta în suprimarea poftei de mâncare, creșterea tonusului, îmbunătățirea digestiei precum și surplusurile de lichid. Laptele joacă, de asemenea, rolul de component nutrițional, care are o compoziție echilibrată de proteine, carbohidrați, vitamine și oligoelemente. Meniul din dieta indiană Prima zi Mic dejun: 1 banană, un pahar de lapte cu conținut scăzut de grăsimi. Prânz: 3 linguri de orez fiert, o portie de tocana de legume (folosiți oricare dintre tipurile la discreția dvs., dar altele decât cartofii). Cina: o ceașcă de ceai negru, o portie de tocana de legume. A doua zi Mic dejun: o jumătate de grapefruit, o ceașcă de ceai negru. Pranz: 6 linguri de orez. Cină: o ceașcă de ceai negru, o portie de tocana de legume. A treia zi Mic dejun: 200 ml lapte, 2 mandarine mici. Prânz: 5 linguri de orez, ceai negru. Cina: 5 linguri de orez, 2 mandarine. A patra zi Mic dejun: salată din doi castraveți și verdeață, o ceașcă de ceai negru. Prânz: 2 cartofi fierți de mărime medie, un pahar de lapte. Cină: salată din două mere mici și un morcov (puteți adăuga 1 lingurita de miere). A cincea zi Mic dejun: 2 ouă fierte, 200 ml lapte. Prânz: fasole verde fiarta sau sparanghel (100 g), o ceasca de ceai negru. Cina: 5 linguri de orez. A sasea zi Mic dejun: o portocală mare, 10 migdale. Pranz: 6 linguri de orez, ceai negru. Cina: supa de orez și smântână cu conținut scăzut de grăsimi. A saptea zi Mic dejun: salata de roșii și ardei grași cu ulei de măsline. Prânz: 7 linguri de orez, 200 ml de lapte. Cina: banana si grapefruit. Contraindicații la dieta indiană Nu se recomanda modul indian de a pierde în greutate la femeile gravide, la mamele care alăptează, la oricine are intoleranță la lactoză. De asemenea, persoanele care se confruntă cu probleme serioase ale tractului gastro-intestinal nu trebuie să urmeze o astfel de dietă. Avantajele dietei indiene Pentru avantajele indiscutabile ale acestei diete, ne vom referi la eficacitatea acesteia. După cum mulți o spun, au experimentat-o si chiar funcționează. Dieta indiană poate fi combinată cu exercitii fizice. Alimentele utile, incluse în dietă, contribuie la pierderea în greutate, datorită curățării ușoare a corpului. Read the full article

[palatul-brukenthal]

14 Februarie, ziua îndrăgostiților ❤️ la Reședința Brukenthal din Avrig!

Rezerva acum la 0726-234417 și Domeniul Apoldium îți oferă o sticla de vin la alegere pentru cina romantica de Sf. Valentin!

Va întâmpinam cu un pahar de Șampanie și pregătim un meniu special pentru îndrăgostiți!

*Surpriza bucătarului

*Millefeuille de parmesan cu salata de vinete și crostini aromatizante cu ierburi

*Supa creme de hribi & ghebe cu ulei de trufe și crutoane

*Creveți înveliți in panada pariziana cu buchet de salata și sos dulce acrișor

~ sau la alegere ~

*Scaloppini de porc in sos de vin cu morcov sote și cartofi copți cu rozmarin

*Mousse de ciocolata cu fructe de pădure in sos de vin

121 RON / persoana

#sfantulvalentin #14februarie #brukenthal #cinaromantica #domeniulapoldium

[monicasabau03-blog]

De cand ma stiu, am fost adepta remediilor naturiste si mi-a placut intotdeauna sa ma tratez cat mai natural pentru ca natura este aliatul nostru numarul 1.

Multi dintre noi ne dorim sa slabim, ceea ce presupune exercitii fizice si alimentatie sanatoasa. Eu tin momentan o cura de slabire, bazata in mod special pe fructe si legume care imi place foarte mult pentru ca pe langa conforul fizic, ma simt foarte bine si psihic deoarece sunt impacata cu gandul ca trupul meu este eliberat de alimente nocive.

Eu indragesc efectiv shake-urile facute in casa, va recomand un shake facut din lapte mango si banane foarte coapte, fara zahar. Este consistent, sanatos si delicios. In cazul in care aveti nevoie de blender sau alte electrocasnice, le puteti comanda de pe acest site

Pentru dieta mea, m-am hotarat sa comand si suplimente pentru slabit, pe care vi le recomand cu caldura de pe acest site. Mie imi plac in mod special ceaiurile asa ca pe ele m-am axat. Vegis este un site cu remedii naturiste, pe baza de plante, ceea ce ofera incredere.

Dieta mea este urmatoarea:

Dimineata: fie salata de fructe, fie ou fiert cu unt si ceai indulcit cu miere.

Pranz: orez cu somon/ salata de ton/ carne de vita cu fasole verde la abur/ carne de pui la gratar cu pireu sau cartofi nature, si salata de legume apoi, fie un fruct, fie shake fara zahar, eventual indulcit cu miere , fie limonada la fel, indulcita cu miere.

  Cina: Supa usoara in stil italian (minestra) care se face foarte simplu: puneti apa la fiert, adaugati un cub cu gust de gaina si puteti adauga ce legume doriti. Eu de obicei adaug morcov, mazare, broccoli, fasole verde, ardei si ceapa. Cu 5-10 minute inainte de final, se adauga pastele de dimensiuni mici. La final, adaug ulei de masline si parmezan ras. Se condimenteaza dupa gust si de asemenea se poate adauga verdeata (patrunjel, leustean, marar)

  Intre mese beau ceaiul de slabit si uneori seara cu putin timp inainte de culcare si ca in orice dieta, foarte multa apa! Este o dieta usoara, foarte hranitoare, dar fara sa te simti prea plin.

  Remedii naturiste – Vegis De cand ma stiu, am fost adepta remediilor naturiste si mi-a placut intotdeauna sa ma tratez cat mai natural pentru ca natura este aliatul nostru numarul 1.

[crookedlyhopefulnight-blog]

O Farmacie De Riduri

Acest produs, Chocolite, care ne dorim să prezinte astăzi, este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am găsit pe piață, și ceea ce ne oferă un delicios băutură de ciocolată, care, în afară de aceasta, pentru a satisface gustul nostru, noi vă putem ajuta să piardă în greutate. Pentru un efect maxim, TitanGel ar trebui să utilizați în fiecare zi. Pentru a spori efectul, puteți utiliza înainte choco lite tpu de sex. All am si eu problema cam ciudata,l-am bagat deblocat in buzunar si acum mesajele primite mi-le arata foarte vreau sa citesc un mes trebuie sa vada tot autobuzul. Iata-ne ajunsi la finalul unui nou articol, iar asa cum te-am obisnuit deja, urmeaza sa asternem pe foaia virtuala si cateva concluzii care sa reprezinte un scurt rezumat al tuturor celor discutate pana acum in review. Pentru a face acest lucru de legume conține un procent ridicat de apă și hidratează, cât și din interior. ChocoLite experiență on-line, de la producător, de a cumpăra, care vinde reduceri imediat și de plin de preț. Nou cred ca nu este dop choco lite pret pt ca picaturile acelea au iesit foarte usor din ureche dupa ce am stat intr- weekend. Complex de vitamine și minerale - ajută la creșterea vitalității, face ca pielea să arate minunat și menține corpul mai subțire și cu atât mai ferm. Oricine are problemă cu excesul de greutate va dori să găsească soluție care să îi ajute să elimine rapid kilogramele în plus, în timp ce se ocupă de netezirea pielii. Multe studii arată că de cacao conține flavonoide, care îmbunătățesc circulația choco lite tpu și hidratare a pielii, făcându-l mai moale și flexibil, și, de asemenea, proteja de soare. Glukomannan - este celuloză naturală şi hidrosolubilă recoltată din rădăcina de amorphophallus konjac care nu este digerată de către organism. Dacă pe picioare au aparut primele venă Vene varicoase Vene varicoase sau varice, cel mai adesea, sunt leziuni la nivelul membrelor Aceste mastičky pot fi comandate de la orice farmacie, mai choco lite pret bine. Chocolite, solutie pentru slabit delicioasa si eficienta. Imbunatateste sistemul imunitar, elimină pofta de mâncare și ajută la producția de dopamină, celebrul hormon al fericirii. Si da, iPhone'ul se comporta ft bine, mai putin in zilele geroase de iarna, cand te plimbi la -7 grade si incerci sa dai un telefon…nuj daca e de vina touch'ulo telefonului sau mainile mele inghetate, dar disper pana reusesc sa sun pe cineva sau sa raspund la telefon! Este adevărat: choco lite pret Ciocolata neagră-cumpara are un Efect pozitiv asupra Sănătății. PS. De asemenea, daca ai vreodata intrebari cu privire la dieta sau exercitii fizice, sau pur si simplu vrei sa vorbesti cu cineva, ne gasesti aici, sau imi potri trimite un mail daca vrei sa vorbim in privat. http://chocolitepret.club/ și în mod corespunzător de certificate. Fructe de padure Goji sunt, de asemenea, în interiorul componentelor acestui produs. Dacă această metodă nu iartă atunci când dieta un pic choco lite tpu de ciocolata, acest lucru este așa, păstrând mici portii, dar, de asemenea, astfel se poate preveni un gust dulce, sărat și gras. Poti sa ai la farmacie.Tratament alcoolism dezalcolizare cu produse naturiste. Eu azi as vrea sa achizitionez unul , În acest mod organismul nu va mai epuiza ingredientele benefice în timpul unei cure de slăbire. Va fi mult mai eficient, și veți observa un efect rapid. Nu mai cred de mult in Mos Craciun si minuni, insa sper sa ma ajute ca este un produs destul choco lite pret de scump. Chocolite are un pret bun, perfect pentru cei cu buget redus. Și deschide ochii, pentru că următoarea frază pe care veți citi, veți fi impresionat de multe: power walking, este mai eficient pentru pierderea în greutate, jogging și, de fapt, arde mai multe calorii. Așa că nici în recenzii nu te mai poți încrede, darămite în niște prostii care sunt promise pe ambalaj. Eu mi-am luat telefonul in august si aveam aceeasi problema cu bateria. Chestia cu choco lite pret pana in ora 18 functioneaza daca te culci la ora 22, daca te culci mai tarziu de ora 22 poti sa manaci si mai tarziu de ora 18 , important e sa ai 4 ore intre cina si ora de culcare.

[pikaluottovertailu]

PETRE DAEA, INCANTAT DE PRODUSELE TRADITIONALE OLTENESTI

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, prezent la Slatina, la târgul organizat de Ziua produselor agroalimentare românești, a apreciat calitatea produselor expuse și a arătat că prin seria de târguri organizate în țară se încurajează consumul de produse românești.

„Prin aceste metode de prezentare, prin aceste târguri, o să înceapă și Indagra, o să vedeți, în continuare, o campanie care se va desfășura în toată țara, privind consumul de produse românești (…), consumatorul o să poată să aleagă în cunoștință de cauză (…). Mă bucur că am putut veni la Slatina pentru a fi alături de producători cu ocazia unei zile naționale privind produsele agroalimentare românești în baza unei legi care a avut un autor (…), pe domnul Stănescu (n.r. — deputatul PSD de Olt Alexandru Stănescu), pe care îl felicit”, a spus ministrul.

Ministrul a vizitat, timp de mai bine de o oră, toate cele peste 120 de standuri ale târgului — cu legume, fructe, brânzeturi, preparate din carne, vin, miere și produse apicole — și a stat de vorbă cu fiecare producător în parte, dar și cu mai mulți vizitatori ai târgului.

Întrebat de jurnaliști ce preparate sănătoase mănâncă ministrul Agriculturii într-o zi, Petre Daea a susținut că își ia la serviciu pachet cu mâncare preparată de soția sa, de acasă.

„Sunt meniuri diferite pe care le mănânc. La micul dejun nu mănânc. (…) Pentru prânz (…) eu vin cu mâncarea în fiecare zi de acasă, mi-o dă soția (…), de regulă câte o ciorbă de legume sau de carne de pasăre și, evident, felul doi — fie ardei, fie cartofi cu o bucată de carne și cam atât. (…) Și cina, când ajung acasă, de regulă ajung târziu, niciodată mai devreme de ora 23,00, apuc să mănânc ceea ce soția îmi dă și îi mulțumesc și pe această cale că are grijă de mine și mă primește la acea oră acasă”, a spus Daea.

În discuțiile cu fermierii, majoritatea legumicultori care derulează proiecte cu fonduri europene, ministrul i-a încurajat să continue accesarea de fonduri prin diferite programe, printre care și cel pentru tomate și le-a spus că începând din 16 octombrie va începe plata subvențiilor.

Ministrul Agriculturii a vorbit și de faptul că obiectivul principal al ministerului pentru anul 2018 este revitalizarea irigațiilor.

The post PETRE DAEA, INCANTAT DE PRODUSELE TRADITIONALE OLTENESTI appeared first on Televiziunea Agriculturii si a Satului Romanesc.

vezi sursa: http://ift.tt/2wMrJcL from politica astazi http://ift.tt/2yE8Nl1 via IFTTT

[kadiay]

Săptămâna trecută am avut 2 ore de sală, am făcut 67707 de pași, în total 45,2 km. Adică în medie, pe zi am făcut 9672 de pași pentru cca 6.5 km zilnici. Per total, cred c-a fost una dintre cele mai puțin „lucrative” săptămâni din vara asta, dar cum spuneam într-un comentariu zilele trecute, nu prea a depins de mine. Sper ca săptămâna asta să mă revanșez.

kilometri parcurși zilnic în ultima lună (evident, aplicația mea calculează doar autopasul, nu și ce parcurc cu Masha noastră).

Luni

Am fost cu Masha la spălătorie, ceea ce înseamnă că am făcut mai degrabă cumpărături decât altceva și normal, am poposit într-un restaurant, mai exact în sigurul restaurant cu tentă asiatică care mi-a plăcut din țara asta. Se numește SUMO și este genul ăla de loc care serveste fusion asian adică ceva cu tentă asiatică pentru gusturi europene.  De data asta am încercat Bao Buns, de care habar n-aveam că există, un fel de taco asiatic, extraordinar de bun. A, kilometraj: 5,5 km și 8851 de pași.

  Marți

Ca de obicei, zi de HIIT – High Intensity Interval Training – la Barrys Bootcamp, adică „leg day”, ceea ce înseamnă că nu trebuie să-mi fac griji pentru numărul de pași. Îi „plătesc” cu vârf și îndesat. În rest, 8.3 km și 11189 pași. Seara am făcut un pui pe sare, rapid și o salată de roșii.

  Miercuri

Miercuri am avut o zi agitată în lab și am ajuns târziu acasă, așa că am atins doar 5 km și 8171 pași. Seara am făcut niște paste cu un fel de chiflă de ciuperci și sos de roșii.

Joi

Din nou zi de HIIT la Barrys Bootcamp, adică „core day”, cu exerciții care visează mai ales abdomenul și mijlocul. Spre surpriza mea am simțit că, în sfârșit, fac unele exerciții cu ușurință. La greutăți am evoluat spre ganterele de 15 pounds (cam 6,8 kg). Seara, lipie cu pui și porumb. Și, 9.4 km / 12877 pași – una dintre cele mai bune zile ale săptămânii.

  Vineri – Sâmbătă

Vineri și sâmbătă n-am fost deloc în formă, din motive obiective, așa că mai mult am zăcut decât altceva. Cinele au reflectat acest lucru: pizza pentru vineri (comercială, eu doar am pus-o în cuptor) și ardei umpluți, la care am participat doar cu sfaturi 🙂

   Duminică

Mi-am meritat tarta cu iaurt pentru că am mers prin oraș, la vizitat un cartier nou, mai excat o casă pusă la vânzare ca să ne inspirăm de diferite detalii, cu ar fi niște jaluzele exteriore de care îmi doream eu și pe care le-am văzut pentru prima dată în Bergen, plus o garderobă (de fapt o cameră mică transformată în dulap) care s-a dovedit a fi de la Ikea și văzută de aproape nici nu mai părea prea grozavă. Prânzul a fost pe fugă: roșii cu ochiuri în tigaie, peste o salată în farfurie, iar seara creveți în sos de roșii.

  N-am zis nimic de mic-dejun și nici de prânzul din timpul săptămânii pentru că este de obicei rutină: dimineața o cafea cu o felie de pâine / lipie / chiflă mică (40g) cu cremă de brânză și o lingură de gem (cu conținut redus de zahăr). Prâzul este fie o porție din cina zilei trecute dacă se poate, sau o felie de pâine cu 50g de șuncă (de pui sau curcan) sau 50g de brânză (feta, cașcaval sau brunost – specialitate locală), cu un iart sau fruct.

În concluzie, trei zile din 7 am fost ca la carte, cu valori similare, ca medie, între slujbă și week-end.

Pentru măsurarea activității zilnice folosesc Apple Watch Sport, pentru greutate și grafice folosesc Health Mate App and Health App.

  Jurnal de fitness (săptămâna 33/2017) Săptămâna trecută am avut 2 ore de sală, am făcut 67707 de pași, în total 45,2 km.