#carolina nichitenco

[mesagerulneamt]

Într-o zi cu puțin soare și temperaturi cu minus – tablou autentic de iarnă – la Școala nr. 2 din Piatra Neamț, o mână de băieți de gimnazială băteau mingea în curte, pe betonul parțial acoperit de gheață.

La o miuță, pe gheață…

În jurul lor, nu era nici țipenie de profesor de sport. Lucru semnalat, de altfel, de un cititor al ziarului nostru, care a considerat că situația este cumva atipică pentru o școală în care, zilnic, sunt dați în grija profesorilor aproximativ 1.200 de elevi. În urmă cu vreo 20 de ani, condițiile în care se făceau orele de sport – pe ger, ploaie sau orice altfel de vreme, numai de ieșit din casă nu – erau după același tipar. O simplă minge era suficientă pentru satisfacția unor elevi amorțiți, care și-ar fi dorit cu orice preț să iasă în curtea școlii pentru a-și ”desțeleni” oasele.

* Badminton pe holurile școlii

Așadar, avem în față una dintre cele mai mari școli din județ, cu un istoric bogat și un prezent care nu pune probleme financiare în ce înseamnă încadrarea în buget. Ca să nu ne rezumăm doar la o secvență din desfășurarea unei ore de sport, am luat legătura cu conducerea școlii, pentru a afla ce și cum se petrece acolo, din punct de vedere al activității sportive școlare. Firul poveștii captează atenția prin prisma faptului că școala nu e un exemplu unic în tabloul general al școlilor din Neamț. Totuși, ea arată că evoluția la capitolul ”dotări necesare pentru desfășurarea unei ore de sport în condiții decente” lasă mult de dorit. Dar chiar mult. Fără teamă de a greși, se poate spune că e chiar involuție, nici măcar stagnare.

Practic, în tot timpul când copiii nu pot fi scoși la mișcare în curtea școlii, sportul este… adaptat între pereții clădirii. O spune proaspătul director al școlii (cu ștate mai vechi în funcția de adjunct), Constantin Ciprian Neța, care consideră că lipsa unei săli de sport, la talia unei școli precum cea pe care o diriguiește, reprezintă un semnal de alarmă.

Așadar, adaptarea constă în exerciții de gimnastică, șah în sălile de cursuri sau predarea de noțiuni teoretice. Sala de gimnastică există și are cam 80 de metri pătrați. Prea puțini pentru ca Inspectoratul Școlar să o țină în evidențe. De altfel, toate sălile de sport sub 100 de metri nu sunt ”demne” de a fi pomenite. Și nu sunt puține la număr de acest gen.

This slideshow requires JavaScript.

Exemple negative, cu școli din buricul orașelor, care, de-a lungul istoriei lor, nu s-au învrednicit să pună pe picioare o sală de sport sunt cu duiumul, în Neamț. În contrast, unele școli de la țară au săli de sport care ajung și până la 1.850 de metri pătrați – a se vedea sala de sport a Școlii Gimnaziale din Hangu. Cum spuneam, Școala Gimnazială nr. 2 are o sală de gimnastică numai bună de stretching și alte mișcări menite să pună sângele în mișcare. Sala o împart 4 profesori de sport, care se dau peste cap pentru a nu se întâlni toți în același timp în fața ușii, care dă în încăperea prea mică pentru a adăposti copiii de la 4 clase. Totuși, încăperea este suficient de mare pentru a găzdui (cu chiria aferentă) și câte un club de arte marțiale ce activează în afara orelor de curs, contra cost, pentru elevii dornici să învețe mișcări noi și pentru bunăstarea fondurilor proprii ale școlii. La o astfel de sală, reprezentanții școlii au găsit încă o soluție de avarie pentru sezonul rece. Înainte de a intra în sala de gimnastică, o altă ”sală” de sport a fost amenajată în holul clădirii, unde se joacă foarte bine… badminton. În timp ce, la nevoie, alți copiii pot fi urmăriți de profesorul de sport cât timp bat mingea în curtea școlii.

* Intenții, direcții, studii și marcarea unui teren

Deși Școala nr. 2 nu e una care să-și pună problema salariilor pentru profesori și nici nu duce lipsă de ”mână de lucru”, în ce privește sala de sport proiectele nu s-au lipit de ea. Directorul Neța spune că școala nu a făcut vreun proiect în acest sens, iar o încercare a Primăriei de a obține fonduri pentru ridicarea uneia, prin Compania Națională de Investiții, a eșuat. Tot ceea ce are acum școala – și nu este de neglijat – este terenul pe care ar putea fi amplasată o sală de sport.

Loc bun pentru sala de sport

Tot Primăria, așa cum explică directorul școlii, este cea care, la ultima întâlnire cu directorii de școli, și-a exprimat intenția de a rezolva problema sălii de sport de la această școală. Am fost asigurați de toată implicarea și disponibilitatea reprezentanților Primăriei (1) și ai Consiliului Local (3): Carolina Nichitenco, Valentin Ciobanu, Cristian Tihenea și Cătălin Misăilă. Declarativă, măcar, fiindcă faptic e mai greu.

Școala nr. 2, la fel ca multe altele din județ, este locul unde, de-a lungul timpului și de-a latul politico-administrativului, s-au împletit multe idei, intenții și sporadice demersuri. Unele s-au stins în fază incipientă, altele un pic mai târziu, în fașă. Sunt aproximativ 130 de școli cu personalitate juridică, iar din ele numai 54 au săli de sport care depășesc suta de metri pătrați și ar putea – atenție, nu înseamnă că și fac asta – intra în atenția ISJ Neamț. Datele sunt în măsură să producă suspine și regrete după cele 400 de școli ridicate în guvernarea Năstase, chiar dacă și acea măsură a fost criticată. De atunci, adică de mai bine de 10 ani, în Neamț nu prea au mai fost săli de sport date la cheie.

În tot acest timp, pentru mulți elevi, adevăratele ore de sport încep abia când răsare colțul ierbii și când betoanele ies de sub ghețuri, lăsând să se vadă marcajul terenurilor pe care pot zburda în voie sub atenta privire și rigoare a profesorilor de educație fizică și sport.

Marian TEODOROF

Ora de iarnă și ”metamorfoza” sportului în școli Într-o zi cu puțin soare și temperaturi cu minus - tablou autentic de iarnă - la Școala nr.