-Sunt tare curios cum va fi cartea prietenei tale.
-Si eu.
-Crezi....crezi ca mi-o va imprumuta si mie?Chiar mi-as dori sa o citesc.
-Stai linistit,o sa vorbesc cu ea cand ajung acasa si o sa iti zic.Sunt sigura ca va fi de acord,ii place sa descopere oameni care au aceasi pasiune pentru carti ca ea.
-Sper.O sa astept raspunsul tau,dar si parerea ta despre carte.
-Nu o sa astepti prea mult,cred ca o voi citi foarte repede.
-Am observat ca mereu citesti repede ceea ce iti place.
In acel moment mi-a aparut pe chip un zambet larg.
-Ma bucur ca zambesti.Stii?Ar trebui sa o faci mai des,iti lumineaza chipul,dar mai ales ochii.
-Ma cunosti de putin timp si totusi reusesti sa ma faci sa zambesc foarte des.In plus observi multe lucruri pe care ceilalti nu le vad.Cum faci asta?
A inceput sa rada.
-Talent pur.
-Mai ai si alte talente pure ascunse de care nu stiu?
Cand a auzit ce l-am intrebat,pe buze i s-a asternut un zambet larg care i se citea si in ochi,era un zambet sincer,din toata inima.
-Nu stiu,poate ca inca nu le-am descoperit.
-Deja mi-e frica.
-Se pare ca stii cum sa ma faci sa rad.
-A da?Si de ce crezi asta?
-Doar o presimtire.Dar un lucru il stiu sigur,ma simt in largul meu cand sunt cu tine.
-Te ascult.Dezvolta.
-Pai avem atatea lucruri in comun si esti diferita de alte fete.Ele s-ar supara si ar face urat daca le-as lua peste picior asa cum fac cu tine,cred ca nu ar mai vorbi cu mine.In schimb,tu esti altfel,imi raspunzi cu aceeasi moneda,la asta nu m-as fi asteptat.
-Iar eu nu ma asteptam sa zici asta.Nu am nimic cu tine,atata timp cat nu vorbesti urat sau injuri in preajma mea,totul va fi bine.
-O sa fie greu,eu mereu vorbesc urat,din 10 cuvinte,7 sigur sunt injuraturi.
Am inceput sa rad.
-Succes amice,o sa ai nevoie.
-Nu e amuzant.
-Acum nu,dar o sa fie.
-O sa te distrezi pe seama mea,nu-i asa?
-Nici nu ai idee,dragule,nici nu ai idee.
-Macar vei rade,iar asta e de ajuns pentru mine.
In clipa aceea a sosit autobuzul.Ma simteam usurata ca nu mai trebuia sa vorbesc cu el.Nu ma intelegeti gresit,ador sa vorbesc cu el despre orice,dar uneori reuseste sa ma lase fara cuvinte si nu am nici cea mai mica idee cum as putea sa continui conversatia.Si totusi,atunci nu eram indragostita de el.
-Se pare ca trebuie sa plec.Ne vedem maine.
-Sa ai mare grija de tine,dragă.
-Asa am sa fac.Si tu la fel.
Nici nu am ajuns bine acasa si deja telefonul meu a inceput sa vibreze pe birou.
Am inceput sa ma gandesc cine e atat de nebun sa trimita atatea mesaje.Cand am luat telefonul sa vad de la cine sunt am ramas socata.Era el.
"Cred ca glumesti."
"Buna si tie!Nu,nu glumesc.Nu te asteptai sa-ti trimit mesaje?"
"Nu,chiar nu ma asteptam.Abia daca a trecut o ora.Tu nu ai ce face?"
"Normal ca am ce face."
"Nu se vede."
"Ahh,deci trebuie sa iti trimit mai multe mesaje ca sa te prinzi?"
"Nu,multumesc,am prins ideea."
"Voiam sa ma asigur ca ai ajuns cu bine acasa."
"Dragut din partea ta,chiar iti apreciez grija fata de mine si efortul.Tu esti bine?"
"Cat se poate de bine.Nici ca se poate altfel."
"Ma bucur sa aud asta."
"Ai vorbit cu prietena ta?"
"Da,i-am dat mesaj cand am urcat in autobuz.Iti imprumuta cartea cu mare drag"
"Serios?"
"Da,dar te rog ai mare grija de ea."
"Jur ca voi avea mare,mare grija.Nu va avea niciun colt indoit pe tura mea."
"Grozav."
"Ai mai reusit sa citesti ceva din ea?"
"Da,jumatate."
"Siiiii?Cum este?"
"Asta prietene trebuie sa descoperi singur"
"Nu vrei sa imi spui?"
"Ti-as spune,dar dupa va trebui sa te omor"
"Macar voi muri fericit"
"Uite cum facem.Daca ma apuc acum de ea,iti promit ca voi incerca sa o termin pana diseara,iar maine ti-o aduc sa o citesti ca sa nu mai mori de curiozitate...nu vreau sa te am pe constiinta."
"Promiti?"
"Asa am zis,nu?"
"Atunci te las sa citesti si ne auzim mai tarziu."
"Ok.Iti voi zice daca o termin."
"Lectura placuta."
"Multumesc!Te pup."
"Pup si eu."
V-am zis eu ca aceea carte e geniala.Chiar am terminat-o im acea seara.Cand am vazut pentru prima data titlul,m-am gandit la distanta dintre personajele principale,cand de fapt era vorba despre diferenta dintre ei,de starea lor materiala.Dupa ce am citit si ultima pagina,am luat telefonul sa ii dau mesaj...prima data am ezitat,deoarece era prea tarziu ,dar am zis ca macar il va vedea de dimineata cand se va trezi,asa ca i-am scris.
"Iarta-ma ca iti dau mesaj la ora asta.Probabil ai adormit.Voiam sa te anunt ca am terminat cartea si ca e absolut geniala.Sper ca iti va placea."
"Stiam eu ca vei reusi.Nu m-am indoit nicio clipa de asta."
"Inca esti treaz la ora asta?Esti cumva un liliac?Sau poate o bufnita?"
"Nu.In mod normal as fi dormit la ora asta."
"Dar?"
"De unde stii ca urma sa zic asta?"
"Talent pur,baiete."
"Foarte amuzant,doar eu am asa ceva."
"Raule!"
"De mic."
"Stiam.Acum poti sa iti continui ideea de mai devreme?"
"Ah,da.HEI!Tu imi distragi atentia de la subiect."
"Iar incepem.Te rog termina ce aveai de zis.E foarte tarziu si trebuie sa ne odihnim pentru maine."
"Bine.Unde am ramas?A,da.In mod obisnui dormeam,dar asteptam sa mi dai mesaj."
"Esti nebun?Ai stat treaz atata timp?Daca nu iti dadeam mesaj ramaneai treaz toata noaptea?"
"Nu.Ti-as fi dat eu mesaj,in care sa-ti urez somn usor si ca ne vedem la scoala,iar daca nu imi raspundeai,atunci stiam ca dormi si asa ma duceam si eu in pat sa fac la fel."
"Trebuie sa recunosc ca esti nebun,dar esti simpatic."
"Da?"
"Da,da,da."
"Ma bucur ca ma consideri simpatic"
"Sa nu ti se urce la cap,amice."
"Nu,nu."
"Acum,daca nu te superi,o sa ma duc sa dorm."
"Noapte buna si somnic usor.Ne vedem maine.Te puup."
"Somn usor si tie,nebunule.Te pup!"
Ce sa zic?A reusit din nou sa ma faca sa zambesc.A fost un gest frumos ceea ce a facut,dar totusi,m-am simtit vinovata ca a ramas treaz atat de mult.Chiar e un baiat dragut,nu-i asa?El nu te abureste cu vorbe,ci iti demonstreaza.Asta am apreciat din prima clipa in care l-am cunoscut.
1 note
·
View note
Prins intre doua lumi, cu nervii la pamant si capu-n nori,
Aripile-mi zbat zadarnic si-n juru gleznei am doua sfori..
Poti muri sufocat de iubire, de griji sau doar de-o sfoara
Poti trai cu iubita, parintii sau singur ca bufnita-n moara.
Finalul poate veni chiar acum si te lasa fara cuvinte,
Iar inceputul, niciodata daca te rezumi la ganduri marunte..
Lasa-ma sa zac in tacere, invelit bine in pamant,
Sa-mi odihnesc sufletul ce se foieste-n mormant,
Dac-as putea l-as elibera pentru eternitate,
Dar am o sentinta grea si mainile impleticite..
2 notes
·
View notes