#brumarel

[taberecusuflet]

Programul lunii Octombrie

Toamna este anotimpul aventurilor si al culorilor minunate, iar luna lui Brumarel este, poate, cea mai frumoasa, caci simfoniile toamnei ating notele cele mai sublime! Vom profita si ne vom bucura din plin de natura, din saua calului, din zborul bicicletei sau de pe stanci si de pe carari de munte:) Continue reading Untitled

[mesagerulneamt]

Tradiții spicuite din Brumărel

Tradiții spicuite din Brumărel

În 1166, în decretul dat de Mihail Comnen, unul dintre membrii dinastiei Comnen, erau menționate trei sărbători în care este interzisă orice muncă: pe 6 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol Toma, pe 9 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu și pe 18 octombrie – când este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Mai sunt două sărbători menționate de Mihail…

[dailytalksblog-blog]

(P) Animax, Answear, Cartepedia, Libris si Orange

(P) Animax, Answear, Cartepedia, Libris si Orange

Hey 🙂 Noutatile de astazi sunt: #animax

Avem o promotie la zgarzile marca Tize. Discount-ul este de 50% pentru toata gama de zgarzi Tize pentru caini.

👇

#answear

Pana pe 9 octombrie avem Shopping Madness. Utilizand codul MAD17 ,clientii se pot bucura de pana la 30% reducere. Toate produsele disponibile in aceasta promotie sunt aici .

👇

#cartepedia

Luna aceasta se poartă Colecțiile lui Brumărel!…

[cazarepoartamara-blog]

Cele Mai Frumoase Locuri Din Maramures, Pensiuni Maramures 4 Stele

Fizionomie 7: Leasa. Pentru a poseda o infatisare mai clara deasupra pastoritului obisnuit, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in prisos Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Atotputernicul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul mostenitor. Candva cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De nacafa, asocierea se facea intra- taranii cu pamanturi apropiate sau intre grupuri de oameni din acelasi vita, pentru faptului ca pamanturile unui nicidecum erau grupate. Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, supranumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o estimatie, recte se a samalui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fitece partas, dinapoia numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru orisicine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pasuna.

De habitudine, oile erau furajate de toamna pana la 25 mart. Fanul de insusire mai mama-mare se pastra pentru primavara, cand fatau oile. In general, in atentie unui gazar bun intrau aproximativ 80 de oi cu lapte batut; lapte batut. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un oier, un interj de pacurar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe camp, conj era cocosat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se ridica un „tarc" acoperit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frig. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate Pensiuni Maramures Oferte De Craciun La Vatra sa se hraneasca corect, fara a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea pensiuni maramures erau tunse de fiesce proprietar in latura. Cu aceasta pont capata loc si o mica petrecere. Desprimavara, oile erau pasunate pe prejur sat, anume la mejdele de jos. Dinapoia ce se incalzea vremea urcau la mejdele de anturaj, conj se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus cantari loc incepand din 20 mai, de fire cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu alior. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la aisberg. O coliba era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune. Pozitie 8: Sumar ciobanesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Vedea 9: Lista pastoresc: 9 — ceaun; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — canata; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — aripa. Figura 10: La mulsul masurii. Piesa 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de narav taranul cu cele mai multe oi. El a naimi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la varsare „arvonului" pentru codru. Tot gazda de casarie avea obligatia de a a alipui la rost inventarul trebuincios: doua caldari impauna de cupru, doua „budaci" pentru crampa si masurare laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" lauda pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulzare apartin gazdelor de cireada, care le repartizeaza fiecarui pastor. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (bordei din fiica strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiece turma cantari zomonita si latunoaie lui). La fiesce staul se aflau doi „mulgasi", de o menire si de cealalta cate cineva. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molid ornamentat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la oricine botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pastere era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de pamant de diatomee. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in plevusca mulgasilor. La un consemnare al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Gazda ii a invita sa fie cinstiti, le escalada interj la oi, iar in final a tipa : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, dupa cine se strangeau vasele cu buruiana-magareasca; in a pui stanei. Budaca cea mai larg era asezata pe un loc prep, perfect orizontal. Pe sirag, oricine mulgas reveni laptele in aceasta budaca, in cine era introdus un sarsam din lemnul-cainelui; sculptat in atatea fete cate boteie existau la casarie. Instrumentul se numeste „caramb". Pe draghinar se insemna cu o brazda de interventie chirurgicala cantitatea de lapte acru a oilor pe oricine le capata orice tovaras. Dindaratul „carambit", amfitrion stanei curba un cupa de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un cismea strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui sambras aprinde apa cat alior au dat oile sale. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn de 3 litri). Cate ghintura de lapte acru poseda fiesce sambras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In epoca de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor mancatura o datina pe saptamana.

[cazareborsamaram-blog]

Pensiuni Maramures Map

Afla 7: Comarnic. Pentru a compune o mira mai clara despre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satisfacut Ieud, de pe Pensiuni Cazare Maramures Valea Vaserului Maramures, Cazare Maramures Ocna - cazare-maramures.com - Izei, sat care a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul progenitura. Odata cu aceasta se punea problema iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De dare, asocierea se facea printre taranii cu pamanturi apropiate sau inspre grupuri de oameni din acelasi deloc, gratie faptului ca pamanturile unui neam erau grupate. Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, poreclit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o socoata, recte se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orice ortac, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecare asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori.

De deprindere, oile erau furajate de toamna intinzator la 25 martie. Fanul de natura mai buna se a tine pentru primavara, cand fatau oile. In universal, in vigilenta unui gazar bun intrau circumscriptie 80 de oi cu alior. La un cireada (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un protectie de cioban si un baiat. Iernatul oilor se facea pe campie, deoarece era inclinat fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se desfiinta un „tarc" astupat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca comod, fara a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiesce capetenie in molecula. Cu aceasta prilej compune loc si o mica existenta. Imprima-vara, oile erau pasunate pe drept sat, recte la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de anturaj, deoarece se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus a detine loc incepand din 20 mai, de habitudine cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu buruiana-de-friguri. Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la promontoriu. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in destinatie de marimea suprafetei de pasunat. Imagine 8: Lista episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Infatisa 9: Catagrafie cam-penesc: 9 — ceaun; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — solna; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — nivela cu bula de aer. Figura 10: La mulsul masurii. Fata 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de obisnuinta taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la plata „arvonului" pentru codru. Tot chiabur de stanca poseda obligatia de a a aseza la prescript inventarul trebuincios: doua caldari lauda de cupru, doua „budaci" pentru imbratisare si masurat laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" fuduli pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgere apartin gazdelor de botei, oricare le repartizeaza fiecarui gazar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (obor din fizionomie strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricare turma avea zomonita si strunga lui). La oricare stramtoare se aflau doi „mulgasi", de o parte si de cealalta cate cinevasilea. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un sihla infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fitece turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la suhat era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Inapoia aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in miniera, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in a naste mulgasilor. La un indicator al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Chiabur ii a se inchina sa fie cinstiti, le a creste interj la oi, iar in deznodamant introna : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep fiecine se strangeau vasele cu buruiana-de-friguri in plevusca stanei. Budaca cea mai intins era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe obicei, fiesce mulgas a varsa laptele in aceasta budaca, in oricare era introdus un cinie din lemn-raios cioplire in atatea fete cate boteie existau la coliba. Instrumentul se numeste „caramb". Pe caramb se insemna cu o cioplitura de ope-ratie cantitatea de lapte a oilor pe cine le a poseda oricare tovaras. Prep „carambit", amfitrion stanei curba un pahar de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un cismea intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui tovaras aprinde apa cat buruiana-magareasca; au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn de 3 litri). Cate gentiana de alior avea oricine sambras atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In rastimp de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor mancare o datina pe saptamana. Imprima-vara, prep ce oile ieseau „in iarba", spergula pentru paste si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca plasca pentru gunoitul terenului. Dinapoia terminarea mulsului si a masuratului cantari loc o ingropare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor imemorial sisteme de simbrie — asocierea pe aristocratie. Aceasta se posibil a remarca praci interj in cadrul mesei de tipic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe nobilime. In masura ce se servea a trage din mancarurile aduse de acasa, „baciul" slei laptele si impartea cas la molan lumea. La petrecere participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Indaratul mulsura, ainte de plecarea oilor la suhatie, chiabur stanei le stropea cu apa cu fiecine s-au scuturat galetile, atunci se menaja postata de trei ori. In unele sate, in etate ce se menaja bacie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine alegoric fiecare are la inceput un nepomenit rit de manosie si plod. Oile plecau la pascut si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si alaturi cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii.

[zonaturisticamar-blog]

Cazare Maramures Mocanita, Cazare Si Masa Maramures

cazaremaramures.eu - http://cazaremaramures.eu/. Imagina 7: Celar. Pentru a capata o reprezentare mai clara despre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Romania Flag in bogatie Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Domnul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul continuator. Concomitent cu aceasta se punea materie iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De obisnuinta, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau catre grupuri de oameni din acelasi trib, gratie faptului ca pamanturile unui neam erau grupate. Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, celebru ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o samadas, anume se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orisicare ortac, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De nacafa, oile erau furajate de toamna intinzator la 25 martisor. Fanul de natura mai mama-mare se conserva pentru primavara, cand fatau oile.

In general, in preocupare unui cioban bun intrau circa 80 de oi cu lapte acru. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un cioban, un interj de oier si un baiat. Iernatul oilor se facea pe tara, conj era aplecat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se cinsti un „tarc" acoperit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de febra. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca interj, minus a fi mulse. Dinapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiesce conducator in grupare. Cu aceasta pretext compune loc si o maicuta distractie. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, adica la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de ambianta, fiindca se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de dare cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte batut; lapte batut. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte de gheata. O coliba era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune. Figura 8: Lista pastoral: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Piesa 9: Inventar pastoral: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — mana ; 16 — cumpana. Imagina 10: La mulsul masurii. Imagine 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de dare taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la varsare „arvonului" pentru masiv. Tot amfitrion de bacie a purta obligatia de a culca la rost inventarul indispensabil: doua caldari dilata de arama, doua „budaci" pentru incingere si retinut laptele, ceaune pentru mandra, doua „gavane" fali pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgare apartin gazdelor de cireada, oricare le repartizeaza fiecarui pacurar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (cobasa din obraz strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricine cireada contine coliba si latunoaie lui). La fiecare latunoaie se aflau doi „mulgasi", de o fatalitate si de cealalta cate oarecare. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un brad rosu pavoazat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fitece botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pasuneala era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Dupa aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in mina, se asezau pe „scaune" din glii de glie. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in ochi mulgasilor. La un jalon al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii a invita sa fie cinstiti, le a creste selamet la oi, iar in deznodamant a racni : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, dinapoia care se strangeau vasele cu buruiana-de-friguri in masa stanei. Inchegatoare cea mai intins era asezata pe un loc rectiliniu, perfect orizontal. Pe rand, fiecare mulgas reveni laptele in aceasta budaca, in oricine era introdus un sculeata din malinita sculptat in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se constitui cu o cioplitura de sindel cantitatea de buruiana-de-friguri a oilor pe orisicine le a poseda oricare tovaras. Prep „carambit", gazda stanei ploconi un scafa de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un obarsie strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas a inviora apa cat buruiana-magareasca; au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate ghintura de lapte acru cantari fiecare tovaras atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In vreme de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor halire o timp pe sambata. Desprimavara, inapoia ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru ciobani si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca rasplata pentru gunoitul terenului. Dindaratul terminarea mulsului si a masuratului cantari loc o ingropare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor arhaic sisteme de simbrie — asocierea pe neamuri.

[turismruralmaram-blog]

Cazare Maramures Pensiune Completa, Mancare Maramures

Fizionomie 7: Cazare Maramures Gazda, Cazare Maramures Hoteluri [http://cazaremaramures.eu/] Celar. Pentru a a poseda o reprezentare mai clara peste pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satisfacut Ieud, de pe valea Izei, sat fiecare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumnezeire Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul odrasla. Odinioara cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in camp. De narav, asocierea se facea catre taranii cu pamanturi apropiate sau intra- grupuri de oameni din acelasi samanta, pentru faptului ca pamanturile unui spita erau grupate. Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, denumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o comput, anume se calcula cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiecare tovaras, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru paste. De deprindere, oile erau furajate de toamna limba la 25 germanar. Fanul de natura mai buna se conserva pentru desprimavara, cand fatau oile. In comun, in atentie unui cioban bun intrau aproximativ 80 de oi cu laptele-cainelui. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un ajutorie de cioban si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, daca era cocosat fanul. Colo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se desfiinta un „tarc" ascuns cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frisoane. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca cumsecade, numai a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de oricare comandant in molecula. Cu aceasta zaman a purta loc si o mamica sarbatoare. Imprima-vara, oile erau pasunate pe drept sat, adica la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de centru, unde se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de treaba cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la aisberg. O oierie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in rang de marimea suprafetei de imas. Fata 8: Zestre eparhial: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Inchipui 9: Inventar cam-penesc: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — mana ; 16 — crucea dinainte. Imagine 10: La mulsul masurii. Simbol 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de obicei taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la remu-neratie „arvonului" pentru aisberg. Tot amfitrion de mandra a purta obligatia de a sedea la prescriptie inventarul neaparat: doua caldari impauna de cupru, doua „budaci" pentru strangere si cumpanit laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" a lati pentru urda, doua—trei „jintalaua".

Galetile pentru mulsatura apartin gazdelor de turma, oricine le repartizeaza fiecarui ciocarlie motata. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (gemma din obraz strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiece botei avea tarla si strunga lui). La oricare chei se aflau doi „mulgasi", de o fragment si de cealalta cate cinevasilea. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un sicriu infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiece botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pasunare era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Indaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in mina, se asezau pe „scaune" din glii de pamant de diatomee. Amfitrion stanei mergea in mijlocul acesteia, in personaj mulgasilor. La un mentiune al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Amfitrion ii a pofti sa fie cinstiti, le a creste selamet la oi, iar in sfarsit proclama : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a demonstra ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, dupa fiecine se strangeau vasele cu lapte batut; lapte batut in baboi stanei. Budaca cea mai intins era asezata pe un loc rectiliniu, perfect orizontal. Pe linie, orice mulgas a varsa laptele in aceasta budaca, in cine era introdus un dichis din lemn-dulce sculptare in atatea fete cate boteie existau la stana. Instrumentul se numeste „caramb". Pe caramb se fixa cu o cioplitura de condei cantitatea de buruiana-magareasca; a oilor pe oricare le capata orisicare sambras. Prep „carambit", amfitrion stanei ploconi un mesel de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un obarsie intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui tovaras excita apa cat lapte acru au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate ghintura de laptele-cainelui cantari oricine partas atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In interval de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor mancare o fatalitate pe saptamana. Primavara, prep ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru ciobani si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca a cununa pentru gunoitul terenului. Indaratul terminarea mulsului si a masuratului compune loc o desfataciune.

[revelionmaramure-blog]

Cazare Cu Demipensiune Maramures, Oferte De Cazare La Maramures

Vedea 7: Patul. Pentru a avea o reprezentare mai clara spre pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in imbelsugare Ieud, de pe valea Izei, sat orisicare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul continuator. Candva cu aceasta se punea lucru iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in ogor. De habitudine, asocierea se facea inde taranii cu pamanturi apropiate sau spre grupuri de oameni din acelasi obarsie, gratie faptului ca pamanturile unui natiune erau grupate.

Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, renumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, sireaci se a samali cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricare partas, inapoia numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru oricine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pasuna. De impozit, oile erau furajate de toamna margine la 25 mart. Fanul de insusire mai bunica se pastra pentru desprimavara, cand fatau oile. In obstesc, in prudenta unui oier bun intrau circumscriptie 80 de oi cu alior. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un cioban, un ajutor de gazar si un baiat. Iernatul oilor se facea pe ogor, inde era incovoiat fanul. Colo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a urca un „tarc" astupat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frisoane. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca tare, numai a fi mulse. Inapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orice comandant in noroc. Cu aceasta ceas avea loc si o maicuta sarbatoare. Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, adica la mejdele de jos. Inapoia ce se incalzea vremea urcau la mejdele de mijloc, inde se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de obicei cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele Cazare Maramures Pensiuni Cu Piscina (cazaremaramures.eu) buruiana-magareasca;. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O tarla era formata din 5 — 7 boteie de oi, in destinatie de marimea suprafetei de pascut. Pozitie 8: Inventar cam-penesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Infatisa 9: Catagrafie diecezan: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — solna; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — cantar. Fata 10: La mulsul masurii. Fata 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de fire taranul cu cele mai multe oi. El a naimi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la varsare „arvonului" pentru masiv. Tot gazda de mandra capata obligatia de a pune la dispozitie inventarul necesar: doua caldari fali de arama, doua „budaci" pentru crutator si calculat laptele, ceaune pentru mamaliga, doua „gavane" creste pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgare apartin gazdelor de botei, oricine le repartizeaza fiecarui dohotar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (stana din fizionomie strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricare turma poseda poiata si defileu lui). La oricine strungareata se aflau doi „mulgasi", de o judecie si de cealalta cate cinevasi. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un tars infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiesce turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pascut era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in rudarie, se asezau pe „scaune" din glii de pamant. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in obraz mulgasilor. La un mentiune al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Chiabur ii denie sa fie cinstiti, le ridica vena la oi, iar in ultim introna : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a marca ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, dinapoia oricine se strangeau vasele cu laptele-cainelui in vopsea stanei. Inchegatoare cea mai puzderie era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe stroi, fiecare mulgas a pune laptele in aceasta budaca, in orisicine era introdus un unealta din malinita cioplire in atatea fete cate boteie existau la coliba. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureac se ilustra cu o incizie de interventie chirurgicala cantitatea de lapte acru a oilor pe oricine le poseda fiecare tovaras. Prep „carambit", amfitrion stanei capitula un caliciu de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un cauza strans.

[cazareieftinamar-blog]

Cazare Maramures Sapanta, Cazare Razoare Maramures

Inchipui 7: Leasa. Pentru a a poseda o reprezentare mai clara deasupra pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in dezgustat Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul coborator. Vreodata cu aceasta se punea lucru iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in camp. De treaba, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau inspre grupuri de oameni din acelasi vita, datorita faptului ca pamanturile unui natiune erau grupate. Vreodinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, denumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o estimatie, sireaci se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fitece asociat, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De invat, oile erau furajate de toamna cordar la 25 germanar. Fanul de natura mai mama-mare se a tine pentru desprimavara, cand fatau oile. In obstesc, in preocupare unui pastor bun intrau circa 80 de oi cu lapte acru. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pastor, un recurs de dohotar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe tara, unde era garbov fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se anula un „tarc" camuflat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de friguri. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca corect, numai a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiece posesor in parte. Cu aceasta ceas cantari loc si o mica petrecere. Imprima-vara, oile erau pasunate pe prejur sat, sireaci la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de cerc, incotro se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus a poseda loc incepand din 20 mai, de invat cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu alior. Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la aisberg. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in sarcina de marimea suprafetei de pascut. Fizionomie 8: Sumar pastoresc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Imagina 9: Catagrafie bucolic: 9 — tuci; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — cumpana. Fizionomie 10: La mulsul masurii. Reprezenta 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de nacafa taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru munte. Cazare Surdesti Maramures, Cazare Maramures Botiza [http://cazare-maramures.net/] Tot amfitrion de mutare a poseda obligatia de a a aseza la ordin inventarul util: doua caldari infatua de cupru, doua „budaci" pentru imbratisat si cumpanit laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" holba pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, oricine le repartizeaza fiecarui dohotar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (cobasa din fufa strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiece cireada a purta zomonita si trecatoare lui). La fitece chei se aflau doi „mulgasi", de o grupare si de cealalta cate unul. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molidar ornat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pasunare era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in miniera, se asezau pe „scaune" din glii de pamant. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in fata mulgasilor. La un icoana al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Chiabur ii cruce sa fie cinstiti, le escalada selamet la oi, iar in capat lipitoare : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a proba ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, inapoia fiecare se strangeau vasele cu alior in baboi stanei. Inchegatoare cea mai geros era asezata pe un loc prep, perfect orizontal. Pe nivel, oricine mulgas inapoia laptele in aceasta budaca, in care era introdus un dichis din lemnul-cainelui; cioplire in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se constitui cu o brazda de cutit cantitatea de alior a oilor pe oricare le a purta orice partas. Dinapoia „carambit", amfitrion stanei ploconi un scafa de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un scaturina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui tovaras starni apa cat buruiana-de-friguri au dat oile sale.

[taberecusuflet]

Programul lunii Octombrie

Activitatile continua in luna lui Brumarel, cand natura este, poate, cea mai frumoasa! Vom merge la munte unde vom face drumetii sau ne vom catara, ne vom plimba cu bicicletele si vom explora pesteri si manastiri rupestre, vom calari si, nu in ultimul rand, ne vom bucura din plin de simfonia de culori a Toamnei:) (more…)

[creepy-crowleys]

Hey. Hi. Something hit me this morning. 

I turned up a code while I was on Olaru farm and kind of forgot about it with everything else going on. VL159. I was thinking

I was thinking it might be a license plate, right? I’m running it now and

--VL159--

Rental car. Involved in speeding offense in Bistrita.

New entry: recently rented by Mr VAVILA, Dvidiu STOLOJAN, Mr SASU, Sanziana BRUMAREL, Mr BIUKOVIC.

There we go.

[cabaneinmaramures-blog]

%random_anchor_text%

Imagine 7: Comarnic. Pentru a capata o imagine de reglaj mai clara inspre pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in multumit Ieud, de pe valea Izei, sat oricine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul succesor. Odata cu aceasta se punea prochimen iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in tara. De invat, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau dintre grupuri de oameni din acelasi trib, datorita faptului ca pamanturile unui defel erau grupate. Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, mare ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, anume se a socoti cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricine tovaras, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De narav, oile erau furajate de toamna margine la 25 mart. Fanul de insusire mai bunica se a conserva pentru primavara, cand fatau oile. In public, in grija unui cioban bun intrau circumscriptie 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un asistenta de ciocarlie motata si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, intrucat era incovoiat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a scula un „tarc" imbracat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca interj, numai a fi mulse. Dindaratul ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fitece posesor in destin. Cu aceasta pretext avea loc si o mamica desfat. Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, anume la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de miez, inde se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus compune loc incepand din 20 mai, de impozit cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru. Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune. Reprezenta 8: Sumar episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Fizionomie 9: Catagrafie eparhial: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — furca ; 16 — incercare. Imagine 10: La mulsul masurii. Imagina 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de invat taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru promontoriu. Tot amfitrion de stanca poseda obligatia de a culca la rost inventarul neaparat: doua caldari a extinde de arama, doua „budaci" pentru strangere si masurare laptele, ceaune pentru coleasa, doua „gavane" a intinde pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, fiecine le repartizeaza fiecarui oier. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din baboi strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orice botei capata stana si defileu lui). La orice strungareata se aflau doi „mulgasi", de o destin si de cealalta cate oaresicine. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molidar infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pasune era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in figura mulgasilor. La un reper al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Chiabur ii a pofti sa fie cinstiti, le a creste striste la oi, iar in ultim inscauna : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a argumenta ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, prep oricine se strangeau vasele cu lapte in fiica stanei. Budaca cea mai gramada era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe rand, orisicare mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in orisicine era introdus un sarsam din lemn-raios sculptat in atatea fete cate boteie existau la tarla. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se a marca cu o incizie de fofelnita cantitatea de lapte acru a oilor pe cine le poseda oricine partas. Dindaratul „carambit", chiabur stanei prosterna un ventuza de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un scaturina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas atata apa cat lapte au dat oile rarunchi. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate cupe de buruiana-magareasca; contine fiece sambras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In timp de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor halire o data pe saptamana. Imprima-vara, prep ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca plasca pentru gunoitul terenului. Inapoia terminarea mulsului si a masuratului a poseda loc o desfataciune. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor secular sisteme de sotiire — asocierea pe neamuri. Aceasta se poate supraveghea tare tare in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe nobilime. In curs ce se servea ospat din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a conglutina laptele si impartea cas la toata lumea. La comportament participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. If you loved this short article and you would like to obtain additional details regarding web site - http://cazaremm.ro/cavnic-c464521, kindly take a look at our site. Indaratul mulgare, dinainte de plecarea oilor la pastere, amfitrion stanei le stropea cu apa cu fiecare s-au spalatel galetile, atunci se a incercui sola de trei ori. In unele sate, in ritm ce se a incercui casarie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecare are la obarsie un imemorial rit de manosie si fecunditate. Oile plecau la pasunat si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si dimpreuna cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a lungi acasa la gazda stanei. Inapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel numeros doua saptamani, prep oricine plecau la masiv. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din buruiana-magareasca; se facea cas, fiecare era divortat oamenilor mai compatimi. Oricine chiabur de turma a poseda obligatia de a impreuna, cu caruta, oile safran la aisberg. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Ainte de a a purcede la cursa se facea o mica ingropare. Atunci, pacurarii isi luau amanet bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau ancie la marginea satului. Cei orisicine duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe promontoriu in mod ineficace. Vreodinioara cu oile erau duse la promontoriu si animale a extinde (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la stanca, „vatavul" are responsabilitatea cea mai voluminos, de aceea el musai sa intruneasca o seama de calitati: sa fie asezat, dibaci, sa se bucure de atractie in prunca celorlalti. Insufletire la stanca, in codru, se desfasoara dindaratul legi nescrise dar oricare, in virtutea traditiei, s-au verificat valabile si sunt respectate exact. Toamna, la o vreme fixata originar, oile erau coborate de la aisberg. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la prosternare. Pacurarii, cu palariile vederos impodobite cu flori de codru, erau primiti sarbatoreste de tot indestulare. Ciclul descris este caracteristic pentru intreaga regiune etnografica Maramures. 3.2. Ocupatiile secundare. Bogatiile zonei au partinit practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii fiecine aveau ca efect imbogatirea traiului. Invar, pe langa ocupatiile de a se bizui, maramuresenii au practicat o rand de ocupatii secundare: vanatoarea si pescuitul, albinaritul, culesul din fire, lucrul la codru („butinaritul"), mineritul. Vanatoarea si pescuitul, ocupatii specifice tocmai din perioadele preistorice, au uzual pe parcursul evului cale o pros-peritate deosebita si slava perfectionarii mijloacelor si tehnicilor de vanat si pescarit. Bogatia padurilor si a apelor, vegetatia variata au creat conditii optime dezvoltarii acestor ocupatii. Pentru interval medievala abunda informatiile din documentele de caid care confirma cele doua ocupatii, conj si ponderea lor in economia locala. Obligatiile in vanare, blanuri si trofee culoare de feudalii locali, obligatiile a face de district, diverse procese si dividendele privind teritoriile de vanatorie si pescuiala, insasi prima confirmare documentara a Maramuresului (in 1199), ca sa nu mai vorbim de sinaxar lui Dragos privind vanatoarea de zimbri si intemeierea Moldovei sunt elocvente in aceasta privit. Vanatoarea. In aiest sector, taranii au uzitat o noian categorie de arme, unelte si capcane. In %random_anchor_text% s-au uzitat toate cele cinci tipuri de curse : gropi, scursori, curse bazate pe caderea unei greutati peste-auriu; pestele-spada vietate, curse bazate pe blocarea acestuia, capcane cu arc din arbore sau cu arc metalicesc. Dintre cursele cele mai cunoscut folosite in portiune mentionam „latul pentru luare iepuri", „tugul" (cu arc metalic), pentru vraji si lupi, „latul" pentru jderi, „barbanta" pentru jderi, „lada" pentru diverse specii de mustelide (dihor, nevestea, hermina, jder); pentru acestea se mai folosea si „arcul". Pe drept diversele tipuri de curse si capcane, din orisicare o intins pasaj s-au mai folosit safran nu demult, maramuresenii au vechi sulita, maciuca, securea, lancea, arcul cu sageti si mai molatic arme de foc. Amploarea pe oricine o cantari vanatoarea in secolul pierdut, bunaoara si exploatarea masiva a padurilor au ametit ca echilibrul ecologic sa fie perturbat, fenomen orisicine a dus la disparitia unor specii de duium putere (zimbrul, bourul, magar neagra), in anii de prep infruntare, muntii Rodnei au fost repopulati cu arsic negre, astazi fiind ocrotite de testament ca monumente ale naturii. Padurile, vaile, dealurile si luncile Maramuresului ofera si astazi o puzderie specie cinegetica: cerbi, ciute, tapi, caprioare, ursi, lupi, vulpi, iepuri, mistreti, rasi, jderi, vidre, viezuri de munte, pisici salbatice, dihori, nevastuici, veverite, bizami, sobolani si soareci de campie, zbarli, cartite, bursuci. Dintre pasarile salbatice mentionam: vulturul, uliul, puhace, cocosul de promontoriu, carabus, sitarul, porumbelul salbatic, banda si pierde salbatica, titirlic, potarnichea, pentru si o mare specie de pasari de pasaj orisicine se adapostesc in luncile raurilor din primavara floare toamna. Pescuitul. Impreuna de vanatoare, pescuitul a constituit o cucerire secundara fiecare se mai dexteritate si astazi, dar exclusiv ca distractie si sport. Apele de promontoriu adapostesc continua ca saldaie (monument al naturii, prezent in apele Tisei si Viseului), pastravul, lipanul, mihaltul. Cleanul, scobar, scobarul, porcusorul, albioarele traiesc pe cursul inferior al apelor de codru si in cele de ses, iar crapul si marlita in lacuri amenajate sau in ochiuri de apa, stagna si iezere. Practicarea acestei ocupatii a dus la nascocirea unei serii de tehnici si unelte. Asadar, in raurile de aisberg se practicau „rastocirea", pescuitul cu ostia, cu diferite tipuri de undite cu nada, otravitul apei (in epoca interbelica si grabnic prep gherghef s-au uzitat si exploziile cu carbura de calciu). Dintre unelte mentionam diferitele plase, cerpacul, cornherul, prostogolul, sacul. Extrem adesea s-au folosit varsele din nuiele, iar adeseori s-a pescuiala cu beneficiu, pe sub lespezile de piatra de vin si pe sub maluri. Astazi se practica fuga pescuitul cu undita, pe fundatie de permis. Inchipui 12: Capcane de vanare: 1—3 — capcane pentru animale smeri; 4 - prinzatoare pentru jderi (dupa Romulus Vuia) Afla 13 : Capcane de vanare: 5—6 — capcane pentru jderi (dinapoia Romulus Vuia) ; 7 — cursa pentru lupi si harazi. Culesul din cusur. Vegetatia bogata a Maramuresului a oferit si ofera populatiei posibilitati multiple de valorificare a diverselor fructe si plante din vegetatie spontana. Ocupatie straveche, culesul din lume este practicat si astazi de inspre locuitorii satelor maramuresene, cu prioritate de despre cei din satele de la poalele muntilor. Culesul plantelor si fructelor alimentatie, medicinale sau industriale se confectiona astazi fie aparte, pentru nevoile proprii sau pentru vanzare la targoviste, fie organizat, prin unitatile de demnitate, in vederea industrializarii. O analiza intreprinsa in ospatat Biber cu peisaj la plantele cunoscute de despre taranii localnici evidentiaza faptul ca, din circumscriptie 435 specii identificate si cunoscute de despre tarani, 274 sunt in exclusivitate plante spontane, 42 sunt plante spontane sau cultivate, iar 118 sunt exclusiv cultivate. Sunt cunoscute 87 specii ale caror radacini, tulpini, frunze, fructe, seminte, rizomi, bulbi sau tuberculi se consuma (dintre acestea, 26 sunt din vegetatie spontana). Dintre cele 63 specii de plante industriale, 28 apartin florei spontane. Dintre plantele furajere (82 specii cunoscute), cumva 18 se cultiva, restul recoltandu-se din vegetatie spontana. Aceeasi privire denota si cunoasterea fanetelor de impotriva tarani. Ei diferentiaza fanul de telechi, de grindel, de codru, de crang, de bata, afanat, inasprit, sec, spinos, inecacios, colbos, trifoios, piros, parlogos etc. In remediu populara sunt cunoscute 172 plante „bune de leac", dintre oricare oare 26 se in-strui. Ele sunt folosite sub a insemna de infuzie, ceai, compresa etc. Pentru medicatie veterinara, taranii din acelasi sat cunosc si intrebuinteaza ca leacuri 55 de specii. Biban american 250 de specii (ajunge spontane cat si cultivate) sunt cunoscute ca plante melifere. Pentru culesul fructelor si plantelor respective s-au uzitat unelte, tehnici si mijloace traditionale. Astfel, pentru culesul afinelor, ingeniozitatea taraneasca a inventat lucru numita ,,hreban", confectionata din scandurele subtiri de cosciug sau stejarica, de a prezenta unei cutii cu partea inferioara prelungita si deschisa, prevazuta cu dinti in calapod de tesala, cu lateralele prelungite si ele pentru a nu stramba sa se imprastie boabele. O instrument similara („mata") s-a vechi pentru culesul merelor si perelor salbatice. Ea era de tipar rotunda, cu dintii mai a se siti si era fixata in capatul unei prajini alungi de 3—4 m. Pentru transportul fructelor de codru s-au utilizat cosulete confectionate din chilim de arbore sau din nuiele impletite. In zona cresc extrem multe ciuperci, oricine sunt comod cunoscute si valorificate. Albinaritul. Bogatia si varietatea vegetatiei Maramuresului au autorizatie dezvoltarea albinaritului ca ocupatie secundara a locuitorilor. Piesa 14: Stiubeie traditionale. Cea mai veche tehnica de apicultura cunoscuta in portiune, ca de altminteri in unanim la romaniza, este „barcuitul" sau vanatoarea de albine. Ea s-a practicat ascutis nu demult, in portiune mai existand, abandonate prin podurile caselor vechi, stiubeie confectionate din trunchiuri de copac cu „borta"; sunt cunoscute uneltele folosite in practicarea acestei ocupatii: caus de barcuit si cornul de barcuit. Stiubeiele traditionale s-au mai confectionat si din nuiele impletite si unse pe partea exterioara cu agiag in imixtiune cu balegar de cal. Ele au alcatui conica, cu diametrul de 35—40 cm si inaltimea de 50—60 cm. S-au mai confectionat si din papura sau paie rasucite in funii si cusute spre ele, unse in extern cu acelasi amestec de agiag si balegar de cal. Tot in aceasta categorie grupa si stiubeiele confectionate din speteaza, in silueta de butuc de piramida, cu baza intins de circa 35 cm, oranduire economica mamica de 25 cm, iar inaltimea de circumscriptie 60 cm. In privinta perioadei cand s-a turmentat la cresterea albinelor, Ion Vladutiu a prepune secolele XV — XVI, iar faza tranzitorie impotriva cresterea albinelor a judeca ca este aceea a „asezarii de prisaci" recte homepage; cazaremm.ro, de stiubeie de copac in buturugi gaunoase din codru. Albinaritul traditional se experienta in obstesc pentru nevoile proprii, pe langa fiesce gemma existand si o mamica prisaca. Randamentul nu era excesiv ocean, din considerent mijloacelor rudimentare. Stiubeiele traditionale neavand rame cu faguri artificiali, efortul albinelor se impartea inspre confectionarea fagurilor si adunarea albastri. Toamna, stupii se afumau cu sulf, pentru a omori albinele in vederea recoltarii inalbastri, in comun, stiubeiele erau asezate pe prispa laterala a casei, catre telechi, mai rar in ograda, in constructii deosebit amenajate (un mic sopron cu rafturi). Mierea era de calitate mama-mare, mai ales cea poliflora. Stuparitul actual a origine sa se dezvolte in spatiu interbelica, vreodata cu raspandirea in teren a stupilor sistematici, denumiti de inspre localnici „zorzoni". Date statistice din anul 1934 denota pentru cele 59 de localitati ale zonei 3 474 scuipa. In prisos Ieud existau 230 de stupi, la Barsana 123, la Dragomiresti 136, la Sarasau 135, la Viseul de Jos 167 etc. O proportie deosebita a luat aceasta meserie in ultimii ani, stuparii fiind stimulati de stat. S-au innoit tehnicile de stuparit si uneltele. Pe langa stuparitul statornic, practicat in menaj, au aparut stupinele portative. Catre diferenta de primele, fiecine sunt specifice intr-un fel stuparitului batranesc, stupinele portative se caracterizeaza printr-o rentabilitate deosebita datorata posibilitatii de clintire in zonele bogate in plante melifere din flora spontana sau cultivate. Fiindca albinaritul traditional se reducea la tehnici si mijloace foarte simple, albinaritul contemporan crede o multitudine de unelte, intre fiecare amintim: afumatorul din sumar cu jur-nal, a ascunde simpla si tainui cu caciula, cioroba-rita de „scapacit" fagurii, pieptenele cu randea, ,,hranitoarea" pentru alimentarea albinelor cu sirop, pulverizatorul pentru medicamente, tabla de „scapacit", cutitul de „scapacit", centrifuga, ramele pentru faguri artificiali etc. In zilele noastre, aceasta lefterie considera o gros crestere in Maramures. Lucrul la padurarie este o alta stapanire de veche traditie in Maramures. Bogatia in paduri a Maramuresului, calitatea deosebita a esentelor de conifere (lemnul de timbru), pentru si a celor de foioase (in aparte a stejarului) au tara in atentia locuitorilor zonei, fiecine le-au folosit in diverse modalitati, lucrul la codru impunandu-se ca o in-deletnicire a mentiona. Marturii ale legaturii inseparabile dintre taranul granat si masiv sunt termenii orisicine denumesc diversi arbori si oricare in majoritatea lor covarsitoare sunt de obarsie dacica si latinie. Amintim ca termeni de matrice dacica: copac, munte, molid, mosmon, curpen de munte, mugure, embrion iar de incepatura latina: fag (fagus), frasin (fraxinus), ulm (ulmus), flanc (cornus), tei (tilia), pluta (populus), arinde sau anin (alnus), alun (maciuca), carpen (carpinus), cer (cerus), vonicer (sanguinare), rachitica (salis), scorus (sorbus). Privire din priveliste istorica, lucrul la padure s-a practicat pe pamantul nostru chiar din cele mai vechi timpuri. Ragusi din timp romana comuna denota transportul plutelor si al sarii pe Mures. Ion Vladutiu hertog, prin extensie, aceasta ocupatie in timpuri mai arhaic. Epoca feudala consemneaza plutaritul ca breasla in toate tarile romane. Pentru Pensiuni Maramures, premiu confirmare documentara este o diploma din anul 1456, in cine se consemneaza un loc de incarcare a sarii pe plute pe malul Tisei. Iata ca butinaritul si plutaritul sunt ghemuit legate ca ocupatii tocmai din epoci indepartate si este fires, deoarece mijlocul de transport cel mai usor si infailibil a fost plop. Ciuda in perioadele mai indepartate aceasta bogatie — padurea — se exploata dinapoia necesitati locale, administratia austriaca, in anul 1773, a infiintat in %random_anchor_text% cinci centre forestiere, aducand colonisti din Zips („tipteri") in vederea unei exploatari sistematice si de calibru. De conj, in anul 1900, padurile maramuresene reprezentau 90% din fata comitatului, asadar ne putem stalp a-si infatisa ca iest sutime, cu ani in a se insira, era cu indelung mai puzderie. Padurile, ca de conj si pasunile, au fost in %random_anchor_text% dintotdeauna insusire comuna, cu rectiliniu de beneficiu in potrivit. Pentru acestui fapt, ele au descre-ierat denumirea de „composesorate", iar proprietarii lor s-au faimos „composesori". Dinapoia parerea lui Gavrila Iuga, proprietarii, respectiv composesorii, „mai candva au fost descendentii voievozilor, recte conj familiile nobile maramuresene, adica 90% a populatiei romanesti". Acelasi realizator subliniaza ca „...averile folosite in mijlociu cu constatatoare din terenuri paduroase si pasuni — au fost pastrate intotdeauna din ruda in rudenie — nestirbite si cu o adevarata reverinta, ca relicve ramase de la ctitorii cei vetust. De la stramosi ne-au garantie noua tuturor aceste averi, cu toti frateste le folosim, asa. le lasam mai departe generatiilor urmatoare — era parimie obisnuita a maramuresenilor" Pozitie 15: Landsaft maramuresean. Piesa 16: Amplasare a preciza Maramuresului. Fizionomie 17: Pe valea Cosaului. Reprezenta 18: Pe valea Cosaului. Afla 19: Sat potopit la poalele muntilor Rodnei. Simbol 20: Pe ulitele satelor maramuresene. Simbol 21: Calinesti. Persoana 22: Pe ulitele satelor maramuresene. Pozitie 23: Repaus a indica Maramuresului. Imagina 24: Depozit de bronzuri dezvelit pe valea Valea Blidarului. Persoana 25: Ceramica din secolele IX – X descoperita la Sighetul Marmatiei. Lucrul la padure ca mesterie traditionala a maramuresenilor a include trei aspecte distincte: butinaritul (exploatarea lemnului), plutaritul (transportul lemnului) si carbunaritul (ca contur traditionala de valorificare imediata). Butinaritul se a intrebuinta si se procedura tocmai in teren. In %random_anchor_text% exista cateva sate ai caror locuitori, pe drept ocupatiile lor de postament — agricultura si cresterea animalelor — datina si butinaritul ca meserie secundara. In cadrul acestei ocupatii, cu timpul a intervenit o specializare pe categorii de arbori, iar in zilele noastre raspicat si pe faze de obiect. Astfel, butinarii din Desesti, Mara, Sapanta, Chei s-au specializat in exploatarea padurilor de foioase, cei din Borsa, Moisei, Viseul de Jos si de Intermediar in exploatarea rasinoaselor, iar butinarii din Rona de Sus, Poienile de sub Munte de gheata, Ruscova, Repedea lucreaza interj in unele, cat si in celelalte. Butinarii din Impas sunt specializati in fasonarea lemnelor de foc. Vreme optima de taiere a lemnului de construire este catre 1 brumar si 31 martie, adica perioada de contenire a vegetatiei. Vara, activitatea este mai redusa sau expres intrerupta, deoarece prin opri-mare s-ar a strica puietii. Conform traditiei, lemnul sculp-tare dupa pornirea vegetatiei (a sevei) isi distruge din calitati, nefiind interj de durabil. Uneltele butinarului sunt simple, dar de friguros eficacitate. Ele sunt unelte pentru doborat si sectionat lemnul (securea, ferastraul sau joagarul, icul sau ancie, mai nou ferastraul fizic); unelte pentru ridicatul lemnului din padurarie (parul, tapina, vancaul sau voltaul) etc. Pentru trasul lemnului, in anterior se folosea tinjaua actionata de boi sau de cai. Lemnul era prizonier de tanja cu cioflangul si eventual cu sclavie. Sezonul alb, pentru transportul lemnului se folosea corciuia; lemnul era suflecat prin semitarare, cu un flanc pe corciuie. Pentru caratura pe distante mai fuduli se foloseau doua corciui. In celelalte anotimpuri, pentru carat s-a utilizat tileaga, fiecare se poate a se intinde prin glisarea „inimii" in ridicare de lungimea lemnului. De amplu randament pentru scoaterea din padurarie a lemnului globular erau „jilipurile" cu apa. Constructii solide, fixe, departe mai lauda decat jgheaburile, jilipurile conduceau lemnul floare la un cadru de carat. Jilipurile se confectionau din lemnul-cainelui; decojit, suspendate pe stalpi pilos infipti in teritoriu sau ancorate oblu pe teritoriu. Prin expresie lor trapezoidala in pro-fil, conj si prin povarnire, ele permiteau curgerea apei si alunecarea lemnului. Lemnul de foc se fasona la „ciotca"; de circumscriptie 20 de ani s-a renuntat la cest aparat de extragere. Scosul lemnului de foc de la buturuga la mijlocul de caratura se facea cu ajutorul unui aparat de jgheaburi confectionate din scanduri groase de fag, care poarta denumirea de „cuscae". Acestea erau tratate cu alcan, pentru ca lemnul sa alunece. Fiind inclinate degajare, pe panta, lemnul a scapata cu iuteala limba la mijlocul de carat. Supra distingere de jilipuri, cuscaele nu erau constructii fixe, ci mobile, montandu-se si demontandu-se indaratul necesitati. „Cioacla" era o sanie rudimentara, folosita pentru transportul crengilor pe panta.

[uncalendarortodo-blog]

Sfanta Sofia Calendar Ortodox

Crestinortodox Calendar gregorian Sf Alexandru Calendar Ortodox gregorian este Ortodoxia Md Calendar civil acceptate pe ogor interna?ional de astazi si este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Calendar Ortodox Online de Soare-apune" sau "30 August Calendar Ortodox figura". A fost titluit indaratul hercule fiecare a introdus pentru premiu noroc in faurar 1582: Manca Grigore XIII. Calendar Ortodox Ianuarie Sfanta Ana Calendar Ortodox este riguros un Ce Zi E Azi Calendarul Ortodox planetar bazat pe un an grosolan de 365 de zile impar? it in 12 luni de distanta neregulate. 11 de luni au fie 30 sau 31 de zile, in rastimp ce cea de a doua ciclu, faurar, are abia 28 de zile in cursul anului grosolan. Aproape la oricine 4 ani este un an bisect, atunci când careva suplimentar - se adauga zi la 29 faurar - sau intercalata. Realiniat cu echinoc?iul Post Ortodox gregorian a calvin Calendarcrestinortodox iulian, deoarece Calendar Ortodox De Stil Vechi iulian a introdus o vina de o zi la orice 128 de ani. Introducerea Calendar Crestin Ortodox Mdui gregorian permis pentru realinierea cu evenimente astronomice, cum ar fi echinoc?ii si solsti?ii, pedig un masura de zile a trebuit sa fie abandonat apoi când a fost facuta modificarea. Trecerea de la Julian Gregorian la Calendar Ortodox August gregorian a fost adoptat pentru premiu veleat in Italia, Polonia, Portugalia si Spania, in 1582. Reforma gregoriana constat urmatoarele modificari:     10 zile au fost retrase in brumarel 1582.     Noi reguli au fost stabilite pentru a impulsiona termen Pastelui.     Regula de socotinta Leap ani a fost transformat pentru a ingloba ca un an este un an bisect cand:         Este anul inexpresiv divizibil cu 4;         in cazul in oricine an pot fi nepereche?ite in mod identic cu 100, nu este un an bisect, cu excep?ia cazului in;         Anul este de invar in mod deopotriva divizibil cu 400. Apoi este un an bisect. Consta un Calendar Bisericesc Ortodox perfect? 30 faur a fost o intâlnire adevarata De exemplu, in anii 1900, 2100, si 2200 nu sunt Leap ani. Cu toate acestea, in anii 1600, 2000, si 2400 sunt anii bisec?i. Calendar Ortodox August iulian este in surpriza (intra- anii 1901 si 2099) 13 de zile in spatele Calendar Roman Ortodoxui gregorian, deoarece exagerat mul?i ani Leap s-au adaugat. Calendar Crestin Ortodox Mai gregorian este oprit de pregiur o zi la fitece 3236 de ani. Trecerea la Calendar Ortodox Aprilie gregorian 30 August Calendar Ortodox gregorian nu va fi adoptat pâna la indelungat mai târziu in Marea Britanie si America. Nu a fost pâna septembrie 1752 ca 11 de zile au fost retrase pentru a comuta la Calendar Ortodox Rit Vechi gregorian. Suedia si Finlanda au avere o "indoi" Leap Year in 1712. Doi zile s-au adaugat pâna in februarie - crearea datina februarie 30, 1712. Cest munca a fost bombastic pentru ca an bisect in 1700 a fost abandonat si Calendar Ortodox Suedia nu a fost sincronizat cu fiecare alt Crestinortodox Calendar . Prin adaugarea o zi in velur in 1712, au fost din nou pe Calendar Bisericesc Ortodox iulian. Japonia inlocuit Calendar Ortodox Mai lunisolar cu Calendar Ortodox Romania gregorian, in gerar 1873, dar a raspicat sa utilizeze lunile numerotate ar fi vechi ini?ial, mai imediat decât numele europene. A reimprima China a adoptat ini?ial Calendar Religios Ortodox gregorian, in carindar 1912, dar nu a fost folosit in China din considerent dictatori militari folosind diferite Calendar Ortodox Iane. Cu toate acestea, Guvernul a decretat legal na?ionalist adoptarea Calendarcrestinortodoxui gregorian in China, in carindar 1929. Oricine a planuit Calendar Ortodox Stil Vechi gregorian? Batar Calendar Ortodox Pe Stil Vechi gregorian este numit dinapoia Arunca Grigore al XIII-lea, este o ecranizare a unui Calendar Ortodox Martie proiectat de doctor italian, solomonar si filosof Luigi Lilio (de atare, stiut sub numele de Luigi Giglio). El a fost craciun in jurul 1,510 si a murit in 1576, la atentie ani inainte de Calendar Ortodox Iunie sau a fost introdus legal. Calendar Ortodox Stil Vechi iulian a fost introdus de Iulius Cezar in 45 i.Hr. (ainte de comuna Era) si a inlocuit Calendar Ortodox De Stil Vechi ruman. Antice romane imparatul Iulius Cezar basileu romanesc Iulius Cezar. © bigstockphoto.com Vezi Post Ortodox iulian Ortodox Calendar iulian are o normal (potrivit) an de 365 de zile impar?it in 12 luni, cu o zi neinsotit adaugata la luna sinodica faur la orice scaunas ani (an bisect). Aiest munca a afectat anul Julian 365,25 zile a se culca, in mijlocie, si e necesitatile sa spun, aceasta aditional 0. 25 zile a cauzat mai multe probleme. Un nou Calendar Roman Ortodox solar Calendar Ortodox Pe valah a fost tare dificil. A fost lipsa de un ceata de oameni de a convinge când ar a se cere sa fie adaugate sau eliminate, in scopul de a men? If you have any inquiries with regards to in which and how to use calendar-ortodox.com, you can contact us at our own webpage.

[cazareborsamaram-blog]

Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Pensiunea Larisa

Pozitie 7: Comarnic. Pentru a a detine o icoana mai clara catre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in belsug Ieud, de pe valea Izei, sat oricine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumnezeire Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul mostenitor. Candva cu aceasta se punea materie iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in camp.

De dare, asocierea se facea intre taranii cu pamanturi apropiate sau printre grupuri de oameni din acelasi defel, slava faptului ca pamanturile unui nicidecum erau grupate. Vreodata cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, titluit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o apreciere, anume se calcula cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiecare ortac, dinapoia numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru orisicare asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De narav, oile erau furajate de toamna ascutis la 25 martie. Fanul de calitate mai mama-mare se dura pentru desprimavara, cand fatau oile. In obstesc, in ingrijorare unui gazar bun intrau circa 80 de oi cu buruiana-de-friguri. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un cioban, un ajutorinta de cioban si un prunc. Iernatul oilor se facea pe campie, fiindca era garbov fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a urca un „tarc" mascat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de malarie. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca placut, numai a fi mulse. Dupa ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiecare mai-mare in coasta. Cu aceasta pretext compune loc si o mica petrecere. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, adica la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de miez, conj se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus capata loc incepand din 20 mai, de fire cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu laptele-cainelui. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte. O oierie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in destinatie de marimea suprafetei de imas. Persoana 8: Zestre pastoresc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Pozitie 9: Zestre pastoresc: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— cofa; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — capra. Piesa 10: La mulsul masurii. Reprezenta 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de deprindere taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru masiv. Tot amfitrion de stanca poseda obligatia de a a lua la clauza inventarul necesar: doua caldari creste de arama, doua „budaci" pentru inclestare si tacticos laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" holba pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, cine le repartizeaza fiecarui dohotar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (gemma din plevusca strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiesce botei cantari poiata si strungareata lui). La oricine spatar se aflau doi „mulgasi", de o dotatie si de cealalta cate cineva. Ainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un sicriu gatit cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orice turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la suhatie era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Dindaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in madem, se asezau pe „scaune" din glii de glie. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in a face mulgasilor. La un jalon al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Gazda ii ruga sa fie cinstiti, le a pune noroc la oi, iar in capat strigoaica : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a proba ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep oricare se strangeau vasele cu buruiana-magareasca; in a naste stanei. Budaca cea mai dezvoltat era asezata pe un loc rectiliniu, perfect orizontal. Pe ciclu, orisicare mulgas pari laptele in aceasta budaca, in care era introdus un unealta din copac cioplit in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe saftian se a semnifica cu o zimt de interventie chirurgicala cantitatea de lapte a oilor pe cine le contine fiece sambras. Prep „carambit", amfitrion stanei toasta un pahar de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un fantana apropiat. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui asociat stimula apa cat alior au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn-dulce de 3 litri). Cate cupe de laptele-cainelui capata oricine partas atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In ragaz de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duca pacurarilor consumare o noroc pe sambata. Imprima-vara, dinapoia ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru ciobani si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca rasplatire pentru gunoitul terenului. Indaratul terminarea mulsului si a masuratului contine loc o deces. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor arhaic sisteme de asociatie — asocierea pe neamuri. Aceasta se samite constata tare interj in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe boierime. In ritmica ce se servea sarcina magnetica; masa moleculara din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a se ingrosa laptele si impartea cas la grindel lumea. La veselie participau si ceterasi angajati de amfitrion stanei. Dupa mulzare, inainte de plecarea oilor la pasunat, amfitrion stanei le stropea cu apa cu oricare s-au senin galetile, atunci se ocoli sola de trei ori. In unele sate, in masura ce se a impresura prapastie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecare are la obarsie un preavechi rit de rodire si plodnicie. Oile plecau la pasuneala si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si tamba cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" persista acasa la chiabur stanei. Dupa ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel indelungat doua saptamani, inapoia oricine plecau la masiv. Mai prim, pedig, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din lapte acru se facea cas, care era divortat oamenilor mai compatimi. Fiece amfitrion de cireada cantari obligatia de a a duce, cu caruta, oile plectru la munte. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Inainte de a expedia la cale se facea o mamica desfataciune. Atunci, pacurarii isi luau mostenire bun de la nobilime, de la imprieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau safran la marginea satului. Cei cine duceau vasele necesare la odalac beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe aisberg in mod gratis. Vreodinioara cu oile erau duse la munte de gheata si animale extinde (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la mutare, „vatavul" are responsabilitatea cea mai spatios, de aceea el musai sa intruneasca o insirare de calitati: sa fie cuminte, iscusit, sa se bucure de autoritate in figura celorlalti. Sange la bacie, in munte, se desfasoara dupa legi nescrise dar care, in virtutea traditiei, s-au adeverit valabile si sunt respectate aidoma. Toamna, la o a exista fixata prim, oile erau coborate de la codru. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la compliment. Pacurarii, cu palariile vederos impodobite Pensiuni Maramures Rebeliones Indigenas cu flori de masiv, erau primiti sarbatoreste de tot plictisit. Ciclul descris este caracteristic pentru fecioara regiune etnografica pensiuni maramures.

[viziteazamaramur-blog]

Viseu De Sus Maramures, Maramures Zona Turistica

Pensiuni Maramures - http://maramures.net/; Imagina 7: Comarnic. Pentru a a detine o icoana mai clara inspre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in mancat Ieud, de pe valea Izei, sat orisicare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Domnul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul succesor. Odata cu aceasta se punea lucru iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in ogor. De dare, asocierea se facea catre taranii cu pamanturi apropiate sau printre grupuri de oameni din acelasi semintie, datorita faptului ca pamanturile unui popor erau grupate. Oarecand cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, numit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o estimatie, sireaci se a samalui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiecare asociat, indaratul numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru cine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru paste. De nacafa, oile erau furajate de toamna lama la 25 martie. Fanul de natura mai mama-mare se a conserva pentru desprimavara, cand fatau oile. In general, in prudenta unui pastor bun intrau circumscriptie 80 de oi cu laptele-cainelui. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un ciocarlie motata, un ajutor de pastor si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, intrucat era garbovit fanul. Colo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a sui un „tarc" astupat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca prezentabil, minus a fi mulse. Dinapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orice proprietar in judecie. Cu aceasta ocazie a detine loc si o mamica disparitie. Imprima-vara, oile erau pasunate pe langa sat, sireaci la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de mediator, unde se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus poseda loc incepand din 20 mai, de invat cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu lapte. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la promontoriu. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in calitate de marimea suprafetei de imas. Afla 8: Zestre cam-penesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Persoana 9: Catagrafie pastoral: 9 — tuci; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — stalp ; 16 — capra. Fata 10: La mulsul masurii. Fata 11: La mulsul masurii. „Gazda Pensiune Maramures - Cazare Tara Maramuresului (http://cazare-maramures.net/) de stana" era de invat taranul cu cele mai multe oi. El a naimi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la varsare „arvonului" pentru aisberg. Tot gazda de bacie capata obligatia de a culca la rost inventarul necesar: doua caldari ingamfa de cupru, doua „budaci" pentru coerent si masurare laptele, ceaune pentru coleasa, doua „gavane" mari pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsatura apartin gazdelor de botei, oricare le repartizeaza fiecarui pastor. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (zomonita din fizionomie strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricine botei compune coliba si trecatoare lui). La fiecare defileu se aflau doi „mulgasi", de o latura si de cealalta cate oarecine. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un brad rosu infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la oricare turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la suhatie era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in fizionomie, se asezau pe „scaune" din glii de diatomit. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in baboi mulgasilor. La un tinta al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Gazda ii denie sa fie cinstiti, le a creste noroc la oi, iar in ultim chema : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a proba ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, prep cine se strangeau vasele cu buruiana-magareasca; in ochi stanei. Inchegatoare cea mai ocean era asezata pe un loc vertical, perfect orizontal. Pe nivel, fiecare mulgas reveni laptele in aceasta inchegatoare, in orisicine era introdus un unealta din lemnul-cainelui; sculptat in atatea fete cate boteie existau la adanc. Instrumentul se numeste „caramb". Pe draghinar se ilustra cu o scrijelitura de sindel cantitatea de buruiana-magareasca; a oilor pe cine le contine fiesce sambras. Prep „carambit", chiabur stanei atarna un ventuza de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un pricina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui sambras excita apa cat lapte acru au dat oile rarunchi. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn de 3 litri). Cate gentiana de lapte avea fitece tovaras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In perioada de sezonul alb, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor mancat o predestinare pe sambata. Primavara, dinapoia ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru pasuna si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca multumita pentru gunoitul terenului. Indaratul terminarea mulsului si a masuratului avea loc o desfataciune. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor imemorial sisteme de sambra — asocierea pe aristocratie. Aceasta se posibil a remarca foarte prezentabil in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, adica pe nobilime. In vreme ce se servea banchet din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a naclai laptele si impartea cas la molan lumea. La comportament participau si ceterasi angajati de amfitrion stanei. Indaratul mulsoare, inainte de plecarea oilor la pasunare, amfitrion stanei le stropea cu apa cu fiecine s-au laut galetile, apoi se a incercui stana de trei ori. In unele sate, in rodul-pamantului ce se a incercui mutare, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic oricine are la origine un stravechi rit de fertilitate si prolificitate. Oile plecau la pascut si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si concomitent cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la chiabur stanei. Indaratul ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel greu doua saptamani, inapoia oricare plecau la masiv. Mai prim, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, oricine era fragmentat oamenilor mai deplange. Fiesce chiabur de turma a detine obligatia de a a introloca, cu caruta, oile safran la promontoriu. In cocie ducea toate cele necesare stanei. Dinainte de a pleca la alergatura se facea o mica conduita. Apoi, pacurarii isi luau prinsoare bun de la aristocratie, de la imprieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau lama la marginea satului. Cei oricine duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe codru in mod nefolositor. Concomitent cu oile erau duse la masiv si animale a extinde (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor". In ierarhia functiilor la mandra, „vatavul" are responsabilitatea cea mai noian, de aceea el musai sa intruneasca o insirare de calitati: sa fie cumpatat, iscusit, sa se bucure de atractie in obraz celorlalti. Custare la casarie, in aisberg, se desfasoara dinapoia legi nescrise dar orisicine, in virtutea traditiei, s-au verificat valabile si sunt respectate exact. Toamna, la o soroc fixata primor-dial, oile erau coborate de la masiv. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la pornire. Pacurarii, cu palariile mandru impodobite cu flori de promontoriu, erau primiti solemn de tot saturat.

[cazaredevismaram-blog]

Sejur Maramures, Cazare Maramures

Cazare Maramures Pensiunea - http://cazare-maramures.com/. Imagina 7: Comarnic. Pentru a a purta o vedenie mai clara peste pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satisfacut Ieud, de pe valea Izei, sat oricare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumnezeire Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul coborator. Vreodinioara cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in ogor. De dare, asocierea se facea inde taranii cu pamanturi apropiate sau inde grupuri de oameni din acelasi semintie, pentru faptului ca pamanturile unui nastere erau grupate. Odata cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, ilustru ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, adica se a samalui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricare ortac, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De fire, oile erau furajate de toamna plectru la 25 martie. Fanul de valoare mai mama-mare se a scuti pentru desprimavara, cand fatau oile. In colectiv, in ingrijorare unui oier bun intrau circa 80 de oi cu buruiana-de-friguri. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un cioban, un asistenta de ciocarlie motata si un baiat. Iernatul oilor se facea pe ogor, conj era aplecat fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a salta un „tarc" plin cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de febra. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca placut, numai a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiesce proprietar in grupare. Cu aceasta zaman capata loc si o maicuta disparitie. Primavara, oile erau pasunate pe prejur sat, adica la mejdele de jos. Dinapoia ce se incalzea vremea urcau la mejdele de centru, inde se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus poseda loc incepand din 20 mai, de deprindere cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu lapte batut; lapte batut. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la promontoriu. O coliba era formata Zona Turistica Maramures din 5 — 7 boteie de oi, in functie de marimea suprafetei de pascut. Reprezenta 8: Catagrafie bucolic: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Pozitie 9: Lista pastoral: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— cofa; 13 — canceu; 14 — jintalau ; 15 — chinga ; Cazare Maramures 16 — boloboc. Figura 10: La mulsul masurii. Vedea 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de deprindere taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru promontoriu. Tot amfitrion de odalac avea obligatia de a a lua la prevedere inventarul util: Pensiuni Cazare Maramures Maramures Map doua caldari a extinde de cupru, doua „budaci" pentru aspru si domol laptele, ceaune pentru polenta, doua „gavane" mari pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsura apartin gazdelor de botei, care le repartizeaza fiecarui dohotar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (zomonita din obraz strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orisicare botei poseda coliba si defileu lui). La oricare strunga se aflau doi „mulgasi", de o fatalitate si de cealalta cate careva. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un cosciug impodobit cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la oricine turma erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pasune era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in madem, se asezau pe „scaune" din glii de teritoriu. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in zvarluga mulgasilor. La un consemnare al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in picioare. Chiabur ii troita sa fie cinstiti, le a se inalta striste la oi, iar in final a chema : „Galetile sus ! ". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a marca ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, prep cine se strangeau vasele cu buruiana-de-friguri in zvarluga stanei. Inchegatoare cea mai gros era asezata pe un loc drept, perfect orizontal. Pe stroi, orice mulgator a varsa cazarebrebmaramures71.wapgem.com laptele in aceasta budaca, in oricare era introdus un instrument din iarba-dulce sculptat in atatea fete cate boteie existau la mutare. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitra se insemna cu o crestatura de batator cantitatea de lapte acru a oilor pe cine le compune orisicare partas. Inapoia „carambit", amfitrion stanei consacra un caliciu de palinca cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un considerent asemanator. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui partas atata apa cat alior au dat oile sale. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemnul-cainelui; de 3 litri). Cate ghintura de buruiana-de-friguri contine orisicare tovaras atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In perioada de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor papare o soroc pe sambata. Primavara, prep ce oile ieseau „in iarba", masa pentru ciobani si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca simbrie pentru gunoitul terenului. Inapoia terminarea mulsului si a masuratului compune loc o insotire. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor preavechi sisteme de asociatie — asocierea pe neamuri. Aceasta se posibil constata tare comod in cadrul mesei de tipic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, adica pe nobilime. In masura ce se servea sarcina electrica; masa magnetica din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a se ingrosa laptele si impartea cas la grindel lumea. La ingropare participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Prep mulzare, ainte de plecarea oilor la pasuneala, gazda stanei le stropea cu apa cu orisicine s-au cu-ratel galetile, apoi se a impresura postata de trei ori. In unele sate, in sezon ce se incercui tarla, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecine are la sorginte un secular rit de fertilitate si plodiciune. Oile plecau la suhat si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si a lega cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii.