#Teatrul German de Stat | Explore Tumblr posts and blogs

radioromania · 6 years ago

Text

De la pupitrul London Philharmonic, Ralf Sochaczewsky dirijază la Sala Radio

(11 februarie 2019)

A fost dirijor-asistent al lui Vladimir Jurowski la pupitrul celebrei orchestre London Philharmonic, a dirijat operă la Teatrul Balşoi din Moscova şi este dirijor principal al Corului CantusDomus din Berlin. Dirijorul german Ralf Sochaczewsky este invitatul special al concertului prezentat miercuri, 13 februarie (ora 19:00) de Orchestra de Cameră Radio. Evenimentul de la Sala Radio se va derula cu participarea unuia dintre cei mai cunoscuţi pianişti români – Horia Mihail, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio România.

Programul serii de la Sala Radio reuneşte mari compozitori: Haydn - Concertul pentru pian în Sol major, Mozart - Simfonia nr. 38 - Praga şi două creaţii semnate de Josef Suk (1874 –1935): Serenada pentru orchestră de coarde şi Meditaţie asupra coralului Sf. Wenceslas pentru orchestră de coarde. Compozitor şi violonist ceh, Suk a făcut parte dintr-o apreciată familie de muzicieni din Cehia, mentorul său fiind marele compozitor ceh Antonín Dvořák.

Ralf Sochaczewsky a primit primele lecţii de dirijat în Berlin, oraşul său natal, la Universitatea de Muzica (UdK), şi ulterior a devenit student la Universitatea de muzică Hanns Eisler unde a frecventat cursul de dirijat-orchestră şi pe cel de dirijat-cor.

În stagiunea 2003-2004 a fost dirijor-asistent la diferite coruri radio din Olanda. De atunci a dirijat Corul de cameră Rias, Corul Radio Berlin, Corul Radio France, Corul Ernst Senff, Cappella Amsterdam şi Corul Filamonicii din Praga şi dirijează constant Capella Cracoviensis. Până în prezent Ralf Sochaczewsky a dirijat numeroase orchestre, precum: London Philharmonic, Konzerthaus Berlin, Orchestra Naţională Radio, Brandenburger Sinfoniker, Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Minsk.

Ralf Sochaczewsky a dirijat şi operă, debutând la Teatrul Balşoi din Moscova, dirijând apoi la Opera Comică Berlin, Opera Naţională din Strasbourg şi Teatrul Naţional din Vilnius. Între 2008-2010 a fost dirijor-asistent al lui Vladimir Jurowski la pupitrul celebrei orchestre London Philharmonic, iar din 2011 la Berlin Philharmonic Orchestra şi Mahler Chamber Orchestra. În vara anului 2008 a fost dirijor-asistent la Festivalul de Operă de la Glyndebourne pentru producţia Despre dragoste şi alţi demoni de P. Eötvös şi în 2010 la producţia cu opera Rake’s Progress de I. Stavinski.

Pianistul Horia Mihail a debutat în oraşul său natal (Braşov) interpretând Concertul în Re major de Haydn la vârsta de 10 ani. După 14 ani de studii în România, Horia Mihail a urmat cursurile Universităţii din Illinois. După ce a fost o perioadă de trei ani lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov în toamna anului 2002 ca solist al Filarmonicii şi membru al deja cunoscutei formaţii Romanian Piano Trio, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi violoncelistul Răzvan Suma, cu care a susţinut concerte de mare succes în ţară şi străinătate.

În aprilie 2011, artistul a susţinut un turneu naţional de recitaluri solo cu un program integral Franz Liszt intitulat Pianul călător – Pe urmele lui Franz Liszt, care a stat la baza unui CD live apărut la Editura Casa Radio, proiect pe care artistul l-a continuat prin turnee ulterioare sub titlul Pianul călător.

În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, München, Paris, Lisabona, Londra, în Danemarca, Germania, Ungaria, Spania, dar şi în Argentina, Chile, Statele Unite, China, Malayesia sau Japonia.

Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona online prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

Serviciul Comunicare şi Relaţii Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

0 notes

romaniandiary · 5 years ago

Video

youtube

2018, Romanian Diary. Timișoara - documentary theatre Blog: https://jurnalderomaniatimisoara.tumblr.com Spot: https://youtu.be/8L8QS8Y4z8w Trailer: https://youtu.be/ipZngIfrlwc ◉ Jurnal de România. Timișoara / Tagebuch Rumänien. Temeswar Directed by Carmen Lidia Vidu

Assistant director Oana Vidoni

Dramaturgy Wolfer Andrea

Cast Ida Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Daniela Török, Ioana Iacob, Olga Török, Silvia Török

Photo-video montage Cristina Baciu, Ovidiu Zimcea

Teatrul German de Stat Timișoara

#JURNAL DE ROMÂNIA #JURNAL DE ROMÂNIA. TIMIȘOARA #Tagebuch Rumänien. Temeswar #ROMANIAN DIARY #Romanian Diary. Timișoara #documentary theatre #CARMEN LIDIA VIDU #Oana Vidoni #Wolfer Andrea #Ida Jarcsek-Gaza #Tatiana Sessler-Toami #Daniela Török #Ioana Iacob #Olga Török #Silvia Török #Cristina Baciu #Ovidiu Zimcea #Teatrul German de Stat Timișoara

0 notes

semnebune · 7 years ago

Text

Lucian Vărşăndan nu mai continuă la TGST

Primăria Timişoara nu a încheiat cu Lucian Vărşăndan un nou contract de management, pentru încă un mandat la conducerea Teatrului German de Stat Timişoara (TGST).

În aprilie 2017 Consiliul Local Timișoara a aprobat rezultatul evaluării managementului – stabilit de comisia de specialiști la nota 9,88 – aprobând totodată ca Vărșăndan să depună un nou proiect de management, pentru încă un mandat de…

View On WordPress

#Lucian Vărşăndan #teatru #Teatrul German de Stat Timişoara #TGST

0 notes

smartseo4you · 5 years ago

Text

Aroganţa BCE nu este suficientă pentru salvarea euro

New Post has been published on https://reporterliber.ro/aroganta-bce-nu-este-suficienta-pentru-salvarea-euro/

Aroganţa BCE nu este suficientă pentru salvarea euro

Decizia recentă a Curţii Constituţionale a Germaniei, prin care a cerut Băncii Centrale Europene să justifice legalitatea programului de relaxare cantitativă lansat în primăvara anului 2015, a fost un catalizator puternic pentru dezvăluirea adevăratei semnificaţii a independenţei instituţiei monetare a zonei euro, dar şi a „feţei” sale adevărate.

În urmă cu câteva zile, Reuters a scris că „BCE se pregăteşte pentru viaţa fără Bundesbank”, în condiţiile în care Curtea de la Karlsruhe a cerut băncii centrale a Germaniei să nu mai participe la programul de relaxare cantitativă, dacă nu va fi prezentată justificarea legalităţii sale până în prima parte a lunii august 2020.

La aproape o lună de la decizia Curţii Constituţionale a Germaniei, BCE nu a oferit încă justificări. A ales, în schimb, varianta sfidării şi confruntării, după cum mai arată ştirea de la Reuters, conform căreia BCE ar pregăti acţionarea în justiţie a celui mai mare acţionar al său.

Probabil că doar o combinaţie între „Zona crepusculară” şi teatrul absurdului ar mai putea descrie „eforturile” pe care le fac oficialii BCE pentru a explica de ce nu încalcă legea când încalcă prevederi fundamentale ale tratatelor europene.

„BCE este gata să extindă utilizarea tuturor instrumentelor sale pentru a-şi atinge obiectivul de asigurare a stabilităţii preţurilor”, a declarat Isabel Schnabel, membru al conducerii executive a BCE, într-un interviu acordat cotidianului Financial Times. Mai mult, „BCE nu îşi va ajusta politica monetară ca răspuns la ultima decizie a Curţii Constituţionale din Germania”, după cum a mai declarat oficialul băncii, care şi-a exprimat încrederea că Bundesbank nu va abandona programele de relaxare cantitativă.

Dar cum poate continua implicarea băncii centrale a Germaniei, în condiţiile în care apar tot mai multe declaraţii referitoare la „flexibilizarea” celui mai recent program de tipărire, respectiv Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP)?

Philip Lane, economistul şef al BCE, a declarat că achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale din cadrul programului PEPP pot devia de la cotele dictate de cheia de capital, astfel încât să nu existe „creşteri nedorite ale costurilor de finanţare”, după cum scrie Bloomberg.

Dar cum rămâne cu prevederile referitoare la concurenţă din Tratatul privind funcţionarea UE (TFUE), printre care se află interzicerea explicită a stabilirii directe sau indirecte a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau orice alte condiţii de tranzacţionare? Acestea sunt valabile doar pentru întreprinderile private?

Oficialul BCE nu a considerat necesar să amintească importanţa cheii de capital pentru declararea legalităţii PSPP de către Curtea de Justiţie a UE.

Şi pentru guvernatorul Băncii Franţei, Francois Villeroy de Galhau, cheia de capital, care obligă BCE să cumpere obligaţiunile guvernamentale ale statelor din zona euro proporţional cu dimensiunea economiilor respective, este considerată „o restricţie de care nu este nevoie” pentru PEPP.

Adică este acceptată cu seninătate încălcarea unor prevederi fundamentale din tratatele europene sau pur şi simplu oficialii BCE consideră că aroganţa este cea mai bună politică?

„Cred că este un comentariu uluitor”, a declarat Piet Christiansen, director de strategie la Danske Bank, pentru Bloomberg. „Renunţarea la cheia de capital este o decizie majoră şi nu am crezut că ar putea face aşa ceva”, a continuat bancherul danez.

Deocamdată opţiunea nu a fost analizată în Consiliul Guvernatorilor, conform unor declaraţii recente ale vicepreşedintelui BCE, Luis de Guindos, pentru Bloomberg.

Cheia de capital şi limitarea achiziţiei obligaţiunilor unui stat la o treime din emisiunea totală au avut o importanţă fundamentală pentru recunoaşterea legalităţii programului Public Sector Purchase Programme (PSPP) de către Curtea de Justiţie a UE.

Fără respectarea acestor limite, continuare PEPP reprezintă o încălcare flagrantă a tratatelor europene, care interzic finanţarea prin tipărire a deficitelor bugetare, iar această încălcare a legilor fundamentale ale UE arată atât impotenţa instrumentelor de politică monetară acceptate în mod tradiţional, cât şi impotenţa unei instituţii care a demonstrat că puterea absolută corupe în mod absolut.

Pe fondul acestei dispute juridice, ultimul raport asupra stabilităţii financiare de la BCE include avertismente cu privire la implicaţiile creşterii explozive a datoriilor publice din zona euro, fără să amintească nimic de faptul că manipularea costurilor de finanţare în ultima decadă, inclusiv prin pornirea tiparniţei, ar putea avea o influenţă cât de mică asupra acestei dinamici a datoriilor.

Despre declaraţiile oficialilor BCE privind limitarea costurilor de finanţare ale statelor din zona euro, jurnalistul britanic Ambrose Evans-Pritchard scrie, în cotidianul The Telegraph, că „reprezintă o recunoaştere a faptului că relaxarea cantitativă s-a transformat în plan de salvare fiscală, iar astfel au fost încălcate prerogativele parlamentului german”.

Evans-Pritchard mai arată că însuşi Wolfgang Schäuble, preşedintele Bundestagului şi fost ministru de finanţe al Germaniei, a sfătuit autorităţile de la Bruxelles să accepte decizia Curţii Constituţionale şi să evite „o confruntare directă care poate avea consecinţe teribile”.

Jurnalistul britanic aminteşte că „nu există nicio bază în Tratat pentru supremaţia juridică a UE”, iar întâietatea susţinută cu tărie de instanţa supremă a Uniunii a fost posibilă doar pentru că „a fost îngăduită şi tolerată de state membre”.

Dar de ce bănci centrale majore, cum sunt BCE sau Federal Reserve, au decis că respectarea legilor sau a propriului statut este facultativă?

Răspunsul îl oferă Eric Peters, director de investiţii la One River Asset Management, într-o analiză recentă preluată de Zerohedge.

„Fiecare criză a fost soluţionată cu ajutorul magiei monetare, prin aducerea în prezent a cererii din viitor”, subliniază Peters, iar astfel „politicienii au evitat deciziile dificile cu privire la repartizarea resurselor între cheltuieli prezente şi investiţii”.

„Dominanţa politicii monetare dusă până la concluzia sa logică implică existenţa unui moment în care toată prosperitatea viitoare a fost adusă în prezent”, mai scrie Peters, iar „în acel moment economia reală nu mai răspunde magiei monetare, politica monetară fiind complet impotentă”.

Dacă zona euro a ajuns în momentul descris de Eric Peters?

Posibil, dar acesta este doar unul dintre motivele pentru care salvarea euro s-a putea dovedi o misiune imposibilă pentru BCE.

Pe lângă subminarea constantă a euro prin menţinerea unei politici monetare ultrarelaxate pe termen lung, BCE trebuie să repare „defectul” său fundamental, acela al „unui proiect politic conceput greşit încă de la început”, după cum scrie Tuomas Malinen.

Profesorul finlandez subliniază că există numeroase precedente istorice ale unor uniuni monetare care prezintă aceeaşi lecţie: „nu se înfiinţează o uniune monetară pentru ţări cu mari diferenţe politice şi culturale fără înfiinţarea unei federaţii”.

Se pare că autorităţile de la Bruxelles şi din marile capitale europene încearcă să-i pună pe cetăţenii UE în faţa unui astfel de fapt împlinit, chiar dacă sunt utilizate mijloace profund imorale şi nedrepte, cum este şi cumpărarea prin tipărire a obligaţiunilor guvernamentale şi ale corporaţiilor de către BCE şi „sucursalele” sale.

Cum se poate vorbi despre principiul proporţionalităţii în cazul programului de achiziţie a obligaţiunilor corporate când acesta contribuie la crearea unor avantaje competitive incorecte şi produce distorsiuni majore în ceea ce priveşte concurenţa de pe piaţă?

Bineînţeles că nu se poate, la fel cum nu se poate vorbi despre acelaşi principiu nici în cazul achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale în cadrul programelor Public Sector Purchase Programme (PSPP) sau Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP).

Iar acest lucru a fost recunoscut chiar într-o analiză a Băncii Naţionale a Ţărilor de Jos, din martie 2017, cu titlul „Relaxarea cantitativă şi exuberanţa în pieţele obligaţiunilor guvernamentale” (n.a. DNB Working paper, No. 548, March 2017).

Una dintre concluziile studiului este că „în special PSPP a contribuit la comportamentul exuberant al preţurilor obligaţiunilor, în condiţiile în care toate ţările au înregistrat o divergenţă între randamentele observate şi cele determinate de factorii fundamentali”.

Deoarece randamentele sunt cu atât mai mici cu cât preţul obligaţiunilor este mai „exuberant”, implicaţia directă este că programul de relaxare cantitativă „a influenţat disproporţionat randamentul obligaţiunilor guvernamentale ale statelor membre, deci şi politica lor fiscală”, după cum mai subliniază profesorul Malinen.

În opinia sa, „lovitura masivă a epidemiei va contribui, foarte probabil, la sfârşitul monedei euro”, care „va fi cel mai mare cutremur financiar din istorie”.

Iar tiparniţa BCE nu va fi destul de puternică pentru a opri marşul către acest deznodământ inexorabil, ci, dimpotrivă, va accelera procesul.

Până atunci va mai fi, însă, multă suferinţă, deoarece autorităţile europene şi giganticul aparat birocratic construit în ultimele decenii vor face totul pentru a păstra un status-quo care are tot mai puţine argumentele şi motive în favoarea sa.

0 notes

mesagerulneamt · 8 years ago

Text

În anii ’60, la Piatra Neamț, a existat un valoros Cerc de balet, care ”sălășluia” în Casa de Cultură a Sindicatelor, instituție inaugurată la 15 iunie 1963. Condusă de Andrei Lupu, fost balerin al Operei Române, activitatea se desfășura la un nivel profesionist, chiar dacă membrii cercului erau amatori, selecționați din rândul formațiilor de dansuri din județ sau dintre componenții unor echipe sportive. Esența acestui dans clasic figurativ este ca mișcarea interpreților să nu rămână doar o simplă tehnică, ci să devină un suport pentru textul pe care vor să-l spună. Provocarea era să convingă un public care nu știa mai nimic despre balet, iar tinerii cooptați atunci de Andrei Lupu au reușit să dăinuie în amintirea celor care i-au văzut.

* ”A existat o frumoasă viață culturală”

This slideshow requires JavaScript.

Omul care a cunoscut cel mai bine ”viața” acestui cerc de balet a fost ziaristul Tiberiu Uță, pe atunci activist al Consiliului local al Sindicatelor.

«Am știut îndeaproape activitatea balerinilor, mai ales că am scris și câteva articole la momentul respectiv. Șeful Sindicatului era Dumitru Litianu. Pe atunci, erau deschise cercul de teatru – de care mă ocupam eu și la care am colaborat și cu actorul George Popa Mija, cercul de balet – coordonat de Andrei Lupu și un cerc de croitorie la etaj. Cu Andrei Lupu, m-am întâlnit absolut întâmplător acum 5 ani, prin București. Mi-a zis că locuiește la Galați. Să știți că Andrei Lupu a avut mare succes cu dansatorii pe care i-a format la Casa de Cultură. A existat o viață culturală frumoasă. După ce Andrei Lupu a plecat, Cercul de balet s-a desființat, parcă prin 1966».

* ”Actul de naștere a Casei de Cultură a Sindicatelor din Piatra Neamț a fost emis la 30 martie 1962, odată cu semnarea de către Gheorghe Gheorgiu-Dej a decretului prin care Clubul Muncitoresc Piatra Neamț începea construcția actualei clădiri”.

Tiberiu Uță expunea, în ziarul Flacăra, din 30 noiembrie 1963, o ”părticică” din activitatea cercului de balet: «În fiecare zi, atât dimineața, cât și după-amiaza, aici este o mare animație. Cei peste 60 de elevi, împărțiți pe trei grupe, lucrează asiduu sub îndrumarea instructorului de balet Andrei Lupu. Cercul de balet are o activitate de aproape trei ani. El cuprinde elemente talentate, fii ai oamenilor muncii, de la mlădițele de 6 ani până la tinerii de 18 ani. Succesele tinerilor balerini au trecut în afara sălii de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor. În aceste zile, în afara lecțiilor clasice de balet și a pregătirilor pentru concursurile pentru anul 1964, balerinii pregătesc și un spectacol, o surpriză pentru cei de o vârstă cu ei dar și pentru părinți. Spectacolul va cuprinde un program bogat și variat: un dans german, un dans modern, un dans românesc, Bolero de Ravel și un tablou coregrafic ”Piața persană”, muzica aparținând marelui compozitor Rimski Korsakov. Acest tablou coregrafic cuprinde aspecte din viața din trecut a poporului arab».

* Pe podium, la Concursul Republican destinat artiștilor amatori

Balerinii pietreni au obținut cea mai bună clasare din întreaga lor activitate în 1964, când s-au situat pe locul al II-lea, în finala celui de-al șaptelea Concurs Republican destinat artiștilor amatori. Pe lângă medalia de argint, interpreții Liliana Bucșe, Angela Iordachi, Țuca Pop, Elena Tiban și Andrei Lupu au fost distinși cu premiul de interpretare.

* ”La faza regională a celui de-al 7-lea Concurs Republican al artiștilor amatori, ca punct surpriză a fost ansamblul Cercului de balet de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț, care a prezentat actul II din Lacul Lebedelor și bucăți solistice. Cu multă suplețe, grație și precizie în execuția tehnică a dansului s-au dovedit a fi solistele Alexandrina Pop, Dorina Pîrvu, Țuca Pop și altele. Întregul ansamblu s-a bucurat de o bună pregătire asigurată de talentatul instructor Andrei Lupu. A ocupat locul întâi pe regiune”. (Tiberiu Uță, instructor artistic, Flacăra, 31 iulie 1963)

În anul următor, ”membrii Cercului de Balet al Casei de Cultură a Sindicatelor Piatra Neamț au pornit la muncă, cu mai multă îndrăzneală, sub conducerea instructorului Andrei Lupu. Sâmbătă seara au făcut o frumoasă surpriză publicului pietrean, prezentând în premieră baletul în trei acte ”Coppelia”, pe muzică de Leo Delibes. A trebuit o pregătire îndelungată, insistentă, dar rezultatele sunt îmbucurătoare, apreciate prin vii și repetate aplauze de spectatori. Din ansamblul balerinilor amatori fac parte elevi, muncitori, funcționari. S-au remarcat Angela Iordachi, care, interpretând-o pe Swanilda – eroina principală – a făcut o bună impresie, alături de Frants, interpretat de Andrei Lupu; de asemeni, Liviu Revet și Liliana Vasiliu, soliștii dansatori Dorina Pîrvu și Traian Cocoară. Au plăcut dansurile mazurca și polca”. (Steagul Roșu, Bacău, joi, 8 aprilie 1965)

* ”Grupa noastră a făcut o inițiere totală”

Din distribuția baletului ”Coppelia”, a făcut parte și entuziasta profesoară Florența Șimon, ani buni dascăl de educație fizică la Școala nr. 3 din Piatra Neamț. Distinsa doamnă, în prezent pensionară, ne-a spus că, pentru ea, lecțiile de balet cu Andrei Lupu au reprezentat minunate prilejuri de exprimare artistică la cel mai înalt nivel. «Instructorul ne-a impus să fim profesioniști. Exigent, priceput… nu puteai să miști în front. Erau fete și băieți de toate vârstele, atât la balet, cât și la dans modern, pentru că era și dans modern. Făceam repetiții câte două-trei ceasuri, în special după-amiaza. Grupa noastră a făcut o inițiere totală, ne-a pregătit la maximum. Eu am făcut balet de-adevăratelea un an și jumătate. Mi-a fost foarte ușor, pentru că, fiind sportivă de performanță, aveam toate calitățile, mai puțin elasticitate și mobilitate, că eram handbalistă, însă m-am descurcat foarte bine. Să stai, la 20 de ani, numai pe poante e ceva, nu? Munceam la disperare, nu făceam niciun rabat! Ne antrenam în sala care găzduiește acum anticariatul. Acolo era o încăpere cu bară, cu oglinzi. Aveam costume senzaționale! Ni le făcea o croitoreasă de lux, Nuți Schiman, am și stat la ea în gazdă un timp. Băieții erau muncitori pe la Săvinești, pe la Reconstrucția, însă dansau de rupeau pământul! Cu Lacul Lebedelor, interpretat de noi, s-a inaugurat Casa de Cultură de la Bacău. Peste tot am dat spectacole. Pe atunci, la Casa de Cultură era estradă cu orchestra Cupidon, cu o serie de momente vesele susținute de doctorii Micșa, Negruți, mai era un domn Florescu foarte talentat, oricum foarte mulți oameni de valoare. Pentru Neamț, era cea mai grozavă exprimare artistică! Ionel Miron, Nicolae Nițescu, Luchi Marinescu, Alexandru Jula, Alexandru Lulescu veneau în permanență pe la noi. Era estradă exact ca la Ploiești, ca la Galați, ca la Constanța. Nu două lulele, trei surcele, ci de înaltă ținută artistică. Nepoata mea îmi calcă pe urme, într-un fel. Are 6 ani de balet la Academie în Toronto».

* ”Am avut mare succes”

This slideshow requires JavaScript.

Partenerul Florenței Șimon în ”Copellia” era Mircea Țăranu. De profesie tapițer în domeniul mobilei, el a fost ”recrutat” pentru balet, de la ansamblul de dansuri populare al întreprinderii la care lucra. «Am frecventat cercul de balet cam un an și jumătate. Era un instructor ”drăcos” Andrei Lupu, dar iscusit. Fiecare întreprindere, pe timpul acela, avea formații de dansuri populare, de teatru, brigăzi de agitație. Și în toate întreprinderile aceastea era și câte un instructor de dansuri, iar eu coordonam echipa de dansuri de la întreprinderea mea. M-a luat atunci pe mine de la Fabrica de mobilă, de la Reconstrucția pe Traian Cocoară, care a murit Dumnezeu să-l ierte!, pe un băiat Dragomir de la Săvinești… Fiind tineri, am acceptat. Întrucâtva, ne cunoșteam între noi, pentru că mai participasem la un concurs, ”Dialog la distanță”, organizat între întreprinderi. Erau spectacole cu public. A fost o perioadă de neuitat, timpuri frumoase! Am avut mare succes. Eram amatori, însă ne comportam ca niște artiști profesioniști. Noi, băieții, eram mai în vârstă decât balerinele, care aveau vârsta liceului. Noi schimbam fetele, dar ele pe noi nu, pentru că noi eram mai puțini, iar ele mai multe. Repetițiile se desfășurau în fiecare seară 2-3 ore. Stăteam la o vilă pe b-dul Republicii și îmi era foarte ușor să vin la repetiții. Aveam o doamnă care ne machia, ne aranja când dădeam spectacole».

* ”Era o atmosferă ca într-un grup profesionist de balet”

Cu un suflet de-o gingășie rar întâlnită, Magda Negru, soția regretatului Vasea Negru, fondatorul și dirijorul celebrei orchestre de muzică ușoară Cupidon, a făcut parte, și ea, din renumitul Cerc de balet. ”Era o atmosferă ca într-un grup profesionist de balet. Am avut tot ce ne-am dorit: decoruri frumoase, costume superbe, costumieră, machieuză și niște oameni minunați care ne susțineau. Țuca Roșu, soția lui Andrei Lupu, a plecat la Pitești la teatrul de acolo și apoi cercul s-a destrămat”.

Îndrăgita profesoară Cati Ichimescu Vătăjelu a simțit pe propria piele că baletul nu înseamnă numai grație, talent, ci și efort, disciplină și foarte multă voin��ă, toate descoperite sub îndrumarea pregătirii temeinice făcute de Andrei Lupu. «Mă bucur că mă întrebați de acele vremuri demult trecute. Atunci lucram la IRE, ca statistician. După absolvirea cursurilor Conservatorului din Iași, am predat muzică, la Școala Stejaru și la Școala ”Elena Cuza” din Piatra Neamț. Eram mai multe grupe, se lucra pe categorii de vârstă. Doi ani cred că am mers la Cercul de balet, unde ni s-au pus la dispoziție costume, pantofi, ce mai, tot dichisul! Inițial eu am dat examen la Facultatea de Educație Fizică și Sport și după aceea am mers la Conservator. Vă dați seama că eram în elementul meu acolo, făceam totul cu multă plăcere».

Eva Scânteie (Sarkozi) a frecventat timp de doi ani Cercul de balet de la Casa de Cultură, mai exact între clasele a VI-a și a VIII-a. Asistentă de farmacie, distinsa doamnă este acum pensionară. «Eram doar în corpul de balet, nu am fost niciodată solistă. Fiind printre cele mai mici, toți colegii mei aveau grijă de mine și mă simțeam, într-un fel, răsfățata trupei. Mie mi-a plăcut baletul, dar nu aveam înclinație în mod deosebit, de asta am și dansat doar în corpul de balet. Aveam câteva colege mult mai bune. Țin minte că am susținut câteva spectacole pe plan local și a venit multă lume. Este vorba despre ”Lacul Lebedelor” și ”Coppelia”. A fost o parte frumoasă a vieții mele. Părinții mei m-au dat la balet, pentru că te învăța să mergi mai drept, să ai o anumită poziție a corpului, să fii mai flexibilă puțin, să ai o anumită finețe, să fii mai feminină. Aveam o încăpere frumoasă la etaj, unde ne antrenam, prevăzută cu oglinzi, cu bare pentru exerciții și pot spune că pregătirea noastră chiar se făcea în condiții aproape profesioniste. Și în ”Lacul Lebedelor” am avut niște costume frumoase, dar în ”Coppelia”, în special, îmbrăcămintea era mult mai colorată și mai atragătoare. O întreagă echipă se ocupa de noi. Am venit să fac mișcare în general, era atunci un fel de ocupație extrașcolară. De ani de zile, nu am mai fost în Casa de Cultură, mai trec pe lângă clădire și, din păcate, nu arată prea bine».

Eva Scânteie mai spune că Andrei Lupu i-a rămas în amintire ca un adevărat profesionist: «Pentru mine, a fost un om deosebit, un coregraf cu răbdare, cu simț artistic, cu talent și orașul nostru în acele vremuri avea nevoie de așa ceva».

Ana MOISE

Piatra de altădată: Andrei Lupu și vestitul său Cerc de balet În anii ’60, la Piatra Neamț, a existat un valoros Cerc de balet, care ”sălășluia” în Casa de Cultură a Sindicatelor, instituție inaugurată la 15 iunie 1963.

0 notes

news24hrou · 8 years ago

Text

Nominalizările pentru Premiile UNITER 2017. Gala are loc pe 8 martie la Teatrul Național Timișoara

Uniunea Teatrală a publicat nominalizările pentru ediția din acest an a Premiilor UNITER. Gala se va desfășura pe 8 mai la Teatrul Național din Timișoara. Juriul de nominalizări a fost format din trei critici de teatru: Monica Andronescu, Alice Georgescu şi Mircea Morariu. Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2016. „Cel mai bun spectacol” va fi ales dintre: „Amadeus”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis București; „Artists Talk”, un spectacol de Gianina Cărbunariu, la ARCUB – Centrul Cultural București; și „PASAREA RETRO se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte” (FOTO - afișul spectacolului), scenariul și regia Radu Afrim, la Teatrul National Targu-Mures – secția maghiară. La categoria „Cea mai bună actriță în rol principal” au fost nominalizate: Alina Petrică pentru rolul titular din spectacolul „Aglaja” , producție a Centrului Cultural„Nicolae Bălcescu” București; Ana Ularu pentru rolul „A” din spectacolul „O intervenție” la Teatrul ACT București; și Mihaela Trofimov pentru rolul titular din spectacolul „Molly Sweeney” la Teatrul UNTEATRU București. „Cel mai bun actor în rol principal” va fi ales unul dintre actorii: Andrei Huțuleac pentru rolul Wolfgang Amadeus Mozart, din spectacolul Amadeus, Teatrul Metropolis București...Ciprian Nicula pentru rolul Christopher din spectacolul „O întamplare ciudată cu un câine la miezul nopții” la Teatrul Național București...Richard Bovnoczki pentru rolul „Ciki” din spectacolul „No man’s land” la TNB. Trecem la secțiunea „Cea mai bună regie”: Yuri Kordonsky pentru „În adâncuri” la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Victor Ioan Frunză, spectacolul „Amadeus”și Bobi Pricop pentru „O întamplare ciudată cu un câine la miezul nopții”. [audio mp3="http://ift.tt/2m8lgnx"][/audio] NOMINALIZĂRI UNITER 2017 – toate categoriile Debut: Radu Brănici pentru rolul Morritz din spectacolul Deşteptarea primăverii la Teatrul German de Stat Timişoara Lavinia Pele pentru rolul Doruleţ din spectacolul Visul unei nopţi de iarnă la Teatrul „Tony Bulandra” Târgovişte Iustinian Turcu pentru rolul Georg din spectacolul Martiri la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu – Secţia Germană

Cea mai bună scenografie: Adrian Damian pentru scenografia spectacolului Iarna la Teatrul „Nottara” Bucureşti Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului Cafeneaua la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi Irina Moscu pentru scenografia spectacolului PASĂREA RETRO se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte la Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Antoaneta Zaharia pentru rolul Ecaterina din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti Ana Bianca Popescu pentru rolul Luka din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti Ana Ciontea pentru rolul Koróbocika, Nastasía Petróvna, moşiereasă din spectacolul Suflete moarte la Teatrul de Comedie Bucureşti

Cel mai bun actor în rol secundar: Gheorghe Visu pentru rolul Nozdrióv, moşier din spectacolul Suflete moarte la Teatrul de Comedie Bucureşti Miklós Bács pentru rolul Satin din spectacolul În adâncuri la Teatrul Maghiar de Stat Cluj Conrad Mericoffer pentru rolul Sergius din spectacolul Soldatul de ciocolată la Teatrul Odeon Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol principal: Alina Petrică pentru rolul titular din spectacolul Aglaja la Centrul European Cultural şi de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” Bucureşti Ana Ularu pentru rolul A din spectacolul O intervenţie la Teatrul ACT Bucureşti Mihaela Trofimov pentru rolul titular din spectacolul Molly Sweeney la Teatrul UNTEATRU Bucureşti

Cel mai bun actor în rol principal: Andrei Huţuleac pentru rolul Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor din spectacolul Amadeus la Teatrul Metropolis Bucureşti Ciprian Nicula pentru rolul Christopher din spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti Richard Bovnoczki pentru rolul Ciki din spectacolul No man’s land la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti

Cea mai bună regie: Yuri Kordonsky pentru regia spectacolului În adâncuri la Teatrul Maghiar de Stat Cluj Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului Amadeus la Teatrul Metropolis Bucureşti Bobi Pricop pentru regia spectacolului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti

Cel mai bun spectacol: Amadeus, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis Bucureşti Artists Talk, un spectacol de Gianina Cărbunariu, la ARCUB – Centrul Cultural al municipiului Bucureşti. Co-producător Asociaţia Piese Refractare. Cu sprijinul Institutului Goethe, Ambasadei Franţei la Bucureşti şi a Institutului Francez PASĂREA RETRO se loveşte de bloc şi cade pe asfaltul fierbinte, scenariul şi regia Radu Afrim, la Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic: Biblia Neagră a lui William Blake, scenariul şi regia artistică Ilinca Stihi, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune Dada Cabaret după Matei Vişniec, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune Poveste despre tatăl meu de Radu F. Alexandru, regia artistică Gelu Colceag, producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune

Cel mai bun spectacol de teatru TV: Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Alexandru Lustig, producţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR) Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, regia Anca Maria Colțeanu, producţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR) Vandalul de Hamish Linklater, regia şi adaptarea Andreea Vulpe, coproducţie a Societăţii Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR) – UNTEATRU

Premiul pentru critică teatrală: Alina Epingeac, Doina Papp, Mirella Nedelcu Patureau http://ift.tt/2m8kWW3 http://ift.tt/2m8hDxL

0 notes