#Steluța Popescu
Explore tagged Tumblr posts
Text
Știri: Spectacolul ”Ileana, Principesa de România”, la Teatrul Dramaturgilor Români din București (27 martie 2018)
Știri: Spectacolul ”Ileana, Principesa de România”, la Teatrul Dramaturgilor Români din București (27 martie 2018)
Marți, 27 martie 2019, ora 19.00, la Teatrul Dramaturgilor Români din București (Calea Griviței nr. 64-66, sector 1) va avea loc spectacolul ”Ileana, Principesa de România”, dramatizare de Edith Negulici după romanul autobiografic “Trăiesc din nou”. Un spectacol de și cu Liana Ceterchi. Sunet și video: Luca Achim, Teodora Toader. Fotografii: Steluța Popescu.
Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, A…
View On WordPress
#100 de ani de la Marea Unire#Arhivele Naționale ale Statului#Asociația Femeilor din Teatru IF#Asociația România Culturală#București#Carol II#cultură#Daniela Sontica#Edith Negulici#Ileana Principesa de România#istoria Europei#Liana Ceterchi#Muzeul Național al Literaturii Române#Primul Război Mondial#Principesa Ileana#Steluța Popescu#știri#teatru
0 notes
Text
New Post has been published on Ziarul tau online
C. T. Popescu: Ținta lui Liviu Dragnea este DNA
Paralizarea și, în cele din urmă, desființarea DNA sunt obiectivele liderilor PSD care susțin modificarea codurilor penale, a apreciat, la Digi24, jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu.
„Ținta a tot ceea ce fac acest indivizi – care astăzi s-au comportat ca doi mafioți, domnul Dragnea și domnul Grindeanu – este, în mod evident DNA. Și acum nu este numai DNA, este și Parchetul General, pentru că domnul Augustin Lazăr are niște poziții absolut admirabile, de fermitate. Absolut corect, de profesionist, spre deosebire de predecesori de-ai săi, gen Nițu ăla. Avem un procuror general serios, un jurist foarte serios”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
„Astea sunt amănunte, cu legea… Au recurs la asta (OUG privind modificarea codurilor penale, n.r.) pentru că nu puteau, din prima, să amputeze, să paralizeze sau să desființeze DNA. Dar asta vor, e limpede. DNA e singura forță, singura putere în stat care le stă împotrivă. Cine să le stea? Opoziția asta? Vai de steluța ei!”.
Sursa articol jurnalul.ro
, sursa articol https://blogville.ro/c-t-popescu-tinta-lui-liviu-dragnea-este-dna/
0 notes
Text
FUGATO LABILE POUR CAMILLE CLAUDEL!
Autor: Georgette Garbes Putzel
Traducerea: Edith Negulici
În distribuție: Liana Ceterchi, Teodora Toader, Cezara Munteanu
Regia: Liana Ceterchi
Scenografia: Alina Nica Gurguță, Ellida Toma
Coregrafia: Georgiana Dobre
Fotografii și lumini: Steluța Popescu
Muzica: J.S.Bach
Soundtrack/video: Luca Achim
,,Camille Claudel. Femeia artist cunoscută mai mult pentru relaţia ei cu Rodin (căruia i-a fost…
View On WordPress
0 notes
Photo
Stela Popescu, 82 de ani de succes. Alexandru Arșinel, în lacrimi: „Ea care avea o viață fără sfârșit, ea care nu murea niciodată. S-a dus Steluța...” Vestea că Stela Popescu s-a stins din viaţă a şocat o ţară întreagă. Marii artiştii plâng moartea doamnei teatrului românesc şi parcă nu pot să creadă că nu mai e printre noi. Actorul Alexandru Arșinel este distrus de durere. http://ift.tt/2A3sOS6
0 notes
Text
Îl cheamă Cristin, nu Cristian, cum ar fi trebuit, pentru că un funcționar grăbit a ”pierdut” o vocală, iar tatăl lui – fericit că i s-a născut primul copil și băiat pe deasupra – nici măcar nu a observat. Apropiații îi spun Cristi, deși Cristin sună mai interesant. Subordonații – pe care el toată cariera i-a numit colegi -, îi spun domnul colonel. I-a lipsit foarte puțin să devină general, dar a preferat să se pensioneze și nu are regrete legate de steluța pe care ar fi putut s-o poarte pe umăr, deși i-ar fi plăcut. Are un singur regret: n-a prins nicio misiune internațională în toată cariera.
Colonelul Cristin Constantin Hîra a condus, timp de 7 ani, Garnizoana Piatra Neamț. Teoretic, a fost omul în mâna căruia stătea toată puterea de decizie în caz de asediu. Practic, ne-a ferit Domnul, dar, tot practic, el a fost cel care a încolonat zeci de mașini și a intervenit atunci când județul Neamț a fost lovit de altfel de ”asedii”, în general ale apelor. Alături de pompieri, polițiști, jandarmi și voluntari… desigur. Nu vrea să-și aroge niciun fel de merite și nici n-o face, pentru că toată viața le-a spus colegilor: ”Dacă iese bine, e meritul vostru, dacă iese prost, e vina mea!”.
* ”Ca soț și ca tată, am fost aproape de dezastru”
Cristin Hîra e romașcan, născut la 7 luni – că n-a mai avut răbdare -, pe 31 august 1968, la doi pași de Colegiul ”Roman-Vodă”. Părinții vedeau liceul peste drum de blocul lor și se bucurau că stau atât de aproape și-i va fi ușor copilului. Numai că, în clasa a șaptea, copilul a spus că vrea la liceul militar. Avea niște modele din familie, inclusiv sau, mai ales, al generalului Silviu Mihai Popescu, un văr pe care l-a crescut, o vreme, doamna Hîra. ”Cred că, în primul rând, mi-a plăcut ținuta lui impecabilă și, apoi, faptul că avea un mare respect față de mama. Eu însumi aveam. Singurii doi copii pe care i-am bătut, când eram mic, i-am bătut că m-au înjurat de mamă”.
Hotărât, Cristin Hîra a scris, mare, pe un carton ”NU vreau la Roman-Vodă! Vreau la Liceul militar!”. Părinții l-au luat în serios, au discutat între ei, apoi au făcut ”ședință”, cu el cu tot, că surorile erau mai mici și nu prea înțelegeau, și au decis să-l lase să dea admitere la Liceul ”Dimitrie Cantemir” Breaza. N-a fost ușor, dar băiatul, slab și înalt de doar 1,54 m, a făcut față probelor sportive și a luat examenul.
S-a adaptat repede și la noua lui viață, cu amendamentul că l-a ajutat mult faptul că n-a fost niciodată leneș. Acum spune că liceul a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața lui. După doi ani, însă, a avut o tentativă de a renunța, pentru că se îndrăgostise și plănuise, împreună cu domnișoara, care învăța la un liceu din Piatra Neamț, să se transfere amândoi la Roman. Și-a revenit. Nu când i-a spus tatăl lui că trebuie să plătească școlarizarea, adică 20.000 de lei pentru cei 2 ani de militărie, ci atunci când l-a avertizat că, dacă nu ia la facultate, o să lucreze toată viața în fabrică, în salopetă, murdar de vaselină.
După absolvire, a dat examen la Școala militară de ofițeri activi ”Nicolae Bălcescu” Sibiu, iar după exact 3 ani era proaspăt căsătorit și tânăr locotenent, repartizat, chiar de ziua lui, la unitatea militară din Medgidia. Își amintește și acum de acea aniversare, pentru că a sărbătorit cu o singură bere. Era 31 august 1989.
În acel decembrie, a participat la apărarea Televiziunii Române, iar anul următor a făcut raport și a fost repartizat la Piatra Neamț, unde a început ”de jos”, pentru ca, în 2009, să devină comandant al Batalionului 634 Infanterie ”Petrodava”. Aparent, are o carieră la Piatra Neamț. De fapt, nu a fost deloc genul care să stea locului.
A fost detașat de mai multe ori prin țară, iar în 2004, deși avea deja o licență în științe militare, a plecat la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” București și a urmat Facultatea de Comandă și Stat Major. La absolvire, în 2008, a fost repartizat la Bistrița, ca șef al Biroului conducere acțiuni militare, operații și instrucție. Era deja la a doua căsnicie (din prima are o fiică absolventă de drept, cu două mastere, care locuiește în București), avea o a doua fiică și ajungea acasă doar în week-end. ”Ca soț și ca tată, am fost aproape de dezastru. Nu prea am fost prezent, iar Grațiela a avut câțiva ani niște probleme cu ochii și cu dinții, trebuia dusă lunar la Iași, la controale, investigații și tratamente. Soția mea s-a ocupat constant. I-am și spus să n-o aud că-mi mulțumește vreodată pentru ceva, pentru că eu știu cel mai bine unde și câte merite am”.
Reușind să se descurce rezonabil cu îndatoririle de familist pe parcursul carierei, Cristin Hîra compensează, de 11 luni, de când s-a pensionat. Dar nici acum nu stă foarte mult locului, pentru că deține funcția de președinte al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, filiala Neamț. Și-apoi îi place să evadeze la pescuit, din când în când.
* ”Ăla care fuge primul când începe războiul, ăla moare primul”
În afară de verișorii pe care îi admira în copilărie – mai are un verișor care a fost militar -, Cristin Hîra n-a avut modele. Nici despre ei nu poate spune că au fost neapărat niște modele, ci, mai curând, exemple de urmat. Ca structură, s-a format… furând. A luat de la oameni ce i s-a părut că i s-ar potrivi, dar cel mai mult a furat meserie de la foștii lui șefi. Nu de puține ori, i s-a spus că este agasant, pentru că punea o mie de întrebări. A rămas cu dorința de cunoaștere și, de-a lungul carierei, a făcut o mulțime de cursuri, de la specializare în protecția informațiilor NATO și UE clasificate, la postuniversitare de conducere strategică și de perfecționare în operații multinaționale, până la master în științe militare și informații.
20 de ani de la înființarea Batalionului 634
Plus niște cursuri intensive de limbă engleză (cu termeni de specialitate) sau de comunicare și relații publice pentru comandanți de mari unități. Avea antrenament din copilărie, când, în clasele a VII-a și a VIII-a, urma școala populară de artă, cu ore de trompetă și pian, plus teorie, și, în paralel, era jucător de fotbal. A cam tras de el, dar, după ce s-a trezit că dă rateuri la matematică, o materie care i-a plăcut dintotdeauna, și-a dat seama că e cam mult să se împartă între atâtea preocupări și a renunțat la muzică. Însă i-a prins bine. Are voce, are ureche muzicală și totdeauna a captat atenția oamenilor la petrecerile la care a cântat. Unul dintre cântecele lui de suflet este ”Mândră floare trandafir”. Pentru un militar de carieră, pare puțin neobișnuită pasiunea pentru cântecele populare, mai ales pentru cele din zona Bistriței.
#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Cristin Hîra este și colecționar. Are 184 de machete de mașini, vreo 300 de brichete, sute de pixuri și stilouri, foarte multe casete audio cu muzică din anii ’60 și extraordinar de multe cărți. Acum 2 ani, de Ziua Armatei, chiar a organizat la unitate, o mică expoziție cu obiectele pe care le-a adunat de-a lungul anilor. Machetele le păstrează cu grijă, în vitrine, în balcon, pentru că numai acolo are ”un pic” de loc. Obiectele care n-au încăput la vedere, sunt așezate, ordonat, în cutii.
Dincolo de pasiunile și de preocupările sale, Cristin Hîra este un om care, în cei 27 de ani de militărie, a adunat mai multă experiență decât unii într-o viață întreagă. Și, pentru că a lucrat cu tot felul de oameni, a devenit extrem de selectiv. Are prieteni puțini. Oameni de calitate.
”Acum nu știu dacă am fost un șef dur sau nu. Nu mi-a plăcut să ies în față, nu mi-a plăcut să vorbesc numai ca să fiu băgat în seamă și nici nu mi-au plăcut lingușitorii. La intrarea în biroul meu, era un suport pentru ziare și le spuneam celor pe care îi știam eu genul «șefu’, era să aveți o scamă!” să lase acolo peria, înainte de a intra. Bine, șeful nu este, în niciun caz, unul care trebuie să stea pe un piedestal, cu buzduganul într-o mână și cu sabia în cealaltă și, de acolo, să taie și să spânzure. Au fost, desigur, și situații în care a trebuit să mai dojenesc pe cineva, însă tot timpul – mai ales în perioada în care se punea mare accent pe obiective -, eu am spus că prioritatea mea sunt oamenii. Fără ei, nu pot atinge niciun obiectiv.
Armata a avut și are încă oameni de mare calitate, care au viziune și vor să facă treabă. Am umblat un pic prin țara asta și am cunoscut destui. Unii mi-au rămas în minte atât de frumos, încât doar când mă gândesc la ei îmi vine să-i îmbrățișez! Oameni loiali, care au jurat credință patriei și înțeleg prin asta că trebuie să apere pământul țării, nu bogățiile cuiva.
Tot timpul mi-a plăcut să știu că am cu cine pleca la «luptă». Ăla care fuge primul când începe războiul, ăla moare primul”.
Cristina MIRCEA
Fostul șef al Garnizoanei: cântăreț de muzică populară, pescar și colecționar de brichete Îl cheamă Cristin, nu Cristian, cum ar fi trebuit, pentru că un funcționar grăbit a ”pierdut” o vocală, iar tatăl lui - fericit că i s-a născut primul copil și băiat pe deasupra - nici măcar nu a observat.
#armata romana#cristin hira#Facultatea de Comandă și Stat Major#garnizoana piatra neamt#Liceul ”Dimitrie Cantemir” Breaza#nato#Școala militară de ofițeri activi ”Nicolae Bălcescu” Sibiu#UE#Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” București
0 notes
Text
Știri: Spectacole cu piesa ”Fugato labile: Camille Claudel” (21 aprilie și 12 mai, București)
Știri: Spectacole cu piesa ”Fugato labile: Camille Claudel” (21 aprilie și 12 mai, București)
În conexiune cu expunerea temporară în Galeria de Artă Europeană a operei de artă ”Sculptorul Rodin, pictând” de Camille Claudel (1 martie–4 iunie 2017) în cadrul programului de conferinţe Opere în prim-plan, Muzeul Naţional de Artă al Românieivă invită la o piesă de teatru dedicată vieţii şi operei sculptoriţei franceze, menită a pune în valoare personalitatea unei artiste mai puţin promovate pe…
View On WordPress
#Asociaţia Femeilor din Teatru IF.../DACĂ…PENTRU FEMEI#Camille Claudel#Camille Claudel și Rodin#Cezara Munteanu#destin#Edith Negulici#expoziţii temporare#Fugato labile pour Camille Claudel#Galeria de Artă Europeană#Georgette Garbès-Putzel#Liana Ceterchi#Muzeul Național de Artă al României#Opere în prim-plan#Paris#Paul Claudel#Rodin#Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României#sculptură modernă#Steluța Popescu#Teodora Toader#”Sculptorul Rodin pictând”
0 notes
Text
”Viaţa Patriarhului Teoctist era ea însăşi un sfat şi o pildă de a vieţui frumos, creştineşte”
”Viaţa Patriarhului Teoctist era ea însăşi un sfat şi o pildă de a vieţui frumos, creştineşte”
Astăzi, 7 februarie 2018 se împlinesc 103 ani de la nașterea Patriarhului Teoctist (Toader Arăpașu, n. 7 februarie 1015, Tocileni, jud. Botoșani–m. 30 iulie 2007, București). Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române timp de 21 de ani, în perioada 1986–2007.
După școala primară făcută în satul natal, în 1928 a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei, urmând apoi cursurile Seminarului Teologic…
View On WordPress
#Alexandru Ciurea#Arhiepiscop al Sibiului#biografie patriarhul teoctist#BOR#cultură#Daniela Sontica#dar duhovnicesc#Episcopia Oradeei#interviu#istoric teoctist#Maricica Popescu#ortodox#papă#Papa Ioan Paul al II-lea#Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române#Patriarhului Teoctist#pocainta#Sfântul Sinod#Steluța Coban#ziarul Lumina
0 notes
Text
Institutul Cultural Român de la Bruxelles prezintă joi, 16 martie 2017, la ora 20.00, în premieră, spectacolul de teatru Fugato labile pour Camille Claudel, în regia Lianei Ceterchi, cu ocazia Zilei Internaționale a Francofoniei. Traducere de Edith Negulici. În distribuție: Liana Ceterchi, Teodora Toader, Cezara Munteanu. Evenimentul este organizat cu sprijinul Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, Ambasadei României în Regatul Belgiei și al agenției de impresariat artistic EAM Management, și va avea loc la Palatul Artelor Frumoase (BOZAR, Salle M, Rue Ravenstein 23, 1000 Bruxelles ).
Fugato labile pour Camille Claudel de Georgette Garbès-Putzel a avut premiera mondială în 2015 și este un omagiu adus artistei Camille Claudel, femeie de geniu, elevă, prietenă şi iubită a sculptorului Auguste Rodin, ale cărei lucrări au depășit faima ilustrului său profesor. Premiera la Bruxelles va avea loc în prezența autoarei. Spectacolul este jucat în română, cu supratitrare în limba franceză.
Imagine din spectacolul ”Fugato labile pour Camille Claudel”. Foto: © Steluța Popescu. Sursa: ICR Bruxelles
”Această piesă îmi este aproape de inimă, iar Camille, căreia am dorit să îi redau viață, a vrut, de asemenea, la un moment dat în existență, dar mai ales în carieră, să «crească» în afara «umbrei marilor copaci» [la fel ca Brâncuși, care a părăsit atelierul sculptorului Auguste Rodin după trei luni, afirmând: «La umbra marilor copaci nu crește nimic»]. Acesta este modul în care eu am încercat, prin acest exercițiu dramatic, mult mai târziu, să o scot de sub umbra puternică a lui Rodin și să destram demența legendară, care i-a fost asociată mult timp, fără context. De aici și titlul meu și munca de doi ani pe care i-am închinat-o: Fugato labile pentru Camille Claudel”, explică Georgette Garbès-Putzel pentru ICR Bruxelles.
Născută într-o familie burgheză înstărită, Camille Claudel era veselă, corectă, devotată artei sale și indiferentă jocurilor înaltei societăți: un spirit liber, cu un mod inacceptabil de viață la momentul respectiv. S-a născut cu un secol prea devreme. S-a născut fericită și creativă. A murit singură și nefericită. Fugato labile pour Camille Claudel este povestea dragostei, a artei și a provocărilor de a fi diferit. Muzeul Naţional de Artă al României deține două lucrări ale artistei Camille Claudel: Sculptorul Rodin (gips patinat) şi Tors de femeie (bronz), în Sala de artă franceză din secolele XVIII-XIX, alături de pictorii Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley şi de sculptorii Auguste Rodin şi Antoine Bourdelle.
Camille Claudel, ”Tors de femeie”, bronz turnat în tehnica cerii pierdute, patinat brun-verzui, Muzeul Național de Artă al României, București
„Așa cum limba franceză unește 220 de milioane de oameni din cinci continente, tot așa teatrul, ca limbaj universal, unește diversele forme de exprimare spectaculare. Mi se pare emblematic și deloc întâmplător să omagiem Ziua Francofoniei amintindu-ne de destinul remarcabil al lui Camille Claudel. Geniala sculptoriță, atât de ocultată în viață, își face auzită «vocea» după mai bine de 70 de ani de la moartea ei. Camille este simbolul Artistului care își depășește epoca, simbolul vizionarului, al deschizătorului de drumuri. […] Camille Claudel în cadrul celebrării Zilei Francofoniei slujește exact dezideratele organizației OIF, creată pentru a intensifica dialogul între culturi și între civilizații, pentru a susține drepturile omului, pentru a sluji promovarea educării și a formării, pentru a proteja și a promova diversitatea expresiilor culturale”, declară regizoarea piesei, Liana Ceterchi, despre premiera de la Bruxelles.
România, în calitate de stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), celebrează în fiecare an Ziua Internaţională a Francofoniei, care mobilizează acţiunea a 80 de state şi guverne francofone din cinci continente, în favoarea principiilor sale fundamentale vizând atât promovarea păcii, democraţiei şi a dezvoltării durabile, cât şi respectarea drepturilor omului.
Organizarea spectacolului Fugato labile pour Camille Claudel la Bruxelles a fost posibilă cu sprijinul companiei Atlassib.
Tarif bilet: 18 EUR / 15 EUR (-26/+65)
Biletele pot fi rezervate online pe site-ul Bozar.
#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Camille Claudel (8 decembrie 1864–19 octombrie 1943)
Camille Claudel în atelierul său, înainte de 1930
Știri: Spectacolul ”Fugato labile pour Camille Claudel” la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles (16 martie 2017) Institutul Cultural Român de la Bruxelles prezintă joi, 16 martie 2017, la ora 20.00, în premieră, spectacolul de teatru…
#Alfred Sisley#Antoine Bourdelle#Atlassib#Auguste Rodin#BOZAR#Brâncuși#Cezara Munteanu#Claude Monet#cultură#Diaspora#Edith Negulici#eveniment#Fugato labile pour Camille Claudel#Georgette Garbès-Putzel#guverne francofone#Institutul Cultural Român#Institutul Cultural Român de la Bruxelles#Liana Ceterchi#Muzeul Național de Artă al României#Paul Signac#piesă de teatru#Regatul Belgiei#sculpturi de camille claudel#știri#teatru#Teodora Toader#Ziua Francofoniei
0 notes