#Radio România Tineret

[rudyroth79]

Radiobiblioteca SF, prima emisiune de SF radiofonic din Europa

Radiobiblioteca SF, prima emisiune de SF radiofonic din Europa

În urmă cu 37 de ani, în 27 ianuarie 1982 a fost difuzată prima emisiune de SF radiofonic din Europa – ”Radiobiblioteca SF”, pe programul 3 al Radiodifuziunii Române, avându-l ca realizator pe Dan Ursuleanu (1943 – 2013). Emisiunea şi-a schimbat pe parcurs numele în ”Exploratorii lumii de mâine”, dar a rămas cea mai longevivă emisiune de radio dedicată SF-ului.

Dan Ursuleanu

Postul de Radio…

[radioromania]

Radio România Muzical, premiat la Gala drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

(20 martie 2019)

Luni, 18 martie, a avut loc la Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti a doua ediţie a Galei drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, organizată de Editura Universul Juridic, editură care se adresează prin publicaţiile sale, reviste şi colecţii de carte, profesioniştilor din domeniul juridic din România.

Premiul la categoria Mass media a fost acordat postului Radio România Muzical, pentru contribuţia la promovarea tinerelor talente.

În 2018, Radio România Muzical a desfăşurat numeroase proiecte dedicate promovării tinerilor talente: festivalul Moştenitorii României muzicale, derulat în perioada 16-18 octombrie, ce-şi propune să-i prezinte în recitaluri pe muzicienii români tineri, cu o prodigioasă activitate internaţională, dar care pot fi ascultaţi mai rar acasă; înregistrări speciale cu tineri muzicieni participanţi la concursul Concertino Praga, derulat sub egida Uniunii Europene de Radio – pianista Eva Garet a câştigat o menţiune de onoare în cadrul acestei competiţii. Radio România Muzical a organizat de asemenea înregistrări speciale cu pianistul Daniel Petrică Ciobanu, câştigător în 2017 al premiului al II-lea la prestigiosul concurs Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, dar şi cu pianistul Cadmiel Boţac, câştigător în 2017 al Transylvanian International Piano Competition de la Braşov.

Radio România Muzical a promovat şi concertele Orchestrei Române de Tineret în cadrul Stagiunii de vară a Uniunii Europene de Radio, două concerte susţinute în cadrul festivalului Vara magică fiind preluate de radiodifuziuni publice din întreaga Europă.

Pentru promovarea tinerilor muzicieni, din toamna anului 2018, a fost incluse în grila Radio România Muzical, duminica, ora 13:00, ediţii dedicate înregistrărilor realizate în cadrul Stagiunii de marţi seara de la Ateneul Român.

Tinerii muzicieni sunt în prim-plan în cadrul rubricii Trei răspunsuri despre tine difuzată în fiecare zi de marţi în cadrul matinalului Radio România Muzical.

Radio România Muzical a fost de asemenea partener şi pentru două proiecte derulate cu fonduri AFCN, ce au avut ca subiect promovarea tinerelor talente - ConnectArts şi Dinu Lipatti-compozitorul. Înregistrări în premieră.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

[smartseo4you]

Ucraina U21-România U21. Tricolorii lui Adrian Mutu vor să bifeze o nouă victorie

Naționala de tineret a României va juca, vineri de la 18.30, cu Ucraina, în deplasare. Partida din preliminariile Campionatului European din 2021 este una extrem de importantă pentru Adi Mutu și elevii săi. Meciul va fi transmis de Prima TV şi la Radio România Actualităţi. Update 1: Naţionala U21 a… , citeste tot articolul https://is.gd/CpIzqV

[frenews24h]

Port Arthur, PREUVE du présumé penchant japonais pour les attaques surprises

Fre News 24h Port Arthur, PREUVE du présumé penchant japonais pour les attaques surprises

Le 9 février 1904, la flotte japonaise attaque de façon inattendue la forteresse russe Port-Arthur. La guerre russo-japonaise commence.

La guerre russo-japonaise, qui a duré jusqu’en 1905, était un conflit généré par les ambitions impérialistes de l’Empire russe et de l’Empire japonais sur la Mandchourie et la Corée.

Les principaux théâtres de guerre étaient Port Arthur et la péninsule de Liaodong, ainsi que le chemin de fer reliant Port Arthur à Harbin. Les Russes recherchent depuis longtemps un port dont les eaux ne gèlent pas en hiver. Les Japonais sont entrés en guerre en raison de la nécessité stratégique de freiner l’expansion russe en Corée.

À la fin du XIXe siècle et au début du XXe siècle, plusieurs pays occidentaux s’étaient disputés l’influence, le commerce ou l’occupation de territoires en Asie de l’Est, tandis que le Japon peinait à devenir une superpuissance. Le statut de haute puissance à cette époque dépendait en partie de l’acc��s aux colonies, qui fournissaient les matières premières et les marchés. Le contrôle des colonies dépendait à son tour de la puissance des flottes militaires et commerciales, avec des ports en eau profonde et plus de postes d’amarrage, qui hébergeraient des cuirassés de plus en plus grands et assureraient l’approvisionnement par une chaîne de gisements de charbon, le carburant nécessaire. les navires de guerre à vapeur.

Pendant les négociations avant le déclenchement de la guerre, les Russes ont continué à tirer, refusant de prendre les Japonais au sérieux. Enfin, les Japonais ont décidé de franchir le pas décisif. Dans la nuit du 8 au 9 février 1904, les Japonais lancent une attaque simultanée contre la flotte russe à Port Arthur et Chemulpo.

Après l’échec des négociations avec la Russie, le Japon lança un ultimatum le 31 décembre 1903 et rompit les relations diplomatiques le 6 février 1904. Trois heures avant que le gouvernement russe ne reçoive l’ultimatum, la marine japonaise attaqua les navires de guerre russes ancrés à Port Arthur. Les deux parties ont publié des déclarations de guerre le 10 février. Du point de vue du droit international, l’attaque japonaise n’a pas été considérée comme une attaque surprise en raison de la présence de l’ultimatum. Cependant, après l’attaque japonaise sur la flotte américaine à Pearl Harbor, l’attaque de Port Arthur a souvent été rappelée comme une preuve de la prédilection présumée du Japon pour des attaques surprises.

Bien que l’Empire russe ait toujours une armée plus importante que les Japonais, les défaites successives ébranlent leur confiance en leurs propres forces. De plus, en 1905, un mouvement révolutionnaire a éclaté qui a secoué l’empire tout au long de l’année et menacé la stabilité du pays. La Russie a choisi l’option des négociations de paix, afin de se concentrer sur les questions de politique intérieure.

La Russie perdrait toutes les batailles directes. Finalement, Theodore Roosevelt, le président américain, est intervenu en tant que négociateur de paix et a accueilli la conférence de paix à Portsmouth, New Hampshire en août-septembre 1905. Dès janvier 1905, Roosevelt écrivait que si le Japon “tentait de gagner de sa victoire dans la guerre russo-japonaise plus qu’il ne le méritait, il attirerait contre lui tous ses grands pouvoirs, et quelle que soit sa détermination, il ne serait pas en mesure de le faire. devant un monde allié. “

Le conflit s’est terminé par la victoire incontestable du Japon, qui a remporté la plupart des batailles et conduit à la destruction totale de la marine russe et de plusieurs armées d’infanterie. Cependant, les sentiments triomphalistes du Japon se sont rapidement transformés en insatisfaction amère et en soulèvements populaires lorsque les conditions de paix ont été portées à la connaissance du public. À la fin de la guerre, les deux belligérants ont été anéantis militairement et économiquement, et les grandes puissances européennes ont observé avec une grande insatisfaction l’apparition sur la scène politique d’un plus concurrentiel.

Le tsar a refusé de payer les indemnités de guerre du Japon et le gouvernement de Tokyo, ayant des problèmes avec les intérêts de prêt de guerre, a été contraint de renoncer à cet égard. Ainsi, bien que le Japon ait gagné la guerre, il a dû se contenter de la concession de la péninsule du Liaodong et de la moitié de l’île de Sakhaline. En outre, la Russie a reconnu la Corée comme faisant partie de la sphère d’influence du Japon et a accepté d’évacuer la Mandchourie.

Le mécontentement populaire en Russie a conduit au déclenchement de la révolution russe de 1905, un événement que le tsar Nicolas II avait espéré éviter en prenant des positions intransigeantes avant le début des négociations de paix. La position russe est devenue encore plus sévère après le début des négociations pour le traité de paix.

Le traité de Portsmouth, négocié par le président américain Theodore Roosevelt, a officiellement mis fin à la guerre. L’absence de gains territoriaux importants et de réparations de guerre a provoqué des émeutes dans tout le Japon. Le traité de paix a accentué le manque de confiance des Japonais dans tous les pays d’Europe occidentale.

La défaite de la Russie a été vue avec étonnement par les puissances européennes, mais aussi par les nations asiatiques. Le fait qu’une nation non européenne ait réussi à vaincre une superpuissance dans un conflit militaire majeur a inspiré la confiance dans les nombreux mouvements anticoloniaux qui devaient émerger dans le monde. Les grandes puissances européennes, qui avaient des préjugés racistes ou nationalistes, n’ont rien appris de la défaite de la Russie, causée principalement par la supériorité technologique et tactique des Japonais dans le domaine de la guerre terrestre. Au lieu de cela, les puissances européennes moderniseraient leurs flottes.

Pendant la guerre, l’armée japonaise a bien traité les civils et les prisonniers de guerre russes, sans les brutalités et les atrocités de la Seconde Guerre mondiale. Les prisonniers coréens et chinois ne bénéficiaient pas du même traitement humain.

Les historiens japonais pensent que cette guerre est un tournant pour le Japon et le principal moyen de comprendre l’échec politico-militaire du pays plus tard. Le mécontentement des conditions de paix, jugées plus appropriées pour une nation vaincue et non victorieuse, était répandu parmi les représentants de toutes les classes sociales, avec un consensus à cet égard dans la société japonaise. L’attitude anti-européenne s’est développée de plus en plus au cours des décennies suivantes, chaque acte diplomatique des grandes puissances, considéré ou ignoré, ou à juste titre moqué par les Japonais.

Découvrez vous présente les principales significations historiques de la journée du 9 février:

1773 – Né William Henry Harrison, président des États-Unis (décédé le 4 avril 1841).

1874 – L’historien français Jules Michelet (“Histoire de France”, “Histoire de la Révolution française”) (né le 21 août 1798) a cessé sa vie.

1904 – La flotte japonaise attaque de façon inattendue la forteresse russe Port-Arthur. Début de la guerre russo-japonaise (-1905).

1934 – L’accord balkanique a été établi, une alliance comprenant la Roumanie, la Yougoslavie, la Grèce et la Turquie. Selon le pacte conclu à Athènes, les États signataires se sont mutuellement garantis la sécurité des frontières des Balkans.

1969 – Le premier vol d’essai d’un Boeing 747.

1990 – La sonde Galileo survole la planète Vénus.

1991 – Le poète roumain Florin Mugur a mis fin à ses jours: “Croquis sur le bonheur”, “Pourparlers avec Marin Preda”, “Ages of reason”, “Dancing with the book” (n. 7 février 1934).

1998 – Le président géorgien Eduard Shevardnadze a survécu à l’attaque contre lui

2002 – La princesse Margareta, sœur de la reine Elizabeth II du Royaume-Uni du Royaume-Uni (née en 1930), est décédée

2008 – Mădălina Sava, journaliste radio, productrice d’émissions radio sur Radio Romania Actualités, Antena Bucureștilor et Radio România Tineret (née le 4 juillet 1967) a cessé sa vie.

2009 – Le bassiste Orlando “Cachaito” Lopez, membre du célèbre Buena Vista Social Club (né en 1933), est décédé.

Fre News 24h Port Arthur, PREUVE du présumé penchant japonais pour les attaques surprises

http://frenews24h.com/port-arthur-preuve-du-presume-penchant-japonais-pour-les-attaques-surprises/ Source: http://frenews24h.com/

[ionutdragu]

Pe la Radio prin Clubul Prietenilor de la 10. Vlad Macelaru, delegatul de tineret al Romaniei la ONU. Mai multe detalii online pe www.romania-actualitati.ro Foto: Luciana Gingarasu #prieteniidela10 #prieteniidelazece #vladmacelaru #tineret #onu #un #unyouth #romaniaactualitati #radioromaniaactualitati #radioromania (at Radio România Actualităţi)

[mesagerulneamt]

Joi, 6 iulie, în programul ediției curente a Festivalului Vacanțe Muzicale, este prima întâlnire cu studenții. În cadrul Serii instituțiilor de învățământ muzical superior, reprezentanți ai Universității Naționale de Muzică din București, ai Universității de Arte “George Enescu” din Iași și ai Facultății de Muzică Piatra-Neamț, vor ieși la rampă cu o serie de microrecitaluri. Ei vor fi însoțiți de profesorii lor – Raluca Ouatu, Aurelia Simion, Brîndușa Tudor și Alexandru Veleșcu.

Seara, în Piața Turnului, publicul Vacanțelor Muzicale va beneficia de prestația unor muzicieni de marcă. Pe scenă vor fi prezenți Analia Selis (voce), Răzvan Suma (violoncel), Omar Massa (bandoneon), Mariano Castro (pian) și Rafael Butaru (vioară), reuniți într-un program spectaculos intitulat ArgEnTango.

ANALIA SELIS

Este originară din Argentina. A început să cânte de la primele amintiri ale vieții sale. În anul 1998, a obținut „Diploma de educatoare de muzică” la Universitatea de Muzică din San Miguel de Tucuman (Argentina), pentru ca, din 2002, să dețină “Diploma in Vocal Performance” la “Longy School of Music” (Boston, USA). În S.U.A. a apărut un drum neașteptat pentru Analia. L-a întâlnit pe apreciatul violoncelist român, Răzvan Suma, motiv pentru care, în anul 2003, s-a mutat în România. Analia Selis a reprezentat Argentina la Festivalul „Cerbul de Aur” 2004. Între 2005 și 2009, a lansat patru albume de mare succes, care au dus-o pe Analia în atenția mediilor de presă, radio și televiziune din România. În anul 2009, a fost invitată pentru a doua oară să cânte în Piața Festivalului „George Enescu”, alături de chitaristul Julio Santillan (Argentina), violoncelistul Răzvan Suma și actrița Mihaela Teleoacă. Au urmat o serie de concerte împreună și un album lansat în anul 2011, „Un instante”. În anul 2014, Analia Selis se îndreaptă spre o altă cale muzicală, menită să-i aducă Argentina mai aproape – drumul tangoului. A debutat în arta tangoului în turneul național „Vă place tango?”, împreună cu violoncelistul Răzvan Suma și chitaristul argentinian Julio Santillan. În anul 2015, a lansat, împreună cu Mariano Castro (membru al renumitei trupe de tango „Narcotango”), proiectul „Tango Simfonic”, tango aranjat pentru orchestră de cameră, pian și voce. Proiectul a beneficiat de colaborarea celor mai importante filarmonici din țară. Anul 2016 este un an extrem de important al carierei sale: devine membru al ansamblului „ArgEnTango”, alături de patru mari muzicieni: Răzvan Suma – violoncel, Rafael Butaru – vioară, Mariano Castro – pian și Omar Massa – bandoneon. Împreună cu „ArgEnTango”, Analia abordează un alt stil de a cânta tango – Piazzolla. Tot în anul 2016, Analia debutează în cariera sa internațională, fiind invitată în luna aprilie să reprezinte România la „ABU Radio Song Festival” (Beijing, China) și în iulie să cânte în Argentina, în orașul său natal, Tucuman. Vine pentru a doua oară la Festivalul Internațional „Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț”.

ARGENTANGO

Obiectivul acestui proiect exprimă în cel mai autentic mod cu putință muzica compusă de Astor Piazzolla, supranumită “soundtrack” al Buenos Aires-ului. Cu o puternică tripletă argentiniană formată din binecunoscuții Analia Selis (voce), Mariano Castro (pian) și Omar Massa (bandoneon), venit special în România pentru acest proiect, se adaugă doi muzicieni români de mare valoare, Răzvan Suma (violoncel) și Rafael Butaru (vioară). ArgEnTango își propune să aducă publicului o latură necunoscută a lui Piazzolla în România. După binecunoscuta carieră în muzica comercială, Analia Selis își direcționează activitatea către muzica autentică argentiniană – tangoul. Cele două ediții ale turneului „Vă place tango?”, cât și proiectul de mare succes „Tango Simfonic”, sunt dovada clară că tangoul este viitorul Analiei, exprimarea autentică a unui argentinian. Împreună cu Narcotango, Mariano Castro în triplă calitate – interpret, compozitor, orchestrator – a fost nominalizat de două ori la „Latin Grammy Awards” (2009 și 2010) la categoria „Cel mai bun album de tangou”. În această formulă, dar și in calitate de pianist și chitarist-solist, are la activ peste douăzeci și cinci de turnee internaționale în Europa, Statele Unite, Canada și America Latină. Ambasador al muzicii lui Piazzolla pe marile scene ale lumii, alături de artiști precum Placido Domingo, Omar Massa este prezent permanent pe scene ale marilor orchestre din America, Europa și Asia.

This slideshow requires JavaScript.

Omar este component și fondator al cvartetului de bandoneoane „Quatrotango”. Este invitat frecvent pentru a susține cursuri de măiestrie în întreaga lume. Vine în România special pentru acest proiect. Solist concertist al Orchestrelor Radio și profesor la Universitatea de Muzică București, Răzvan Suma dezvoltă o perpetuă carieră internațională de solist, cele peste o mie de concerte și recitaluri pe care le-a susținut fiind apreciate pe toate continentele. Reprezentat de cele douăsprezece CD-uri ale sale, Răzvan este considerat unul dintre cei mai prolifici violonceliști români ai momentului. Concertmaestru al Operei Naționale din București, al Orchestrei Române de Tineret a României și al Orchestrei Simfonice Naționale Române, violonistul Rafael Butaru este o prezență constantă pe scenele muzicale naționale și internaționale. În calitate de solist și ca invitat permanent al Festivalului Sonoro, a susținut concerte alături de muzicieni precum Gilles Apap, Daniel Rowland, Răzvan Popovici, Diana Ketler, David Cohen, Srdjan Vukasinović.

VACANȚE MUZICALE 2017 Instituții de învățământ muzical și Argentango în ziua a V-a Joi, 6 iulie, în programul ediției curente a Festivalului Vacanțe Muzicale, este prima întâlnire cu studenții. În cadrul Serii instituțiilor de învățământ muzical superior, reprezentanți ai Universității Naționale de Muzică din București, ai Universității de Arte "George Enescu" din Iași și ai Facultății de Muzică Piatra-Neamț, vor ieși la rampă cu o serie de microrecitaluri.

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2rjzpUQ

Liber in Teleorman - A.G.Weinberger : “Există în România un fascism al indolenței.

vine din lăcomie, din servilism și bășcălie. Și atunci eu cum să mă dizolv în așa ceva ? ”

Carmen Dumitrescu

Cunoscut drept “Mr. Blues al României”, A.G. Weinberger este definit de critica de specialitate drept întâiul misionar al muzicii blues. Plecat în anii 2000 în exil cultural în Statele Unite, A.G. Weinberger a reușit să intre în marea competiție a pieței muzicale din America. ”Nashville Calling”, întâiul album american semnat A.G. Weinberger, a fost înregistrat la Nashville, iar în 2006 a fost propus pentru nominalizare la Premiile Grammy pentru 7 categorii, fiind singurul artist de blues din România care a atins o astfel de performanță artistică la nivel mondial. B.B. King l-a considerat “un chitarist foarte bun, un chitarist carismatic de cea mai înaltă clasă”. Are 11 albume discografice, a scris muzica pentru 18 spectacole de teatru, a fost iniţiatorul şi fondatorul emisiunii „Acadeaua, cea mai dulce emisiune”, difuzată pe Radio Romania Tineret între 1995 şi 2000 şi pe  TVR 2 între 2012 şi 2013. Iar lista succeselor profesionale ale acestui artist de excepție poate continua. Prezent la Alexandria, pentru a susține un concert caritabil, marca Rotary, A.G. Weinberger ne-a acordat un interviu în exclusivitate, în cadrul căruia ne-a vorbit despre amăgiri și dezamăgiri. Despre o țară pe care și-o dorește a-i fi principiu și despre o rezistență împotriva unui așa zis fascism al indolenței. Dar, mai mult decât orice altceva, ne-a mărturisit povestea unei singularități care doare, ca un pietroi în pantof, oriunde ar merge în lume…

Reporter: Vă mărturisesc că n-aș fi crezut vreodată că veți veni la Alexandria…

A.G. Weinberger: De ce spuneți asta?

R: Pentru că nu credeam că aici există public pentru blues.

A.G. W. Mi se tot spune asta. Să știi că oamenii peste tot au aceleași spaime și bucurii.

R: Dar aveți vreodată anumite așteptări atunci când mergeți să cântați într-un oraș ca Alexandria?

A.G. W. Singurele mele așteptări țin de faptul că n-aș vrea să mi se rupă vreun cablu pe scenă. Pentru că eu sunt un om lipsit de prejudecăți. Eu consider că prejudecățile ne țin în loc.

R. Știu că ați fost plecat o perioadă lungă din țară. De mai multe ori. De ce-ați plecat?

A.G. W. Să mă măsor în niște condiții reale.

R. Aici nu existau acele condiții?

A.G. W. Nici astăzi nu sunt. Nu este competiție reală. În România, viața asta a noastră, zisă show-business care nu este deloc business se bazează încă pe niște sechele afective, emoționale naive. În America pe nimeni nu interesează de unde vii și nici pe ce limbă plângi când te doare ceva. Acolo toți sunt descendenții imigranților și au o șansă egală. Și dacă tu pretinzi că ești ceva, ți se oferă șansa de a demonstra. Și dacă ești așa cum pretinzi că ești, atunci vei fi binevenit.

R. Din toată cariera dumneavoastră muzicală recompensată cu tot felul de premii, de care vă simțiți cel mai atașat?

A.G. W. Premiile sunt niște lucruri temporare, conjuncturale, n-au nicio relevanță. Când fiica mea avea trei ani și jumătate, scriam un text despre un om care s-a transformat în șoim. Și ea stătea acolo în scăunelul ei și eu am terminat, m-am dus în bucătărie și când m-am întors la ea în cameră, cânta piesa. Acum doi ani, când făceam un album acustic în limba română pentru prima dată, am uitat textul. Și am întrebat-o pe fiica mea, care și-a amintit tot textul. Asta a fost cea mai frumoasă recompensă. Restul sunt chestiuni de conjunctură, de interes, de asocieri, de ipocrizie. Să știți că în România niciun premiu nu vine cu bani…

R. Oricum cultura nu este recompensată material…

A.G. W. Dar eu nu sunt cultură! Eu sunt o propunere a unei viziuni spre lume. O invitație pentru asumarea a ceea ce suntem. Cultură e prea mult. Nimeni din tagma mea n-are voie să aibă aroganța asta: să se definească ca și cultură. Noi nu suntem cultură. De asta sunt gringo. Eu propun ceva care nu e pe filon. Eu sunt un intrus aici. Eu nu sunt rapsod ca bunul meu prieten Grigore Lesse. El este pe filon.

R. Chiar voiam să vă întreb cum vă simțiți în peisajul ăsta muzical autohton…

A.G. W. Nu mă consider părtaș și nu mă interesează să mă adaptez. Vin puștii din urmă care deja au o altă gestionare a informației, pentru că ei cunosc uneltele prin care să-și capete informațiile corecte. În rest, țara asta este închisă, pentru că lumea nu știe ce să întrebe Internetul și cum să caute. Comparați un puști de 16 ani de la noi cu unul din Canada: cel din Canada e mult mai relaxat, nu e infestat de acest bigotism cu sarmalele pe la moaște, care este o mare frână în calea dezvoltării colective și demnității. În România eu nu prea am identificat resurse de demnitate. Unde începe tradiția se termină credința. Uite, de Paște, toată lumea merge, ia lumină și a doua zi, a treia zi tot înjură în trafic. Put your money where your mouth is – spune americanul. Altfel nu te pot lua în serios. Eu sunt din alt film… Eu de asta sunt intrus, pentru că societatea în care m-am născut, sub a cărui drapel funcționez, mă face să declar că nu trăiesc cu voi, ci printre voi. Pentru că nu mă lăsați să mă dezvolt. Pentru că există în România un fascism al indolenței. Cea mai gravă formă a fascismului, pentru că nici măcar ideologie nu e… Nici nu pot argumenta, nu pot combate. El vine din lăcomie, din servilism și bășcălie. Și atunci eu, din Oradea, fiind evreu ungur, cum să mă dizolv în așa ceva? Când mă duc afară, sunt tratat la fel. E cumva, ca un pietroi care mi-a intrat în pantof. Mă doare…

R. Și dacă vă simțiți ca un intrus, atunci vă simțiți și singur?

A.G.W. Singular… Mă simt singular…

R. Credeți într-un viitor bun pentru țara asta?

A.G.W. De asta m-am întors din America. Am dus-o destul de bine acolo, dar m-am întors ca să fac parte din Noua Reconstrucție. În 2007, când m-am întors, părea așa. În 2009 m-am păcălit. În 2012 m-am păcălit. În 2016 am avut speranțe… Încă nu pot să-mi dau seama dacă m-am păcălit sau nu, dar acum există o conjunctură care adună anumite intenții constructive.

R. Dacă veți constata că v-ați păcălit din nou, vă întoarceți în State?

A.G.W. Deja sunt imun la păcăleli. În State nu m-aș întoarce. America deja a început să intre într-un declin de seriozitate. Eu dacă aș vrea să plec m-aș duce spre Vietnam… Poate Africa de Sud. Oricum, după mine, America nu este o țară, ci un principiu. Eu abia aștept ca și țara mea să devină un principiu.

R. Cum ați conceput spectacolul de la Alexandria? Care e substratul lui simbolic, conceptual?

A.G.W: Eu nu sunt un playlist provider. Muzica mea nu se cântă la radio. Poate nici nu știi ce piese cânt eu. Nici eu nu știu. Ciudat, dar lumea vine la om. Eu nu sunt un act muzical care vine și își cântă hiturile. Eu n-am hituri. Eu sunt de o altă factură: eu sunt un alchimist. Eu exploatez emoțional și conving oamenii să plece diferiți de cum au venit. Pentru că eu operez cu ceva ce dumneavoastră simțiți foarte intim. Eu vă provoc să vă asumați ceea ce simțiți. Ăsta nu este concert. Eu nu sunt un răspuns. Sunt un semn de întrebare…

[stiri-noi]

LAUREAȚII GALEI PREMIILOR UNITER PENTRU ANUL 2019 ediția a-28-a

  Peste 350 de artiști, profesioniști din lumea culturală, parteneri, apropiaţi ai fenomenului teatral, au fost prezenți aseară la cea de-a 28-a ediție a Galei Premiilor UNITER, la Craiova.

Pentru ca publicul să se bucure din plin de acest moment special, începând cu ora 21.30 am transmis live pe pagina de Facebook a UNITER sosirea pe covorul roșu, la casa Bibescu, a unora dintre cei mai apreciați artiști români ai momentului. De la ora 22.30, ceremonia acordării Premiilor UNITER a putut fi urmărită în direct pe TVR1, Radio România Cultural și online pe www.tvrplus.ro, www.uniter.ro și preluată de pagina de Facebook a UNITER.

  Gala a avut loc la Craiova, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la înființarea teatrului craiovean „Marin Sorescu”, într-un spațiu deosebit, în aer liber, la Teatrul de Vară din Parcul „Nicolae Romanescu”.

    Iată premiile!

Premiul Președintelui UNITER a fost acordat TEATRULUI NAȚIONAL „MARIN SORESCU” DIN CRAIOVA pentru 170 de ani de istorie în teatrul românesc.

Premiul a fost ridicat de ALEXANDRU BOUREANU, directorul Teatrului Național Craiova.

    Premiul pentru debut:

ANDREI CHIFU, pentru rolul El din spectacolul „Casa de pe graniţă” de Sławomir Mrožek, un spectacol de Ada Lupu Hausvater la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

    Premiul pentru întreaga activitate – scenografie:  CONSTANTIN CIUBOTARIU

    Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar:

PUȘA DARIE, pentru rolul Mama din spectacolul „Dansul Delhi” de Ivan Vîrîpaev, regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

    Premiu special pentru video mapping: ANDREI COZLAC

    Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar:

CRISTIAN GROSU, pentru rolul Caliban din spectacolul „Furtuna” de William  Shakespeare, regia Gábor Tompa la Teatrul Naţional Cluj-Napoca

  Premiul pentru cea mai bună scenografie:

CRISTINA MILEA, pentru scenografia spectacolului „Legături primejdioase” de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu la Teatrul Mic Bucureşti

    Premiul pentru întreaga activitate – actriță: RODICA MANDACHE

    Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal:

LUCIAN IONESCU, pentru rolul Gomez Addams din spectacolul „Familia Addams”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti.

    Premiul pentru întreaga activitate – actor: MIRCEA RUSU

    Premiul special pentru teatru de păpuși și marionete a fost acordat FESTIVALULUI „PUPPETS OCCUPY STREET” / „PĂPUȘILE OCUPĂ STRADA”, EDIȚIA 2019 cu tema „Evoluție prin Revoluție” organizat de Teatrul pentru copii și tineret Colibri Craiova.

Premiul a fost ridicat de ADRIANA TEODORESCU, directoarea Teatrului Colibri.

    Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal:

ANCA HANU, pentru rolul Chiritza Bârzoi din spectacolul „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca.

    PREMIU GĂZDUIT:

Premiul British Council a fost acordat COMPANIEI DE TEATRU GIUVLIPEN, pentru activitatea de promovare şi susţinere a incluziunii sociale şi încurajarea implicării civice.

Premiul a fost ridicat de actrița MIHAELA DRĂGAN.

    Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru TV:

„Manifest. Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară” de Ruxandra Cesereanu, regia Cornel Mihalache, producție a Societății Române de Televiziune (Casa de Producție a TVR).

    Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic:

„Hamlet” de William Shakespeare, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu, producție a Societății Române de Radiodifuziune.

    Premiul pentru Cea mai bună piesă românească a anului 2019:

ANA SORINA CORNEANU, pentru piesa „Hai să vorbim despre viață!”

  Premiul de Excelență:

FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU, pentru calitatea excepţională a ultimelor șase ediții. Premiul a fost ridicat de MARINA CONSTANTINESCU, directorul FNT.

    Premiul pentru întreaga activitate – critică și istorie teatrală: MYA LIONTESCU

    Premiul pentru critică de teatru: OANA CRISTEA GRIGORESCU

    Premiul special pentru machiaj de scenă: MINELA POPA

    Premiul special pentru o activitate de șase decenii în editarea cărții de teatru:

VIORICA ROZALIA MATEI

    Premiul special pentru promovarea teatrului-dans:

LINOTIP – CENTRU INDEPENDENT COREGRAFIC

Premiul a fost ridicat de coregrafa și dansatoarea IOANA MARCHIDAN.

    Premiul pentru întreaga activitate – regie: DRAGOȘ GALGOȚIU

    Premiul pentru cea mai bună regie:

EUGEN JEBELEANU, pentru regia spectacolului „Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Compagnie des Ogres.

De pe scena Galei, Ion Caramitru a anunțat că, începând cu ediția a 28-a a Galei UNITER, premiul pentru cea mai bună regie va purta numele regizorului Lucian Pintilie.

    Premiul pentru Cel mai bun spectacol:

„Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca.

  Au prezentat premii și au anunțat câștigători live sau virtual: Miruna Berescu (directoarea Festivalului de Film Anonimul), Mihail Genoiu (Primarul Municipiului Craiova), Puiu Antemir, Marcel Iureș, Dragoș Buhagiar, Maia Morgenstern, Marian Râlea, Radu Afrim, Bogdan Gheorghiu (Ministrul Culturii), Camelia Ene (CEO MOL România), Romanița Ionescu, Ovidiu Buluc (Președintele Fundației „PROCULTURA” Magdalena și Ovidiu Buluc), Cristina Maria Olteanu (director regional Raiffeisen Bank),

Nigel Bellingham (directorul British Council România), Lari Giorgescu, Vlad Drăgulescu, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, Emil Boroghină, Dorina Păunescu, Andrea Gavriliu, Claudiu Bleonț, Ludmila Patlanjoglu, Gina Șerbănescu, Anca Ungureanu (UniCredit Bank), Lia Manțoc, Sergiu Nistor (consilier prezidențial) și Ion Caramitru (președintele UNITER)

  *

JURIILE GALEI

  Juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru:

Ludmila Patlanjoglu, Maria Zărnescu, Călin Ciobotari.

  Juriul Galei care au decis câștigătorii:

Radu Apostol (regizor), Cosmin Ardeleanu (scenograf), Doru Mareș (critic de teatru), Crina Mureșan (actriță), Cristina Rusiecki (critic de teatru)

  Juriul concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului 2019”:

Marina Constantinescu, Adriana Popescu, Dan C. Mihăilescu.

  PARIUL PUBLICULUI

(În urma votului online pe https://www.uniter.ro/pariul-publicului-la-gala-premiilor-uniter-2020/)

  Debut: CONSTANTIN RADU TUDOSIE

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic: „Frumoasa adormită şi trezită”

Cel mai bun spectacol de teatru TV: „Furtuna”

Critică de teatru: OANA CRISTEA GRIGORESCU

Cea mai bună scenografie: IRINA MOSCU

Cea mai bună actriță în rol secundar: ALINA ROTARU

Cel mai bun actor în rol secundar: CRISTIAN GROSU

Cea mai bună actriţă în rol principal: OANA PREDESCU

Cel mai bun actor în rol principal: LUCIAN IONESCU

Cea mai bună regie: EUGEN JEBELEANU

Cel mai bun spectacol: „Familia Addams”

    *

Regia spectacolului: BOBI PRICOP

Scenografia și imaginea: IRINA MOSCU

Video design: LES ATELIERS NOMAD

Filmări și montaj: DEOCHI PRODUCTION

Muzica live: KARPOV NOT KASPAROV

Voice over: VLAD CRAIOVEANU

                                                  ORGANIZATORI ŞI PARTENERI

  Producători:

UNITER – Uniunea Teatrală din România

Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova

  Parteneri principali ai evenimentului:

Primăria Craiova și Consiliul Local al Municipiului Craiova

  Proiect cultural finanţat de:

Ministerul Culturii

  Co-producător:

Televiziunea Română

  Sponsor principal:

Raiffeisen Bank

  Sponsor:

Fundația „PROCULTURA” Magdalena și Ovidiu Buluc

  Partener Special:

UniCredit Bank

  Partener oficial:

MOL România

  Parteneri:

Institutul Cultural Român

Fundaţia ANONIMUL

British Council

ITI – Institutul Internațional de Teatru, Secţia Română

Opera Română Craiova

  Partener de tradiţie:

Societatea Română de Radiodifuziune

  Cu sprijinul:

COLISEUM Logistic&Distribution

E-TWOW

Aqua Carpatica

Kfea

Domeniile Blaga

Distribuție Oltenia

Set Up – rental & events

Les Ateliers Nomad

Deochi Production

      Parteneri media:

Radio RFI România

Ziarul Metropolis

Revista Amfiteatru

Oltenia 3TV

Oltenia TV

Radio Sud

Gazeta de Sud

  Partener de monitorizare:

MediaTRUST

  Cu participarea: Casei Regale a României

[radioromania]

Colecţia de discuri Radio România Muzical la Editura Casa Radio

(20 noiembrie 2019)

În cadrul colecţiei Radio România Muzical de la Editura Casa Radio, în 2019 au apărut deja trei titluri şi se află în pregătire un al patrulea.

Dublul CD Moştenitorii României muzicale reuneşte secvenţe muzicale din trei recitaluri organizate de Radio România Muzical şi Rotary Club Pipera în cadrul proiectului cu acelaşi nume, la Sala Radio. Începând din octombrie 2018, tinerii şi foarte talentaţii muzicieni ai României, cu cariere internaţionale, dar care apar mai rar pe scenele româneşti, au fost invitaţi să susţină recitaluri la Sala Radio. Pe albumul recent apărut la Editura Casa Radio regăsiţi înregistrări din recitalurile susţinute de trei pianişti: Florian Mitrea (octombrie 2018), Adela Liculescu (octombrie 2018) şi Axia Marinescu (iunie 2019). Recitalurile, foarte diverse, au fost centrate în jurul câte unei tematici: Florian Mitrea – muzici scrise de compozitori din zona Dunării, Adela Liculescu – repertoriu de virtuozitate, Axia Marinescu – repertoriu francez.

Discul Iarna magică poartă titlul unui eveniment deja devenit tradiţie la Bucureşti – concertul de Crăciun susţinut la Ateneul Român de Orchestra Română de Tineret, condusă de Cristian Mandeal. Radio România Muzical a ales secvenţe din aceste concerte pe care le-a înregistrat şi transmis în direct de-a lungul anilor, iar rezultatul este un album cu o atmosferă care aminteşte de celebrul concert de Anul Nou de la Viena: muzica familiei Strauss, dar şi opusuri celebre cu aură de sărbătoare, în interpretări excepţionale, aşa cum ne-a obişnuit Orchestra Română de Tineret.

Vara magică este titlul singurului festival de vară organizat la Bucureşti pentru iubitorii muzicii culte. Radio România Muzical a înregistrat integral toate ediţiile acestui festival cu o istorie de aproape 10 ani; iar pentru un prim disc Vara magică au fost selectate două lucrări, în interpretări emblematice: Concertul pentru violoncel şi orchestră de Antonin Dvorak, cu Valentin Răduţiu şi Orchestra Naţională Simfonică a României, dirijor Cristian Măcelaru şi Simfonia a IV-a Italiana de Felix Mendessohn, versiune a Orchestrei Române de Tineret, dirijor Cristian Mandeal.

Ascultă 5 minute de muzică clasică, proiect cu o istorie de 9 ani, are acum şi un CD disponibil în perioada imediat următoare la Editura Casa Radio. Acesta reuneşte secvenţe din proiect, aşa cum a fost propus copiilor din şcolile româneşti: lucrări esenţiale din muzica cultă, în interpretări de referinţă din fonoteca Radio România, însoţite de scurte explicaţii cu informaţii esenţiale pentru o cultură muzicală generală.

Detalii privind discurile din colecţia Radio România Muzical la Editura Casa Radio, la http://www.edituracasaradio.ro/

Alte discuri ale Editurii Casa Radio, apărute în 2019: Arta lui Dan Grigore – George Enescu, Dinu Lipatti – compozitor, Duelul viorilor – Tango, Alexandru Anastasiu – The Seasons cu Orchestra Naţională Radio, dirijor David Crescenzi, PlaCELLO cu Răzvan Suma şi Adrian Mantu.

Discurile sunt disponibile la standul Editurii Casa Radio de la Sala Radio, în librăriile din întreaga ţară şi, pe perioada Târgului Gaudeamus Radio România, la standul Editurii Casa Radio din pavilionul B2 al Romexpo.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

[radioromania]

Cea mai mare sală de concerte simfonice din România își deschide stagiunea: dirijorul Christian Reif și pianistul Matei Varga la Sala Radio

(8 octombrie 2019)

După o participare importantă în cadrul Festivalului Internațional ”George Enescu”, Orchestrele și Corurile Radio România își redeschid - vineri, 11 octombrie (19:00) - noua stagiune la SALA RADIO, cea mai mare sală de concerte simfonice din România, dotată cu cea mai mare orgă din sud-estul Europei.

Dirijorul german Christian Reif, aplaudat recent la pupitrul Orchestrei Simfonice de Tineret din San Francisco, pianistul român Matei Varga, laureat al Concursului Internațional ”George Enescu” și două lucrări celebre ale căror povești au marcat istoria muzicii – unicul concert de pian semnat de Schumann și suita Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski-Ravel - definesc concertul inaugural al noii stagiuni. Evenimentul este prezentat de Orchestra Națională Radio.

Programul serii, 100% romantic, debutează cu Schumann - Concertul în la minor pentru pian și orchestră, unul dintre cele mai cunoscute concerte de pian compuse vreodată. Lucrarea a avut premiera absolută la Dresda, în 1845, cu soția sa, celebra pianistă Clara Schumann, ca solistă. O lună mai târziu, concertul era interpretat la Leipzig, sub bagheta unui alt mare compozitor al vremii, Felix Mendelssohn. Într-o frumoasă poveste ce străbate istoria muzicii, se pare că lucrarea l-a influențat pe Grieg în conceperea propriului său concert de pian, care, la rândul său, l-a inspirat pe Rahmaninov în scrierea primului său concert.

În partea a doua serii, veți asculta suita Tablouri dintr-o expoziție – de Musorgski (în versiunea orchestrată de Ravel, compozitorul cunoscutului Bolero). Lucrarea a fost dedicată de compozitorul rus prietenului său, Viktor Hartmann, arhitect și pictor, decedat subit la doar 39 de ani. Provocând imaginația auditoriului, suita redă sonor tablourile create de Hartmann, reunite în expoziția realizată în memoria sa.

Aflat pentru prima oară la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, dirijorul Christian Reif va debuta în stagiunea 2019-2020 la pupitrul unor orchestre cu prestigiu precum Scottish National Orchestra (Marea Britanie), RTE National Symphony Orchestra (Irlanda), Brno Philharmonic (Cehia) ș.a. Colaborările viitoare mai includ concerte alături de orchestre simfonice din Dallas, Carolina de Nord, Santa Barbara, cu Orchestre National de Lyon, San Francisco Symphony, Orchestra Naţională a Belgiei şi Orchestra Simfonică Portugheză din Lisabona. Dirijorul de origine germană a studiat la unele dintre cele mai prestigioase instituţii din lume: Juilliard School - New York şi Mozarteum Salzburg.

Laureat al Concursului Internaţional George Enescu şi al Concursului Maria Canals din Barcelona, Matei Varga desfăşoară o intensă activitate concertistică atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Cariera muzicianului român include evenimente prezentate în cele mai mari săli de concerte din lume, precum Carnegie Hall (New York), Konzerthaus (Berlin), Auditorium du Louvre (Paris), National Center for Performing Arts (Beijing), Palau de la Música (Barcelona).  Cel mai recent album al său, Early Departures, lansat la casa de discuri Sono Luminus  a fost apreciat de BBC Magazine. În luna mai a acestui an, Matei Varga a debutat la Victoria Hall din Geneva, alături de Orchestre des Nations.

Concertele pot fi ascultate în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro și www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio. Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro.

Serviciul  Comunicare și Relații Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

[radioromania]

ș Închidere de stagiune pentru Orchestra de Cameră Radio

(18 iunie 2019)

După o stagiune bogată şi diversă la Sala Radio, în care a dăruit publicului o suită de evenimente speciale, Orchestra de Cameră Radio îşi încheie stagiunea 2018-2019 miercuri, 19 iunie (ora 19:00), cu un concert pe care nu trebuie să îl rataţi!

Sub bagheta apreciatului dirijor român Cristian Mandeal – care se bucură de peste 45 de ani de activitate, în care a dirijat sute de concerte în 35 de ţări de pe 4 continente, îndrăgitul ansamblu Radio România vă propune un program remarcabil.

Concertul va debuta cu fragmentul orchestral The Walk to the Paradise Garden (Drumul către Grădina Raiului), semnat de compozitorul britanic Frederick Delius, parte operei sale A Village Romeo and Juliet, o versiune modernă a tragediei lui Shakespeare.

Veţi asculta apoi creaţia lui Sibelius, considerat cel mai mare compozitor finlandez - Pelléas et Mélisande, bazată pe piesa de teatru scrisă de laureatul premiului Nobel pentru literatură Maurice Maeterlinck. Lucrarea a fost compusă în 1905 şi interpretată pentru prima oară în acelaşi an, la Helsinki, cu Sibelius însuşi la pupitrul dirijoral. Povestea tragică a iubirii nepermise dintre cele două personaje principale a inspirat numeroşi muzicieni de-a lungul timpului. Celebrul compozitor francez Claude Debussy a compus o operă, Gabriel Fauré a compus, de asemenea, o suită, compozitorul austriac Arnold Schoenberg a imaginat un poem simfonic şi, în 2013, apreciatul compozitor francez de muzică de film Alexandre Desplat a creat o simfonie concertantă pentru flaut şi orchestră.

În cea de-a doua parte a serii veţi asculta Recviemul semnat de Gabriel Fauré, lucrare cântată pentru prima oară în cunoscuta biserică La Madeleine din Paris, în 1888, şi ulterior, interpretată inclusiv la înmormântarea compozitorului, în 1924.

La Sala Radio Recviemul va fi interpretat cu participarea sopranei Cristina Grigoraş, a baritonului Balla Sandor şi a Corului Academic Radio (dirijor: Ciprian ��uţu).

Cristian Mandeal a dirijat peste 60 de prime audiţii absolute, o parte dintre acestea fiindu-i dedicate. Este un promotor neobosit al lui George Enescu, programându-i muzica pe toate meridianele. Printre altele a dirijat opera Oedipe în primă audiţie britanică (Festivalul de la Edinburgh, 2002) şi italiană (Teatro Lirico di Cagliari, 2005).

Ca dirijor principal şi director general al Filarmonicii George Enescu (1991 – 2009), Cristian Mandeal a ridicat nivelul acesteia la cote deosebit de înalte, lăsând în urmă o instituţie-etalon pentru România. A fost director artistic al Northern Israelian Orchestra - Haifa (1999 - 2002) şi la Orchestra Naţionala Bască - San Sebastian (2001 – 2008), dirijor permanent la Orchestra Haydn din Bolzano e Trento (2000 – 2003), dirijor invitat al Orchestrei Halle Manchester (2003 – 2008) - primul deţinător al acestui titlu în întreaga existenţă de 150 de ani a acestei orchestre, al Filarmonicii din Copenhaga (2006 – 2013), al Filarmonicii din Belgrad (stagiunea 2006 – 2007).

Un punct de mare interes în ultima perioadă de activitate a lui Cristian Mandeal îl reprezintă colaborarea cu Orchestra Română de Tineret pe care o cultivă, educă şi dirijează constant începând din 2008.

Concertele pot fi ascultate în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona online prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingărașu

[rudyroth79]

Știri: Deschiderea Anului Centenar al Marii Uniri la Radio România Cultural şi Radio România Muzical Radio România Cultural și Radio România Muzical vor transmite în direct, duminică, 26 noiembrie, de la ora 20.00,

[rudyroth79]

Știri: European Music Gallery Festival 2020 se încheie la București, după 24 de concerte în 19 țări din Europa (5 septembrie 2020)

Știri: European Music Gallery Festival 2020 se încheie la București, după 24 de concerte în 19 țări din Europa (5 septembrie 2020)

Tineri muzicieni, foști și actuali membri EUYO (Orchestra de Tineret a Uniunii Europene) din România și Grecia, vor susține sâmbătă, 5 septembrie 2020, de la ora 19.00, un concert cameral la Muzeul Colecțiilor de Artă (Calea Victoriei 49-53, sector 1, București). Evenimentul, organizat de EUYO, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Muzeul Național de Artă al României și Radio România…

[rudyroth79]

Luni, 3 februarie 2020, la ora 2.00 și, în reluare, la ora 14.00, pe site-ul eteatru.ro Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi Adunarea femeilor de Aristofan. Traducere de Alexandru Miran. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Alexandru Arşinel, Valentin Teodosiu, Eusebiu Ştefănescu, Virginia Mirea, Coca Bloos, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Oana Ştefănescu, Silvia Codreanu, Medeea Marinescu, Cristian Iacob. Muzică originală de Gabriel Bassarabescu. Interpretează: Ioan Caţianis, Iulica Szekeres (flaute), Cristian Balea (percuţie). Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Înregistrare din 2003.

Penultima, cronologic, dintre cele 11 piese păstrate de la Aristofan (probabil 450 î. Hr. – 386 î. Hr.) are un titlu, Ekklesiazousae (Adunatele), care ”constituie în sine o glumă, căci verbul ekklesiazo («a aduna pentru luarea hotărârilor») nu se întrebuinţa niciodată la participiul feminin.” (Robert Flacelière, Istoria literară a Greciei antice). După toate probabilităţile, a fost jucată în 392 î. Hr., fiind urmată de Plutos (388). Trecuseră, aşadar, mai bine de un deceniu de la Broaştele (405) şi peste 30 de ani de la satira din Norii (423), îndreptată împotriva lui Socrate şi a sofiştilor. Nimic din verva scânteietoare a comediografului, din puterea lui de observaţie, din capacitatea limbajului de a înfăţişa în pastă „grasă” frământările epocii, o realitate pe care o deducem cu suficientă claritate, nu lipseşte de aici.

Ca şi în Plutos, în Adunarea femeilor parodia este totală. Fără nuanţele de revoltă din ultima piesă, ţinta satirei lui Aristofan o constituie aici teoriile sociale utopice care circulau în cercurile înalte ateniene, ideile lansate de Protagora şi de alţi sofişti. S-a spus că subiectul Adunării femeilor plutea în aer, la fel cum – opinie curentă la mulţi cercetători – piesa aceasta ar anunţa Republica lui Platon. Aceste aspecte pot desigur interesa astăzi, chiar dacă nu ele dau tonul atracţiei pentru utopia peste care Aristofan toarnă o tolbă de săgeţi. „Tematica ei, scrie Vito Pandolfi, are o vigoare neobişnuită.” Dispreţul nu se manifestă printr-o negaţie cinică ori printr-o punere în pagină, cu mijloacele comicului, a conflictului de idei, ci se transformă într-un râs de cele mai multe ori ”gros”, convocând un registru de trimiteri directe sau aluzive la persoane, obiceiuri, relaţii sociale greu de desluşit pentru spectatorul contemporan, dar care făceau deliciul publicului din Atena.

Poetul imaginează un stat atenian condus de femei şi întemeiat pe comunitatea bunurilor. ”Voi face să crească o singură viaţă comună, la fel pentru toţi”, în care va curge ”belşug tuturor şi din toate”, spune Praxagora (nume compus transparent din ”praxis” şi ”agora”), stratega, conducătoarea revoltei femeilor care, deghizate în bărbaţi, preiau puterea în Cetate. În zori, Praxagora adună femeile îmbrăcate în mantii bărbăteşti, dotate cu ciomege şi bărbi şi, după o repetiţie generală, porneşte spre locul Adunării. Misterios la început, dialogul răsfrânge abilitatea sui-generis a conspiraţiei. Până se dezmeticesc bărbaţii, femeile au şi devenit stăpâne pe cetate şi Praxagora prezintă cu o siguranţă de invidiat noua alcătuire socială în care totul devine comun, spre mirarea lui Blepyros, soţul Praxagorei şi a vecinului său, ”cetăţeanul sceptic”. Euforia nebunească a înfăţişării noii ordini sociale, în care nu va mai fi nevoie de tribunale (uriaşă deziluzie pentru atenieni!), pentru că nimeni nu va mai avea de ce să fure sau să înşele, iar în oraş va exista ”un singur lăcaş”, prin dărâmarea zidurilor dintre încăperi, atinge apogeul când bărbaţii încep să-şi scoată lucrurile din casă pentru a le preda în Agora ”averii obşteşti”. Revoluţia nu se reduce la atât. Până şi femeia va fi bun comun, desigur după anumite reguli care trebuie să-i mulţumească pe toţi (şi pe care le vom vedea de altfel puse în practică într-o scenă următoare, de o teatralitate excepţională):

”Blepyros: Să zicem că văd o puştancă, şi-mi cade cu tronc şi vreau s-o-ncălzesc, am voie să iau pentru dar de la obşte, iar după culcat să păstrez şi câtimea din zestrea comună?

Praxagora: Îţi va fi-ngăduit să te culci cu ea pe daiboj. Voi face ca însăşi femeia să fie obştească. Bărbaţii pot, aşadar, să se culce cu ele, făcându-le-n voie copii.

Blepyros: Dar cum să-i opreşti să nu meargă cu toţii la cea mai bine făcută, să nu se străduiască s-o-mbrăţişeze?

Praxagora: Şedea-vor balcâzele şi borcănatele-n preajma celor plăcute, iar cel ce pofteşte pe una cu nuri, să zgâlţâie-ntâi o urâtă.

Blepyros: Şi ce-o să ne facem, noi, ăştia mai vârstnici? Intrând mai întâi la urâte, mă tem că-nainte s-ajungem la ţinta dorită, ne va lăsa mădularul.

Praxagora: Dar nu se vor bate, stai molcom, să nu-ţi fie teamă, că nu se vor bate.

Blepyros: Din pricina cui?

Praxagora: De dor să se-ntindă cu tine. Deci nu îţi va fi decât… bine.

Blepyros: Da’ straşnic v-aţi îngrijit pentru voi, rânduind ca nu cumva să rămână o singură bortă nefolosită. Cu treaba bărbaţilor ce-o să se-ntâmple? Femeile se vor feri de urâţi, roind numai-n jurul celor mai falnici.

Praxagora: Bărbaţii mai neizbutiţi vor pândi după cei mai frumoşi, când se-ntorc de la prânzuri acasă, vor sta să-i aştepte pe străzi şi pe la răspântii. Femeilor nu le va fi-ngăduit să-nnopteze cu cei minunaţi şi voinici, dacă nu îi vor fi bucurat mai întâi pe cei pirpirii şi scălâmbi.

Blepyros: Va fi preţuit un năsos, Lysikrates de pildă, la fel ca bărbaţii frumoşi?

Praxagora: La fel, pe Apollo, şi acesta-i un rost democratic.”

Nici cele mai negre proiecţii egalitariste nu ating această viziune, de altfel deloc excentrică, pe care o ridiculizează Aristofan în Adunarea femeilor. Comunismul avant la lettre se combină ridicol cu un feminism stupid, deznodământul „orgiastic” fiind o soluţie la rândul ei grotescă. Aristofan atacă vremurile de falsă democraţie, decăderea moravurilor, superficialitatea, acceptarea snoabă a modei noi, credulitatea într-un limbaj adesea licenţios.

Dacă poetul comic scria pentru actualitatea imediată a epocii sale, geniul său satiric i-a asigurat universalitatea.

Adaptarea radiofonică foloseşte traducerea din greaca veche a lui Alexandru Miran, plină de expresivitate şi culoare, apărută în 1974. Regizorul Cristian Munteanu este autorul unei montări care, la premiera din 16 martie 2003, a întrunit toate superlativele prin ritmul compoziţiei teatral-radiofonice, reliefarea plastică a contrastelor, paleta de registre comice, individualizarea personajelor şi nu în ultimul rând, prin expresivitatea corului femeilor.

În rolul Praxagorei, Mariana Mihuţ, voluntară, temperamentală, conduce ferm ”ostilităţile”. Alexandru Arşinel creează plastic grotescul personaj Blepyros, alături de Valentin Teodosiu, Eusebiu Ştefănescu, Coca Bloos, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Silvia Codreanu, Oana Ştefănescu, Virginia Mirea, Medeea Marinescu, Cristian Iacob.

Muzica inspirată a lui Gabriel Bassarabescu, dansul din ultima parte şi efectele instrumentale atât de sugestive realizate de Ioan Caţianis, Iulica Szekeres (flaut, flaut alto, flaut piccolo), Cristian Balea (percuţie), toate înregistrate live, devin la rândul lor personaje de comedie.

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă. Copyright © Radio România

Vezi arhiva rubricii Totus mundus agit histrionem

Arhiva rubricii Theatrum

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

”V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?” – articol de Costin Tuchilă Luni, 3 februarie 2020, la ora 2.00 și, în reluare, la ora 14.00, pe site-ul eteatru.ro…

[radioromania]

Ryan Bancroft dirijează 100% Beethoven, la Sala Radio!

Ryan Bancroft dirijează 100% Beethoven, la Sala Radio!

(23 octombrie 2018)

Tânărul dirijor american Ryan Bancroft (28 de ani) a câştigat în acest an Premiului I şi Premiului Publicului la Concursul Malko destinat tinerilor dirijori, una dintre cele mai prestigioase competiţii de gen din lume, organizate la Copenhaga de Orchestra Simfonică Radio Daneză. Succesul a fost urmat de 24 de angajamente, ce presupun dirijarea unor importante orchestre din Italia, Elveţia, Spania, Canada şi China. Vineri, 26 octombrie (ora 19:00), publicul român are şansa de a-l aplauda pe Ryan Bancroft alături de Orchestra Naţională Radio, într-un concert extraordinar 100% Beethoven, la Sala Radio.

Două dintre cele mai cunoscute creaţii ale „titanului” (cum este numit Beethoven), Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră – supranumit Imperialul şi Simfonia nr. 6 – Pastorala, compun programul evenimentului de la Sala Radio. Concertul se va derula cu participarea pianistului Horia Mihail, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, care a susţinut peste 1.000 de concerte cu numeroase orchestre simfonice din România şi apreciate recitaluri în străinătate.

Văzut de Bizet ca un Prometeu al muzicii, sau un colos dincolo de înţelegerea majorităţii muritorilor aşa cum afirma marele violonist Yehudi Menuhin, Beethoven este considerat un geniu al muzicii. Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră – Imperialul, ultimul concert de pian compus de Beethoven, a fost creat în 1809, la Viena. În timp ce oraşul era sub asediul lui Napoleon, Beethoven compunea în pivniţa casei fratelui său, cu perne pe urechi, ca să se protejeze de zgomotul puternic al artileriei! Probabil că această perioadă, plus tonalitatea care corespunde şi simfoniei sale Eroica, au făcut să nască subtitlul Imperialul. Lucrarea a fost dedicată Arhiducelui Rudolf al Austriei, elevul şi, în acelaşi timp, un mecena pentru Beethoven. Simfonia nr. 6 – Pastorala este o mărturisire a dragostei lui Beethoven pentru natură, manifestată în frecventele călătorii în zone rurale pe care le făcea în afara Vienei. Cunoscuta compoziţie a intrat în atenţia publicului larg şi graţie includerii în două creaţii cinematografice: animaţia Fantasia şi filmul SF Soylent Green (Produsul Verde).

Născut la Los Angeles, Ryan Bancroft a urmat cursurile Institutului de Arte din California unde a studiat harpă, flaut, violoncel, muzică şi dans cu specific ghanez, specializându-se în artă dirijorală la Conservatorul Regal din Scoţia. A dirijat Royal Scottish National Orchestra, BBC Scottish Symphony Orchestra, RedNote (ansamblu de muzică contemporană) şi Orchestra Naţională Daneză. Ryan Bancroft şi-a desăvârşit formarea muzicală la Nationale Master Orkestdirectie a Conservatorului din Amsterdam, precum şi la Conservatorul Regal din Haga.

În prezent dirijorul trăieşte în Olanda şi concertează mult în Europa, alături de Prague Symphony Orchestra, Residentie Orchestra, Gulbenkian Orchestra, Orchestra of the Eighteenth Century, Orchestra Naţională de Tineret, Orchestra Filarmonicii şi Orchestra de Cameră din Olanda.

După 14 ani de studii în România, Horia Mihail a urmat cursurile Universităţii din Illinois, obţinând diplomele de absolvire şi de masterat în 1995. După ce a fost lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov în toamna anului 2002 ca solist al Filarmonicii şi membru al deja cunoscutei formaţii Romanian Piano Trio, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi violoncelistul Răzvan Suma, cu care a susţinut concerte de mare succes în ţară şi străinătate. Muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, München, Paris, Lisabona, Londra, în Danemarca, Germania, Ungaria, Spania, Bulgaria sau Republica Moldova, dar şi în Argentina, Chile, Statele Unite, China, Malaysia sau Japonia.

Proiectele în care artistul a fost implicat în fiecare an sunt Pianul călător, Duelul viorilor, alături de Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, Flautul de aur, alături de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi Vioara lui George Enescu la sate, alături de Gabriel Croitoru.

Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona on-line prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

Serviciul Comunicare şi Relaţii Publice

[ionutdragu]

"La fileu" alături de campioana europeană la tenis de masă, Andrada Vincze. Evoluează în prezent pentru un club francez, însă, este în acelaşi timp şi psihologul echipei nationale de fotbal tineret. “Concursurile la nivel naţional şi internaţional şi statutul de membru al echipei naţionale de tenis de masă, m-au format atât ca profesionist, cât şi ca om. Meciurile câştigate şi meciurile pierdute m-au învăţat că doar luptând pentru ceea ce îţi doreşti poţi să îţi atingi obiectivele mult dorite. Cred cu tărie că munca şi devotamentul sunt cele mai importante aspecte din cariera sportivă şi că acestea nu te mint niciodată”. Mai multe detalii online pe www.romania-actualitati.ro #prieteniidela10 #prieteniidelazece #andradavincze #psihologsportiv #romaniaactualitati #radioromaniaactualitati #radioromania (at Radio România Actualităţi)