#Prima lovitura

[alexsavescu]

România condusă la pauză de Olanda în optimile Euro 2024

Meciul dintre România și Țările de Jos a început cu o presiune semnificativă din partea echipei olandeze, care a avut lovitura de start și a controlat primele minute ale jocului. În minutul 4, Ianis Hagi a rămas întins pe gazon și a avut nevoie de îngrijiri medicale, revenind pe teren cu un bandaj pe cap. Prima mare ocazie pentru România a venit în minutul 13, când Dennis Man a șutat puțin peste…

[apostolu]

Daca "taceai" filosof ramaneai... Proasta vorba, dar din pacate adevarata.

Marele cabinet de razboi al lui Netanyahu a dat pe gusa prima galma referitoare la actualul razboi.Ne comunica ca mai lasa “lovitura” contra Iranului, pe mai la … vara.O sa continue cu razboiul in Gaza.Asa ca, in loc sa-l propulseze pe Netanyahu ca “marle luptator” pentru Israel, situatiunea i-a mai taiat nitel din picioare.Si din avantul electoral.Cu toate ca exista experienta anterioara, cand…

[bg1952]

VIDEO Prima lovitură confirmată a blindatelor Gepard primite de armata ucraineană din Germania - HotNews.ro

VIDEO Prima lovitură confirmată a blindatelor Gepard primite de armata ucraineană din Germania – HotNews.ro

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25947360-prima-lovitura-confirmata-blindatelor-gepard-primite-ucraina-din-germania.htm

[andracosmina-blog]

ZIUA ÎN CARE TOTUL S-A SCHIMBAT

Ți s-a întâmplat vreodată să crezi că nimic în viața ta nu mai are rost doar pentru că o anumită persoana dragă ție a ales să plece din viața ta? Am pățit-o și eu, și crede-ma credeam ca e mai ușor decât e de fapt. 

După câțiva ani buni, relatia mea a luat sfarsit. Da, mi-as dori sa pot scrie ceva care sa ma faca fericita, care sa ma bucure si sa ma faca sa zâmbesc, dar din pacate, a venit si rândul meu... A venit rândul meu sa aflu cum e sa traiesti fara persoana pe care o iubesti, sa aflu cum e sa adormi si sa te trezesti fara sa auzi persoana iubita, sa aflu cum e sa suferi dupa persoana iubita. Din nefericire, acum simt pe propria mea piele... Am prietene care mi se plangeau mereu de suferintele lor in dragoste, dar nu puteam empatiza, nu stiam ce inseamna sa pierzi persoana iubita, nu stiam cum e sa suferi asa, mereu spuneam ca le inteleg, defapt nu o faceam, doar voiam sa vada ca sunt langa ele, cu toate ca habar aveam ce e in sufletul lor...acum stiu .. si sincer, e ingrozitor de dureros...

E pentru prima oara când simt ca s-a sfarsit de tot, când simt ca a plecat de-a binelea, si e foarte dureros.. Nu pot spune ca nu am plans, am plans, de luni in fiecare zi, orice miscare, orice cuvant, orice obiect si orice trasatura, ma face sa ma gândesc la el, bineinteles izbucnesc in lacrimi... E greu, e foarte greu. Eu nu am stiut cum e sa fii fara persoana iubita, si daca ar fii sa ma intrebe cineva daca mi-as fi dorit sa aflu, raspunsul e ca NU ...nu imi doream sa aflu ... si nu doresc nimanui sa afle.

Nu pot spune ca in aproape 3 ani, a fost totul roz, nu, au fost si rele, partea proasta e ca, minciuna a fost una dintre cele rele, care cred ca ne-a grabit pasii spre final .. Noi nu am stiut sa fim sinceri unu cu altu si sa evitam sa ajungem la acest final, nu am stiut sa apreciem ce avem, iar acum e mult prea tarziu. Am crezut ca o minciuna nu face atat rau, dar au aparut tot mai multe, iar gelozia era inca una dintre cele rele ..cred ca deaia si minciuna si-a facut aparitia. Ne iubeam nespus de mult, insa am ajuns sa o luam pe cai gresite si in loc sa ne întoarcem pe drumul bun, am continuat pe cel rau ..am crezut ca nimic nu ne va desparti, am crezut prost ...

Imi e dor de el, imi e greu fara el, imi lipseste, dar din pacate mai exista si orgoliu, defapt cred ca si lui ii e dor de mine, dar orgoliul asta ne distruge tot ce a mai ramas... Sincer, imi e teama, imi e teama sa il caut, sa ii scriu, sa ii spun ce simt de frica ca mi-ar mai da o lovitura, iar el, el e mult prea orgolios... nu ma astept sa o faca..

Dumnezeule, au fost cei mai frumosi ani din viata mea, a fost cea mai frumoasa relatie, si nu zic asta doar pentru ca a fost cea mai recenta, ci pentru ca, chiar a fost cea mai frumoasa, iar baiatul asta va avea mereu o parte a sufletului meu la el. Indiferent cat a gresit el, stiu sigur ca m-a iubit enorm de mult si inca o face si indiferent cat am gresit si eu, l-am iubit cum nu am iubit in viata mea si inca o fac, dar am fost prosti, am lasat sa-si bage dracu coada ( ca sa zic asa ), am permis sa ni se distruga usor relatia.,,iar acum e jale in sufletul meu..

Nu mai stiu nimic de el de 3 zile, nu l-am mai auzit, nu l-am mai vazut, nu stiu cat de bine sau de rau ii e, nu stiu nimic de persoana pe care eu o iubesc si asta ma macina usor usor .. Ma gândesc la el mereu, in fiecare zi si imi doresc sa il mai aud, sa il mai vad ... imi doresc sa fie cum a fost cândva, dar probabil pana aici a fost sa fie...

Doare, doare foarte tare... el nu va stii niciodata ce e in sufletul meu si sper sa nu simta si el aceeasi durere, sper sa fie fericit, si imi doresc sa isi aduca aminte de mine frumos, exact asa cum imi aduc si eu aminte de el.

Cu toate astea, totuși ești conștient că trebuie să mergi mai departe, iar de acum incolo să înveți să trăiești fara persoana iubită.

[nox-scrie]

enchantment

Partea a patra si ultima parte din seria lui Jacks. Am stat o groaza sa editez capitolul asta pentru ca simteam ca trebuie sa ii fac justice, si nu cred ca a iesit la fel de bine pe cat ar fi putut sa iasa, insa asa e si Jacks- intr-o crestere continua.

Word Count: 5666 

NISTE TRIGGER WARNING URI EXTREME PENTRU CAPTIOLUL ASTA!!!! O gramada de family abuse, si mental si fizic; nu cititi de la “Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-" pana la "Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.”  SI replica lui Jacks ce incepe cu “ A fost, nu-i asa?” IT S SOME HEAVY ASS SHIT. Daca chestiile astea nu va fac sa va simtiti bine, va rog aveti grija. Pana si mie, ce le-am scris, mi-au dat greata. 

In rest, sper ca v-a placut experienta primului meu personaj non-binary criminal (ce nu e inspirat dupa un animal de plus), iar aici sunt primele trei parti:

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Padurile nu ar trebui sa arate asa. Asa... negre. Asa moarte. Asa fara suflu, fara oxigen. Asa fara scop. Era de parca mergeai intr-un spatiu fara viata, de parca ai fi intrat intr-un tub sintetic si tot aerul iti era scos, incet, din plamani. Era o padure pana la urma, locul ce sustine, prin definitie, viata, locul in care poti sa mergi daca nu mai ai unde sa te duci. Locul in care poti sa respiri, dupa ce ti-ai tinut respiratia pentru mult timp. Faptul ca padurea asta corupta exista macar era o crima din mai multe puncte de vedere.

"Nu imi vine sa cred ca m-a pocnit." a zis Syksy (frumoasa grupului, imbracata in piele, iubitoare de caini si cel mai probabil un caine chiar ea) pentru a paisprezecea oara de cand au urcat in trasura si au pornit la drum.

Vår (tanar, si el frumos, la punga gros, incredibil de gay si cel care a construit caleasca asta printr-un pocnet din degete) isi dadu ochii peste cap pentru a paisprezecea oara. "Las-o in pace, Syk. Nu se simtea okay."

"Ei bine, Vår, nici eu nu ma simt okay in majoritatea timpului, si totusi nu iau la bataie primul om ce se uita in directia mea." continua Syksy, incepand sa isi maseze locul de sub ochiul ei unde o vanataie incepea sa se formeze.

Jacks (persoana care a facut vanataia si care era pe cale sa mai faca una daca Syksy nu termina cu dramatismele) isi dadu ochii peste cap, incordandu-si maxilarul si uitandu-se pe fereastra. Ochii sai intunecati erau lipiti de padurea din ce in ce mai moarta, mai neagra, mai absenta. Spera doar sa nu o gaseasca si pe Ea asa.

"Macar stiti unde trebuie sa mergem?" intreba Jacks, intorcandu-se spre cei doi frati.

Adevarul e ca aproape se simtea bine ca a pocnit-o pe Syksy, facand ca doar putin din sarmul natural ce o urmarea sa se fisureze. Cand Syksy zambea, Jacks simtea doar ca ceva e gresit: buzele ei nu sunt rozalii, ci precum niste piersici, iar daca Syksy isi punea mana oriunde pe corpul lui Jacks, era acelasi sentiment ca atunci cand atingeai un strain din greseala in autobuz.Jacks era o cauza mai pierduta in ghearele indragostirii mai rau decat anticipase.

"Eu stiu." ii aminti Vår, si se uita la randul sau pe fereastra. "Dispozitivul pe care l-am facut pentru Syksy merge la fel de bine si pe Kesä, insa nu a mers niciodata pentru Vinter. E de parca Vinter ar fi undeva, ascunsa de pe fata pamantului. Pastrata in siguranta."

Desi Jacks si-a inchis ochii cand Vår a spus numele ei, asta nu insemna ca nu a simtit durerea precum un pumnal ascult infipt in timpanul sau. Vinter. Fata ce i-a furat inima si orice farama de ratiune ar mai fi avut. Ofta si se lasa pe spate in caleasca, deschizandu-si ochii in ciuda impulsului de a ignora tot ce este in jurul sau pana la inevitabila-i pieire. 

"Ne apropiem acum." spuse Syksy, incruntandu-se. Era primul lucru important pe care il zisese, daca nu se luau in considerare remarcile rautacioase aduse cand fratelui ei, cand lui Jacks.

De parca ar fi dat un semnal, trasura incepu sa bazaie, ca si cum ar fi fost bagata in priza. Jacks isi duse imediat mana la brau, unde tinea un pistol incarcat. Nu il folosea niciodata, dar acum se ridica in picioare si era gata sa ii protejeze pe fratii fetei de care s-a indragostit de orice pericol ce avea sa vina.

Nu observa ca podeaua disparea decat atunci cand nu mai statea in picioare, ci cadea jumatate de metru pana pe drumul de tara, cu pietre zgrunturoase si tarana ce ii intra in ochi. Tipa, sau poate ca nu o facu. Stia sigur ca in urmatorul moment cineva ii apuca bratele si cand dechise ochii, Syksy era in fata sa, cu urechile lungi si paroase si ochii de un gri stralucitor, cu nasul alungit... era un lup.

"Jacks. Calmeaza-te. Esti in trasura, esti cu noi. Esti aici, esti aici. Respira cu mine. Inauntru. Afara. Inauntru. Afara. Bine. Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-"

"Esti o dezamagire." a zis o voce din spatele sau, si Jacks se intoarse, frica fiind pictata pe fata sa ca o masca. Iar acolo era el, insangerat si cu rautatea strambandu-i trasaturile, facandu-l sa arate ca un cosmar pe doua picioare.

"Tata?" sopti Jacks, si isi stranse genunchii la piept. "Tata? Nu, lasa ciobul ala jos, tata-"

"Eu si mama ta nu am crescut un copil deviat asa ca tine. Satana a intrat in tine, acum satana trebuie sa iasa. Stai pe loc, demone, daca il ranim atunci o sa iasa..."

Jacks isi ridica mainile facute pumni deasupra capului si tipa, tipa asa de tare incat tipatul deveni urlet si il simtea pana in adancul oaselor, ce i se rupeau incet in zeci de locuri.

"Stai pe loc." ii zicea tatal sau, iar vocea i se auzea chiar langa ureche in timp ce sunetul de oase rupandu-se era un ecou al unui mars funerar. "Femeie, vino si tine-ti progenitura. Nu pot sa fac o taietura buna. Nu pot..."

"JACKS!" tipa cineva peste sunetul de oase si vocea plina de ura a tatalui lui Jacks. "Nu. E. Real. Opreste-te. Opreste-te. Tatal tau nu te-a omorat. Tatal tau nu e real..."

"Taci din gura, poponarule! Nu ai dreptul sa imi vorbesti, sa respiri langa mine. Pleaca de aici pana nu iti bag ciobul asta in cur, si te asigur ca nu o sa iti placa."

"Stop." a soptit Jacks, gatul durandu-i de la tipat. "Stop!" a zis mai tare, cu putere. "STOP!" a strigat acum, si a smuls ciobul din mana tatalui sau, nepasandu-i de durere, dar infigandu-l in gatul lui, cum a mai facut cu ani inainte.

Linistea ce a urmat ii dadu destul curaj lui Jacks incat sa clipeasca de cateva ori, lasand iluzia sa dispara.

Era in caleasca, si Vår statea ingenuncheat in fata sa, aparent tinandu-i incheieturile intr-o stransoare de fier. Jacks isi trase mainile cu un sasait.

"Incerci sa imi rupi mainile?" se rasti Jacks, si Vår se dadu inapoi, lovindu-se de usa calestii. Incepu sa rada atat de tare incat se dadu cu capul de usa.

"Tu incercai sa ma omori cu un pistol infipt in gatul meu acum o secunda." se vaita Vår, aratand spre pistolul aflat langa Jacks si odata cu miscarea observa ca fata ii era ...cumva stearsa, de parca incerca sa focuseze un aparat pe orice punct in afara de chipul lui.

"Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.

"O masca pentru a bloca influenta lui Kesä. Si Syksy are una.."

"Doar ca nu e o masca, e o forma pe care o iau uneori." se auzi Syksy, cu vocea joasa, si Jacks se intoarse spre ea.

Ura cat de multa surpriza simtise in ultimele zile, iar de data asta, nici macar nu a mai incercat sa isi ascunda surpriza.. Desi o mai vazuse pe Syksy ca aproape un lup inainte, cu urechile lungi, mustati si ochi stralucitori, gheare ascutite si considerabil mai mult par pe mainile si picioarele dezbracate, asta nu insemna ca nu a palit la fata. Jacks reusi totusi sa scape cu un ridicat din sprancene si o inspiratie scurta.

"Esti mai frumoasa decat imi aminteam." ii spuse Jacks dupa o secunda.

"Te-as lovi asa de tare acum, dar sunt o doamna." spuse Syksy ofticata, si urechile imense i se intorceau incet.

"Mai mult un caine." spuse Vår, si isi puse mainile pe fata. "Pe mine m-ai mai batut inainte; nu risc inca o lovitura la chipul meu frumos."

Syksy ii mari in fata, si Jacks se ridica de pe podea si se tranti langa ea. Pentru un moment a vrut sa isi puna capul pe umarul ei, asa ca a facut-o. Poate avea o contuzie. Poate doar simtea nevoia de ceva solid sub corpul sau, de cineva ce putea sa ii distraga atentia de la durerea cicatricilor sale.

"Nu iti lasa balele pe mine." a zis Jacks, si Vår s-a ridicat de pe podea, intorcandu-se cu spatele pentru a nu fi vazut cum radea.

"Nu meriti balele mele." marai Syksy inca o data, dar dupa aia se relaxa si isi trecu o mana prin parul lui Jacks o data, un gest aproape negandit, de parca ar lua un fir de par ratacit de pe haina sa. Poate stia si ea cum e. "Macar suntem siguri ca ne apropiem de Kesä acum. Influenta ei nu mai e asa vizibila acum."

"Ce cuvinte mari, surioara." dadu Vår din cap, insa inainte sa apuce sa mai zica ceva, trasura se opri.

Nimeni nu fu surprins atunci cand Jacks s-a oferit sa fie prima persoana ce coboara din trasura. Pistolul era inca in siguranta la braul sau si avea niste semne de unghii pe podul palmei de la cum si-a strans degetele in pumni, dar in rest era intr-o bucata. 

Locul in care caleasca s-a oprit avea chiar mai putini copaci si mai multe spatii negre pe pamant, unde acestia fusesera inainte, iar un fior trecu peste Jacks. Peisajul apocaliptic facea insa vederea la cabana mult mai usoara: scunda, cu un singur nivel si o intrare intr-o pestera langa, casa de pamant din fata lor nu arata deloc ca cuibul unei vrajitoare, mai degraba ca o coliba a unei batranici neajutorate. 

"Pare ca e liber." a zis tare Jacks, iar Syksy si Vår au coborat. Vår se uita la pestera de parca a vazut o fantoma, insa cand Jacks ridica din sprancene, acesta se incrunta si dadu din cap, de parca nu s-a intamplat nimic.

"Sa speram ca o sa si ramana asa." spuse Vår, dar tonul sau parea a fi o rugaminte, indoiala maro si gretoasa din gura lui.

Au avansat impreuna spre casa si cu un simplu gest cei doi frati s-au decis ca Syksy, ce a prins o privire bantuita precum fratele ei atunci cand a vazut pestera, ar trebui sa fie cea care bate la usa. Vår ramase in spate alaturi de Jacks, si ridica din umeri.

"Syksy mereu a fost apropiata de Kesä. Aveau multe lucruri in comun, si stiu ca lor le-a fost cel mai greu sa se desparta una de alta. Presupun ca nu a trecut niciodata peste: uite, vezi peretii casei?"

"Ce e cu ei?" intreba Jacks, si incepu sa ii studieze. Iar apoi vazu.

O duzina de caini husky, fermecati sa alerge de-alungul paragului casei ca niste umbre, sub un cer plin de stele aprope invizibile. Lui Jacks aproape i se rupse inima in piept cand isi dadu seama de devotamentul pe care il simtea Kesä pentru sora sa.

Apoi isi aminti cum incercase sa ii induca nebunie prin niste farmece ingrozitoare cu un sfert de ora inainte. Se stramba si se uita in alta parte.

Usa s-a deschis atunci la perete, si de peste prag un cap saten, tuns scurt fu rasari de nicaieri. Persoana din usa o lua in brate pe Syksy de parca nu se mai vazusera de zeci de ani de zile, si poate chiar nu o facusera. Era atata fericire pe fata sa ca Jacks isi fixa ochilor asupra mainilor lui Kesä pentru a se asigura ca nu are un cutit ascuns pe undeva.

"Mi-a fost asa de dor de tine, Syk. Mi se parea ca aud o caleasca, dar nu am vrut sa sper..." atunci Kesä isi ridica privirea din umarul lui Syksy, si se uita spre Jacks si Vår. Fara un sunet, i se napusti lui Vår in brate.

"Frate. Mi-a fost asa de dor de tine, nu stiam nimic din ce faceai si..."

Kesä avu ambitia sa inceapa sa planga si Jacks nu se simtea in stare sa accepte rahatul asta. Syksy veni in stanga sa si ii puse o mana pe umar, poate obervand aura sa aprinzandu-se precum un robinet la presiune mare. De data asta insa, atingerea ei nu mai era binevenita.

"Tu esti Kesä?" hotari Jacks sa o ia usor, dar Syksy ii dadu oricum drumul la umar, expresia sa intunecandu-se.

"Da." se intoarse Kesä spre Jacks. Purta o rochie floarala pana la podea si pantofi inalti fara toc, iar un pulover moale ii inconjura umerii largi. "Si tu...?"

"Jacks. Am venit sa aflam de ce ai capturat-o pe Vinter, si sa o luam inapoi daca tot suntem aici."

"Jacks!" se rasti Vår, o mana inca pe dupa umerii lui Kesä, dar apoi isi dadu ochii peste cap. "La naiba, Kesä, are dreptate. Ce s-a intamplat cu tine? De ce ai rapi-o pe soara noastra mai mica?"

Kesä se dadu inapoi, o expresie intunecata trecandu-i peste fata.

"Cred ca ar trebui sa intram inauntru pentru o felie de placinta."

"In niciun caz." spuse Syksy in acelasi timp in care Jacks a zis "Cu siguranta."

Cand si Vår si Syksy s-au intors cu gurile deschise spre Jacks, a ridicat din umeri. "Daca Vinter e acolo o sa ne fie mai usor sa fim deja in casa."

"Poate nu vrei sa zici asta cu Kesä de fata, totusi?" se rasti Vår.

"Mai bine sa stie ce vine de dinainte." ameninta Jacks, si o privi pe Kesä inghitind in sec cu mai mult decat putina satisfactie.

Intrara pe rand in casa, intai Kesä, apoi Vår si urma Jacks, doar ca Syksy ii trase mana.

"Ea are iluziile; iti intra in minte si ia lucruri sau persoane in evenimente specifice, fara sa le dea un context. Iti ia cele mai mari frici, cele mai profunde dorinte, si iti arata exact cum ar putea sa iti vina de hac. Stii cum te pot afecta pe tine, fiind un om. Esti sigura ca-"

"Eu am un pistol. Sa vad cum poate sa ma mai faca sa vad parinti morti cu un glont in cap."

Cu o incuviintare, Syksy intra in casa, facandu-si loc pe langa Jacks. Jacks isi dadu ochii peste cap si o urma, insa doar pasind peste prag simtea ca a facut o mare, mare greseala.

Daca locuinta lui Vinter era ceea pe care Jacks o putea numi acasa doar dintr-o privire, casa lui Kesä era ceea ce putea numi un palat: distant si cu mult mai mult spatiu decat ii era necesar unei singure persoane . Peretii erau reci si din piatra gri, la fel ca podelele, doar ca ele aveau covoare persane peste tot. Canapele de toate culorile erau puse in cercuri in jurul unor mese joase, de lemn rosu. Mai multe semineuri erau lipite pe acelasi zid, iar rafturi lungi de carti cu coperti colorate, legate in piele, pareau sa fie fermecate pentru a-ti sar in ochi.

Surprinzator, acestea pareau singurele lucuri magice din camera asta. O scara de sticla in spirala era postata in partea opusa a incaperii, iar un perete imens cu tablouri avea o usa in mijloc. De sub ea iesea un fum ce mirosea a friptura. Stomacul lui Jacks ii trada foamea, dar tusi atunci cand Kesä se intoarse pentru a se uita in ochii sai.

"Am inteles ca o cautati pe Vinter?" intreba Kesä si arata cu o mana spre jumatate de duzina de canapele inainte sa se aseze chiar ea pe una. Vår se aseza langa ea, iar Syksy si Jacks in fata lor. "A patit ceva?"

"A disparut. Jacks a fost ultima persoana ce a vazut-o, cum a fost rapita de trei figuri cu glugi. Din descrierea ei erau glugi negre cu sigilii violet, ca cele ale discipolilor tai."

Era prima data cand Jacks auzise ca asa erau colorate hainele discipolilor lui Kesä, dar probabil Vår nu a vrut sa creada cu adevarat ca Kesä putea sa fi avut o parte in rapirea surorii lor. Totusi, chiar si la reprezentatia din seara precedenta, ceilalti doi frati si-au dat seama ca farmecele  Kesei erau implicate in poveste... de ce ar fi incercat sa ascunda asta acum?

"Oh, asta e rau. Asta e foarte, foarte rau. Nu pot sa port discutia asta pe stomacul gol; ce ar fi sa mancam ceva inainte?" spuse Kesä, vocea sa ptigaindu-se la ultimele cuvinte.

Ca la un semnal, un sunet distant, ranit, fu auzit. Un strigat obosit, al unei voci obosite de la tipat. Jacks a fost prima persoana care a sarit in picioare, si Vår a urmat imediat. Cu pistolul scos si amenintand in directia lui Kesä, Jacks vorbi.

"Am inteles care e treaba aici. Sunteti patru frati. Sunteti patru stereotipuri. Vår, bogatasul care gandeste rece doar pentru el are de fapt o inima de aur. Syksy, fata efervescenta ce nu isi gaseste locul, dar care e de fapt inteligenta si sincera. Vinter, fiinta fragila si frumoasa, insa care are de fapt un curaj de fier. Si asta te mai lasa pe tine, Kesä. Nu te preface ca esti inimoasa, pentru ca nu ai fost tu cea care a lasat totul balta sa isi caute sora cand a aflat ca a disparut. Nici cea inteligenta, pentru ca te porti de parca nu stim ca tu esti cea care a rapit-o pe Vinter, si o tii captiva pe undeva pe aici, cand tot tu esti cea care ne-a avertizat sa o gasim, sau va fi de rau.”

Nici macar nu respira inainte sa continue, spunand tot ce avea de spus acum cat avea atentia si guruile cascate ale tuturor. “Si niciodata, niciodata, sa nu te gandesti ca arati la fel de bine sau ca ai aceeasi puritate ca Vinter, caci nici daca te-ai naste din nou cu o fata mai draguta si ai lua totul de la inceput nu ai ajunge nici la degetul ei mic. Deci inceteaza cu trucurile. Fa-ti iluziile. Lasa-ne sa o luam pe Vinter, sa te omoram sau sa te capturam pana devii o persoana mai buna, daca esti in stare de asta, si sa mergem naibii acasa."

Tacerea ce se lasa dupa aceea peste cei patru fu asa de profunda, incat Jacks stia ca daca cineva ar fi scapat un ac, ar fi cauzat un cutremur. O voce mica resui sa duca la pierderea concentrarii lui Jacks: se intoarse mai brusc ca atunci cand il vazuse pe tatal sau.

Mama lui Jacks putea fi vazuta prin usa dintre tablouri, acum deschisa, dand spre o camara goala.. in afara de ea. Era legata fedeles de maini si picioare si sangera, cu buzele crapate. Se vedea ca a tipat mult timp si a incercat sa iasa din funiile ce o tineau, caci era transpirata si vizibil obosita.

"Ai venit sa ma iei." a zis mama sa, clipind. "Ti-a luat ceva."

"Nu esti aici de fapt." a zis Jacks simplu, si a indreptat pistolul spre ea. "Esti pe Pamant. Esti in siguranta."

"Serios? Ce-ar fi sa il intrebi pe Vår atunci, cate portaluri spre Pamant exista?" intreba mama sa, lasandu-si capul pe spate, cu oboseala.

"Vår." vorbi Jacks. "Mai exista vreun portal spre Pamant in afara de cel pe care il porti cu tine mereu?"

"Poftim? Jacks, nu, e totul doar o iluzie, sa nu ai incredere in ce vorbeste.." se auzi Vår panicat din spatele sau.

"Asta i-ai zis? Vår, nu, de ce ai mintit-o?" se auzi Syksy, si Jacks isi stranse mana pe psitol pentru a nu se intoarce. "Trebuia sa ii zici adevarul.."

"Dar nu e nevoie de fapt. Oricum nu are cum sa il gaseasca. A fost ingropat in timpul avanlansei. Pestera in care era..." o pauza. Apoi "Rahat, aici e locul, nu-i asa Kesä?"

"Dezleaga-ma, copila. Dezleaga-ma acum, cat nu sunt atenti."

"Nu. Tu nu esti mama mea." a dat Jacks din cap, desi isi simtea inima tot mai mica.

"Ba sunt! Sunt, sunt!! Ai de gand sa ma parasesti din nou?"

"Nu te-am parasit niciodata, mama." se incrunta Jacks, si incepu sa avanseze spre mama sa. "Tu m-ai izgonit, m-ai dat afara din casa."

"A fost o greseala." a zis mama sa in timp ce Jacks se aseza in genunchi in fata ei.

Syksy tipa, insa Jacks nu avu curajul sa se uite la ea. Ochii ii erau prinsi in cei ai ochii mamei sale. Frumoasa, si micuta, ca in ultima zi in care a vazut-o. Aceleasi linii pe fata ei, de la incruntaturi si strambaturi, acum insa invinetite de la plans si insangerate de la tipat. Aceleasi batai ale inimii, pe care Jacks le auzea atunci cand incerca sa se calmeze dupa ce politia a venit, si Jacks a plecat pentru totdeauna din acea casa blestemata.

"A fost, nu-i asa? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca ma vei mai vedea, ma vei omori cu mainile mele? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca voi indrazni vreodata sa iti vorbesc, ma vei sugruma pana nu voi putea sa scot un alt cuvant vreodata? Sau de te voi atinge, imi vei taia degetele unul cate unul si mi le vei coase invers, ca sa nu ma mai pot apropia de tine vreodata?"

Mama sa a inchis ochii. "Am comis o greseala. Imi pare rau..."

"A fost o greseala. A fost ultima ta greseala, de fapt. Caci apoi ai murit, un atac de cord, inainte ca politia sa ajunga. Iti auzeam inima atunci, mama. Cum tipai la mine in timp ce iti apasai palma de inima, cum mureai.. Si asa vei face din nou." Jacks ii apasa pistolul de piept, si apoi apasa pe tragaci. Glontul zbura printr-un zid de fum, si apoi intra in perete. Prin perete, de fapt.

Jacks sari in picioare si incepu sa fuga spre peretele penetrat de glont. Aparent camera chiar arata asa, goala, intunecata, si incepu sa smulga din perete cu ferocitate. O putea auzi pe Vinter, cum plangea, cum incerca sa dea din picioare. A rupt o bucata imensa de lemn, destul de mare cat sa intre in camera fara lumina prin ea, si isi tinu respiratia inainte sa sara diatanta mica pana la fata legata, insangerata, extenuata.. si incredibil de frumoasa.

Era lipita de un zid, trantita pe o parte. Mainile ii erau legate sub picioare, si o carpa ii era strans legata de gura. Avea un fel de punga transparenta pe cap, ce stralucea vag in intuneric si respira greu si avea ochii mari si minunati, deschisi precum o caprioara prinsa de faruri.

"Nu stiu daca esti o iluzie sau nu." spuse Jacks, punandu-se pe jos pentru a observa nodurile. Avea mainile legate intre ele, dar si sub picioare. Din fericire, stia exact ce trebuia sa faca. "O sa iti dezleg picioarele, apoi mainile de sub picioare. Daca imi dai un picior, te impusc. Daca fugi, te impusc. Daca vrei sa nu te impusc, faci ce zic.”

Jacks se puse pe treaba. Ii desfacu picioarele, iar Vinter le intinse, mormaind cu ochii inchisi. Trebuiau sa fie amortite ca naiba. Apoi, ii desfacu mainile, si le intinse in fata, legate intre ele cum erau. Se ridica, o mana sub umerii ei, si o ridica in picioare. Picioarele ii erau slabe, si pana acum nu incercase sa isi foloseasca puterea telepatica, asa ca Jacks ii desfacu cu o singura mana nodul de la ceafa. Nu ar fi reusit daca nu a mai facut chiar Jacks noduri de genul in anul de cand era aici.

"Daca tipi..."

"Ma impusti, stiu." spuse Vinter, si isi dadu ochii peste cap. Jacks isi simti corpul oprind sa functioneze, si se obliga sa il porneasca muschi cu muschi pentru a o ajuta sa iasa prin gaura din zid. Doamne, ii fusese dor de ea si de vocea ei precum cantecul unei cutiute muzicale.

"Stiam ca o sa ma gasesti." a soptit Vinter in timp ce Jacks ii tinea un picior, punandu-l prin gaura. "Pari genul ala de persoana."

Cu un mormait, Jacks incerca sa ascunda cat de multa flatare simtea in urma complimentului. Pana la urma, inca se putea sa fie o iluzie. "De ce nu iti folosesti puterile? De ce nu ne-ai zis ca esti aici cand am intrat in casa?"

Vinter era acum pe partea cealalta a gaurii, si Jacks intra dupa ea cu gratie. Isi aminti brusc de tipatul lui Syksy, si aproape nu o auzi pe Vinter atunci cand vorbi.

"Chestia pe care o am pe cap. Nu ma lasa sa imi folosesc puterea, este fermecata acolo. Doar cineva ce nu are puteri ar putea sa il scoata... doar ca exact asta ar zice si o iluzie inainte sa te atace, nu-i asa?"

Inainte ca Jacks sa spuna ca da, ar crede asta si ca poate ca nu ar fi asa de rau, Vår, carand o Syksy insangerata, intra in camara.

"Vinter!" tipa el, si Syksy se intoarse incet cu capul spre Jacks si Vinter. Un zambet insangerat ii desena buzele subtiri.

"Poti sa o vezi, drept Vinter?" ceru sa stie Jacks, cu o mana deja pe legaturile de la mainile ei.

"Drept cine altcineva sa o vad?" intreba Vår, si o lasa pe Syksy jos, langa Vinter. "Ah, crezi ca e o iluzie? Nu, nu mai e cazul. Kesä... ei bine, vino sa vezi."

Dupa ce Vår ii dezlega mainile lui Vinter, ii arata drumul pana unde era Kesä, pe podea, cu o punga nu foarte diferita de cea pe care o purta Vinter pe cap.

"Deci e o chestie de vrajitori, sa va opriti unul pe altul cu caciulitele astea?" intreba Jacks, iar Vår zambi.

"Doar pentru cei mai puternici." ii facu el cu ochiul, si atunci intra Vinter in camera, fara punga ce poate arata ca un fes pe cap.

"De ce ai facut asta, Kesä?" ingenunche ea in fata lui Kesä, luandu-i mainile in ale ei.

Kesä o privi, si nimic din sensibilitatea de dinainte nu mai era in privirea ei.

"Vinter, cea sensibila. Vinter cea frumoasa. Vinter, Vinter, Vinter. Toti te iubesc. Toti te admira. Toti vor sa fie ca tine. Tu, cea care nu fuge. Careia nu ii e frica,... I-ar distruge pana si pe cei mai buni dintre noi."

"Si au facut-o." a soptit cu regret Vinter, punandu-i o mana pe obraz o secunda, inainte ca Kesä sa poata sa se departeze. "Stii, dintre toti, pe tine te apreciam cel mai mult. Kesä, cea ambitioasa. Kesä, cea cu un scop. Kesä, cea curajoasa, ce ajuta oamenii de pretutindeni, invatandu-i. Dar acea Kesä e moarta acum, a murit cand ti-ai trimis discipolii dupa mine. A murit cand nu ai vorbit, ci doar ai tacut si te-ai ascuns." Vinter isi inchise ochii atunci, si ii puse o mana pe cap. "Trebuie sa ne dam seama ce sa facem cu tine. Pana atunci... Ingheata."

Kesä se opri din a-si trage din catuse, si ramase cu ochii privind in gol. Jacks simti un fior cand isi dadu seama ca asa aratase cand fusese victima aceleiasi vraji, cu ceea ce pareau ani, dar erau de fapt trei zile, in urma.

Syksy iesi din bucatarie cu ceea ce pareau a fi rosii la conserva si o sticla de vin de tara in cealalta. Se uita la cum o priveau ceilalti si dadu cu nonsalanta din umeri.

"Am fost lovita cu o carte numita "Omoara-i cu blandete". Cred ca merit asta." spuse ea si bau din vin, apoi din conserva. Jacks se incrunta cu dezgust, iar Vinter rase de fata sa.

"Ah!" a facut Vinter, parca amintindu-si ceva. "Eu sunt Vinter." i-a intins ea mana lui Jacks, si Jacks a strans-o cu putere, pentru ca nu isi permisese pana atunci sa se gandeasca cum ar fi cand o sa o gaseasca pe Vinter, ci doar cum sa o gaseasca, iar inceputul unui nou sfarsit ii intuneca judecata si forta cu care trebuia sa ii stranga mana unei domnisoare de care s-a indragostit fara sa ii stie numele.

"Jacks." zambi la ea, iar Vinter zambi inapoi.

"Jacks, draga, trebuie sa iti arat ceva." spuse Vår si pocni din degete in fata sa. "Poti sa te holbezi la sora mea ca la un ciolan de porc si mai tarziu." se stramba el la Vinter, care ii facu un semn obscen in raspuns.

Jacks se ridica, gandindu-se ca poate nu era asa de inocenta pana la urma, si ca poate ii placea mai mult ca nu stia cand acest inceput avea sa se sfarseasca. Il urma pe Vår afara din casa, si nu mai avu energia sa simta ceva atunci cand Vår se opri la intrarea in pestera.

"Avea dreptatea, deci? Chiar e un portal deschis permanent?"

Vår aproba din cap, si se uita la Jacks in timp ce avansa prin pestera, si ofta usor. Parea infrant, parea infricosat. Dar mai mult decat toate astea, parea usurat, asa cum se simtea si Jacks de cand si-a dat seama ca Vinter nu e un farmec.

"L-am deschis cand ne-am dus fiecare pe drumul sau. L-am pus intr-o pestera, pentru ca fiecare dintre noi sa poata sa ajunga la el, si se preseupune ca puteai sa il folosesti doar pentru a calatori intre locuri din acest univers. Syksy a avut niste aventuri pe Pamant; de fapt, ea a mers acolo inaintea mea, si ea a fost cea care mi-a zis de acel loc. Kesä a fermecat portalul pentru a fi deschis exclusiv pentru Pamant, ceea ce contravinea cu planurile mele, ca toti sa il folosim pentru a ne vedea unii pe altii. Asa ca am venit la pestera, si am daramat-o. Am construit o bariera impenetrabila. Nu stiu cum-"

"Te cred." spuse Jacks, si culmea era ca nu simtea ca se mintea. "Kesa e ingrozitoare. Poate ar trebui sa o omoram."

"Nu." spuse simplu Vår, si cand Jacks se uita la el, urmand sa ii insiruie motivele pentru care cea mai mare sora a lui era o fiinta ingrozitoare, se opri brusc. Ochii ii erau negri cu ura. "O sa traiasca. O sa traiasca si o sa vada cat de fericiti suntem, si cat de fericita ar fi putut sa fie si ea daca ar fi vorbit cu noi in loc sa faca ceea ce a facut. O sa traiasca, pentru ca noi sa o omoram incet."

"Esti intunecat, nu-i asa?" intreba Jacks, dupa un moment de pauza. Vår se intoarse spre Jacks si ii zambi, dar Jacks putea acum sa vada maleficul ascuns de dintii lui drepti. Chiar nu ar trebui sa creada ca il cunoaste pe oricare membru din familia asta.

"Tu ai fost cea care a zis ca sunt rational, dar rece. cand am un scop." ridica Vår din umeri, si Jacks il lovi in umar, nu fara bunatate.

"Am exagerat pentru efectul dramatic."

"Jacks, esti o fiinta imposibila. Ascunzi cruzimea in spatele unui umor usturator si traumele in fata unui comportament distant, aproape profesional. As vrea sa te cunosc, dar cred ca e imposibil."

"De ce?"

"Pentru ca nici tu nu stii cine esti.Oricum, am ajuns la poarta."

Si chiar au ajuns. Era ca cea deschisa in bar, o usa intr-un perete, dar in loc sa dea spre blocul lui Jacks, arata doar negru, un fum gros, aproape solid. Jacks inainta si isi puse incet mana pe suprafata neagra, si imaginea proiecta apartamentul sau: spatiul mic, cu o canapea extensibila alba, biroul de lucru pe care avea un laptop si o agenda neagra, identica cu cea pe care o cara tot timpul dupa sine, ca cea cu care venise in aceasta lume.

"Presupun ca deja m-au dat disparuta si au renuntat la cautari de cand am plecat." spuse Jacks, fara sa lase emotia sa i se strecoare in glas.

"Asta poate fi rezolvat cu cateva farmece, si stii foarte bine."

"Da, presupun ca stiu." spuse Jacks, si chiar stia. Stia ca daca era acum o persoana disparuta probabil ca toate posesiunile s-au dus la matusa sa.

 Ea a avut grija de Jacks de la saisprezece ani, de cand s-a aparat de furia tatalui sau omorandu-l, de cand mama sa a facut un atac de cord, de atunci pana la douazeci si unu, dupa ce a terminat Facultatea de Informatica si si-a luat chiar apartamentul pe care il vedea prin usa deschisa. 

Stia ca probabil apartamentul fusese deja inchiriat sau vandut altcuiva, in cazul in care matusa sa nu il pastrase pentru intoarcerea lui Jacks, ceea ce mai mult ca sigur nu a facut. Matusa sa avea multa nevoie de bani, Jacks deja impartind jumatate din salariul sau imens cu ea. Daca s-ar fi inrors, nu doar ca arr fi trebuit sa ii dea pe oamenii care probaibil s-au mutat acolo afara, prin magie, dar sa ii si alterneze amintirile singurei sale rude de sange pe care o iubeste. 

Stia insa ca nu asta era ceea ce facea situatia asa deranjanta.

"Crezi ca Vinter ar veni cu mine?"

Vår a ridicat dintr-un umar. "Presupun ca e o singura modalitate sa aflam."

Criminalul-informatician facu un pas in spate, si isi lasa mana jos. Portalul redeveni negru. "Presupun ca da."

Au iesit impreuna din pestera, si Vinter ii astepta la intrarea in pestera. Il imbratisa pe fratele ei, iar apoi se aseza langa Jacks. Jacks isi dori sa ii ia mana, apoi isi dori sa nu mai simta dragostea asa puternic.

"Nu am vrut sa intru dupa voi. Inainte sa veniti, acolo m-a tinut. In intuneric. Singura. La limita dintre trezire si somn, la limita nebuniei."

"Cum ai supravietuit?" glumi Vår, dar niciunul dintre ei nu credea de fapt ca glumeste.

"Am avut o lumina care sa ma tina pe linia de plutire." rapsuse Vinter, si ii lua mana lui Jacks, sarutandu-i incheieturile degetelor. "Si nu am de gand sa mai traiesc in intuneric de acum incolo." continua Vinter, de data asta in mintea lui Jacks. Inima i s-a strans, si gandul ca “poate nu era asa rau sa simti” ii trecu fulgerator prin creier.

In acea noapte, Jacks a murit. Din cenusa sa a inviat o persoana ce putea sa iubeasca, o persoana iubita de parca era un obiect pretios, fragil. Din cenusa sa, a rasarit fericirea solida, sub un cer cu stele si o luna coplesitor de magnifica.

Nu, ii gandi lui Vinter, nici Jacks nu avea sa lase lumina sa se ii scape printre degete.

[praf-si-ciocolata-me]

Am reușit. În sfârșit am reușit. Am realizat mult mai mult decât mi-aș fi dorit într-un timp atât de scurt. Am făcut lucruri bune și lucruri mai puțin bune, important este că mi-am învățat lecția din fiecare realizare și cădere. Am reușit să obțin permisul de conducere, așa am învățat să fiu mai atentă, mai răbdătoare. Am trecut prin bune și prin rele și am învățat să îmi asum tot ce fac atunci când am pus piciorul în afara casei. Am picat BAC-ul prima dată, așa am învățat că pot mai mult, am învățat să-mi ofer mie timp și așa am reușit să îl iau si pe ăla din a doua încercare. Am intrat la facultatea mult dorită și m-am mutat într-un oraș nou. Am reușit să iau totul de la 0, mi-am făcut o viață exact așa cum trebuia să o fac de la început, am cunoscut oameni noi, prieteni noi, cunoștințe noi. Am învățat să fiu independentă, să mă descurc singură, fără prezența cuiva lângă mine. Anul ăsta am reușit, am învățat să nu renunț la ceea ce-mi doresc. Anul ăsta am reușit, anul viitor îmi promit că voi da lovitura de final.

Jurământul pentru mine. Îmi promit!

[ardna12]

Bunicii nu mor niciodată, ei trăiesc etern în sufletele noastre

Poate că ai un bunic decedat, dar nu sunt cu adevărat morți, doar ca nu-i poți vedea. Ei sunt adânc în inima ta și vor rămâne acolo pentru tot restul vieții tale. Probabil doresti să le auzi din nou vocea lor inimaginabilă și povestirile amuzante.

Îți lipsește iubirea și tandrețea lor. Bunicii v-au putut vedea cum ati evoluat de la un copil la un adult. Pe de altă parte, i-ati vazut cum imbatranesc, până când în cele din urmă au parasit această lume.

De fapt, prima despartire prin care mulți copii trebuie treaca este moartea bunicului lor.Este prima durere emoțională reală prin care trebuie să treacă în viață. Dar copiii dezvoltă o legătură incredibil de puternică cu bunicii lor.

O legătură specială care îi învață despre respect, iubire și apreciere. De aceea e greu pentru ei să treaca peste moartea bunicului lor. Durerea îi poate afecta în multe feluri.

Impacarea cu pierderea

Ar trebui să te consideri cu adevărat norocos dacă unii dintre bunicii tăi sunt încă în viață când ajungi la maturitate.

În calitate de copil, este posibil să nu înțelegeți exact ce pierdere este, astfel încât să nu știți cu adevărat ce se întâmplă atunci când cineva moare. De aceea moartea unui bunic poate “nu doare”.

Dar cel mai bun mod de a înțelege moartea și de a înmuia lovitura este atunci când părinții sunt cinstiți în legătură cu acest subiect. Ei nu ar trebui să le spună povești copiilor cum bunicul lor s-a ridicat la cer, ci adevărul.

De asemenea, părinții ar trebui să se concentreze asupra emoțiilor și sentimentelor, mai degrabă decât asupra religiei, atunci când explică moartea copiilor lor. Un copil nu poate procesa complet explicațiile din punct de vedere religios.

Părinții ar trebui să fie deschisi în legătură cu acest subiect cu copiii lor și să vorbească liber despre asta. Numai în acest fel copiii pot vedea că nu este un tabu. Și vor începe încet să înțeleagă sensul ei.

Bunicii sunt prezenți întotdeauna

Bunicii tăi decedati sunt încă în locurile în care ai petrecut timpul cu familia. Este greu de crezut, dar ei sunt mereu aici pentru tine. Ei sunt prezenti în fiecare parte a vieții voastre, trăind în inima voastră și vă călăuzesc cu amintirea lor.

Ii puteți simți chiar și în obiectele neînsuflețite, cum ar fi hainele, mobilierul sau creațiile realizate manual de ei. Deci, păstrați unele din aceste lucruri și prețuiți-le.

Bunicii dvs. vă vor ghida și vă vor arăta cum să vă descurcati in viata prin povestirile pe care le-ați împărtășit. Ei vor fi întotdeauna acolo pentru a vă arăta cum să vă bucurați de fiecare moment al vieții voastre.

Este posibil să nu ii puteți vedea sau auzi, dar ii puteti simti adânc în inimă. Ei se află în lucrurile mici pe care le-au lăsat în urmă, ca vechile sărbători petrecute alaturi. Tot ce puteți face este sa ii onorati, sa ii iubiti și sa va amintiti de ei.

Dragostea dintre un copil și un bunic depășește cuvintele. Este veșnica si nu o veti putea uita niciodată.

Gândiți-vă la bunicii voștri și la dragostea pe care o simțiți pentru ei în fiecare zi, pentru că numai în acest fel ei pot trăi în continuare în inima voastră.

😭😭😭😭

[techstartro]

Review - WWE 2K22, se reîntoarce cu îmbunătățiri remarcabile

WWE este una dintre cele mai cunoscute companii din America ce oferă wrestling și are un fan base destul de mare. Iar pe lângă show-urile spectaculoase au fost lansate nenumărate jocuri cu acest sport ce îmbină luptele greco-romane și teatrul. https://www.youtube.com/watch?v=Pj53syROtjA 2K a devenit publisher-ul acestei serii de jocuri undeva prin anul 2013 și a dezvoltat continuu jocuri pentru acest sport. Însă în anul 2021 WWE nu a avut parte de o nouă lansare și se pare că au fost mai multe cauze. Iar cel mai evident a fost din cauza pandemiei. Însă în 2022 fanii WWE au parte poate de cel mai îmbunătățit joc de până acum și oferă un engine grafic nou și o experiență aproape de luptele din realitate.

Grafica din WWE 2k22 este din ce în ce mai bună 

Încă din primele momente în care alegem wrestler-ul preferat și intrăm în ring cu acesta vedem o îmbunătățire a modelelor fiind bine realizate și se vede că au dat atenție la detalii, chiar și arenele au primit atenția cuvenită. Fiind introduse o elemente percu iluminarea bună iar în lupte putem vedea chiar și transpirația de pe fiecare luptător.

Gameplay simplificat însă este un lucru bun 

Multă lume se plângea de gameplay-ul complex din titlurile vechi în care pentru a înumăra un wrestler sau să îi facem un submission eram nevoiți să facem un mini game ceea ce nu a fost pe placul tuturor. Însă acum au fost scoase.

Un alt element ce a fost introdus sunt Breakers ce oferă celor ce sunt atacați momente scurte în care dacă apasă pe un anume buton întoarce lovitura adversarului și putem revenii în luptă.

Dacă este pentru prima dată când jucăm un titlu WWE sau vrem să trecem prin revistă noile adiții de gameplay avem parte de un tutorial bine explicat și ne va introduce noile schimbări.

Rooster numeros

Avem parte în acest an de peste 150 wrestlers fără să includem și pe cei ce îi vom vedea în viitoarele DLC. Însă ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că am văzut și mulți dintre legendele care au făcut cunoscut acest sport precum Andre the Giant, Hulk Hogan,

Showcase un mod interactiv și interesant

Vedeta acestui an de pe coperta WWE 2K22 este Rey Mysterio iar pentru acest lucru studiourile 2K au realizat modul Showcase în care trecem printr-o selecție de 12 meciuri memorabile ale wrestler-ului vedetă. Din păcate o parte din meciurile memorabile pe care le doream să le vedem nu sunt deoarece cei pe care ia confruntat sunt în alte companii și nu pot apărea în acest joc.

Un alt mod este MyRise în care ne facem propriul luptător și ajungem în culmile faimei pentru centura. Și trecem prin toate diviziile ale WWE. MyGM este un alt mod intresant în care luăm locul unui manager WWE și programăm fiecare meci și ceea ce trebuie să se întâmple în show-urile WWE.

MyFaction este un mod asemănător Ultimate Team din Fifa sau MyTeam din NBA 2K unde trebuie să colecționăm cei mai buni Wrestleri sub formă de cartonașe și a ne lupta împotriva altor jucători. Aici este nevoie de mult timp dedicat pentru a dobândii cele mai bune pachete și cartonașe deaorece acestea pot varia. Sunet Dacă avem o grafică bună este nevoie și de un sunet perfect iar aici avem parte de multă atenție, melodiile din meniu sunt perfect alese iar atmosfera din ring este superbă mai ales în momentul în care fanii încurajează favoritul.   Concluzie WWE 2K22 se observă că este o îmbunătățire adusă seriei și putem spune că pauza de 1 an a adus o gură de aer proaspăt asupra jocului. Modurile de joc nu vor plictisii iar viitoarele DLC aduc noi Wrestlers plus alte elemente. WWE 2K22 este valabil pentru PlayStation 4, PlayStation 5, PC , Xbox One și Xbox Series X.  Read the full article

[jurnaldeoltenia]

Remiza alba in "Groapa" .. Dinamo - FCU Craiova 0-0

Remiza alba in “Groapa” .. Dinamo – FCU Craiova 0-0

Dinamo și FCU Craiova au remizat, scor 0-0, în etapa 17 din Liga 1 chiar daca au fost ocazii la ambele porti . Prima ocazie a apartinut Stiintei . In minutul 19, FCU Craiova obtine o lovitura libera de la aproximativ 20 de metri. Ondaan suteaza dar zidul deviaza in corner. In minutul 23,Ivanovski este lansat central, se deplasează spre flancul drept și șutează. Popa respinge fără probleme. In…

[smartseo4you]

CFR ratează victoria cu Young Boys Berna în prelungiri

New Post has been published on https://reporterliber.ro/cfr-rateaza-victoria-cu-young-boys-berna-in-prelungiri/

CFR ratează victoria cu Young Boys Berna în prelungiri

CFR Cluj a remizat în această seară pe teren propriu cu Young Boys Berna, scor 1-1 (1-0), în prima manșă a turul III preliminar al UEFA Champions League.

Manea a deschis scorul pentru campioana României în minutul 4 cu o deviere la o centrare din lovitură liberă a lui Deac. Sierro a egalat în al treilea minut al prelungirilor, trimițând în poartă din patru metri mingea respinsă de Arlauskis la lovitura liberă a lui Aebischer.

Detaliile meciului

Echipele de start:

CFR Cluj: Arlauskis – Manea, Bouhenna, Cestor, Camora – Susici, Rodriguez, Sigurjonsson (Costache ’85) – Deac – Alibec (Păun ’22), Omrani (Debeljuh ’62). Antrenor Marius Şumudică;

Young Boys: Von Ballmoos – Hefti, Camara (Rieder ’56), Zesiger, Garcia (Lefort ’71) – Ngamaleu (Spielmann ’71), Aebischer, Martins (Sierro ’84), Fassnacht (Lauper ’56) – Elia, Siebatcheu. Antrenor David Wagner;

Arbitru:

Danny Makkelie;

Cartonașe galbene:

CFR Cluj: Susici ’45+4, Deac ’90+2;

Returul va avea loc marțea viitoare în Elveția.

Sursa stire 27sportas.ro

[spiritual123]

Învierea lui Christos (viiI)

 Thales din Argos către Empedocle,

fiul lui Miles din Atena:

de nemărginita putere a

Iubiri Răstignite - bucură-te!

 Se înclina spre seară a treia zi după Jertfa Negrăită; amurgul serii nu împrăştiase încă pe cer luminile sale colorate, iar eu, Thales din Argos, în grădina Ghetsimani, lângă piatra care părea că nu se uscase încă de lacrimile divine, mă rugam Unicului Ra, şi pentru prima dată pe planeta Pământ marele iniţiat a adăugat Numelui Mamei sale şi Numele Dumnezeului Răstignit.

Odată ce acest Nume a zburat de pe buzele mele, care pronunţaseră cuvintele tainicii rugăciuni în limba sacră a strămoşilor noştri, imediat din înălţimile Cosmosului, ca un răspuns îndepărtat, mi-au răspuns corurile luminoaselor Evoluţii, şi aripile lor, cu îmbucurătoare mirare, au început a foșni în jurul meu:

- Ferice eşti tu, bărbat înţelept, primul care ai țipat noul Nume al lui Dumnezeu în bezna Cosmosului, - au şoptit gurile lor imateriale.

- Slavă lui Thales din Argos, slavă! – au tunat spiritele stihiei aerului. – Slavă celui care a chemat numele nou al Unicului.

Şi eu, Thales din Argos, am auzit un încet suspin de bucurie al Maicii-Pământ.

- Primeşte binecuvântarea mea, fiule, mare și înţeleaptă odraslă a mea, - a şoptit Pământul, - deoarece numele nou al Dumnezeului Unic l-ai pronunţat ca om, prin mâna mea, prin inima mea! Maica Pământ îți aduce mulţumiri, Arghivele meu înţelept!

Şi din nou am pronunțat doxologie Dumnezeului Atotțiitorul, lui Christos Răstignitul, şi iată toată natura – și valea, și susul Pământului, și bolta cerului – cu şoaptă înceată au repetat cuvintele mele. Și s-a umplut de o imensă putere pieptul meu, de parcă s-a acumulat în el toată puterea Cosmosului divin.

- Cu adevărat eşti curajos şi înţelept, Arghive, - am auzit în spatele meu cuvintele lui Arraim de patru ori măreţ, - că ai îndrăznit înainte de Taina Negrăitului să pronunţi numele nou al Dumnezeului Unic!

- O, nu, nu mai devreme, de patru ori mărite, - am răspuns eu, - căci iată taina aceasta deja s-a realizat în inima mea, şi credinţa mea este altar mare pe care se va ține tot Universul!

Arraim m-a privit ţintă.

- Adevărat, - a răspuns el, - binecuvântată este Ellada din cauza ta, înţeleptule, și din cele patru evoluţii omeneşti pe care le-am văzut eu, Arraim, pe drumul pribegiilor mele pe holdele Atotsupremului, n-a fost nimeni mai înţelept şi mai curajos decât tine. Dară, - a continuat el, punând mâna pe umărul meu, - oare nu veni timpul ca noi, Arghive, să plecăm într-acolo unde odihnește Trupul Dumnezeiesc?

Eu, Thales din Argos, aşteptam această invitaţie şi, dând tăcut din cap, fără grabă l-am urmat pe Arraim. Iar el a ieşit din grădină, a intrat în oraş şi acolo, intrând în una din micile case, s-a întors de acolo ţinând de mână pe ucenicul tânăr al Răstignitului – pe blândul Ioan.

Văzându-mă pe mine, a căzut el pe umărul meu şi plâns-a chinuitor și împovărat.

- Oare tu nu crezi, Ioane? - l-am întrebat serios eu, Thales, şi respiraţia mea, şi puterea mea au căzut peste capul tânărului.

- O, nu, străine înţelept, - mi-a răspuns Ioan, -  de neclintit este credinţa mea, eu însă sunt un om obişnuit, şi oare este în stare inima omenească să suporte durerea zilelor trecute?

- Tu nu eşti tocmai un om obişnuit, Ioane, - am spus eu și, dând umerii un pic în urmă, mi-am țintit tainic privirea în ochii lui. - Adu-ţi aminte, Ioane, îţi poruncesc, adu-ţi aminte de Marea Lemuriei şi de Ţara Adormitului Dragon! Adu-ţi aminte, Ioane, de cuvântarea ta despre Dumnezeiescul şi Unicul Dao. Adu-ţi aminte, Ioane, despre întâlnirea noastră la tronul reginei Balchis! Adu-ţi aminte de numele tău, fiu al Atlantidei!

Şi larg-larg s-au deschis ochii tânărului şi s-au aprins brusc de focul cunoaşterii cosmice.

- Eu sunt Lao-Zî, fiul Ţării Dragonului Adormit! - a şoptit el. - Şi eu… eu ştiam că El, Dumnezeul Meu şi Mântuitorul Meu, mă va chema la El!

Iar din urmă deja se apropia de noi cineva blând, binevoitor și tăcut. Aceasta era Ea, Maica existenței întregi, Etern-Tânără-Fecioara-Maria, Izida făr-de-început, Regina Cerului, Binecuvântata Fecioara Măria. Noi tustrei - eu Thales din Argos, Arraim de patru ori măreţ şi Ioan - am căzut în colb înaintea Ei.

- Ridicaţi-vă, înţelepţi servitori ai Mei: tu Arraime şi tu Arghive, - a răsunat asupra capetelor noastre vocea Ei. – Scoală şi tu, fiul meu Ioan, scoală-te ca să-ți duci Maica într-acolo unde se va face ultima Voință a Celui Preaînalt. Să mergem, înţelepţilor, căci iată înţelepciunea voastră de mult a încetat a mai fi înţelepciune omenească şi ochilor ei li s-a descoperi ceea ce nu pot încă vedea ochii fiilor Pământului.

- Iar tu, Arghive, mi s-a adresat Ea, - tu, care ai împletit firul tău în firele Dumnezeieşti, căci cine dacă nu tu Mi-ai transmis, Maicii tale egiptene, lovitura care a învins carnea ochilor Mei, şi cine dacă nu tu ai deşteptat amintirea fiului Meu Ioan şi i-ai descoperit adâncurile cosmice - tu, Arghive, spun Eu, să-mi fii al doilea fiu; iar tu, veşnic credinciosul Meu slujitor şi regele copiilor Mei cei negri, înţeleptule Arraim, tu-mi vei fi al treilea fiu. Aşadar sculaţi-vă: Iubire, Înţelepciune şi Putere, copiii Mei, feciorii Mei, şi să mergem să întâlnim Învingătorul, pe Fiul Meu după trup şi Tatăl Meu după Spirit.

Şi iată că Aurora asfințitului acoperi deja bolta cerului cu sângele feciorelnicelor săi obraji când noi patru intram în marea grădină a lui Iosif din Arimateea şi ne-am ascuns sub bolta cedrilor ce înconjurau stânca, pe partea opusă a căreia se găsea grota păzită de zece de soldaţi romani.

- Țineți-vă ochii, înţelepţilor, - a spus autoritar Ea - Maica Dumnezeului Celui Răstignit, - căci nu vi se cuvine să vedeţi taina miezului mormântului Fiului Meu. Iar tu, Arraime, încordează-ți voinţa şi cheamă într-aici cele trei Marii, trei inimi iubitoare, și fie să-și găsească ele aici răsplata iubirii şi fidelităţii lor!

Şi iată cu putere au răsunat cuvintele magice de oțel, a ieşit puterea din ochii întunecaţi ai Celui de patru ori măreț şi s-au risipit ca un smoc de fulgere. N-a trecut nici jumătate de oră că și s-au arătat, grăbindu-se pe drumul colbăit, trei figuri feminine. Prima era Maria din Magdala; a doua - acea stranie fată evreiască de sub vălul căreia au sclipit spre mine ochii Dumnezeieşti ai Pallas-Atenei; şi a treia - mama fiilor lui Zevedei, femeie blândă, mamă iubitoare, supusă şi liniştită, mare în iubirea şi în supunerea sa – aspect matern, neprecupețind firea feciorească pentru slujba Jertfei Dumnezeiești. Magdalena a alergat la Maica Domnului şi a căzut în genunchi.

- O Maică, - a spus ea, plângând, - nu ştiu ce ni s-a întâmplat, dar am auzit glasul Tău şi singure nu ştim cum am ajuns aici…

- Aşa trebuie, - a spus încet Fecioara Maria. – Vei fi aici cu mine în rugăciune până la miezul nopţii…

Şi binevoitor dând din cap mie și lui Arraim, Ea s-a îndepărtat cu femeile şi cu Ioan în desişul copacilor pentru rugăciune.

- Să mergem, Arghive, să însemnăm pe sulul memoriei noastre Taina ce vine, - mi-a spus Arraim. Iată ceasul se apropie...

- O! Domnul meu! – deodată a răsuflat adânc Arraim şi s-a prosternat.

Şi eu, Thales din Argos, pe fundalul cerului înroşit am văzut un tablou minunat şi de neuitat: doi ochi gigantici, fiecare cu aripi ce ocupau un sfert din bolta cerească; ochi înaripați minunaţi, cu o putere de nedescris a unei aşteptări neliniştite şi pasionate, ce priveau nemişcaţi stânca ce adăpostea în sine mormântul Celui Răstignit, iar deasupra ochilor se ridica fruntea împodobită cu păr de aur, și era acel păr fire înstelate ale întregului Cosmos, ale întregului Univers, căzând în adâncurile Creaţiei; gura era ca sistrul cu şapte coarde, ce intona veşnica laudă Unicului Creator. Şi am văzut eu, Thales din Argos, că nu există obstacol pentru giganticii ochi şi că ei privesc tocmai în adâncul stâncii, observând acolo ceva minunat-înfricoşător, ce merită aşteptarea pe parcursul miriadelor de veci, ce-au trecut în apus; şi era în Misterul, cuprins în miezul stâncii, ceva, realizarea căruia din toată ființa era dorită de posesorul miraculos al giganților ochi înari­paţi, îmbrăcat în lumile Universului.

Şi am înţeles eu, Thales din Argos, că strania mea soartă mi-a trimis un moment indescriptibil de a-l contempla pe însuși Demiurgul, Luciferul Cel Dulce, Luceafărul Prea-luminosul, Primogenitura Ipostazei Triadei Primare.

- O, lumină Prim-născută, Zi Deşteptată, Copil Prim Născut al Creaţiei, Tatăl Stihiei Focului, primeşte închinăciunea mea! - am strigat eu, Thales din Argos, din plinătatea inimii mele, nefiind în puteri să-mi rup privirea de la minunaţii ochi, în adâncul cărora vedeam patria sufletelor omeneşti, inclusiv şi leagănul meu.

Şi iată în dosul capului măreț al Luceafărului s-a aprins parcă o lumină mare şi în ea mişunau cohorte nenumărate ale Evoluţiilor supraomeneşti, și a plecat acea lumină, acea cale sclipitoare în adâncurile Infinitului, care niciodată n-a fost obiectul gândirii chiar nici al marelui iniţiat. Nu avea sfârșit această panglică – Curcubeu al Creaţiei, strălucind în toate culorile solarei lumi, şi ştiam eu, Thales din Argos, că sfârşitul acestui Curcubeu este abia acolo, la Tronul Negrăitului…

Şi am văzut pe lângă prosternatul în colb Arraim, cel de patru ori măreț, două fiinţe minunate, de o frumuseţe cerească; şi aveau ele după umeri aripi negre cu dungi albastre; ele s-au aplecat asupra lui Arraim şi binevoitor îi şopteau ceva. Și mi-a fost dat să înțeleg că fiinţele acestea sunt fiii rasei autentice a lui Arraim; și Arraim a luat seama la şoaptele lor şi s-a ridicat, şi prima lui privire, aruncată spre mine, era plină de mirare.

- Cum, - a exclamat el, - tu, un om, L-ai văzut pe Luciferul purtător de lumină şi totuşi porţi Raza vieţii în corpul tău?

Și m-am îndreptat eu, omul Thales din Argos, fiul dreptei Mamei Pământului, şi i-am răspuns cu mândrie lui Arraim:

- Ce poate să-mi facă mie, omului Thales din Argos, fiul Pământului, Luceafărul purtător de lumină, dacă eu am stat în deplină conștiință de dreapta lui Dumnezeu însuși în grădina Magdalei?

Și cel de patru ori măreţ mi s-a închinat adânc.

- Adevărat, - a șoptit el, - Pământul, în persoana ta, înțelepte Arghive, a biruit Cosmosul prin puterea Dumnezeului Unic... Şi acum nu eu, Arghive, am să te conduc, - a continuat el, - ci, te rog, tu condu-mă mai departe unde trebuie să-L vedem pe cel Deşteptat…

Şi eu, Thales din Argos, am pornit curajos înainte. În jur, însă, măcar că se lăsase noaptea, nu dormea nimic, ci totul parcă s-a pitit în aşteptarea îndeplinirii Misterului marii victorii a Spiritului asupra Cărnii în miezul ei.

În faţa peşterii pecetluite dormeau soldaţii romani fără ca să observe cum lumina cu razele subţiri aurii deja se vărsa prin crăpăturile pietrei aplecate. În jur era o tăcere nespusă. Pe bolta cerească tot încă ardeau ochii înaripaţi, şi tot ca înainte, pe calea curcubeului, plecau în sus mulţimi de Evoluţii superioare, iar duhurile stihiilor, care s-au adunat în jur, cântau cu voci neauzite imnurile armoniilor fără de sfârşit.

Şi iată s-a auzit în liniște  un singur sunet - înalt, curat și blând, a răsunat şi a tăcut. A răsunat din nou - încă mai curat, încă mai blând… Și deodată, frați și surori, în valuri au pornit sunete, dar nu de triumf, cum crezi tu, Empedocle, ci binecuvântând blând și încet. Aceea nu era imn de sărbătorire triumfantă, ci întoarcerea iubitoare a Dumnezeului Răstignit la răstignita Lui carne omenească; nu triumful răsuna, ci Iertarea deplină, căci iată ce triumf poate fi la Dumnezeu Atotputernic?

Şi încet-încet, întorcându-se, a căzut piatra aplecată, a țâșnit lumina ca un val din peşteră, şi pe pragul ei s-a arătat figura minunată a lui Iisus Christos.

Luminată şi plină de bunătate era figura lui divină, ochii lui blânzi se luminau de Infinită Iubire şi prima Lui privire a fost aruncată într-acolo unde pe cer ardeau ochii înaripaţi ai Luceafărului, care îndată s-au aprins de bucurie Divină. Şi s-a deschis gura Luciferului purtător de lumină şi un imn de o măreţie negrăită s-a scurs din ea, purtând în beznele Haosului compunerea noilor lumi pe un fundament nou de victorie asupra morţii…

Ridicându-și dreapta mână, a întins-o Christos spre Lucifer, şi iată deasupra frunţii Purtătorului de Lumină s-a aprins simbolul unirii Primordiale cu Lumina Iubirii Dumnezeieşti – crucea înfășurată cu flori roşii ca de sânge a Jertfei Divine.

Şi imnul Luceafărului a fost prins de mulțimea Evo­luţiilor supraomeneşti şi ale stihiilor, şi iată - cânta tot Universul, tot Cosmosul, şi chiar sunete joase, deşteptându-se, au răspuns din bezna Haosului.

Şi din nou s-a ridicat binecuvântânda mâna dreaptă a Domnului Deşteptat. Și încetișor a zis El:

- Destul, copii! Mergeți la locuinţele voastre. Lăsaţi-mă deocamdată singur cu sărmanii copii ai Pământului, acum din nou dobândit pentru Împărăţia mea.

Şi corurile au tăcut, şi imnurile s-au risipit, și ochii înaripaţi s-au stins, şi s-au făcut palide cohortele Evoluţiilor supraomeneşti și ale stihiilor. Şi iată în faţa Pământului şi a omenirii stătea din nou blândul Tâmplar, care cu puterea sa divino-umană a biruit Moartea.

Şi Pământul a răspuns: primul sunet a fost sunet de groază, produs de grupul soldaţilor romani deşteptați şi orbiți de lumină; şi am văzut cum o figură singuratică de femeie s-a repezit dintr-o dată la început spre mormântul deschis, iar apoi repede alergă după Christos, care mergea încet pe potecă; eu am recunoscut-o: era Maria din Magdala.

- Domnule…, - începuse ea, dar apoi, privind mai atent, cu strigăt de spaimă plină de bucurie s-a aruncat la picioarele Celui Trezit.

- Nu mă atinge, Maria, - încet i-a spus El, - căci iată eu sunt încă plin de Gloria Cerească, iar ea te va arde... Ridică-te şi mergi făcând cunoscut uceniciilor Mei să mă aştepte în Galileea sub cedrii noştri... Ridică-te, iubire umană, acum prefigurată în iubire divină, ridică-te, blândă Maria, mama tuturor Mariilor care se vor întrupa.

Şi, binecuvântând-o pe Măria care plângea, încet a mers mai departe unde îl aştepta Maica Lui cu încă două femei. Însă pe drumul Lui am fost şi noi: Arraim cel de patru ori Măreţ şi copilul Pământului, eu, Thales din Argos.

Blând şi dezmierdător ne privea tâmplarul deşteptat şi Dumnezeul Neadormit.

- Arghive, - a răsunat vocea Lui blândă, - dezleg legăturile tale cu omenirea şi te binecuvântez pentru noua ta slujire, dar termină-ți întâi misiunea pe Pământ. Eu îţi încredinţez ţie, fiu al Pământului, o parte din Puterea Mea, - şi El m-a atins cu mâna de fruntea mea, -  du-o în depărtatele peşteri ale Etiopiei şi dăruiește-i viaţă nouă Reginei Prim Create a Pământului, care se târăşte în pulbere. Du-o acolo şi pe fiica mea și să rămână acolo la fiica lui Arraim, robul meu, până când îi voi spune să se ridice pentru a-mi sluji...

Şi am văzut eu, Thales din Argos, cum Maica Domnului Meu a adus-o la El pe fata aceea modestă israelită, de sub vălul căreia cândva m-au privit ochii Athenei-Pallada.

- Iată fiica mea, - mi-a spus Domnul meu, - arătată veacurilor ce vor să vină sub numele de Sofia, Înţelepciunea Divină. Ţi-o încredinţez, Arghive, iară ea va aduce suferindei Balchis tot ce ai prezis cândva tu, eline înţelept, mânat de Duhul Meu. Primeşte deci binecuvântarea Mea, Arghive, și nu te reține. Lasă-mă deocamdată aici cu Maica Mea, cea de-a treia Maria şi cu sluga Mea, Arraim. Pleacă, eline, în minunata și lunga cale a binecuvântatei tale vieți.

Și eu, Thales din Argos, prosternându-mă la picioarele Domnului meu, am luat-o de mână pe fecioara tăcută, şi fără să mă întorc, căci eram pe calea Domnului, am mers din grădina lui Iosif din Arimateea.

Abia am ieşit noi din grădină că şi am văzut un om cu barbă albă și lungă care se îndrepta spre noi aducând două cămile albe gata pentru drum. În momentul întâlnirii noastre el s-a aplecat adânc şi a zis:

- Îi va permite nobilul şi înţeleptul Thales din Argos unui vechi cunoscut să-l slujească din nou, oferindu-i cămile pentru lunga lui călătorie cu sfânta lui însoţitoare?

- Picioarele tale tot sunt pe calea Domnului, în­ţeleptule Rabbi Israel din Urr al Caldeei, - am spus eu. - Din numele însoţitoarei mele, îţi mulţumesc, înţeleptule.

Eu n-am mai stat de vorbă cu Rabbi Israel, c��ci ce oare ar fi putut în materie să se ascundă de privirea bătrânului haldeu?

Zile şi nopţi neobosite alergau cămilele bătrânului Rabbi. Zile şi nopţi tăcea însoţitoarea mea acoperită cu văl, până când în depărtare nu s-au arătat cunoscutele siluete ale munţilor Etiopiei.

În adâncul templului muntos al Zeiţei Iștar am găsit eu adăpostul tainic al reginei Balchis, care de mult lepădase tronul şi schimbase podoabele de regină cu vălul preotesei starețe în retrasul sanctuar feminin.

Lăsând însoţitoarea mea în curtea exterioară a templului, eu singur am intrat în chilia frumoasei Balchis.

Ea ședea aplecată asupra unui teanc de suluri vechi de pergament. Era aceeași femeie de extraordinară, nespusă frumusețe. Doar brazdele unei adânci suferinţe şi unei cugetări seculare își puseseră pecetea pe fruntea ei înaltă.

La prima privire spre mine, un strigăt adânc s-a rupt de frumoasele ei buze:

- Înţeleptule elin!

Şi iată eu, Thales din Argos, am văzut-o pe mândra regină a Sabbei, Balchis, marea şi frumoasa fiică a lui Arraim de patru ori măreţ, prosternată în pulbere la picioarele mele.

Eu n-am ridicat-o, căci iată nu a mea era vorba și mesajul de pe buzele mele, ci ale Dumnezeiescului Martir.

Doar după ce-am redat totul, i-am dat voie Balchisei să se ridice şi atunci i-am văzut faţa renăscută de șirul de lacrimi dulci şi înviorată de Iubirea Dumnezeiască.

- Neputincioasa Balchis nu găseşte cuvinte pentru a-ţi exprima mulţumire ţie, dumnezeiescule sol, - a zis ea. - Și oare ai tu nevoie de ea? Dar unde-ți este însoţitoarea tainică pe care trebuie să o îngrijesc după porunca Marelui dintre Cei Mari?

Şi iată când am intrat în chilia Balchisei cu Sfânta Sofia, regina s-a schimbat, văzându-i faţa deschisă şi înspăimântată și-a întins mâinile înainte.

- Arra, Arra! - a pronunţat ea răguşit şi din nou a căzut în praf înaintea celei sosite.

Şi pentru prima dată am auzit eu vocea Dumnezeieştii Sofia şi a fost vocea aceasta ca unirea a miriade de alte voci care s-au ridicat din adâncurile cosmice şi era aidoma plângerii sistrumurilor tuturor templelor Zeiţei Mame şi mai răsunătoare decât corurile îngereşti.

- Eu nu sunt Arra, soră mea, frumoasă Balchis, ci maica Arrelor întregului Univers, deoarece toate Arrele timpului s-au născut în inima mea cea necreată, - a spus ea, şi mâinile ei s-au adăpostit cu iubire pe cozile negre ale Balchisei. - Ridică-te, sora mea, înţeleaptă Balchis, ridică-te şi primeşte-mă în așezările tale până când vocea Domnului şi Tatălui meu mă va chema în lume. Iar tu, eline de trei ori binecuvântat, - mi s-a adresat Dumnezeiasca Sofia, - primeşte și binecuvântarea mea şi pentru călătoria nouă, şi pentru încheierea drumului tău omenesc…

Şi eu, Thales din Argos, m-am prosternat la picioarele Noii Enigme a Cosmosului, am ieşit din templu şi mi-am continuat drumul către Prim-creata Regină a Pământului.

Timp de şase zile am mers eu, Thales din Argos, prin ganguri subterane şi albii de râuri în sânul Pământului, treceam neînfricat prăpastii întunecate pământești şi mă târâiam prin coridoare și crăpături înguste ale stâncilor de granit de veci create. Și drumul îmi era luminat de Farul Eternităţii aprins de mine deasupra frunţii, iar ghid îmi era marea înțelepciune a sanctuarului Tebei.

Într-un sfârșit am ajuns până la stratul zăcămintelor de rubin și acolo, într-un adăpost săpat într-un smarald imens, am găsit-o pe minunata Regina Șerpilor, care atât de credincios mi-a slujit înţelepciunii mele în ziua primei mele vizite la regina Balchis. Şi s-a îndreptat minunata Regină a Șerpilor până în vârful cozii sale şi şi-a apropiat ochii rubinii de mine: miriade de ani de aşteptări chinuitoare străluceau în privirea ei.

Și cu îndrăzneală am ridicat eu, Thales din Argos, mâna mea și cu putere făcând apel la noul numele al Dumnezeului Unic - am poruncit prin părticica Puterii Lui dată mie să se ridice din adâncimi de neant Marea Ființă - Regele Primordial al Pământului, strămoșul rasei umane, minunatei creații a Înțelepciunii Constructorilor.

Şi, ascultător chemării mele puternice, s-a ridicat el, Adam Întâiul Născut, în deplina și nedescrisa sa frumuseţe, s-a ridicat plin de blândeţe şi de iubire, s-a ridicat în deplina lui necunoaștere angelică a existenţei sale de rai.

Şi m-am atins, eu, Thales din Argos, de fruntea Reginei Șerpilor și am zis:

- Cu voia Domnului nostru Iisus Christos, care a venit în trup spre a salva fiinţele păcătoase din întreaga lume de la ziua Facerii, îţi poruncesc, Înțeleaptă Lilith[1], să lepezi forma Înțelepciunii târâtoare şi iarăși să iei chipul tău primordial şi să te alături soţului tău!

Parcă mii de tunete s-au împrăştiat prin peştera de rubine şi coada şerpoaiei a căzut şi în faţa mea s-a arătat în deplină putere şi frumuseţe de nedescris Ailith Prim-creata, luminoasă şi bucuroasă, căci iată a primit ea ceea ce nu a avut de la crearea sa - o părticică a Iubirii Dumnezeieşti.

Şi i-a întins Adam Prim-creatul brăţele sale, şi s-au contopit ei, şi în valurile armoniei astrale au dispărut în adâncurile Lumii schemelor şi proiectelor cosmice.

Şi atunci am ridicat eu, Thales din Argos, o rugăciune de mulţumire Domnului Iisus Christos şi, cu puterea înţelepciunii mele, m-am transportat în trup din sânul Pământului în pustiul Arabiei, unde începea noul meu drum.

Binecuvântarea Blajinului Tâmplar din Galileea – Dumnezeului Cel Preaînalt – o chem asupra ta, prietenul meu Empedocle!

Amin.

 Thales din Argos

[1] Lilith – a fost, după una din tradiții, prima soție a lui Adam, creată din lut de către Dumnezeu, care și-a abandonat curând soțul din cauza refuzului acestuia de a o considera egală cu dânsul. După asta Dumnezeu i-a făcut lui Adam o soție din coasta lui. Conform tratatului kabbalistic ”Zohar”, Lilith a devenit soția îngerul morții și stăpânul iadului Samael, mama demonilor.

[suntaici]

f/17 salut, stiu ca poate alte mesaje sunt mult mai importante, but I’m freaking out. Urmeaza sa merg la o prima intalnire cu un baiat foarte dragut peste 3 zile si chiar nu stiu cu ce se mananca chestiile de genul asta, n-am mai fost niciodata la o intalnire. Cat sa stau? Despre ce sa vorbesc? Il las pe el sa plateasca nota, chiar daca nu sunt de acord? Mi-ar prinde bine cateva sfaturi, mersi mult!

//Am să adaptez ghidul pe care l-am scris acum ceva timp și îl voi adapta la întâlniri.Ei bine, întâlnirile par niște chestiuni simple, dar pentru a avea o întâlnire foarte bună, se complică anumite lucruri. Uite câteva sfaturi:• Exprimă interesul. Pune-ți deoparte telefonul și fii atentă la ce vorbește. Apropie-te de el (fizic, gen… apleacă-te puțin!) când vorbește. Nu mai juca acea carte expirată a fetei inabordabile - îl va face pe tip să creadă pe bune că nu ești interesată pe el. Fii implicată în conversație.• Complimentează-l. Culmea, tipii de-abia primesc aprecieri, iar faptul că îl complimentezi va fi ceva “wow” pentru el. Și nu, nu complimenta doar cum se îmbracă, asta e o greșeală comună, ci “intră” și în persoana lui: complimentează-i chipul, abilitățile (skill-ul), talentele etc.• Flirtează. De obicei fetele care flirtează se îndepărtează de zona asta al “prieteniei feminine” (traducțiune: friendzone varianta feminină). Ai grijă cu tachinarea. Unele nu știu diferența între o tachinare jucăușă și o jignire efectivă. Când ești nesigură, încearcă să complimentezi, nu să critici.Exemplu: “Cred că e minunat când un bărbat face [introdu o chestie “hot” și horny]“. Așa da.Așa nu: “Trebuie să faci [introdu o chestie] dacă vrei să ai vreodată o iubită.”• Să îi spargi ouăle nu e sexy. Sa îi crești oleacă ego-ul este. (chiar dacă e artificial, totuși, o faci dintr-o cauză nobilă: îl placi mult!)• Atingere fizică: Băieții (ăștia mai classy nu neanderthali din peșteri) sunt învățați să își țină mâinile acasă lângă o femeie, așa că un tip va observa imediat cum o fată sparge această barieră a atingerii. Nu trebuie să îl apuci de fund / pectorali cum fac băieții neanderthali din peșteri, dar poți să îl ții de mână când evidențiezi un punct sau râzi la ceva ce spune.Uite niște gesturi curajoase, în funcție de cât de curajoasă vrei să fii, specifică unor petreceri/bar/club:• Curajos: pune mâna pe coapsa lui• Și mai curajos: stai aproape de el și apropie-ți coapsele tale de ale luiDacă dansați, dansează mai aproape de el dpdv fizic.• O întâlnire nu are o durată ideală. Atâta timp cât vă simțiți bine, puteți sta si 3-4-5 ore împreună.• Legat de plata notei de plată: ca o persoană generoasă ce sunt, de obicei mă ofer să plătesc nota de plată și am situații în care tipa nu vrea să ma lase să plătesc nota. Ca să fie totul plăcut și minunat în aceste stări "conflictuale” (e mult zis conflictual), o să îți ofer o serie de sfaturi: > Nu insista: dacă te refuză o dată sau MAXIM de două ori, lasă-l să plătească nota. > Lovitura ta de grație o oferi după ce plătește, spune-i o chestie de genul: “bine, dar data viitoare plătesc eu.” . Chestia șmecheră e că atunci când tipul e relaxat și totuși vede că te-ai oferit să îți plătești partea, îi dai o impresie bună că nu ești genu’ ăla de femeie care ar trebui să fie întreținută de iubi, iar la următoarea întâlnire o să “uite” că i-ai zis că îi intorci favorul. Nu, nu uită, omite intenționat. Când îi vei aminti, nu va mai putea să te contrazică sau să insiste.• Data viitoare invită-l tu. Am și câteva modalități: > Abordare directă: mergi la el și spune-i că vrei să ieși cu el la o întâlnire. Menționează-i cuvântul întâlnire, date, cum vrei. Dacă folosești subtilitate, nu o să înțeleagă. Apropo, să o faci face2face, nu online, nu SMS că poate cine știe ce crede tipul ăla că îl iei la mișto > “Self-invite”: Când vorbește de un bar/restaurant/cafenea/loc fain pe care l-a descoperit, spune-i ceva de genu’: “Mi-ar plăcea să merg acolo! Mergem acolo în weekend?” > “Reminder”, e bun în completarea self-invite-ului: întreabă-l când ar putea să mergeți împreună în acel loc de care a povestit. > Abordarea fetei timide: tipa va sugera un loc sau mai multe locuri și evenimente faine, iar natural îl va antrena într-o conversație de genul. Până la urmă, tipa va reuși să smulgă tipului să spună: “da, mi-ar plăcea să merg acolo”. Iar atunci tu vii și îi spui o chestie de genu’: “Tare, hai să mergem împreună sâmbătă. Ne vedem la 7 seara!”• Ultimul sfat dar și cel mai important: FII PUNCTUALĂ. Nu există conceptul de “fashionably late”. Tipii și nu numai apreciază foarte mult punctualitatea în date-uri.Cam asta am de zis. Îți recomand să citești și ce am scris aici și sper că totul va fi bine. Baftă! :3

#LT

[jurnaldeoltenia]

Universitatea Craiova pierde la Mioveni! Arbitru a refuzat un gol valabil Stiintei

Universitatea Craiova pierde la Mioveni! Arbitru a refuzat un gol valabil Stiintei

Azi la Mioveni am asistat la inca un meci in care rolul principal a fost al arbitrului . Lucian Lusandu este o cunostiinta veche a Stiintei care a viciat 2 partide din Liga 2 .  Din pacate Universitatea Craiova nu a aratat bine prima repriza. In miniutul 11, Kovacic l-a faultat prin pe Rusu, iar Lucian Rusandu astepta sa acorde lovitura de la 11 metri Buzuic îl învinge pe Mogoșanu, chiar daca…

[smartseo4you]

Adrian Mutu: “Meritam cele trei puncte”

New Post has been published on https://reporterliber.ro/adrian-mutu-meritam-cele-trei-puncte/

Adrian Mutu: “Meritam cele trei puncte”

Naționala de tineret a remizat cu Olanda, scor 1-1, în partida de debut de la Campionatul European de Tineret.

Selecționerul, Adrian Mutu, a comentat prestațial lor din prima partidă de la Euro la conferința de presă de după meci:

“Sper ca băieții să aibă încredere 100% în valoarea lor. Eu am crezut încă de la început în valoarea și în dorința lor de afirmare. Nu am venit aici în vacanță, am venit să punem probleme oricui, chiar dacă suntem cotați cu șansa a treia, niciun meci nu e câștigat dinainte. Totul se decide pe teren, noi suntem hotărâți să facem viața grea oricărui adversar pe care-l întâlnim. 

Cred că meritam cele trei puncte după numărul ocaziilor. Merită felicitați acești băieți pentru dăruirea de care dau dovadă. Am băieți disciplinați, muncitori, se vede din poziționarea pe care au avut-o astăzi pe teren, perfectă în opinia mea. Per ansamblu, așezarea băieților a fost foarte bună. Mi-a plăcut foarte mult atitudinea pe care au avut-o, dăruirea de care au dat dovadă și tupeul cu care am atacat, în repriza a doua, pe final, puteam chiar să câștigăm acest meci”

Fostul decar al naționalei a vorbit și despre golul superb marcat de Ciobanu:

“Sper să bată și mai bine decât mine și la fiecare meci să ne bucure cu aceste goluri. Chiar i-am strigat de pe margine, nu eram sigur cine avea să execute lovitura liberă. I-am zis «Ciobi, dă tu că ai să marchezi», mă bucur că am avut gura aurită. Vreau să subliniez unitatea de care dă dovadă această echipă, cum luptă unul pentru celălalt, acest lucru ar trebui apreciat de toți fanii României”

De asemenea, Mutu nu îl consideră vinovat pe Denis Ciobotariu pentru golul încasat:

“El nu a pierdut omul din marcaj, se întâmplă ca în anumite faze un jucător să fie mai bun decât tine și să anticipeze mingea în locul tău. E o chestiune de secunde, mingea era căzută spre adversar și fundașul olandez a avut o execuție foarte bună. Nu îl consider pe Ciobotariu vinovat la gol, cu toții putem face mai mult, dar câteodată trebuie să acceptăm că adversarul e mai bun”

În încheiere, Adrian Mutu a prefațat și următorul meci, cel cu Ungaria de sâmbătă:

“Ne-am setat obiectivul de a ieși din grupe. Pentru a obține acest lucru trebuie să luăm meci cu meci. Nu mă consider favorit cu Ungaria, nu vreau să mă gândesc la asta. Ungaria cred că are același nivel ca noi, diferența o face atitudinea pe teren și micile detalii, pe care zilele viitoare le vom pune la punct”

[andreinicolaescu]

3 x TIFF 2019

Multe lucruri la superlativ pot spune despre editia de majorat a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF), dar ma voi limita doar la un Top 3 personal.

1.  Competitia TIFF 2019

Foarte bune filmele selectate sa faca parte din Competitia TIFF, competitie care da anual castigatorul Trofeului Transilvania.

As vrea in mod special sa mentionez “Monstri. / Monsters.” (2019, Romania), filmul de debut in lungmetraj al regizorului Marius Olteanu.

Filmul urmareste, pe parcursul unei zile, doi tineri casatoriti din Bucuresti, Dana si Arthur, a caror relatie este intr-un moment de cumpana, incat sunt nevoiti sa ia o decizie in legatura cu viitorul lor.

“Monstri.” este structurat in trei parti. Prima parte o urmareste pe Dana și reia ideea din scurtmetrajul “Scor alb” al aceluiasi Marius Olteanu. In a doua protagonist este Arthur. Ultima parte ii aduce pe cei doi impreuna, obligati sa se confrunte cu situatia in care se afla.

Nota 10 pentru superba Judith State in rolul principal feminin si pentru regizorul Marius Olteanu.

Tot in competitia editiei nr. 18 a TIFF de vazut neaparat “Monos” (2019, Columbia, regia: Alejandro Landes), castigatorul Trofeului Transilvania 2019,  “Scarborough” (2018, UK, regia: Barnaby Southcombe), “Systemsprenger / System Crasher / Copilul problema” (2019, Germania, regia: Nora Fingscheidt), “Sin fin / Not the end / Fara sfarsit” (2018, Spania, regia: César Esteban Alenda).

2.  Sectiunea “Suspecti de serviciu”

Sectiunea introdusa in programul TIFF in 2014 isi propune sa urmareasca traiectoria celor pe care festivalul i-a descoperit si care fac parte acum din cercul prietenilor festivalului.

“Journal 64 / The Purity of Vengeance / Puritatea razbunarii” (2018, Danemarca, regia: Christoffer Boe) a fost preferatul meu. 

Doi politisti de la Brigada Q ancheteaza un caz sensibil cu legaturi in istoria daneza. Intre 1923 si 1961, experimentele medicale in sterilizarea fortata fac parte din viata de zi cu zi la institutia pentru fete “defecte din punct de vedere moral” de pe insula Sprogø. 

In roluri principale, Fares Fares si mai vechii colaboratori ai regizorului Christoffer Boe, Nikolaj Lie Kaas si Nicolas Bro.

Tot in aceasta sectiune am vazut “Belmonte” (2018, Uruguay, regia: Federico Veiroj). Dupa Premiul special al juriului TIFF 2011 pentru “La vida útil”, o revedere extrem de placuta cu regizorul uruguayan.

Aceasta poveste melancolica, care se ocupa de un artist care se apropie de varsta mijlocie si care se zbate intre cerintele artei sale si cele ale oamenilor din jurul sau, combina stilul regizoral, anost si curios al lui Veiroj cu o gama emotionala mai profunda decat a oferit pana acum in filmele sale anterioare.

3. “Tuntematon mestari / One last deal / Ultima lovitura” (2018, Finlanda, regia: Klaus Härö)

Un dealer de arta, Olavi, 72 de ani, urmeaza sa se pensioneze. Un barbat care a pus mereu afacerile si arta inainte de orice, nu isi poate imagina viata fara munca. La o licitatie, un tablou vechi ii atrage atentia. El decide sa faca o ultima afacere. Impreuna cu Otto, nepotul sau de 15 ani, Olavi incepe sa investigheze background-ul tabloului. Ei afla ca tabloul se numeste Hristos si a fost pictat de pictorul rus Ilya Repin, unul dintre cei mai renumiti artisti rusi ai secolului al 19-lea.

Klaus Härö, recunoscut pentru filmele sale cu potential lacrimogen, reuseste si aici sa impresioneze pana la lacrimi. 

iunie 2019

[gandurile-divinitatii]

21 Mai

 Vreau sa dorm cat mai putin. Cu cat sunt mai mult treaz, cu atat lucrurile-si pastreaza esenta. Dupa un scurt somn de amiaza, au rasarit cateva seminte de-ntrebari. De ce ai ales sa-mi ignori intrebarile care erau atat de clare? De ce ai ales sa-mi treci cu vederea fricile, cand le simteai si tu cat de tare apasa? De ce ai ales sa te-nchizi si sa "ma minti"? Si asta ma duce la celalalt lucru.. Confesiunea ta involuntara cu "prima inselare" din relatia cu Robi.. De ce ai ales, constient, sa-ti ceri scuze, cand exista sinceritatea? Chiar sper sa apucam astazi sa vorbim de "timp".. Si chiar sper astazi.. Din tot sufletul, sa-mi propui o tigara pe cand te-ntorci din Sibiu.. Pentru ca daca nu se-ntampla, va fi alta lovitura puternica care-si va lasa amprenta dur.. Chiar sper ca deciziile pe care le iei, sa fie in favoarea noastra..

Si alta intrebare care nu m-a lasat sa dorm.. " asa bine m-am simtit singura ". Daca.. Pui lucrurile-n balanta, si-ti preferi singuratatea in continuare..? Esti sigura ca, defapt, nu-ti cauti singuratatea..?

Ripoff - "Lacrimi de suflet"