#Percepție

[tootyde]

-Odho: “Vindecarea Emoțională”

[unusualusualpeoaple]

Mi-am pus așa mult problema diferențelor de percepție ale oamenilor în urma discrepanței imense dintre ce aveam eu în cap și realitatea intalnită, care era chiar mai frumoasa decat ceea ce a putut crea mintea mea, încât abia târziu am realizat că eu nu am idee încă nici cum sunt eu.

Adevarul e că, stând aproape doi ani în casă, am fost limitată.

În liceu a fost nevoie de multă adaptare și autocenzurare ca să mă intregrez într-un liceu ,,de prestigiu" sau cum se mai numea, pe bună dreptate, un liceu ,,de fițe". Așa că nu am fost eu ...

Știți care e cea mai mare problemă atunci când nu știi cine ești?

Nu poți trăi viața ta!

[my-doru]

Lucruri pe care le fac oamenii și le enervează la culme pe pisici

Pisicile sunt animale complexe și fascinante, cu o percepție unică asupra lumii. Pentru a avea o conviețuire armonioasă cu ele, este esențial ca stăpânii să înțeleagă comportamentele care le pot irita sau stresa. Înțelegerea semnalelor pe care pisicile le transmit și respectarea limitelor lor pot asigura o viață fericită și sănătoasă. Iată câteva dintre comportamentele umane care le deranjează…

[stejarmasiv]

Un cal din lemn și 4 variante de percepție

Domeniul echitației, caii în general și călăria mi se par apanajul unei clase favorizate, astăzi, după secole în care calul era doar un animal de povară sau destinat transportului. Un cal din lemn pentru un copil este apogeul oricărui orășean. Echitația apare mai târziu, odată cu venituri consistente. Viciile costă, însă echitația nu dăunează sănătății. Am avut 35 de ani când am urcat prima dată…

[spiritual123]

Integritatea luminii și culorile ca fațete ale acesteia: O perspectivă goetheană

În studiul luminii și al culorii, Johann Wolfgang von Goethe a urmat un drum radical diferit față de explicațiile științifice dominante din vremea sa și chiar de după aceasta. În timp ce lucrările lui Newton au pus bazele înțelegerii luminii prin descompunerea sa în diferite lungimi de undă, Goethe a abordat fenomenul dintr-o perspectivă mai experiențială și calitativă. Ideile sale despre lumină și culoare contestă presupunerea că culorile sunt componente intrinseci ale luminii, oferind în schimb o viziune în care culorile sunt fațete emergente ale luminii — produse ale interacțiunii dintre lumină, întuneric și mediul prin care aceasta trece.

Lumina ca unitate

Goethe vedea lumina nu ca o compoziție de părți diferite, ci ca un fenomen întreg, unificat. În viziunea sa, lumina era pură, integră și, în mod inerent, lipsită de culoare. Doar prin interacțiunea cu mediul său — fie printr-un mediu, prin întuneric sau printr-o combinație a ambelor — lumina dezvăluia culorile. Aceste culori nu erau elemente latente, care așteptau să fie extrase, așa cum ar putea sugera descompunerea newtoniană, ci fenomene emergente.

Această perspectivă derivă din accentul profund pus de Goethe pe experiența calitativă a luminii. Pentru Goethe, actul de percepție și interacțiunea luminii cu diferite medii sunt cele care dau naștere culorii. În loc să reducă lumina la componentele sale fizice, el o vedea ca o forță dinamică, iar culoarea era modalitatea în care lumina se manifesta sub anumite condiții.

Culorile ca fațete ale luminii

În viziunea lui Goethe, culorile nu sunt componente intrinseci ale luminii și nici nu pot fi separate în unități distincte. În schimb, ele sunt apariții sau fațete ale luminii care ies la iveală prin interacțiunea acesteia cu împrejurimile. Fiecare culoare — fie că este roșie, albastră sau galbenă — se manifestă atunci când lumina este alterată într-un anumit fel de mediul prin care trece sau de prezența întunericului.

De exemplu, Goethe explică apariția culorilor precum roșu și albastru atunci când lumina trece printr-un mediu tulbure. Conform lui Goethe, nuanțele de roșu și galben apar atunci când lumina trece printr-un mediu tulbure sau perturbat, în timp ce albastrul apare atunci când lumina intră în întuneric printr-un astfel de mediu. În fiecare caz, culoarea nu este o parte inerentă a luminii, ci o manifestare a modului în care lumina interacționează cu mediul.

În acest sens, culoarea este un fenomen perceptual. Nu este ceva care există în mod intrinsec în lumină, ci mai degrabă apare din relația dintre lumină și condițiile sale înconjurătoare. Goethe vedea lumina ca fiind lipsită de culoare, dar având potențialul de a dezvălui culori diferite, în funcție de interacțiunea sa cu întunericul și mediul.

Prisma și spectrul

Unul dintre cele mai clare exemple ale acestei viziuni goetheene asupra luminii și culorii este interpretarea sa asupra spectrului format de o prismă. Spre deosebire de Newton, care descria culorile din spectru ca diferite lungimi de undă ale luminii separate de prismă, Goethe considera culorile ca fenomene emergente. El susținea că prisma nu descompune lumina în părțile sale componente, ci mai degrabă modifică modul în care lumina interacționează cu întunericul, ceea ce duce la perceperea unei game de culori.

Pentru Goethe, prisma nu descompune lumina, ci modifică drumul acesteia, permițând ca diverse fațete ale luminii să apară. Fiecare culoare — roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet — este o dezvăluire a potențialului luminii de a se manifesta diferit în funcție de modul în care interacționează cu mediul (prisma) și condițiile înconjurătoare (prezența întunericului sau luminii).

În acest mod, Goethe a evitat ideea că lumina este compusă din lungimi de undă. În schimb, el s-a concentrat pe ideea că prisma cauzează luminii să își exprime diversele fațete prin interacțiunea sa cu mediul, formând astfel spectrul pe care îl observăm.

Rolul întunericului

Un element cheie în teoria lui Goethe este relația dintre lumină și întuneric. În timp ce Newton și alți fizicieni considerau întunericul doar ca pe o absență a luminii, Goethe i-a atribuit un rol mai activ întunericului. În viziunea sa, întunericul și lumina se află într-o interacțiune dinamică care dă naștere culorilor. Acest lucru este evident în cazul culorii albastre, pe care Goethe o descria ca fiind lumina care apare prin întuneric.

În interpretarea lui Goethe, interacțiunea dintre lumină și întuneric joacă un rol crucial în formarea culorilor. În loc să vadă lumina și întunericul ca două fenomene complet separate, Goethe le considera forțe complementare. Culorile pe care le vedem apar din interacțiunea lor, cu lumina și întunericul acționând ca polarități care, atunci când sunt aduse împreună printr-un mediu, creează spectrul vizibil al culorilor.

Culoarea ca fenomen emergent

Ideea centrală în teoria lui Goethe este că culoarea nu este o parte fundamentală a luminii, ci rezultatul interacțiunii dintre lumină, întuneric și mediu. Culoarea este un fenomen emergent, un produs al condițiilor, mai degrabă decât o componentă preexistentă a luminii în sine. Roșu, albastru și toate celelalte culori nu sunt "în interiorul" luminii, așteptând să fie dezvăluite, ci apar atunci când lumina interacționează cu condiții specifice.

Acest lucru face ca, în termenii lui Goethe, culoarea să fie un aspect calitativ al luminii — nu ceva ce poate fi măsurat sau cuantificat în felul în care lungimile de undă newtoniene o descriu, ci ceva ce poate fi înțeles doar prin manifestarea sa în lume. Culorile apar din relațiile dinamice dintre lumină și mediu și sunt experimentate direct prin percepție.

Concluzie: Lumina ca întreg, culorile ca apariții

Abordarea lui Goethe asupra luminii și culorilor oferă o viziune profund holistică asupra fenomenului. Pentru el, lumina este întreagă și nedivizată, iar culorile nu sunt componente ale luminii, ci fațete care apar în funcție de interacțiunea dintre lumină, întuneric și diverse medii. Culorile nu sunt entități fizice care se găsesc în interiorul luminii, ci sunt expresii vizibile ale potențialului luminii atunci când aceasta întâlnește condițiile potrivite.

În viziunea lui Goethe, culoarea nu este ceva ce poate fi descompus sau redus la părți simple, ci trebuie înțeleasă în relație cu mediul în care este percepută. Această interacțiune — între lumină, întuneric și mediu — este ceea ce permite apariția diversității frumoase a culorilor, fiecare fiind o fațetă unică a fenomenului unificat-integru al luminii.

Goethe #Culori #Lumina #Intuneric #Holistic #Spectru #Fizica

[leontiucmarius]

De ce timpul pare să treacă mai repede pe măsură ce îmbătrânim?

De ce pare că timpul trece mai repede la patruzeci decât la zece? Ce factori senzoriali modifică această percepție temporală? Impresia că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim este un fenomen observat frecvent, atribuit mai multor factori psihologici și neurologici. Iată câteva posibile motive pentru această accelerare temporală complet subiectivă. Noile experiențe și […] Articol…

[cristinaboncea]

Tot ce este înțeles greșit despre empatie

Psihoterapeuții nu sunt oameni care au mai multă empatie decât alții, sunt poate cei care au învățat mai bine să o folosească în mod corespunzător în baza experiențelor personale.

Multe persoane întreabă: “ai ales cariera de psihoterapeut pentru că ești o persoană empatică, nu-i așa?”; înțeleg de unde vine această percepție, dar îmi doresc să fac tot ce îmi stă în putință pentru a o corecta. Empatia greșit înțeleasă cauzează foarte multă suferință, în special celor care consideră că suferă tocmai de un surplus al ei. Ce este empatia?Legătura dintre a fi empatic și a lucra…

[ciochinaflorin]

159 I 2024. LIPSA DE ȘTIINȚĂ ESTE O PAGUBĂ [Proverbe 19.1-2] 7 Iunie 2024

159 I 2024. LIPSA DE ȘTIINȚĂ ESTE O PAGUBĂ I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 19 : 1 – 2 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 7 Iunie 2024 I În Biblie scrie limpede că : „Lipsa de știință este o pagubă”. Aici cuvântul tradus cu știință se referă la cunoaștere sau cunoștință, la percepție (ebr. daath) adică la lumina sau cunoașterea care poate fi teoretică sau practică. Continue reading…

[conumarius]

Provocarea Gândirii Convenționale: Instrument Noopoetic de Cunoaștere Obiectivă a Realității

Noopoetica se remarcă prin abilitatea sa de a provoca gândirea convențională, incitând la explorarea unor perspective noi și la reconsiderarea modurilor obișnuite de percepție. Acest instrument încurajează o abordare creativă și inovatoare în tratarea subiectelor și în prezentarea realității. Iată câteva aspecte specifice ale acestui instrument: Subversiunea Normelor Limbajului: Poeții pot să…

[afiliatnet]

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

[somethought2]

Tristețe

În viață se spune ca orice început are și un sfârșit, dar acest început tragic este departe de un deznodământ. Ceva ma tine încă in viața și ma tine strâns, dar ce?

Cândva, cumva sentimentele au pus stăpânire pe întreaga mea percepție asupra vieții și au distrus-o. Au sfâșiat orice speranță, orice urmă de încredere. Cum ies din labirintul asta interminabil? Țipetele dinăuntrul meu sparg fiecare oglindă ghinionistă ce îmi apare in cale, zi după zi. Gândurile mi se disipă în sute de direcții, dar niciunul nu rămâne stabil sa ma ajute sa ajung la o concluzie.

Ma uit la poze vechi cu un copil radiind in roz, care tot ce știa sa facă era sa zâmbească. Ma uit la același copil, mulți ani mai târziu, ce zâmbea din pricina primei iubiri. Ma uit și ma gândesc "unde a dispărut acel copil?". De ar fi știut ce urmează ar fi zâmbit atunci de două ori mai mult. Tristețea este molipsitoare, dar eu nu vreau, nu pot sa o îndepărtez de mine. Am devenit una și aceeași. Am 1000 de motive de bucurie, ce curg fără oprire asemenea unui rău învolburat. Insuficient. Agitația se împraștie in Univers, timpul aleargă în jurul meu, dar eu simt ca e oprit. Și așteaptă. As vrea sa pot sa ma bucur, sa zâmbesc, sa iubesc, dar totul stagnează și este înlocuit cu tristete și dezamagire. Cu cât stau mai mult in singurătate, cu atât simt mai puternica depresia pe care încerc sa o reprim zi după zi.

Merg pe o strada cu sens unic, mult prea lungă. Privesc in jur, dar... Nu e nimeni ce poate înțelege ce simt, ce gândesc, ce vreau, ce pot. Nu e nimeni cu mine pe același drum unic si impersonal. Nu e nimeni care ma poate aduce înapoi. Fiecare pas făcut, nu poate fi retras. Nu mai e cale de întoarcere, pe fiecare indicator scrie "Mergi înainte!". Către ce ma îndreptat? De abis simt ca ma apropii cu pași repezi și încerc sa ma opresc, dar sunt trasa intr-o capcana mult prea puternica ce îmi acaparează psihicul. La sfârșitul drumului va fi acea persoana ce va rupe tot cercul vicios in care sunt pătrunsă mult prea adânc? Dar cum as putea sa ii spun ceea ce gândesc când știu ca nici el nu ma va înțelege? As vrea sa clădesc încredere, sa rup barierele insecurităților, dar degeaba. Ma va abandona când voi avea cea mai mare nevoie. Încrederea. Încrederea in mine. Încrederea ca totul o sa fie bine...

[inprimalinie]

O aeronavă militară americană cu 35 de soldați a aterizat pe aeroportul din Chișinău

O aeronavă C-17 a Gărzii Naționale Aeriene din Carolina de Nord a sosit pe aeroportul din Chișinău pentru a susține exercițiul PEACE SH. Georgiana Arsene Avocatul basarabean Pavel Midrigan a declarat că astfel de exerciții cu defilare de tehnică militară pe drumurile din Moldova creează o anumită percepție în rândul unor cetățeni care sunt îngrijorați de astfel de acțiuni. Treizeci și cinci de…

[leacuri]

Eliberându-vă corpul de paraziți, vă veți vindeca de bolile cronice, vă veți scăpa de cauza intoxicației, de deficiențe de vitamine și de o varietate de afecțiuni, vă veți îmbunătăți starea pielii, părului, unghiilor, obțineți stabilitate emoțională și o percepție pozitivă a viaţă.

Exact asta face printre altele OLIFE !!!

Aveți grijă de voi și de cei dragi. Asigurați-vă că aveți un mediu intern curat și sănătos.

https://evergreenlife.io/ioanconstantin

[drake29sstuff]

Nu aș sfătui pe nimeni să fie ca mine: prea multă sensibilitate, prea multă simțire, prea multă simțire, prea multă percepție, prea multă imaginație, prea multă dorință. Nu aș sfătui pe nimeni să fie ca mine: prea încrezător, naiv, spontan, impulsiv. Mi-ar plăcea să privesc lucrurile după mărimea lor, fără a fi nevoie să măresc mereu totul. Pentru că, pentru oameni ca mine, este o problemă. Oamenii ca mine și nu recomand să fiu unul, se simt fără suflare în fiecare zi din cauza unei atenții mai puțin, a unei mângâieri mai puțin. Oamenii ca mine îndură și păstrează toată amărăciunea înăuntru. Oameni ca mine implodează în fiecare zi și apoi își arată cel mai frumos zâmbet. Oamenii ca mine sunt dificili, complexi, urmarind vise imaginare. Ei vorbesc singuri în liniștea nopții, speră și au ochi strălucitori când se deschide un nou zori. Oamenii ca mine sunt așa: puternici la trup pentru a poseda fragilitatea sufletului. Și se prefac că cred în minciuni, în speranțe, în zâmbetele ocazionale ale unor oameni ca mine. Dar, mai ales, îi recunoști după ochii lor. Sunt portalul vieții, sunt gânduri, cuvinte, inimă, fericire, lumină, întuneric, anxietate, melancolie. Cel mai mult îi recunoști pe cei ca mine pentru că aproape niciodată nu sunt primii care se îmbrățișează, care spun cuvinte dulci, dar ar fi capabili să iubească până la punctul de a se distruge. Oamenii ca mine, când iubesc, iubesc din greu, se dezvăluie, se dezbracă, se recunosc. Au inimi prea mari și pline de lucruri dragi. Și dau, dau prea mult. Au mâini de încredere, o privire pierdută, mereu în căutarea a ceva și acel strop de veselie melancolică care parfumează sufletul.

[spiritual123]

Rudolf Steiner

Ga-4 – Filosofia libertății

Rezumat

#FilosofiaLibertatii #RudolfSteiner #Antroposofia #Антропософия #Anthroposophy #Anthroposophie

REALITATEA LIBERTĂȚII

VIII. FACTORII VIEȚII

Rudolf Steiner explorează interacțiunea dintre percepție, gândire, sentiment și voință în cadrul personalității umane.

Lumea percepțiilor

- Omul vede lumea ca o sumă de elemente unitare, inclusiv sinele.

- Percepția este considerată dată, fiind găsită deja formată.

- Autopercepția devine o simplă percepție printre altele, dacă nu se dezvoltă prin activitate conștientă.

Rolul gândirii

- Gândirea este chemată la viață prin activitate, depășind simpla percepție.

- Ea adaugă determinări conceptuale percepțiilor, constituind un tot unitar.

- Gândirea nu este doar subiectivă; ea este o trăsătură vitală a personalității noastre.

Sentimentul și voința

- Sentimentul nu este un conținut de viață pur conceptual și este considerat mai real decât cunoașterea pură de către realistul naiv.

- Filosofia sentimentului (misticism) consideră simțirea ca fiind directă, iar cunoștința doar indirectă.

- Sentimentul este o trăire pur individuală, în timp ce voința este percepția relației dintre sine și obiecte.

- Filosofia voinței consideră voința ca principiu universal, similar cu felul în care mistica sentimentului valorifică sentimentul.

Critica realismului naiv și metafizic

- Ambele filosofii (sentiment și voință) nu sunt științe, deoarece nu consideră cunoașterea conceptuală suficientă.

- Ele susțin existența a două principii separate: ideal și real.

- Trăirile individuale nu pot fi transferate în sfera gândirii, lăsând perceperea și gândirea separate.

Gândirea ca experiență vie

- Observarea gândirii este dificilă deoarece se retrage ușor sub analiză, lăsând o abstracție moartă.

- Gândirea, în forma sa vie, este bogată și dinamică, spre deosebire de urzirea pură a sentimentelor sau contemplația voinței.

- Gândirea activă implică și forța iubirii spirituale.

- Fără gândire, simțirea și voința pierd din realitatea lor adevărată.

Steiner argumentează că gândirea trebuie trăită intuitiv pentru a înțelege pe deplin realitatea, inclusiv simțirea și voința, contrar filosofiei sentimentului și voinței care consideră că ele sunt mai aproape de realitate decât gândirea conceptuală.

REALITATEA LIBERTĂȚII

IX. IDEEA DE LIBERTATE

Autorul explorează natura relației dintre gândire, percepție și actul de cunoaștere, punând accent pe importanța intuiției și a observației nepărtinitoare. Steiner argumentează că gândirea este o entitate independentă care poate fi observată direct și nu trebuie redusă la procesele fizice ale creierului sau la alte procese inconștiente. El subliniază că percepția și noțiunea sunt interdependente și că adevărata realitate apare doar atunci când percepția este pătrunsă de gândire.

Steiner discută despre natura organizării trupești și sufletești a omului, sugerând că gândirea își creează locul propriu prin retragerea activităților corporale. Astfel, conștiența eului se naște din urmele activității de gândire în organizarea corporală, dar odată formată, ea devine independentă și se bucură de natura spirituală a gândirii.

În ceea ce privește actele de voință, Steiner face o distincție între motivele și mobilurile acțiunilor. Motivele sunt concepte sau reprezentări care determină momentul acțiunii, în timp ce mobilurile sunt factori de durată care influențează predispoziția caracterologică a individului. Acestea se formează prin experiențele de viață, sentimente și percepții și determină caracterul moral al individului.

Steiner identifică diferite trepte ale vieții individuale: percepția senzorială, simțirea și gândirea. El explică modul în care percepțiile directe pot declanșa voința, cum sentimentele asociate percepțiilor pot deveni mobiluri ale acțiunilor și cum reprezentările și noțiunile rezultate din reflecție pot ghida voința.

În cele din urmă, Steiner discută despre mobilurile morale ale acțiunilor, care pot fi intuiții pure sau reprezentări conceptuale. El respinge ideea că sentimentul poate fi un motiv moral, argumentând că doar reprezentările sentimentelor viitoare pot influența predispoziția caracterologică. Steiner construiește teoria libertății pe fundamentul gândirii intuitive și al observării nepărtinitoare a naturii gândirii și voinței umane.

Autorul discută despre conceptul de acțiune morală determinată intuitiv și importanța intuiției individuale în moralitate. Steiner subliniază că normele generale și legile morale sunt doar generalizări ale impulsurilor individuale și nu sunt fundamentale în acțiunea morală. El explică că acțiunile morale ar trebui să izvorască din intuițiile și iubirea individului față de acțiunea sa, nu din respectarea normelor impuse extern.

Steiner afirmă că acțiunile bazate pe iubirea și intuiția personală sunt autentice și libere, spre deosebire de acțiunile motivate de norme morale, ce sunt automate și neautentice. El face distincția între voința determinată de impulsurile naturale sau legile morale și voința bazată pe intuiții pure, subliniind că adevărata libertate morală se manifestă atunci când individul acționează conform intuițiilor sale unice, nu conform constrângerilor externe.

Steiner susține că idealul moralității constă în realizarea acțiunilor bazate pe intuiții individuale și iubire, care reflectă adevărata libertate a spiritului uman. El subliniază că această libertate nu este o iluzie, ci un ideal realizabil, care reprezintă cea mai pură expresie a naturii umane.

[leontiucmarius]

Consumul de canabis asociat cu două tipuri de cancer

Consumul de canabis este din ce în ce mai răspândit în întreaga lume, adesea perceput ca fiind mai puțin periculos decât tutunul sau alcoolul. Cu toate acestea, un nou studiu sugerează că această percepție ar putea induce în eroare. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din California de Sud, consumul excesiv și regulat ar putea crește […] Articol original Consumul de canabis asociat cu…