#Mântuirea

[ciochinaflorin]

129 I 2024. ZIDARII DIN PILDA VIERILOR [Luca 20.17 I Psalmul 118.22–23 I 1 Corinteni 3.11] 08 Mai 2024

129 I 2024. ZIDARII DIN PILDA VIERILOR I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 20 : 17 I Psalmul 118 : 22 – 23 I I Corinteni 3 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 08 Mai 2024 I Zidarii din Pilda Vierilor. Termenul zidari a fost folosit de Domnul Isus, în Pilda Vierilor pentru preoţii cei mai de seamă, cărturari și bătrâni (a se vedea Luca 20 : 1 – 2), adică pentru clerul din vremea…

[uncrestinnou]

Expulzarea Întunericului

Pe tot cuprinsul Vechiului Testament se regăsesc profeții cu privire la evenimentele viitoare. Și în cartea lui Isaia este notată o privire asupra unei speranțe viitoare...

„Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții, a strălucit o lumină!”

Isaia 9:2 NTR

În versetul care îl precede pe acesta, textul explică că cândva în viitor, acești oameni care au trăit în „întunecime”, din „Galileea națiunilor”, vor fi inundați de lumină. (Cuvântul „națiuni” este un termen pentru non-evrei, reprezentând un amestec eclectic de alte popoare.)

Israel era națiunea aleasă de Dumnezeu prin care se va naște Mântuitorul lumii. Dar chiar și lui Avraam, care este considerat tatăl poporului evreu, i s-a spus de către Dumnezeu că toate familiile și națiunile pământului vor fi, de asemenea, binecuvântate prin urmașii săi (vezi Geneza 12:2-3; 22:18).

Când Isus, Mesia, a apărut pe scenă, El a fost respins de propriul popor – mai ales pentru că El nu a apărut în modul în care și-au imaginat ei. El a fost, totuși, surprinzător de acceptat de mulți dintre neamuri, cândva necredincioși.

Dumnezeu împărtășește mai multe despre aceasta în Isaia 49:6, când vorbește despre Mântuitorul prorocit:

El zice: „Este prea puțin pentru Tine să fii Slujitorul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să-i aduci înapoi pe supraviețuitorii lui Israel. Te-am pus să fii o lumină pentru națiuni, ca să duci mântuirea Mea până la marginea pământului!“

Isaia 49:6 NTR

Și în Noul Testament, Matei a citat Isaia 9:1-2 când scria despre lucrarea lui Isus lângă Marea Galileii, unde trăiau multe neamuri. El a înțeles că este împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu prin profetul Isaia.

Este o reamintire frumoasă că indiferent cine ești, indiferent unde locuiești, indiferent cum arăți, indiferent de istoria sau moștenirea ta, indiferent cât de adânc poate simți întunericul din jurul tău, a venit o lumină grozavă. El străpunge întunericul, desființează umbrele și dă viață la tot ceea ce atinge.

Acea mare lumină este Isus și numai El este speranța noastră.

Am fost cândva în întuneric, dar acum avem lumină. Amin🙏🙏❤️🇮🇱

[likarotarublogger]

Astăzi, 14 octombrie, ortodocși din toată lumea au venit la Iași, România, cu ocazia sărbătorii Sf. Cuvioasa Parascheva.

Ziua Sfintei Parascheva este una dintre cele mai importante sărbători religioase din România, aducând cu sine o serie de tradiții și obiceiuri menite să o omagieze pe ocrotitoarea Moldovei. Pelerinajul de la Iași al Cuvioasei Parascheva, unde se află moaștele Sfintei, este una dintre cele mai cunoscute tradiții, mii de credincioși adunându-se anual pentru a se ruga și a cere ajutorul Sfintei.

Iată o variantă a rugăciunii către Sfânta Parascheva:

„Sfânta Cuvioasă Maică Parascheva,

Rugați-vă pentru noi păcătoșii, voi care Îl urmați pe Hristos în smerenie și ascultare.

Mijlociți la Dumnezeu pentru sănătatea noastră, pentru a scăpa de necazuri, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Ajută-ne să fim mai buni, mai plini de compasiune și mai iertătoare pentru a reuși.

Împărăția Cerurilor. Amine."

Se spune că această rugăciune, rostită cu credință și smerenie, are puterea de a crea minuni. Mulți credincioși mărturisesc că au primit ajutorul Sfintei Parascheva după ce s-au rugat cu evlavie.

Întrucât rugăciunea fără iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, Care este Iubire, Fericita Parascheva a adăugat la rugăciunile ei încă două fapte bune: postul şi milostenia. Căci postul dă aripi rugăciunii şi o înalţă la cer, iar milostenia, fiica cea dintâi a iubirii, duce rugăciunea înaintea tronului Preasfintei Treimi.

Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic până seara, în zilele de post; iar în sărbători, când se întorcea de la biserică, îşi schimba de multe ori hainele ei bune şi de preţ, date de părinţi, cu hainele rele şi rupte ale copiilor săraci, care cereau milostenie la uşa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrări şi bătăi de la mama ei, când o vedea îmbrăcată în haine urâte şi sărace.” - informează sursa amintită.

Rugăciunea pe care o rostesc credincioșii

„Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim.

Va multumesc din suflet pentru interviu. Părintele Lucian Apopei este directorul de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor, membru al echipei fondatoare a „Ziarul Lumina”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ajutat să traversez multe țări și să vin la Iași, România, pentru a realiza un film documentar despre viața duhovnicească a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Elena Rodica Rotaru

@elenarodicarotaru-blog @likarotarublogger

Multumesc mult pentru colaborare:

Pãrintele. Lucian Apopei ,

Gigi Cojocaru - Antena 3 CNN

TVR Iasi -Loredan Baiardi

- si Iasi Tv live - Elena Arnãutu .

[dianapopescu]

18 septembrie: Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei

Încă din tinerețe, Sfântul Eumenie a fost remarcat prin viața sa virtuoasă. S-a străduit să-l slujească pe Dumnezeu și, de aceea, a ocolit ispitele. Preocupat de mântuirea sufletului său, și-a împărțit toate bunurile săracilor. https://www.diane.ro/2024/09/18-septembrie-sfantul-ierarh-eumenie.html

[cydrone-studios]

Bogdan Petriceicu-Hașdeu – Naționalism și cosmopolitism

Domnilor, mi-aţi oferit preşedinţia acestei societăţi. O consider mai mult decât o onoare, mai mult decât o plăcere, mai mult decât o manifestaţiune: m-aţi pus, domnilor, în stare de a lucra cu vigoare în înţelesul convicţiunilor mele. Am crezut totdeauna că mântuirea neamului nostru consistă nu în neguroasele sfere ale abstractului, ci numai în stindardul cel viu al Românismului. Am crezut…

[ionutdragu]

Russell Crowe este din nou preot exorcist din 5 iulie în “Exorcism: Mântuirea”

Este de-a dreptul terifiantă ideea de forțe malefice care pândesc în umbra vieții de zi cu zi. Această legătură fragilă între lumea reală și cea supranaturală reprezintă centrul acțiunii filmului horror “Exorcism: Mântuirea” cu Russell Crowe în rolul principal care are premiera pe marile ecrane din țară din 5 iulie. Distribuit în cinematografe de Vertical Entertainment, filmul “Exorcism:…

[rokindle]

Asumare Umbrei și captarea energiilor vitale

 Suferința e inevitabilă, dacă îți asumi absolut-neînsemnatul din tine, căci tu faci ceea ce e reprobabil și îndrepți ceea ce era distrus. În noi e mult mormânt și hoit, o miasmă de putreziciune.  Căci altminteri cum trebuie să fie scăpat de pervertire absolut-neînsemnatul din tine? Cine să se îngrijească de absolut-neînsemnatul, dacă nu tu? Dar cine o face nu din iubire, ci din trufie, egoism sau aviditate este osândit.  De aceea ne temem de absolut-neînsemnatul din noi, căci el este întotdeauna ceva pe care nu-l avem, care e una cu haosul și care participă la fluxul și refluxul enigmatic al acestuia. Dacă asum absolut-neînsemnatul, tocmai acel soare roșiatic incandescent al adâncului, și cad astfel pradă nebulozității haosului, atunci răsare pentru mine și soarele luminos de sus. De aceea cine năzuiește spre maxima înălțime găsește maxima adâncime.  Absolut-neînsemnatul din tine este izvorul harului. Luăm această boală asupra noastră, neînsemnarea și josnicia, pentru ca zeul să ne tămăduiască și să se ridice radios, curățat de putreziciunea morții și de mâlul lumii demonice. Strălucind și pe de-a-ntregul teafăr, cel închis rușinos se va înălța spre mântuirea lui.  Dacă asum absolut-neînsemnatul din mine, atunci sădesc o sămânță în solul iadului. Sămânța e invizibil de mică, dar din ea crește copacul vieții mele.  C.G. Jung - Cartea roșie  https://www.cititoramator.ro/2024/05/asumare-umbrei-si-captarea-energiilor.html?utm_source=dlvr.it&utm_medium=tumblr

[dininimapentrumine]

Joia Mare- Un PLAN perfect pentru mântuirea noastră

PLANUL perfect, conceput în cer, trebuia împlinit până la capăt… Ziua de joi a început cu o întrebare pusă de ucenici: „Unde vrei să-Ți PREGATIM să mănânci PAȘTELE?” La acestă întrebare Domnul răspunde mărturisind ucenicilor: „Am dorit mult să mănânc cu voi”… Mesajul acesta simplu, sincer, scoate în evidență un adevăr: frumusețea PĂRTĂȘIEI. Celebrarea Cinei PASCALE are loc în odaia de sus,…

[marius-2364]

„APOCALIPSA” - CHEMAREA LA TRANSCENDENȚĂ! - PARTEA A TREIA! O NOUĂ REVIZUIRE!

[ciochinaflorin]

219 I 2024. PLATA PĂCATULUI ȘI DARUL MÂNTUIRII [Romani 6.23 I Geneza 2.16-17 I Geneza 3.23-24] 6 August 2024

219 I 2024. PLATA PĂCATULUI ȘI DARUL MÂNTUIRII I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 6 : 23 I Geneza 2 : 16 – 17 I Geneza 3 : 23 – 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 6 August 2024 I Plata păcatului și darul mântuirii. Plata păcatului se dă imediat, dar chiar dacă omul a păcătuit, totuși mântuirea este posibilă și poate fi primită dar numai acceptându-L pe Isus ca Stăpân și…

[uncrestinnou]

Importanța unității

Ce înseamnă unitatea pentru tine? Într-o lume haotică și divizată, uneori cuvântul „unitate” poate suna ca ceva irelevant, ceva care pur și simplu nu poate funcționa în lumea împărțită în care trăim. Diviziunea nu este nimic nou. De fapt, a fost o provocare apărută foarte devreme în istoria bisericii și un lucru pe care apostolul Pavel l-a adresat direct.

În 1 Corinteni 1, vedem că Pavel primise rapoarte despre credincioșii din Corint care se împărțeau în funcție de cine le-a împărtășit Evanghelia. Ei au spus lucruri precum: „Eu sunt al lui Pavel” sau „Eu sunt al lui Apollos” sau „Eu sunt al lui Cristos”. În loc să fie uniți ca un singur trup al lui Cristos, ei se separau în grupuri și facțiuni mai mici.

Paul a fost foarte îngrijorat de asta. În 1 Corinteni 1:13 el le pune aceste întrebări simple: „A fost Cristos împărțit? A fost Pavel răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi botezați?” Pavel nu a vrut să permită credincioșilor din Corint să se piardă în comparații și despărțiri. El a vrut să fie uniți ��n Cristos: un singur Împărat, o singură Evanghelie.

Pavel i-a adus înapoi la singurul lucru care contează: mântuirea este numai prin Cristos. Fără Cristos, nu există unitate. Dar sub Cristos, putem fi uniți într-un mod pe care lumea nu l-a văzut sau înțeles vreodată.

Într-o lume de lupte și dezbinare, trupul lui Cristos ajunge să arate puterea Evangheliei. Suntem uniți, concentrați pe Cristos și numai pe Cristos. Amin 🙏🙏❤️🇮🇱

[editura-pazitorul-adevarului]

Ei slujesc moștenitorilor mântuirii!

“Nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moștenii mântuirea.” – Evrei 1:14 Dumnezeu are îngeri a căror lucrare este în întregime aceea de a atrage pe cei ce vor fi moştenitori ai mântuirii… Lucrarea îngerilor este aceea de a ține la distanţă puterile lui Satana. (Ms. 17/1893). Lucrarea acestor fiinţe cereşti este aceea de a pregăti pe locuitorii…

[dianapopescu]

25 iunie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia

Sfânta Cuvioasă Muceniță Fevronia a avut de suferit în timpul domniei lui Dioclețian (284-305). A fost crescută la o mănăstire din orașul Sivapolis (Asiria). Conducătoarea acelei mănăstiri era stareata Briana, mătușa Sfintei Fevronia. Fiind preocupată de mântuirea nepoatei sale, ea i-a impus o formă de trai mai ascetică decât cea a celorlalte călugărițe. https://www.diane.ro/2024/06/25-iunie-sfanta-mucenita-fevronia.html

[nicolae]

Creştinismul - O descifrare în esenţial a Evangheliei după Matei

Petru Ababii Email: petruababii47@gmail.com s. Bolohani, r. Orhei, Republica Moldova În loc de prefaţă   Istoria religiilor pe tot parcursul ei a pus la îndoială legitimitatea bazelor subiectului şi obiectului de care s-a preocupat. Mereu noi probleme i-au marcat caracterul, şi şi-au aflat începutul în interpretările false date de om normelor învăţăturilor ce au căutat să explice taina credinţei şi a suportului ei divin - Dumnezeu. Mai mult decât atât, atare încercări au pus sub semnul întrebării însăşi posibilitatea existenţei Creatorului şi a puterii Sale asupra lucrurilor pământeşti, din care motiv a slăbit trăinicia credinţei individului uman, solicitându-i permanent dovezi incontestabile ale sincerităţii şi curăţeniei sale sufleteşti. Toate argumentele aduse de el în susţinerea propriilor aspiraţii de acest fel nu au fost suficiente întru liniştirea lui. Dimpotrivă, din ce în ce mai mult incertitudinea a pus stăpânire pe caracterul comportamentului său, din cauză că nu a ştiut să-şi acomodeze în mod eficient atitudinea faţă de taina dumnezeiască a credinţei. El şi-a impus sieşi gătinţa pentru a o primi, dar tot de la sine a cerut verdicte care să ateste dovada existenţei reale a lui Dumnezeu.  Însă aşa cum acest lucru nu i-a reuşit tocmai pentru că nu a înţeles taina ei, rătăcirile şi împotmolirea lui a luat proporţii atât de mari încât i-a pus sub semnul întrebării şansele salvării şi mântuirii, comportându-se asemenea  omului descris de Iisus care asculta dar nu auzea, şi care privea dar nu vedea adevărul şi semnificaţia Învăţăturii. Mântuitorul a luminat cu ajutorul faptelor şi exemplelor Sale minunate sufletele celor mulţi şi rătăciţi. Misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu Tatăl a fost ca să facă pe cei ce nu înţeleg să înţeleagă, pe cei ce ascultă şi nu aud să audă, iar pe cei ce privesc şi nu văd să vadă. Însă întunericul ce domina sufletele lor continua să dăinuie şi să se mărească încât lumina adusă de Mântuitor pentru ei nu i-a bucurat şi nu i-a înseninat. Păcatul pe pământ continuă să împovăreze fiinţa umană şi mai mult, şi să slăbească credinţa. Învăţătura lui Iisus rămâne şi pe mai departe o mare taină cu multe semne de întrebare la care oamenii nu pot găsi răspunsuri, aflând în Ea pietre de poticnire, ce îi face pe cei mai mulţi să se îndoiască de veridicitatea, semnificaţia şi importanţa pe care o poartă. Este nevoie de noi eforturi pentru a limpezi cugetul omului, şi a-l face mai tolerant faţă de sine şi faţă de credinţă. Stăruinţa depusă în acest studiu încearcă să aducă mai multă transparenţă acolo unde lui îi lipseşte capacitatea ca să vadă ceea ce priveşte, să audă ceea ce ascultă şi să înţeleagă ceea ce gândeşte, atunci când caută să pătrundă Învăţătura lui Iisus. Expusă unui exerciţiu logic Învăţătura creştină necesită o profundă pătrundere în esenţele adevărului Ei pe măsura înţelepciunii de care este saturată. Nu este uşor de a-i descifra în amănunt tainele din care cauză este şi mai greu de a o asimila, şi încă mai greu de a o traduce în viaţă. Pentru a o face mai accesibilă şi mai înţeleasă este nevoie de a descifra codul ce stă la baza unicităţii sale organice, suficienţei şi armoniei înţelepciunii din a căror plinătate este alcătuit, şi care se impun în mod necesar de a fi dezvăluite întru salvarea şi mântuirea omului. Multiplele întrebări ce ies în relieful planului expunerii Învăţăturii au legături de cauzalitate şi efect, în stare să alcătuiască împreună o problemă  ce îşi are dezlegare în chiar conţinutul ei. Aparent crezute a nu se găsi într-o legătură reciprocă, cele mai multe dintre întrebările ce se nasc pe parcursul lecturii Noului Testament, de fapt, se supun unui numitor comun major, ce îşi are originea în însăşi primordialitate - Dumnezeu, şi tot prin Dumnezeu îşi găsesc dezlegare. Atingând această culme a înţelegerii credinciosul intuieşte cu uşurinţă geneza tainei credinţei. Aşa cum Dilema acesteia îşi are originea în Om, prin Dumnezeu aflându-şi dezlegarea cunoaşterii celui pătimit, la fel şi toate răspunsurile la întrebările ridicate de Ea  le  găsim în Legea Lui. Ne vom convinge astfel că soluţiile au un singur sens - adevărul cel adevărat (adevărul în ultima instanţă). În el vom descoperi nu factorul care le face diferite după semnificaţie, ci pe cel ce le uneşte într-un singur fond (fel) - lucru care le ordonează pe toate conform unei legi edificatoare de credinţă. Sensul unic ce le caracterizează face din Învăţătura creştină una dintre cele mai înţelepte, organice, unice şi mai adevărate învăţături despre Dumnezeu şi cauza Lui. Tocmai pentru a fi în consens cu armonia Învăţăturii lui Iisus - a adevărului cel adevărat, şi a fi în concordanţă cu sensul profund pe care-l explică pătrunderea înţelepciunii Ei, se vor face nenumărate expuneri în detaliu care aparent pot fi considerate repetării inutile, dar în fapt necesare pentru a întregi o suficienţă a pătrunderii scopului pentru care se procedează astfel. De aceea pe parcursul studiului se vor căuta răspunsuri la toate întrebările puse de Învăţătură în faţa omului, şi se vor face descifrări în esenţial a conţinutului lor, de fiecare dată acomodate la noile contexte de idei formate de ele. În rezultat se poate crea falsa impresie că astfel de soluţii nu au nevoie de a fi din nou scoase în relief. Dar tocmai acest procedeu se face necesar pentru a demonstra cauzalitatea comună a fiecăreia dintre ele şi a tuturora la un loc, şi imanenţa sensului unic al adevărului pe care se bazează. Atare lucru se va întreprinde intenţionat în cunoştinţă de cauză, pentru că de o astfel de modalitate are nevoie factorul care varsă transparenţă în tot procesul de cugetare asupra Înţelepciunii Legii - numit transcendenţă, mijloacele atingerii ei fiind meditaţia, comentariul, explicaţia, argumentele noi doveditoare şi eliminarea falsurilor în interpretarea adevărului. Aceste lucruri necesită repetare nu în fals, ci în esenţă - străduinţă ce-şi găseşte realizare în prezenta lucrare. Căci, dacă Dumnezeu a dat omului să fie, atunci El acceptă şi ceea prin ce starea în cauză  trebuie să-şi conştientizeze felul,  ca conştiinţă sine şi conştiinţă de sine. La sine fiinţa umană se poate întoarce în mod entropic prin meditaţie - reflectare asupra condiţiei sale ca manifestare a sufletului şi trupului în legătura lor directă cu tainele credinţei şi ale existenţei lui Dumnezeu. Meditaţia este transcendentară - fapt ce impune un comentariu insistent detaliat în stare să permită exegezei să pătrundă cele mai profunde sensuri ale subiectelor tratate - lucru care se va face pe tot parcursul lucrării. Ori, numai astfel se va putea ajunge la ele, şi descoperi sursele lor originale. Procedeul transcendenţei permite concomitent de a intra în cele mai mici amănunte ale semnificaţilor primare ale cuvintelor, astfel făcându-se posibilă curăţirea de adeziunile acumulate pe parcursul timpului şi suprapuse peste rădăcină, încât sensurile  lor primordiale cu greu de mai răzbat la suprafaţă ca să facă mai lucidă gândirea omului. Învăţătura lui Iisus este plină de transcendenţă şi face posibilă investigarea cauzelor care au ridicat obstacole pe drumul ce duce spre adevăr. Lumina Ei varsă transparenţă în spaţiile obscure ale raţiunii prin mistica cuprinsă în cuvântul propovăduitor, ce pentru muritorul plin de păcate devine un remediu fără de care mişcarea pe calea mântuiri este imposibilă. În consens cu această forţă ritualică a cuvântului lui Iisus, se vor face abordări explicative ale sensului, originii şi conţinutului credinţei şi implicaţiilor ei profunde în străduinţa omului  de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, precum şi ale cauzelor apariţiei şi înrădăcinării puţinei credinţe cu urmările ei nefaste asupra comportamentului său. Caracterul transparent al investigaţiilor efectuate pe parcurs vor permite astfel descoperirea cu o mai mare uşurinţă a căilor ieşirii din labirintul nesfârşit al căutărilor spre orizonturile salvatoare ale recuperării. Este un drum greu şi anevoios pe măsura capacităţilor exploratorii de care se va da dovadă pentru a înlătura pas cu pas toate contradicţiile crezute a fi prezente în Învăţătura creştină. Modalităţile care se impun întru atingerea acestui scop vor fi diferite vis-a-vis de cele folosite în alte studii de acest gen. Însă toate au o singură relevanţă - aceea a percepţiei transcendentare a cunoscutului, dar şi intuirii mai cu uşurinţă a necunoscutului. Este modalitatea creştină de descoperire şi cunoaştere a adevărului despre Legea dumnezeiască şi semnificaţia ei mântuitoare. Specificitatea astfel atinsă în pătrunderea în mai amănunţit a ideilor Învăţăturii lui Iisus va fi în măsură să aducă dovezi convingătoare care să certifice organicitatea, unicitatea, integritatea şi armonia Ei deplină, şi să înlăture orice interpretare în fals a înţelepciunii de care este plină . © 2024 Petru Ababii. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului (Va continua)   Read the full article

[spiritual123]

O perspectivă despre motivația și rostul ”Filosofiei Libertății” de Rudolf Steiner

Rudolf Steiner deja din fragedă copilărie avea capacitatea să ridice vălul lumii materiale, aruncând priviri spre lumea dincolo de văl. Pe parcurs el află despre diverse teorii cu privire la gândire, capacitățile ei, legăturile acesteia cu voința umană. Majoritatea acestor concepții vin în disonanță cu convingerile lui Rudolf Steiner, cu ceea ce el cunoștea a fi drept realitate. Astfel, matur fiind, el este măcinat de dorința de a aduce fundamentare convingerilor sale în baza metodelor gândirii moderne. Este un dor irezistibil în care se angajează cu tot dinadinsul și prin sincere eforturi de introspecție. Ideea-i e de a aduce această fundamentare nu prin filosofări abstracte, ci printr-o observație sinceră a propriei vieți sufletești. Astfel, izbânda și rodul muncii, frământărilor și luptei sale de psiho-introspecție gânditoare cu adevărat îl eliberează. Asta pentru că izbutește să se convingă fără echivoc că omul se poate bizui, poate avea încredere obiectivă în gândire. Plodul gândirii nu este Fata Morgana, o iluzie subiectivă și deșartă. Mai mult, fructul gândirii, prin interferența cu restul sufletului uman, îl întărește pe om psihic, îmbogățindu-i viața simțirii și sprijinindu-i voința, ea (gândirea) la rându-i de asemenea fiind pricopsită și întărită de acestea din urmă.

Astfel, în calea maturizării sale, inclusiv datorită acestei fiabilități a gândirii, omul devine apt să se sprijine ferm și cu încredere pe propriile convingeri și înțelegeri intuitive. El cu-adevărat stă acum pe picioarele proprii, ne-dus ”de mânuță” de opiniile sau voința altora. El se poate schimba după propria convingere, în stare fiind să-și învingă pornirile nedorite.

Rudolf Steiner izbutește, astfel, în primul rând pentru sine însuși, să-și fundamenteze, demonstreze convingerile proprii folosind doar metoda științifică contemporană – cea bazată pe gândire și analiză. Mai mult, astfel însăși gândirii i s-a demonstrat utilitatea tot prin gândire; i.e. gândirea este cu adevărat instrumentul cel mai fin al omului modern, și ea nu-i este utilă doar pentru descoperiri tehnice, naturale sau economice. Gândirea astfel își găsește mântuirea, căci este capabilă să-i fie de un ajutor irepetabil omului în viața multilaterală, devenirea, dezvoltarea, evoluția sa.

Produsul acestor frământări în formă de lucrare este, respectiv, întitulat ”Filosofia Libertății” cu subtitlul de ”Unele rezultate de observare introspectivă cu folosirea metodelor științelor naturale”.

Această perioadă cu vârsta între 28 și 33 de ani și aceste frământări devin cu adevărat ”urechea acului” pentru Rudolf Steiner. Rudolf Steiner accentuează că aceste frământări și această cale descrisă în FL îi sunt subiectiv proprii lui. Cu toate acestea, rodul și gustul acestora le sunt comune omenirii. În același timp, trecerea prin această ”ureche de ac” într-un fel sau altul, într-un grad sau altul, stă în calea devenirii oricărui om modern. Desigur, o atare aprofundare în adâncurile gândirii nu este obligatorie pentru ca omul să ajungă la concluzii corecte în viața sa sufletească sau publică. O astfel de plonjare, totuși, îi va întări forțele oricui care o întreprinde.

În final, dacă-aș fi să exprim simplu și lapidar concluzia după parcurgerea FL, aș spune-o așa: Ascultă-ți conștiință; și fă ceea ce vrei cu adevărat; și asta va fi binele; binele făcut în mod firesc, adică liber.

Se poate spune, simbolic vorbind, că Gândirea era în prag de a fi dată pierzaniei din cauza solzilor de Balaur care tot mai adânc și mai adânc îi intrau în ființa-i. Dar iată că a venit un Om care a avut capacitatea să intre în pielea de Balaur și să iasă din ea, iluminând-o din interior prin suflarea sa, aducând astfel eliberare și Gândirii care deja se sufoca de strâmtoarea impusă de Balaur. Eliberată, Gândirea a aruncat în grădina sa pielea cu solzii de balaur, prin care începură să străbată și crească flori, culorile cărora păreau fără precedent de frumoase pe fundalul contrast al solzilor înhumați.

Se poate spune și că Balaurul în sfârșit și-a mușcat coada.

Precedenta comparație îmi aduce aminte de o pictură, care, din câte mi s-a spus a fost odată demult desenată de Angela Pașca, soția lui Lazăr Pașca. În ea arh. Mihail sau sf. Gheorghe era arătat, ca de obicei, străpungând balaurul; însă de data asta în locurile unde cădea sângele de balaur începeau să răsară flori, sau că florile răsăreau chiar din locul străpungerii.

Sunt simple reflecții. Posibil ele să fie cuiva de vreo utilitate, sau să vină într-o oarecare consonanță cu gândurile, retrăirile altora. Căci totuși, la urma urmei, ce e cu toată învălmășeala în jurul Filosofiei Libertății?!