#Gheorghe Pop de Băsești

[laivinduroriginal]

Drumul Spre Marea Unire: de la Buftea la Alba Iulia

Marea Unire din 1918 a fost rezultatul unei lupte naționale care a implicat sacrificii, negocieri și schimbări politice majore. Drumul spre acest ideal nu a fost deloc ușor, iar evenimentele care au urmat Păcii de la Buftea, semnată în martie 1918, au fost decisive pentru realizarea visului național. În ciuda dificultăților, România a reușit să transforme un context internațional complicat într-o…

[albacarolinatv]

Ținutele istoriei VI. Personalitățile Unirii

Ținutele istoriei VI. Personalitățile Unirii

 Miercuri, 22 noiembrie 2017, la Sala Unirii a fost lansat proiectul cultural  Ținutele istoriei VI. Personalitățile Unirii. Acest proiect a fost câștigat în primăvara acestui an, de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în cadrul sesiunii de finanțare desfășurate de Administrația Fondului Cultural Național, pentru aria Educație prin Cultură. Astfel, în

[dininimapentrumine]

GHEORGHE POP DE BĂSEȘTI 1 august 1835, Băsești – 23 februarie 1919

GHEORGHE POP DE BĂSEȘTI 1 august 1835, Băsești – 23 februarie 1919

Provenind dintr-o veche familie românească, atestată cu titluri nobiliare încă din secolul XVII, George Pop s-a născut la 1 august 1835 în localitatea Băseşti. Şcoala primară a urmat-o în localitate, iar următoarele 6 clase, la gimnaziul din Baia Mare. Au urmat ultimii doi ani la Liceul cezaro-crăiesc din Oradea, susţinerea bacalaureatului şi studiile la Academia de Drept din Oradea. În anul…

[news24hrou]

BNR a lansat moneda de 500 de lei

Banca Națională a României a lansat într-un tiraj limitat o monedă de 500 de lei pentru a marca Centenarul Marii Uniri.

Dacă pentru bancnota de 100 de lei a fost numeroși cumpărători, puțini sunt cei care au știut că în România s-a bătut și o monedă de 500 RON.

Pe avers, moneda de 500 de lei are o imagine a Marii Adunări de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, inscripțiile în arc de cerc „ROMÂNIA” și „MAREA ADUNARE DE LA ALBA IULIA”, dar și valoarea nominală „500 LEI”, stema României și anul de emisiune „2018”.

Moneda este din Aur 999/1000.

Pe revers apar portretele lui Ștefan Cicio-Pop, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș și Iuliu Hossu, personalități care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri.

http://bit.ly/2Cw5ZHy http://bit.ly/2T5CHoj

[mesagerulneamt]

”A fost icoana din trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului” – Nicolae Iorga

Efortul românilor transilvăneni pentru emancipare și unire a fost lung, greu, plin de jertfe, dar el a creat modele de adevărați luptători, care ar trebui să ocupe locul pe care îl merită în istoria acestui popor. Nume precum dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Iuliu Maniu și mulți, mulți alții reprezintă adevărate repere ale unei generații care a avut norocul să-și vadă încununate dezideratele naționale. Printre ei, un loc aparte îl ocupă Gheorghe Pop de Băsești, cu rol principal în două momente esențiale ale istoriei românilor din Transilvania.

FOTO: Foto Travel (mirel-matyas.blogspot.ro/)

Născut în 1835, în satul Băsești, actualmente în aria administrativă a județului Maramureș, avea să ajungă rapid una dintre figurile proeminente ale românilor transilvăneni. A făcut studii juridice și a ajuns judecător, după care s-a lansat în lupta pentru emanciparea românilor.

În 1870, a organizat o Asociație care să apere interesele învățământului romănesc faţă de politicile tot mai agresive pe care le promovau guvernele de la Budapesta. Astfel, la 10 septembrie 1871, în adunarea ţinută la Şimleul Silvaniei, a luat fiinţă Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni (RIRS), asociaţie profesională. Cu această ocazie, Gheorghe Pop de Băseşti şi Andrei Cosma au fost aleşi preşedinţi de onoare. Gheorghe Pop de Băseşti a intrat apoi în politică şi a candidat în Cercul electoral Cehu Silvaniei, obţinând trei mandate consecutive: în 1872, 1875 şi 1878.

În anul 1892, în urma Conferinţei Partidului Național Român, partidul românilor transilvăneni, având o noua conducere, în frunte cu Ion Raţiu preşedinte şi Gheorghe Pop de Băseşti vicepreşedinte, hotărăşte formarea unui grup de lucru pentru redactarea Memorandum-ului şi înaintarea lui la Curtea de la Viena, misiune care cade în sarcina lui Gheorghe Pop de Băseşti.

Semnatarii Memorandumului Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O. Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini.

Memorandumul, cel mai important document în care românii transilvăneni și-au expus vechimea pe aceste meleaguri, argumentele pentru care meritau să fie recunoscuți ca națiune, un adevărat rechizitoriu la adresa politicii de deznaționalizare promovate de Budapesta și sprijinită de la Viena, a făcut multă vâlvă în epocă, dar, din păcate, nu a avut efectele așteptate. Delegaţia n-a fost primită la Împărat, iar, în august 1919, când trupele române organizate și conduse de Iuliu Maniu au ocupat Viena, plicul cu Memorandum-ul a fost găsit nedesfăcut.

Memorandiștii au fost, însă, pedepsiți fără milă, Gheorghe Pop de Băseşti primind un an de închisoare de stat, în Ungaria. În timpul procesului, în faţa judecătorilor, Gheorghe Pop de Băseşti a dat dovadă de mare curaj şi patriotism. El a afirmat răspicat: ”Ceea ce se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului român… Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă… De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.

* Președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia

Activitatea sa după eliberarea din închisoare a mers, firesc, pe aceeași linie. În decembrie 1902, a murit Ion Rațiu, președintele Partidului Național Român și Pop de Băsești a preluat conducerea din postura de vicepreședinte, apoi, din 1905, a devenit președinte, funcție pe care a păstrat-o până la împlinirea visului pentru care a luptat întrega viață – Unirea.

La 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central al PNR a convocat Marea Adunare Naţională în Cetatea Unirii, Alba Iulia, pentru 1 Decembrie 1918. Între timp, situația pe front se schimbase total, Imperiul Austro-Ungar intrase în disoluție, iar Transilvania mergea pe drumul spre Unire. La Adunarea Naţională, Gheorghe Pop de Băseşti, în calitatea sa de veterean al luptei naționale, a fost ales preşedinte. Octogenarul preşedinte, cu emoţie şi lacrimi de bucurie în ochi, a deschis Marea Adunare Naţională rostind: ”Am venit chiar şi dacă această cale m-ar costa viaţa, căci, de-acum, pentru mine, nu mai rămâne alta decât să zic şi eu cu dreptul Simion din Scriptură: «Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace»… că mi-am văzut visul cu ochii!”.

* Un discurs memorabil

«Prea iubiții mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria, și Banat!

Națiunea Română la toate evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale.

În 1848, marele an al sguduirilor și prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile iobăgiei.

Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.

Smuls din robia trupească a iobăgiei, poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.

Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.

Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele martirilor Horea și Cloșca.

Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare!

Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!

Salutându-vă cu toată căldura inimei mele, declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania deschisă!»

La puțin timp după ce a deschis lucrările marii Adunări de la Alba Iulia, pe 23 februarie 1919, la 83 de ani, cu sănătatea șubrezită, Gheorghe Pop de Băsești va trece la cele veșnice, locul său fiind luat de Iuliu Maniu. Prin testament, a lăsat mare parte din avere Mitropoliei de la Blaj, în favoarea dezvoltării culturale a poporului român. (V.B.)

CENTENAR Gheorghe Pop de Băsești – eroul luptei românilor din Transilvania pentru Unire ”A fost icoana din trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului” - Nicolae Iorga…

[mesagerulneamt]

Pentru poporul român, trăitor la începutul anului 1917 în ceea ce mai rămăsese din Regatul Român și în mai multe provincii încorporate de mari imperii vecine, visul unității naționale părea îndepărtat. Campania din Transilvania se încheiase dezastruos, București, capitala țării, era ocupată de trupe ale Triplei Alianțe, în frunte cu Germania și Austro-Ungaria, Regele și guvernul liberal erau retrași la Iași, armata era în reorganizare. Aliatul de la răsărit, Imperiul Țarist, avea probleme cu bolșevizarea, iar armata sa din Moldova era văzută de mulți români ca fiind de ocupație, ineficientă, fără disciplină, fără o autoritate clară. La București, era instaurat un guvern pro-german, conservator, în frunte cu Alexandru Marghiloman, care acceptase să fie rezerva politică în cazul în care România nu reușea să câștige războiul pornit pentru eliberarea Transilvaniei. Lucru care s-a și întâmplat.

Cum a fost posibil ca un stat pe muchia prăpastiei, aflat sub ocupație militară, să reușească, în câteva luni, să unească aproape toate provinciile locuite de români, să depășească obstacole socotite insurmotabile, să treacă peste legislația diferită a fiecărei provincii, peste problemele deosebite care existau acolo? Este greu de explicat, dacă nu se ține cont de câteva lucruri.

Primul, indiscutabil: conștiința majoritarilor din aceste provincii – că sunt români. Apoi, contextul internațional, în care astrele păreau să se fi așezat în folosul românilor, cu un imperiu rus destrămat și lăsând loc statului creat de Lenin, care a păstrat aceleași tendințe imperiale, doar îmbrăcate în haine noi, urmat de Imperiul Austro-Ungar.

Decisivă a fost, nu există urmă de îndoială, și contribuția personalităților politice românești ale vremii, care au promovat idealul unirii și, dincolo de căile de urmat sau de conflictele politice, au acționat în interesul național, într-o unitate care ar trebui să dea de gândit actualilor politiceni.

Regele Ferdinand, Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, Ion Inculeț, Constantin Stere, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băsești, Iancu Flondor, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș sunt doar câteva nume cărora poporul român ar trebui să le fie veșnic recunoscător.

* Mesajul Unirii: toleranță, libertate, egalitate

Încheiată într-un context internațional dificil, dar pe care oamenii politici români au știut să-l folosească la maximum, Unirea a fost un proces dificil și încă insuficient explicat opiniei publice, chiar în zilele noastre. La nivel de comunicare primară, am fost învățați că Unirea s-a făcut în urma unor adunări populare reprezentative, la Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, unde populația din provinciile respective și-a proclamat dreptul de a se uni cu România. Este o explicație simplistă și nu corespunde întrutotul realității.

În Basarabia, era greu de convocat o adunare populară, în condițiile în care armata rusă se transformase în bande de jefuitori, ceea ce a făcut ca armata română să treacă la ocuparea unui teritoriu din Basarabia. Asta s-a făcut cu acordul Aliaților, pe de o parte, vorbind numai de guvernul care funcționa la Iași. În paralel, Alexandru Marghiloman, care conducea guvernul de la București, deschidea negocieri cu Germania și Austro-Ungaria, pentru acceptarea unirii Basarabiei, la tratatul de pace de după război. A făcut același lucru și cu reprezentanții Basarabiei și, astfel, s-a ajuns la declarația de Unire de la Chișinău. În calitatea sa, de președinte al Guvernului, la 27 martie, va fi cel care ”în numele poporului roman” va lua act de ”hotărârea Sfatului și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una și indivizibilă”.

În acel moment solemn, Maghiloman va aduce un vibrant omagiu celor care au făcut unirea:

”Să ne închinăm în fața geniului rasei noastre, care a permis poporului Basarabiei să-și păstreze vie, printre veacuri, scânteia care, la prima suflare a libertății, a aprins inimile lor și să salutăm pe acești oameni (guvernul – n.red.) care, fără preocupări egoiste, putând să rămâie conducătorii unui stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

Practic, primul pas al Unirii este semnat de un prim-ministru acceptat de cei împotriva cărora au intrat în război românii pentru eliberarea Transilvaniei.

Scenariu s-a repetat cam la fel în privința Bucovinei, unde, pe fondul destrămării Austro-Ungariei și al pretențiilor Ucrainei, reprezentanții românilor au cerut ajutorul statului român. La ordinul aceluiași Marghiloman, la cererea lui Iancu Flondor, din 5 noiembrie 1918, disperat de pretențiilor și jafurile cetelor armate ucrainiene, a fost autorizat generalul Zadic să ocupe Bucovina ”și să protejeze populația contra exceselor”. Înainte de a da acest ordin, Marghiloman s-a preocupat de ajutorarea populației românești din Bucovina, trimițând bani, automobile și arme pentru organizarea unei jandarmerii românești sau a unei gărzi naționale.

Armata, sub comanda generalului Zadic, a menținut ordine în zone întinse ale Bucovinei și declarația de unire a venit firesc.

În privința Transilvaniei, lucrurile sunt mai cunoscute, iar Declarația de Unire de la Alba-Iulia reprezintă chintesența modului cum au înțeles conducătorii românilor procesul Unirii și modul cum vedeau viitorul țării.

Adunarea Națională a proclamat principii care sunt general valabile și astăzi:

”1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său, și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării, în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic, pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.”

This slideshow requires JavaScript.

Statul român a respectat cu sfințenie aceste principii. Mult timp în litera și în spiritul lor. În acest moment, în ajunul Centenarului Unirii, mesajul de la 1918 este mai mult decât actual. Societatea românească este profund divizată, din punct de vedere social și politic, iar numărul românilor plecați din țară este enorm. Valorile și tradițiiile românești sunt contestate și atacate, în numele unei corectitudini politice care se instalează, ca o cangrenă, în toate sferele vieții sociale. Dacă anul Centenarului va fi doar un prilej de a cheltui bani, de a face propagandă politică și naționalistă, dacă el nu se va constitui într-un punct de plecare al reconcilierii între români, între ei și ceilalți care trăiesc pe teritorul românesc, între tradițiile și valorile românești și cele ale Europei, atunci vom avea un Centenar ratat.

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: PressOne, via Academia Română, Albumul Unirii, fotografii realizate de ”fotograful Unirii”, Samoilă Mârza, despre care puteți citi mai multe aici.

Românii din 1918 – Mesaj pentru Centenarul 2018 Pentru poporul român, trăitor la începutul anului 1917 în ceea ce mai rămăsese din Regatul Român și în mai multe provincii încorporate de mari imperii vecine, visul unității naționale părea îndepărtat.