#Editura Hoffman

[enlilwind]

Scrisă într-un stil epistolar, Această dulce povară, tinerețea de Cella Serghi este o poveste de dragoste inspirată din realitate, autoarea introducând multe evenimente din propria biografie. Cita este o copilă din flori, nedorită de nimeni, căsătorită mai mult din datorie decât din alte considerente, cu un bărbat care nu o iubește. Ion Berezeni este un doctor renumit, publicist și persoană publică, cunoscând-o pe Cita din întâmplare. Deși ambii sunt căsătoriți, între cei doi se înfiripă imediat un sentiment mai puternic decât orice, dar universul este împotriva lor, lăsându-i să se întâlnească doar prin intermediul scrisorilor.

[jurnaldeoltenia]

Lansare de carte – Nicolae Coande, „Manualul Vânătorului de Poeți” & „Românce de colecție” (o antologie lirică)

Lansare de carte – Nicolae Coande, „Manualul Vânătorului de Poeți” & „Românce de colecție” (o antologie lirică)

Miercuri, 1 septembrie, ora 17:00, in foaierul teatrului, va avea loc lansarea trilogiei despre poezie și poeți români care cuprinde volumele Manualul Vânătorului de Poeți (2 vol.) + Românce de colecție, o antologie de poezie românească. Manualul… cuprinde cronicile și studiile autorului Nicolae Coande despre poeți și poezie de peste 20 de ani încoace, de la Virgil Mazilescu până la Radu Nițescu,…

[melidonium]

SERPENTINE    ÎNTRE  VIAȚĂ ȘI TRANSCENDENȚĂ

SERPENTINE    ÎNTRE  VIAȚĂ ȘI TRANSCENDENȚĂ

Mariana Stratulat, Volumul, „Serpentine”,Editura Hoffman,2022      Poezia modernă se împlinește și se diversifică,alunecă fastuos ori agitată în ritmuri mereu noi.Am bucuria să descopăr, ca cititor, un volum care cuprinde celestul și terestrul deopotrivă.Viața și speranțele, visele, ispitele, meditațiile secrete sau, salvate de  la uitare  prin cuvântul stilizat poetic.  Mariana Stratulat, nume…

[mihaihaihui]

Cover Reveal șiBun de tipar

Cover Reveal șiBun de tipar

Cover Reveal si Bun de Tipar!În curand prima mea carte “Chemarea lui Kalangu” va fi lansată la Editura Hoffman și la ziarul Jurnalul Național cu carte, la o data ce o voi comunica ulterior.Pentru mine, ca scriitor debutant, a fost cu adevărat o surpriză să văd că cele trei nuvele ce alcătuiesc cartea au primit din start sigla roșie, “Jurnalul Cărților Esențiale”, ce înseamnă că e cu adevărat o…

[coolladydot]

Jurnalul Aurorei Serafim (recenzie)

Jurnalul Aurorei Serafim (recenzie) - Cred că prima condiție - pentru ca viața să nu-ți refuze nimic - este în primul rând să-ți acorzi tu, ție, totul, fără nicio cenzură. Să fii în fiecare clipă convins că ți se cuvine totul.

Autor: Sidonia Drăgușanu

Editura: Hoffman, 2018

An apariție: 1957

Număr pagini: 239

Mi-e dor să stau de vorbă pe-ndelete cu mine. Îmi este necesar să-mi povestesc și să-mi repovestesc. Mă tem de sunetul sec – de mai târziu – al ecoului pe care mi-l va întoarce memoria, când îi voi cere să reproducă credincios tonul răsunetului pe care l-au avut în mine anumite impresii și…

[ropaganism]

Următoarele citate sunt luate din lucrarea lui Celsus ”Adevărul Cuvânt/Doctrina”, tradusă de R. Joseph Hoffman, Editura Universității Oxford, 1987: Captura a unui fragment din manuscrisele de la Qumran (Biblia) din interiorul Muzeului Britanic „Îmi este clar că scrierile creștinilor sunt o minciună și că fabulele tale nu sunt suficient de bine construite pentru a ascunde această ficțiune monstruoasă: am auzit că unii dintre interpreții voștri … sunt neconcordanțe și modificați scrierile originale, de trei, patru și de mai multe ori pentru a putea nega contradicțiile în fața criticilor. ” (37). „Nu este nimic nou sau impresionant în ceea ce privește învățarea lor etică; într-adevăr, atunci când o comparăm cu alte filozofii, simplitatea lor devine evidentă.” (53). „Unul ar trebui să urmeze mai întâi rațiunea ca ghid înainte de a accepta orice credință, deoarece oricine crede fără a testa o doctrină este în mod sigur înșelat” (54). Mai multe https://thenewpagandawn.wordpress.com/2019/11/09/adevarata-doctrina-cuvant-a-lui-celsus/ #celsus #qoutes #pagan #romania #instagram (la Baia Mare) https://www.instagram.com/p/B4pUIszAZmG/?igshid=rfhlj9ziisnp

[semnebune]

Vă puteți imagina arta universală fără opera lui Brâncuși? Eu nu pot. Și în nici un caz evoluția sculpturii și a artelor vizuale. Până și cei care nu îl înțeleg, nu îi pot rămâne indiferenți, căci geometria înaltă și sfântă a operelor sale tinde să-și taie drum spre absolut (L. Blaga). Cum? Brâncuși înnoiește arta modernă exprimând esența sufletului și a înțelepciunii poporului român, folosind sistemul de noțiuni, atitudini și simboluri comune obștii poporane românești. Mai exact, în formele cele mai închise creează arta cea mai deschisă a secolului al XX-lea, în care subiectul e doar o altă față a obiectului (D. Hăulică, 1968: 21).

This slideshow requires JavaScript.

Constantin Brâncuși se formează ca artist în plin proces de identificare și definire a specificului național românesc (V. Râpeanu, 1968: 169-171). Până la vârsta maturității, preia (pentru a le depăși) atât gândirea artistică românească, cât și pe cea franceză, combinând simplitatea pură a artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Neagă tradiția greco-latină căutând gândiri ale civilizațiilor extra-europene. Mai exact, mitul unei străvechi forme de gândire comune întregii omenirii. Astfel, arta lui Brâncuși se naște din pântecul culturii originare (Urkultur). Iar exemple în acest sens sunt: Sărutul, Rugăciunea, Muza adormită, Prometeu, Domnișoara Pogany, Măiastră etc. (I. Frunzetti, 1968:83-85).

Constantin Brâncuși nu este un outsider. Principiile viziunii sintetice le-a găsit înlăuntrul său de om știutor al înțelesurilor profunde ale artei poporane oltenești. Doar a trebuit să călătorească până la Paris (de fapt, către Sine) ca să dobândească informațiile necesare pentru a trăi revelația cubismului și, în consecință, pentru a elabora noile modalităţi de expresie ale artei moderne. Cheia înțelegerii operei şi a vieții de ascet a lui Brâncuși constă în mărturisirea sculptorului: Trebuie să ne eliberăm de noi înșine pentru ca ceilalți să se poată elibera prin noi (Sorana Georgescu-Gorjan, 2011:143). Brâncuși are convingerea că destinul omenirii este să-şi elibereze spiritul din carcera materială prin revenirea la esența primordială.

Operele lui Brâncuși scot la lumină opoziția dintre gândirea orientală integratoare şi cea occidentală dezintegratoare (arta cubistă adoptă formele artei negre). Picasso, Braque ori Modigliani dezintegrează obiectul din plenitudinea existenţei. Brâncuși atinge o sinteză expresivă ce îi conferă obiectului statutul de simbol. Pornind de la realitatea concretă, întrupează conceptele și emoțiile în formă. Refuză reprezentarea figurativă a realităţii, pledând pentru vitalitatea spirituală a formei. Prin operele sale dă expresie materiei aparent inerte sublimându-i chintesența freamătului organic. Are o gândire filosofică de tipul identității contrariilor, în care toate participă la tot iar totul se configurează în conformitate cu fiecare parte a sa (I. Frunzetti, 1968:86). Detaliile le omite fiind neesențiale, așa cum afirmă în cazul Peștelui (1918-1928):

“Când vezi un pește, nu te gândești la solzii lui; te gândești la iuțeala mișcării sale, la corpul lui strălucitor care înoată văzut prin apă. Ei bine, iată ce am vrut eu să exprim. Dacă i-aş fi reprodus aripioarele, ochii şi solzii, i-aș fi oprit mișcarea şi aş fi obținut o simplă mostră (échantillon) a realităţii. În vreme ce eu am vrut să surprind scânteia spiritului din el.” 

Malvina Hoffman, Sculpture Inside and Out, W. W. Norton & company, 1939, p. 51 apud Ion Frunzetti, Viziunea folclorică ta Brâncuși, în volumul Colocviul Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1968, p.86.

Sculptura lui Brâncuși iradiază două principii opozante: o inocență a sufletului pur de copil şi o înțelepciune lăuntrică înrădăcinată în moștenirea dobândită de la vechile culturi de pe teritoriul carpato-danubian. De altfel, acesta ne şi mărturisește: Quand nous ne sommes plus enfantes, nous sommes déjà morts. Mistifică materia, viziunea sa de țăran oltean nelăsându-l să cadă în senzualitatea de tip beefteak (Lionello Venturi). Brâncuși e un martir pentru o singură formă, pentru un ou (Henry Moore), oul fiind simbolul formei originare, al Începutului Lumii.

Forma ovoidală ce pare gata să se înalțe într-o clipă reprezintă expresia perfectă a artei lui Brâncuși şi a modului său folkloric de a gândi Lumea (I. Frunzetti, 1968:88). Imaginea-simbol a ovoidului apare în forma originară a Păsării Măiastre şi în Leda. Apoi, în Leda şi în Foca, omologia Cosmos-Om indică asimilarea femeii cu elementul acvatic (apa-lună-femeie) opusă asocierii bărbatului cu elementul piric (foc-soare-bărbat), pentru a insufla complementaritatea părților fecunde ale cercului vieții.

Adam şi Eva supun oul originar diviziuni, oul secționat fiind simbolul timpului uman. Simbol al fertilității, Eva e fermecătoare şi inocentă, un boboc de florare gata să rodească. Adam muncește pământul, îi dă plod. Împreună exprimă perpetuarea vieții umane,(re)întregirea Oului (I. Frunzetti, 1968:90). Clepsidre (sfere tăiate având jumătățile opuse una alteia) apar în scaunele din jurul Mesei Tăcerii din Târgu Jiu. Simbol al reculegerii, Masa Tăcerii abstractizează masa rotundă şi joasă din lemn, așezată, de obicei, lângă vatra caselor țărănești răspândite în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Corespunde filosofiei lui Brâncuși: totul este inevitabil menit veșnicei tăceri (V.G. Paleologu, 1968:52).

Ascensiunea către Cer şi mitul zborului cosmic sunt reprezentate prin curbe parabolice, ca în ultimele forme ale Măiestrei – Pasărea în spaţiu şi ale Coloanelor infinite. Păsările Măiestrei sunt conectate mai pregnant cu stilistica artei poporane şi cu semnificațiile folclorice ale românilor, spre deosebire de aerodinamica Pasăre în văzduh. Dar toate sunt inspirate din credința populară că, la moarte, sufletul ia forma unei păsări ce zboară o vreme până ce trece în lumea de dincolo. Până şi în cazul Păsărilor în spaţiu e sesizabilă ideea păsării suflet (P. Comarnescu, 1968: 42).

Coloana fără sfârșit din Târgu Jiu (arborele celest din miturile populare sau osia lumii din poveștile bătrânilor) provine din oul primordial secționat. Are rolul unui imens stâlp al morţilor, însă, simultan, e şi o scară a cerurilor. Este un áxis múndi al românilor. Octaedrele trunchiate cu vârfurile uşor rotunjite supuse numărului de aur îi impun un ritm vertical, o ascensiune treptată spre infinit. Este vorba de o interpretare filosofică a unor străvechi structuri existente în folclorul şi în stilistica artei poporane românești: stâlpul morţilor (în Transilvania, Banat și Oltenia încă mai există, pe alocuri, obiceiul ca la mormânt să se pună stâlp cu/fără pasăre lângă cruce) şi stâlpi de lemn ai prispelor gorjene (motivul decorativ numit șirul de zile şi nopți impregnează în Coloana fără sfârșit o geometrie de pălimare).

Oul secționat în clepsidră sugerează ideea întregului originar şi imuabil, ce se reproduce infinit în dimensiunea temporală a existenţei umane în seria indivizilor ce se succed de-a lungul veacurilor şi aspiră către cunoașterea lăuntrică a Sinelui, a Sacrului (I. Frunzetti, 1968:91). Coloana fără de sfârșit e simbolul dorului comunităţii tradiţionale fată de Origini, al concretului față de abstract, al finitului față de infinit, al morții şi al devenirii umane de-a lungul generațiilor față de Unitate(P. Comarnescu, 1968: 43).

„Coloana fără sfârșit e aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie artificială.” – Sorana Georgescu-Gorjan, Așa grăit-a Brâncuşi, Colecția C. Brâncuşi, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p.94.

Până şi iubirea este stilizată, Sărutul devenind Poarta eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Dublul cerc tăiat median de o verticală integrează existenţa umană în unitatea cosmică. Fiind vorba de comemorarea celor care s-au jertfit pentru patrie, stâlpii-oameni semnifică iubirea şi recunoștința urmaşilor față de eroii neamului românesc, nu iubirea ce pecetluiește contopirea dintre o femeie şi un bărbat (P. Comarnescu, 1968: 41). De asemenea, corpul Cocoșului se înalță înăuntrul unei elipse, întreruptă de cele trei trepte ascendente ale crestei aflate într-o progresie matematică (Ionel Jianu). Este vorba de un salut dăruit Soarelui, salut ce exprimă dorința de a zbura, de a te elibera de constrângerile pământești (I. Frunzetti, 1968:92).

Obârșia țărănească a lui Constantin Brâncuși şi educația sa în conformitate cu Rânduiala şi Rosturile civilizației tradiţionale românești îl impulsionează să remedieze prin arta sa criza occidentală a viziunii tradiționaliste. De la Moşii săi din Hobița, jud. Gorj, Constantin al lui Radu Nicolae Brâncuși a priceput că orice existenţa particulară e parte a Cosmosului şi că toate părțile Cosmosului sunt temeinic interconectate (faptul că individul participă la viaţa cosmică stă la baza majorităţii creațiilor folclorice românești). De aceea, în viziunea celui care a schimbat abordarea asupra spațiului în arta modernă, sculptura e cea mai desăvârșită exprimare a Dorului românesc (Sorana Georgescu-Gorjan, 2011:91).

Brâncuși a înțeles să îmbrățișeze întregimea spiritului, nu să-l întemnițeze (așa cum face arta analitică şi imitativă a secolului pozitivist). A curățat subtil natura gândirii mitice, a viziunii magice şi a logicii simbolice, pe baza cărora omologiile Om- Cosmos, existență-esență, Pământ-Cer se manifestă în creațiile sale. Operele lui Brâncuşi reflectă funcția magică apotropaică a sculpturii poporane oltenești, mituri şi tradiții românești. Astfel, din poziția de geniu tipic românesc, Brâncuşi relevă Occidentului dimensiunea sacră a realităţii satului tradițional, înscriind particularitățile gândirii folklorice românești în arta universală (V. Râpeanu, 1968: 173-174). Pentru Brâncuşi, forma supremă de accedere la tainele sculpturii şi de exteriorizare a geniului creator o reprezintă smerenia. Tăcerea sa îi conturează cei mai exact plenitudinea şi grandoarea fiinţei. În concluzie, Brâncuşi se răsfrânge asupra spiritualității şi culturii românești, asemenea lui Mihai Eminescu, topindu-se în supremul anonimat al geniului (D. Hăulică, 1968:16-19).

Brâncuși: esență a gândirii folklorice

[rudyroth79]

Revista culturală ”Leviathan”, anul II, nr. 1, ianuarie–martie 2019 – ediția tipărită

Revista culturală ”Leviathan”, anul II, nr. 1, ianuarie–martie 2019 – ediția tipărită

A apărut varianta tipărită a nr. 1, ianuarie–martie 2019, al revistei culturale ”Leviathan”, publicație trimestrială a Asociației Culturale Leviathan. 

Rubricile revistei:Editorial, Picturae, Historia, Eseu, Universalia, Jurnal de călătorie, Traditiones, Poesis, Roman, Cronică literară, Teatru, Cronicar de teatru, Musica, Interviu, Portret, Proză scurtă, Lumea copilăriei, Fotoreportaj, Literatură…

[rudyroth79]

Știri: ”Jurnalul Aurorei Serafim”, un roman de dragoste într-o epocă de ură

Știri: ”Jurnalul Aurorei Serafim”, un roman de dragoste într-o epocă de ură

Al treilea roman al Sidoniei Drăgușanu și ecranizarea lui, readuse în atenția publicului după 60 și respectiv 30 de ani

”Jurnalul Aurorei Serafim”, roman scris în 1957 de Sidonia Drăgușanu, a fost reeditat la Editura Hoffman și va fi redat publicului românesc în cadrul unui eveniment inedit. La Teatrul-restaurant Elisabeta din București (Bd. Regina Elisabeta, nr. 45) va avea loc sâmbătă, 20…

[rudyroth79]

”Biblie cu litere de zăpadă din Regatul Poeziei” de Pușa Roth

”Biblie cu litere de zăpadă din Regatul Poeziei” de Pușa Roth

                                                                                                         ”Poeții                                                                                                          mai săraci decât greierii                                                                                                          dar mult mai bogați decât regii”

La Editura Hoffman

[rudyroth79]

Știri: Lansare de carte: ”Te iubesc, nu mai am margini” de Constantin Romulus Preda (20 februarie 2019, București)

Știri: Lansare de carte: ”Te iubesc, nu mai am margini” de Constantin Romulus Preda (20 februarie 2019, București)

Miercuri, 20 februarie 2019, la ora 18.00, la Universitatea Politehnică din București, Sala Senatului (Rectorat) va avea loc lansarea volumului de poezie ”Te iubesc, nu mai am margini” de Constantin Romulus Preda, apărut la Editura Hoffman. Invitați: Alice Năstase Buciuta, Octavian Ştireanu, Andy Barcan, Lucian Avramescu, Ştefan Mitroi, Costin Tuchilă.

Recital de muzică folk: Maria Gheorghiu.…

[rudyroth79]

Știri: Lansare la Librăria Eminescu: ”Te iubesc aproape orb” de Constantin Romulus Preda (13 iunie 2018, București)

Știri: Lansare la Librăria Eminescu: ”Te iubesc aproape orb” de Constantin Romulus Preda (13 iunie 2018, București)

Miercuri, 13 iunie 2018, ora 18.00 la Librăria Mihai Eminescu din București va avea loc lansarea volumului de poezie ”Te iubesc aproape orb” de Constantin Romulus Preda. Volumul a apărut la Editura Hoffman. Prezintă: Alice Năstase Buciuta și Pușa Roth.

Versuri în lectura actriței Raluca Straia Andrei (Teatrul Metropolis din București). Recital de chitară: Alex Munteanu.

Arhiva rubricii Carte

[semnebune]

Lansarea seriei „Stravaganza” la Meteor Press

Lansarea seriei „Stravaganza” la Meteor Press

Unul dintre cele mai de succes romane fantastice de aventuri din ultimii ani, Călătorie magică în Orașul Măștilor, semnat de autoarea britanică Mary Hoffman și editat în Anglia de prestigioasa editură Bloomsbury – cea care a publicat și seria Harry Potter – va fi lansat în România sâmbăta aceasta, 18 martie, de editura Meteor Publishing. Călătorie magică în Orașul Măștiloreste primul volum din…