#Alegerile parlamentare din Franța | Explore Tumblr posts and blogs

jurnalbucuresti-blog · 7 years ago

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2sJlKXD

Radio Europa Libera : Alegerile parlamentare din Franța...

Alegerile parlamentare din Franța au fost cîștigate de cele două partide prezidențiale aliate La Republique en marche și MoDem

Victor Eskenasy

Un scrutin sub semnul celei mai mari rate de abstenționism din 1958 încoace.

În Franța s-a încheiat astă seară turul al doilea al alegerilor parlamentare, iar potrivit primelor estimări partidul prezidențial La Republique en marche a obținut ceva mai puține locuri decît se prognostica după primul tur.

Potrivit estimărilor anunțate de Kantar Sofres, La Republique en marche (LREM) ar urma să obțină în jur de 315 deputați, în timp Partidul Mișcarea Democratică (MoDem) de centru al lui François Bayrou este creditat cu circa 45 de locuri. Și cealaltă estimare preliminară, Ipsos-Sopra Steria, vorbește de un scor identic de circa 355 de fotolii pentru ambele partide. Dacă inițial se vorbea de o majoritate prezidențală în Adunarea Națională de peste 450 de fotolii din totalul de 577, astăzi cele două partide aliate, care obțin fără discuție majoritatea absolută, se vor limita la pînă 400 de deputați.

Rezultatele survin pe fundalul celei mai mari rate de abțineri înregistrată din 1958 încoace și estimată la 56,6% dintre alegători. Practic, șase din zece alegători nu s-au prezentat la vot, iar amploarea abstenționismului se află în centrul analizelor politice în curs, pentru unii exprimînd neîncrederea în actualul guvern și președinție, pentru alții masiva dezamăgire a publicul față de întreaga clasă și de partidele politice.

Pe locul al doilea se situează Republicanii (partidul de centru dreapta; LR) și Uniunea Democraților și Independenților (UDI), o federație de partide de centru dreapta creată în 2012 pe baza fracțiunii parlamentare omonime. Împreună, dreapta republicană este creditată după primele estimări la încheirea votului cu circa 133 de fotolii în Adunarea Națională, deci ca principala grupare de opoziție. Lucrurile sînt ceva mai complicate în măsura în care o parte a acestei drepte, se declară „constructivă”, altfel spus dispusă să colaboreze cu guvernul și politicile sale, în timp ce o altă parte anunță deja că va forma o opoziție reală, nemulțumită de anunțatele planuri fiscale ale lui Macron.

Practic complet pr��bușit și cu un prim secretar Jean-Christophe Cambadélis ce și-a anunțat astă seară plecarea, Partidul Socialist ar fi câștigat numai în 32 de circumscripții. Aliații săi, Partidul radical de stînga (și alte grupări ale stîngii) în general favorabile guvernului, sînt creditate cu 13 deputați.

Stînga de la extremă, Franța nesupusă al lui Jean-Luc Melanchon (care a fost ales deputat la Marsilia) ar putea câștiga circa 17-19 fotolii și va putea forma un grup parlamentar împreună cu deputații Partidului comunist: circa nouă locuri.

Frontul Național, partidul radical de extremă dreaptă ar urma să obțină șase pînă la opt locuri, Marine Le Pen și partenerul ei reușind să se facă aleși în circumscripțiile din Nord Pas de Calais, în timp ce numărul 2 al partidului, Florian Philippot, a fost înfrînt în circumscripția sa. Deși lidera naționalistă, care zilele trecute a pierdut imunitatea în Parlamentul European, pretinde că Frontul Național ar fi câștigat teren cu ocazia alegerilor parlamentare, analiștii subliniază că realitatea este contrară, partidul extremist pierzînd susținerea a circa patru milioane de alegători, în comparație cu cifrele de la alegerile prezidențiale.

Estimarea BFMTV

Pînă la orele 22:00 ora Franței, o singură estimare diferă, ceva mai optimiștă pentru partidul prezidențial, cea Elabe pentru canalul de televiziune de știri BFMTV, potrivit căruia LREM-MoDem ar obține împreună 373-403 deputați, LR-UDI-DVD 107-127, PS și aliații 30-35, Melanchon și comuniștii 22-27, Frontul Național 5-7.

#Alegerile parlamentare din Franța #FRANTA #La République en Marche #MoDem #partide prezidentiale #RADIO EUROPA LIBERA

0 notes

smartseo4you · 3 years ago

Text

Germania. Olaf Scholz, candidatul SPD la funcția de cancelar, anunță că demarează negocieri pentru formarea unei coaliții de guvernare cu liberalii (FDP) și Verzii, cu scopul de a trimite CDU (partidul Angelei Merkel) în opoziție.

New Post has been published on https://reporterliber.ro/germania-olaf-scholz-candidatul-spd-la-functia-de-cancelar-anunta-ca-demareaza-negocieri-pentru-formarea-unei-coalitii-de-guvernare-cu-liberalii-fdp-si-verzii-cu-scopul-de-a-trimite-cdu-partidu/

“Votanții ne-au transmis foarte clar. S-au exprimat pentru trei partide – SPD (Partidul Social Democrat), verzii și FDP (Partidul Liber Democrat) – acesta este mandatul clar dat de către cetățeni. Aceste trei partide ar trebui să formeze noul guvern”, a declarat Scholz, care a argumentat că poporul a votat pentru trimiterea în opoziție a CDU (Uniunea Creștin Democrată), partidul Angelei Merkel.

Candidatul CDU, Armin Laschet, a declarat că și el ar putea începe negocierile pentru formarea unei coaliții, în ciuda faptului că sub candidatura sa, partidul a obținut cele mai slabe rezultate la alegerile parlamentare. Analiștii consideră că Laschet are mult mai puține șanse să negocieze cu succes formarea unui guvern. După închiderea urnelor, Verzii și FDP au transmis că mai întâi vor negocia între ele, apoi se vor orienta către un guvern cu SPD sau CDU.

Scholz a declarat că speră să formeze o coaliție înainte de Crăciun. Până la învestirea noului cabinet, Angela Merkel, care nu a mai candidat pentru un nou mandat, va conduce executivul.

Rezultatele preliminare ale scrutinului arată că SPD a obținut 25,7% din voturi, blocul CDU/CSU 24,1%, Partidul Verzilor 14,8%, iar FDP 11,5%, potrivit Reuters. Pe fondul informației că și liberalii vor intra la guvernare, dar și a faptului că partidul de extremă-stângă Linke a obținut rezultate foarte slabe, acțiunile companiilor germane au crescut luni. Partidul de extremă-dreaptă AfD (Alternativa pentru Germania) a obținut puțin peste 10% și nu este luat în calcul de niciun alt partid petru următorul cabinet.

Dacă Olaf Scholz va conduce următorul guvern german, va fi abia al patrulea cancelar socialist de după Al Doilea Război Mondial și primul din 2005. În ultimii 16 ani, în care SUA și Franța au schimbat patru președinți, Germania a fost condusă de Angela Merkel.

Sursa: Reuters.

Sursa foto: Christian Offenberg | Dreamstime.com.

Sursa stire biziday.ro – Stiri verificate

0 notes

news24hrou · 6 years ago

Text

Cristian Tudor Popescu, în Piața Victoriei: „Absența la vot cere dictatură” | Calculul care răstoarnă clasamentul obișnuit al partidelor

Absenteismul la vot în momente politice importante echivalează cu validarea unei viitoare dictaturi chiar de către popor, a explicat scriitorul și gazetarul Cristian Tudor Popescu în dezbaterea din emisiunea „Piața Victoriei” de la Europa FM.

Ca peste tot în Europa, alegerile din 26 mai au, în primul rând, o miză internă. Iar această miză este în acest moment mult mai bine înțeleasă de Putere decât de alegători. O demonstrează, între altele, recentul episod al întâlnirii dintre prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, candidat al socieliștilor europeni pentru președinția Comisiei Europene după scrutinul din 26 mai, și premierul Viorica Dăncilă. Condițiile dure puse Guvernului României, potrivit unor surse apropiate discuțiilor, nu au fost încă făcute publice, cu toate că extind semnificativ recomandările coprinse în Raportul MCV.

„E vorba de interese politice și de o parte și de cealaltă aici: domnul Timmerman ar fi putut să pună piciorul în prag și să meagă spre activarea articolului 7 („opțiunea nucleară” din Tratatul Uniunii Europene, n. red.). Nu o face, au găsit acest mod de a întinde pelteaua.Atât domnul Dragnea, cât și Domnul Timmermans au interesul acum să nu se întâmple nimic acum, până la aceste alegeri, a căror importanță o înțelege foarte bine domnul Dragnea spre deosebire de cei care intenționează să nu vină la vot. Avem de votat niște partide care vor să scoată România din Europa și niște partide care nu vor să o scoată din Europa. Fiecare cu oile lui negre, dar există această deosebire”, atrage atenția Cristian Tudor Popescu.

Gazetarul admite că a fost multă vreme convins „că românii pot învăța să voteze, că a vota nu e dat de la Dumnezeu, ci se învață – ca o limbă străină, ca economia, ca matematica -, că odată cu trecerea timpului vor ajunge cetățenii români să devină din ce în ce mai iscusiți în materie de vot”. „Constat că m-am înșelat. Concetățenii noștri se încăpățânează să nu învețe”, mai spune Cristian Tudor Popescu în fața datelor sociologice legate de absenteism. În ciuda unor clișee de discurs politic, cifrele arată că cea mai mare parte dintre cei care absentează regulat de la vot unt în ultimii ani cei care au absolvit doar școala generală sau o școală profesională și care nu se îndreaptă automat spre stânga, ci aleg neimplicarea.

Moise Guran: „Acum miza e alta: urmează o rafală de patru runde electorale”

După 1990, românii au venit la vot de cele mai multe ori furioși, este cde părere jurnalistul Moise Guran. „Nu putem face abstracție de faptul că în ultimii 30 de ani nația s-a prostit, nivelul intelectual al românilor a scăzut. Sigur că e un cerc vicios – pe măsură ce tot mai puțini participă la vot, pe măsură ce exigența față de aleși scade și calitatea aleșilor e din ce în ce mai proastă. Dar aceste alegeri europarlamentare au puțin în comun cu celelalte runde anterioare de alegeri europarlamentare. Lumea se va duce nu ca să-i trimită pe Dacian Cioloș, pe Rareș Bogdan sau pe Rovana Plumb în Parlamentul European, ci ca să dea o palmă cuiva”, spune jurnalistul.

Indiferent de consecvența de până acum a electoratului indiferent, miza alegerilor din 26 mai este, în opinia sa, mai mare decât a celor anterioare: „Acum miza e alta. Urmează o rafală de patru runde electorale care se determină una pe alta.Europarlamentarele vor da un șut sau nu cuiva – lui Liviu Dragnea, probabil -, după care la prezidențiale va conta ce se întâmplă la europarlamentare, după prezidențiale, rezultatul va influența alegerile locale din 2020 care va influența în mod decisiv alegerile parlamentare. Suntem pe niște trepte, nu-mi dau seama dacă le urcăm sau cădem de pe ele”, adaugă Moise Guran.

https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2019/03/18mar-PV-CTP-absenteism-Moise-rafala-de-alegeri.mp3

EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

Cristian Tudor Popescu: „Problema este <România mai e pe listă pentru Europa? Sau nu?>”

Pentru Cristian Tudor Popescu, 26 mai înseamnă alegerea între a fi pro sau contra Uniunii Europene, în interiorul sau în afara Europei, de facto. „Problema nu e dacă vrem să fie nu-știu-cine de la PSD, PNL sau USR la Bruxelles. Problema este <România mai e pe listă pentru Europa? Sau nu?>. Iar dacă o asemenea întrebare nu reușește să mobilizeze oamenii din țara asta, dacă pe români nu îi interesează apartenența lor la Europa, atunci să ne ducem pe urmele lui Genghis Khan. (…) Absența la vot cere dictatură. Poți să votezi ce vrei. Pe X, pe Y, de stânga, de dreapta. A nu te duce la vot când absența la vot crește foarte mult înseamnă că poporul își cere dictatura”, spune scriitorul.

În opinia sa, în ciuda propriilor vulnerabilități, România este într-un moment privilegiat: „Acum România este un stat important pentru UE din pricina situației dificile a Uniunii Europene care are nevoie, în condițiile de centrifugare pe care le imprimă atât Brexitul, cât și Italia, Polonia sau Ungaria sau mișcările de dreapta din Franța, toate aceste mișcări care primejduiesc unitatea UE fac ca România să fie importantă în acest moment. Și tocmai asta mă scoate din minți uneori – ocazia e formidabilă pentru noi de a căpăta un loc mai greu, mai important în Uniune în acest moment dificil. Dacă nu, nu vor pieri nici Franța, nici Germania, nici Benelux-ul, însă noi putem ajunge în rigola Uniunii Europene.”

https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2019/03/18mar-CUT-PV-CTP-absenta-la-vot-cere-dictatura.mp3

EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

Cristian Tudor Popescu a vorbit și despre recentul protest #șîeu, rămas fără efecte dacă entuziasmul de pe rețelele de socializare nu va fi transformat într-o opțiune la urne. „Când a avut loc această formă de protest eu am avut două probleme – ca să te oprești din lucru trebuie să și lucrezi și e ușor să stai. Aș fi foarte fericit ca toți cei care au participat la acest protest stătător să se miște pe 26 mai și să facă ceva – să se ducă la vot. Eu atât aș vrea ca acești oameni care s-au manifestat din 2016 și până acum atât ieșind în stradă, cât și pe rețelele de socializare să vină la vot. Atunci rezultatul alegerilor se schimbă”, este convins gazetarul.

Un procentaj de cel puțin 10% în plus față de prezența de până acum – rămasă în jurul a 30% – ar schimba clasamentul obișnuit al partidelor (PSD, PNL, alții), artă un calcul matematic făcut de Cristian Tudor Popescu.

https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2019/03/18mar-CUT-PV-CTP-cei-care-au-protestat-cu-statul-degeaba-sa-mearga-la-vot.mp3

EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

https://ift.tt/2J75U23 https://ift.tt/2Y2Ao97

0 notes

politicaastazi · 7 years ago

Text

“Germany First”. Paradoxal, ce ar însemna un guvern Merkel IV fragil?

Puncte cheie:

Când Donald Trump și-a anunțat, în discursul inaugural, Doctrina care-i poartă numele, sub semnul unui teribil de populist slogan America First, am înțeles imediat că, pentru puterea americană asupra lumii și pentru ordinea liberală globală, se pregătește exact contrariul, adică un declin al influenței și autorității politice și morale cu care Statele Unite își inspirau aliații și partenerii după 1945, o întoarcere a Americii cu fața spre interior, spre propriile probleme, o dezangajare parțială din Europa și o răcire a relațiilor politice transatlantice, o încurajare indirectă a rivalilor mai mari sau mai mici ai Americii de a o sfida (astăzi le vedem pe toate ca realități ale acestei doctrine cu substrat izolaționist);

Pe Angela Merkel nu am auzit-o niciodată până acum spunând Germania înainte de orice, nu pentru că nu și-ar iubi țara, ci, evident, pentru că întreaga cultură politică postbelică a Germaniei a fost corectă și atentă să nu reia, sub o formă sau alta, formula Deutschland über alles, compromisă de naziști pentru totdeauna, deși probabil puțini știu că versurile imnului, scrise de von Fallersleben în 1841, nu aveau nimic de a face nici cu războiul, nici cu ocuparea altor țări, ci cu unificarea statelor și națiunii germane divizate, fiind, ca și Deșteaptă-te române, de exemplu, o expresie a romantismului și spiritului național de la mijlocul secolului al XIX-lea. Dacă vreodată vom auzi un astfel de discurs în Bundestag, de tipul Germany First, la cel mai înalt nivel al guvernului de la Berlin, să știm că, de fapt, acesta ar fi un semn de slăbiciune și de destructurare a ordinii europene, nu de putere, stabilitate și optimism;

Acum, odată confirmate previziunile privind victoria clară a CDU/CSU în alegerile generale, se pune problema formării coaliției de guvernare, o chestiune esențială atât pentru modul în care va arăta politica Germaniei în următorii patru ani, cât și pentru forța sau direcția pe care se va derula (sau nu) mult așteptata reformă a Uniunii Europene, respectiv pentru definirea abordării generale cu care Berlinul se va raporta politic la flancul estic al Uniunii și, în particular, la România;

Toate acestea vor depinde în mare măsură de autoritatea politică internă a cancelarului și de susținerea pe care Angela Merkel o va avea în primul rând în Parlamentul Germaniei, de deciziile pe care va trebui să le adopte pe plan intern pentru a putea menține coaliția unită și pentru a conduce țara, și abia apoi de considerentele legate de necesara reformă a instituțiilor și politicilor europene;

Primele trei guverne Merkel au fost puternice și stabile (2005-2009 cu social-democrații, 2009-2013 cu liberalii și 2013-2017 din nou cu social-democrații), cu o susținere parlamentară oscilând între 54-70% și fără mari dezacorduri strategice, politice și ideologice între creștin-democrați și partenerii lor de guvernare, ceea ce a ajutat Germania să treacă cu bine peste crizele care au zdruncinat Europa iar pe Angela Merkel să se impună, în opinia majorității, ca garant al democrației liberale, stabilității și prosperității, atât în Germania cât și în Uniunea Europeană;

Pentru prima dată după unificarea Germaniei, a apărut posibilitatea ca guvernul de la Berlin să nu se sprijine pe o majoritate solidă și funcțională, practic niciuna din cele două variante ale Angelei Merkel din prezent (revenirea liberalilor –FDP- în coaliția de guvernare sau refacerea Marii Coaliții cu social-democrații) nefiind în măsură să dea garanții că Guvernul Merkel IV va fi puternic și stabil pe toată durata mandatului;

Dacă merge cu liberalii, Angela Merkel va avea nevoie și de Verzi, aceștia din urmă (în eventualitatea că vor accepta să intre la guvernare) putându-se dovedi un partener mic dar dificil, nu numai fiindcă sunt, în esență, un partid de stânga, uneori mai la stânga decât social-democrații, dar și pentru că ideile lor radicale din politicile industriale ar putea intra curând în conflict cu interesele marilor companii germane, generând crize interne care s-ar putea solda cu ieșirea de la guvernare a Verzilor în timpul mandatului și cu apariția unui guvern minoritar;

Dacă merge cu social-democrații, este de presupus că noua conducere a SPD (plecarea lui Martin Schulz este inevitabilă) va dori să se afirme printr-o relansare spectaculoasă a partidului, ceea ce presupune întărirea identității de stânga și o agendă care să se deosebească substanțial de cea a CDU, făcând astfel coabitarea extrem de dificilă pentru ambele formațiuni;

Un guvern instabil la Berlin ar însemna ca Uniunea Europeană să piardă unul din motoarele tandemului franco-german, ar însemna un cancelar care privește mai mult spre interior și spre politica Germaniei, spre interesele germanilor, preocupându-se de negocieri continue în cadrul coaliției și neglijând aspectele europene sau, mai grav, începând să promoveze politici protecționiste, evident din rațiuni politice interne, caz în care reforma Uniunii Europene ar fi compromisă. Pentru a da doar un exemplu, un eventual alt caz precum al Greciei, pe fondul unui guvern fragil Merkel IV, s-ar finaliza cu falimentul cert al statului respectiv, nemaiexistând voința politică de a (re)împrumuta, de a (re)eșalona, de a reduce datoria și a salva, a câta oară?, pe banii contribuabililor germani, o economie care merge în pierdere;

Dacă adunăm AfD și Die Linke, înțelegem că aproape 23-24% din electoratul german a votat pentru partide radicale, de extremă-dreapta și de extremă-stânga, ceea ce înseamnă acumularea unei mase importante de nemulțumiți față de Sistemul politic și economic în care evoluează Germania. Guvernarea va trebui să țină cont și de acești alegători;

O eventuală fragilitate a Guvernului Merkel IV ar fi o mare amenințare pentru Uniunea Europeană și, în particular, pentru România, dând speranțe naționaliștilor și euroscepticilor de peste tot sau, de la caz la caz, partidelor din Europa Centrală care vor să slăbească statul de drept (în Polonia, Ungaria, România etc.), generând totodată ideea că aceștia din urmă au, în sfârșit, mână liberă să facă ce vor și să se îndepărteze de valorile europene consacrate, atâta vreme cât nu mai are cine să-i “țină în frâu”. Dezinteresul european al Germaniei și întoarcerea la protecționism ar putea îngropa definitiv Uniunea Europeană, lăsând țări precum România suspendate într-o zonă gri, din care mai fac parte, vedem cu ce rezultate, vecinele noastre Serbia, Ucraina și Republica Moldova.

Avem așadar rezultatele. Cu excepția lui Martin Schulz și a SPD, toată lumea este (relativ) mulțumită cu ceea ce a obținut, de la extrema stângă la extrema dreaptă.

Nicio surpriză majoră față de ce era deja previzibil de câteva luni. Tabloul final arată totuși unele nuanțe și tendințe interesante, care ne spun mai multe lucruri despre cum s-ar putea contura politica Germaniei și a Uniunii Europene în legislatura care urmează. Partidele tradiționale sunt în scădere (de la un total de peste 67% în 2013, creștin-democrații și social-democrații au ajuns să reprezinte împreună doar 53% din societatea germană), la fel ca în Franța, Austria și Olanda în ultimele luni.

Tot la fel ca în aceste trei țări vest-europene, în care au avut loc recent alegeri prezidențiale sau parlamentare (Le Pen, Hofer, Wilders), extrema-dreaptă are șansa să devină principala forță a opoziției -dacă se reface Marea Coaliție de guvernare din ultimii patru ani- ceea ce nu s-a mai întâmplat în Germania din 1932. Este motivul pentru care cred că SPD ar trebui să fac un gest înțelept și să-și asume rolul de lider al opoziției, din care are posibilitatea să se refacă, să crească și mai ales să umbrească AfD (Alternativa pentru Germania), pentru a nu ne trezi cu un cutremur devastator la alegerile de peste patru ani.

Angela Merkel și CDU/CSU au obținut un scor bun (circa 33%, media exit-pollurilor), dar nu entuziasmant pentru perspectivele noii coaliții (deși, ca să fim realiști, este a patra victorie consecutivă în alegerile generale, adică o performanță uriașă!), ce-i drept cu aproape opt-nouă puncte procentuale mai puțin decât cu patru ani în urmă. Scăderea creștin-democraților față de 2013 este însă una moderată iar pentru un cancelar care conduce de 12 ani cea mai mare putere politică și economică a Europei și care a trecut prin atâtea crize, rezultatul este fără îndoială un succes istoric. Social-democrații sunt, în schimb, la p��mânt, cu cel mai mic scor al lor din istoria postbelică a Germaniei (20-21%), iar SPD trebuie să intre urgent în “revizie generală”.

Încă patru partide vor completa Bundestagul, așa cum ne-am așteptat. AfD (Alternativa pentru Germania), considerat de extremă-dreapta, un partid naționalist, anti-imigrație și care se opune continuării integrării europene, intră pentru prima dată în legislativul german, devenind a treia forță politică a țării, cu 13-14%. Rezultatul înseamnă mai mult decât un scor neglijabil pentru democrația germană, dar, față de previziunile din 2015, când se atingea vârful crizei migranților, este categoric mai puțin decât au sperat cei mai virulenți critici ai Angelei Merkel din societatea germană. Este însă o premieră pentru AfD, este un succes dar și un semi-eșec în același timp, depinde cum privim lucrurile. Dacă SPD intră la guvernare, AfD ar putea deveni liderul opoziției din Bundestag, ceea ce ar fi un semnal tare prost pentru perspectivele democrației germane și ale Uniunii Europene.

Liberalii (FDP) și revenirea lor cu 10,5% în Parlament sunt vestea bună a acestor alegeri, fiindcă este posibil ca cele circa 70 de mandate pe care spun exit-pollurile că le vor obține să ajute la formarea noii coaliții de centru.

Die Linke, stânga radicală, moștenitoarea comuniștilor est-germani de dinainte de 1990, a obținut un rezultat foarte bun (circa 9%) pentru condiția lor de partid neglijat de mass-media. Ca și în Franța, succesul stângii radicale se datorează declinului partidului de centru-stânga tradițional (în Franța Partidul Socialist, în Germania SPD) și reflexului contestatar al electoratului de stânga, care dorește instinctiv să dea o replică dură Sistemului, de aceeași intensitate ca cea pe care o dă extrema-dreaptă.

Așa cum Mélenchon este reflexul în oglindă, aproape simteric cu platforma lui Marine Le Pen, al segmentului de stânga al societății franceze, Die Linke este răspunsul stângii germane radicalizate, în oglindă cu AfD. Tonurile în politica europeană devin din ce în ce mai tari iar apele par că au început să se separe. Dar despre noua axă a politicii în democrațiile occidentale, centrism vs. extremism (altfel spus, liberalism vs. populism iliberal), care înlocuiește vechea axă ideologică stânga-dreapta și lasă pe dinafară partidele tradiționale și candidații de centru-dreapta și de centru-stânga, am mai scris. Merkel însăși a înțeles această tendință și a ocupat, de fapt, zona de centru a politicii germane.

În fine, Verzii obțin și ei intrarea în Bundestag, cu un scor de asemenea bun pentru un partid mic (8,9%), bazându-se pe un electorat dedicat cauzei mediului, format în general din tineri de stânga, cu niveluri educaționale peste medie dar cu poziționări sociale și profesionale aflate încă la periferia sistemului instituțional ori cu venituri provenind din alte surse decât salariile (artiști, liber profesioniști, activiști din zona societății civile etc.). În mod particular pentru electoratul “verde” din Germania, o parte semnificativă o constituie alegătorii de origine turcă, având în vedere că liderul și candidatul Die Grünen la funcția de cancelar, Cem Őzdemir, este de etnie turcă.

Cum s-ar putea face deci o majoritate puternică și stabilă din această structură a noului Bundestag? Răspunsurile teoretice pot fi două: în formula de până acum, adică Marea Coaliție, Negru-Roșu, sau în Coaliția “Jamaica”, Negru-Galben-Verde. Altă variantă nu există, având în vedere că Angela Merkel nu va coopta la guvernare nici extrema stângă, nici extrema dreaptă, iar formula cea mai firească de guvernare, CDU/CSU+FDP, este sub 50% din mandate.

Să le luăm pe rând. Marea Coaliție ar avea avantajul masivității și al numărului minim de partide. Circa 53-54% dintre parlamentarii din Bundestag, reprezentând cele două mari blocuri politice ale Germaniei, ar fi o garanție pentru trecerea oricărei legi negociate în coaliție. Pe de altă parte, SPD pare să refuze intrarea la guvernare și, în opinia mea, bine ar face să se îndepărteze de CDU, ocupând astfel locul de lider al opoziției și blocând ascensiunea extremei drepte anti-europene.

Coaliția „Jamaica” (negru-galben-verde) se profilează tot mai mult ca varianta cea mai bună pentru legislatura care începe. Chiar dacă ar fi formată din trei partide în loc de două și ar conține un partid de stânga, în ansamblu ar putea fi o majoritate funcțională decentă, cu riscul ca Verzii să aibă pe parcursul mandatului, din considerente de imagine (au electoratul cel mai sensibil) “crize de personalitate”, culminând chiar cu posibilitatea ieșirii de la guvernare, dacă CDU nu le va da satisfacție pe anumite puncte din platforma lor electorală.

Nu e o concluzie ceea ce spun acum, pentru că, în fond, analizele și evaluările post-electorale abia încep, dar identific un risc de fragilitate (instabilitate) a Guvernului Merkel IV, indiferent că va fi sub forma Coaliției “Jamaica” (opțiunea nr. 1, în opinia mea) sau a Marii Coaliții, tot mai puțin probabilă. Paradoxal, un guvern vulnerabil la Berlin ar însemna un accent protecționist mai apăsat pe plan extern și infinit mai multe dificultăți pentru Uniunea Europeană, decât în situația unei majorități confortabile în favoarea cancelarului. Astfel încât nu e imposibil ca, în viitoarea legislatură de la Berlin, să auzim pentru prima dată versiunea germană a Doctrinei Trump. Mulți spun că Angela Merkel nu va schimba direcția politică niciodată și, cât timp este cancelar al Germaniei, putem sta liniștiți, toți cei care susținem continuarea proiectului Uniunii Europene.

Dar după Merkel? “Germany First” ar fi, desigur, începutul sfârșitului pentru Uniunea Europeană.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

vezi sursa: http://ift.tt/2fiMJk3 from Blogger http://ift.tt/2jUGGHH via IFTTT Like: My Library

#IFTTT #Blogger

0 notes

point-md-blog · 7 years ago

Text

Alegeri parlamentare, Franța: Partidul lui Macron a obţinut o victorie impresionantă

Partidul preşedintelui francez, Emmanuel Macron, a obţinut o victorie impresionantă la alegerile parlamentare de ieri. La Republique en Marche a obţinut 32 la sută din voturi şi ar putea să obţine între 390 şi 430 de locuri din cele 577 ale Adunării Naţionale.https://point.md/ro/noutati/international/alegeri-parlamentare-franta-partidul-lui-macron-a-obtinut-o-victorie-impresionanta

0 notes

stiri-noi · 6 years ago

Text

Financial report Alegerile parlamentare din UE: sondajele pentru fiecare țară. Băncile folosesc inteligența artificială pentru a-i prinde pe traderii necinstiți. Summitul franco-chinez: mega-contract pentru Airbus. Preşedinţia României spulberă poziţia UE cu privire la Ierusalim

#finante

0 notes

stiri-noi · 6 years ago

Text

Financial review. Prima pagină a presei internaționale de luni: Alegerile din Suedia. Noua strategie spațială a Franței. Stiglitz: Nu sunt foarte ncrezător n capacitatea europenilor de a face față unei noi crize

#finante

0 notes

stiri-noi · 7 years ago

Text

Marine Le Pen isi anunta victoria in cursa pentru un loc in Adunarea Nationala - Ziua News

#internationale

0 notes

stiri-noi · 7 years ago

Text

Alegeri parlamentare în Franța – primul tur. Tot ce trebuie să știi despre scrutinul din Hexagon - Libertatea

#internationale

0 notes

stiri-noi · 7 years ago

Text

Marine Le Pen, perdanta cursei prezidențiale din Franța, va candida alegerile parlamentare din luna iunie - Romania Libera

#internationale

0 notes

stiri-noi · 8 years ago

Text

Fostul premier socialist Manuel Valls va candida la alegerile parlamentare din Franta din partea En Marche! - HotNews

#internationale

0 notes

stiri-noi · 8 years ago

Text

Franta nu-i ca Olanda - Ziare.com

#internationale

0 notes

news24hrou · 7 years ago

Text

Emmanuel Macron ajunge la Bucureşti

Plecat într-un mini-turneu regional, preşedintele Franţei ajunge, joi, în România.

Este prima vizită oficială a lui Emmanuel Macron la Bucureşti, răspunzând invitaţiei făcute de omologul său, Klaus Iohannis.

Liderul de la Paris, care a militeză pentru o reformă profundă a Uniunii Europene, mai este aşteptat în Bulgaria.

Presa franceză a scris că sfătuitorii de la Palatul Elysee i-au atras atenţia tânărului preşedinte că predecesorii săi au neglijat, în mandatele lor, Europa Centrală şi de Est.

Potrivit agenţiei Reuters, Emmanuel Macron ar evita Polonia şi Ungaria, considerând că guvernele acestora nu respectă valorile spaţiului comunitar.

În ajunul vizitei prezidenţiale la Bucureşti, câteva sute de persoane au protestat în faţa sediului Guvernului din Piaţa Victoriei, indignate de planul Ministerului Justiţiei de a schimba legile în domeniu.

Protestul de miercuri din Piața Victoriei, în imagini – GALERIE FOTO

Protest în Piața Victoriei. La fix, s-a cântat ”Deșteptă-te române”

Emmanuel Macron, ales preşedinte al Franţei cu un scor de 66% din voturi

FRANȚA: Partidul lui Emmanuel Macron, majoritate istorică în alegerile parlamentare

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2irSm43

0 notes

news24hrou · 7 years ago

Text

VERIFICAT EUROPA FM: Pot sau nu parlamentarii francezi să facă percheziții, cum cred cei din România?

Comisia de anchetă privind prezidenţialele din 2009 i-a trimis ministrului Justiţiei o scrisoare în care îi cere să sesizeze Inspecţia Judiciară în legătură cu atitudinea procurorului general, Augustin Lazăr.

Acestuia i se reproşează refuzul de a trimite în Parlament copia unui dosar penal clasat.

În paralel, parlamentarii fac planuri să schimbe legea pentru a avea puteri mai mari în comisiile de anchetă. Președintele comisiei, deputatul PSD Oana Florea, a invocat recent faptul că în Franța deputaţii şi senatorii ar avea atribuții similare celor ale judecătorilor.

Jurnalistul Europa FM, Anca Simina, a verificat împreună cu politologul Irène Costelian care e realitatea în Parlamentul francez.

Comisiile de anchetă funcționează în Parlamentul francez de 59 de ani. Verifică, în general, politici publice prost aplicate și instituții de stat asupra cărora planează suspiciuni.

Iată ce spune, într-o intervenție la Antena3, Oana Florea – președintele comisiei care anchetează la București alegerile prezidențiale din 2009:

http://ift.tt/2vtHYeO

„În Franţa, deputaţii şi senatorii care se află în comisiile parlamentare de anchetă funcţionează, pe perioada comisiei parlamentare, ca şi judecători de instrucţie. Adică nişte puteri foarte mari, care le dau posibilitatea în anumite condiţii să facă percheziţii, să facă confruntări de martori și alte lucruri de genul ăsta.”

Am verificat veridicitatea spuselor sale împreună cu Irène Costelian, politolog cu studii juridice și corespondent Libération:

http://ift.tt/2vtFT2q

(„Jacques Myard, care a fost deputat timp de 15 ani, mi-a spus clar că nu se poate să aibă o comisie în Franța atribuțiile unui judecător de instrucție, să facă percheziții. Dar poate să ceară anumite documente de la diverse instituții. Acestea pot să le dea sau să spună că sunt clasificate și să nu le dea. Hervé Gaymard, care a fost la rândul lui deputat foarte mulți ani, îmi spunea că trebuie ca cererea de audiere să fie strict încadrată în scopul comisiei.”)

Potrivit legislaţiei franceze, comisiile de anchetă au, într-adevăr, dreptul de a cita orice persoană pentru audieri, cei chemați riscând amenzi pentru neprezentare. Regula nu li se aplică însă automat celor implicați în siguranță națională, afaceri interne sau externe și nici magistraților.

De altfel, singura excepție în care Parlamentul a citat magistraţi a fost anchetarea în 2005 a erorii judiciare din cazul „Outreau”, după ce dosarul a fost închis în Justiţie. Atunci, parlamentarii francezi l-au audiat ăublic pe judecătorul care a permis încarcerarea timp de 3 ani a 13 persoane care s-au dovedit în final a fi nevinovate.

În Franţa, legea le impune parlamentarilor păstrarea secretului anchetei până la publicarea raportului şi interzice continuarea verificărilor dacă pe aceeaşi temă începe o investigaţie penală.

Analistul Sorin Ioniță, de la Expert Forum, constată că inexactitățile în declarațiile politice sunt tot mai frecvent întâlnite.

http://ift.tt/2vu8N2K http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2vMawTk

0 notes