#Adam şi Eva

[ciochinaflorin]

70 I 2024. CONȘTIINȚA JERTFITĂ PE ALTARUL POFTELOR [Geneza 3 I Geneza 2.16–17] 10 Martie 2024

70 I 2024. CONȘTIINȚA JERTFITĂ PE ALTARUL POFTELOR ? I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 3 I Geneza 2 : 16 – 17 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 Martie 2024 I Conștiința jertfită pe altarul poftelor. Aceasta a fost decizia lui Adam și-a Evei când au hotărât să mănânce din Pomul Lui Dumnezeu. Dar prin păcatul lor (a se vedea Geneza capitolul 3), Adam și Eva L-au îndepărtat pe…

[albalbastru]

Pentru Adam, raiul era acolo unde era şi Eva.

Mark Twain

[editura-pazitorul-adevarului]

ÎNŢELEPCIUNE DIVINĂ

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. (Proverbele 8:11) Dacă Adam şi Eva nu s-ar fi atins niciodată de pomul oprit, Domnul le-ar fi dat cunoştinţe, cunoştinţe ce nu comportau niciun blestem al păcatului, o cunoaştere care le-ar fi adus bucuria veşnică. Singura cunoaştere pe care ei au câştigat-o prin neascultare a fost…

[bartholomaus]

Fundația Mihai Eminescu nu mai înseamnă prințul Charles. Este un ONG puternic,majoritar românesc, care luptă pentru salvarea patrimoniului săsesc. Și nu, oamenii,localnicii, nu mai stiu să facă nimic.... Nici podețe, nici nimic. Nici să văruiască o casă nu mai sunt în stare. Iar când se implică consiliul județean sau altă autoritate iese ceva monstruos. Uite exemplu aici în Viscri. Proiect cu fonduri europene al Cons Jud Brașov. Podeț, înainte si după. Vrei așa? -- Am avut o oarecare țâfnă în comentariul meu fiindcă ai opus pe - vezi Doamne - prințul Charles, un străin care ne face EL poduri prin fundația lui VERSUS ”noi” (care NOI?) care ”nu mai suntem în stare să facem un podeț”. Adică opoziția ”străinii” - ”noi”. ”Străinii care ne fac nouă, de parcă noi nu am fi în stare. ” Apoi, cu privire la comentariul al doilea... Nu am înțeles de ce a fost nevoie de tot istoricul de la Adam și Eva a MET, când ACUM, fundatia se ocupă DOAR de salvarea patrimoniului și educarea localnicilor să și-l respecte... -- Am fost la primăria din Bunești, pentru ceva informații și pot spune că în timp ce stăteam cu primarul în birou, explicându-mi despre modernizarea comunei și realizările mărețe, au intrat în primărie o grămadă de țărani, mai să dea foc la primărie, pentru nedreptatea cu împărțirea pământului de pășunat (și bineînțeles, astfel, accesul la subvenții). Zona are probleme reale cu suprapășunatul, toți cresc, mai ales oi, nu pentru că valorifică lâna, brânza sau carnea... doar pentru subvenții. Am luat și interviuri de la localnici și situația a fost șocantă, Dar ce să faci, orice pentru subvenții, chiar și cu costul degradării naturii. Vreau doar să menționez că nu le pasă de Viscri. Au vrut să betoneze drumul, unii localnici au considerat că e bine (după cum ziceau, ei trăiesc acolo, au dreptul la comfort). Alții, cu doamna Fernolend, nu au vrut. Indiferent de opinii, primăria ținea morțiș că e o prioritate ca să facă bănet din turism, parcări cu plată și așa mai departe. Parcări ca la Cetatea Rupea, bine că n-au dărâmat colțul de zid să încapă parcarea aia lipită de zidurile cetății. Problemele reale sunt grave, încurcate și pe lângă nepăsare e și multă prostie. --

Dacă privim problema ridicată ne - emoțional şi prin prizma istoriei moderne a Transilvaniei putem vedea că , saşii au săpat singuri propriul lor "mormănt" !

Din "marele prietenie" din 1848 şi 1918 cu elementul romănesc din Transilvania s-a ales repede praf - odată cu reformele agrare a regimului instalat după 1919 , care prin reformele întroduse a limitat la minim autonomia lor avută în regimul anterior , dar au fost sensibil atinşi şi prin expropriile făcute din Landkapital ( terenuri agricole , păduri , păşuni )

Cuiul în coşciug a fost deportarea lor cu acordul autorităților romăne de către sovietici în URSS .

Averea lor a fost expropriată prin decret guvernamental şi sa-u trezit ca zilieri la IAS-urile formate pe pămăntul lor .

Prohodul a fost căntat de regimul multilteral dezvoltat al cizmarului , prin vănzarea lor .............

Mirajul Germaniei de vest a absorbit pe cei rămaşi , după evenimentele din dec.89 .

Capitolul " Săsesc " ca şi a şvabilor bănățeni este închis ............... Cu asta trag si eu cortina caci nu mai este nimic de spus... cladirile, bisericile, drumurile si altele sunt acolo... pe acolo au fost candva sasii nostrii... dar au fost! --

Fără supărare pentru ceea ce spun acum, dar discutând pe șleau, nu cred că există un om lucid la cap care s-ar muta spontan în vreun sat de-al nostru de pe Valea Hârtibaciului, asta dacă nu are vreo afacere cu alții împreună care să fie în detrimentul altora pentru că doar așa ai putea supraviețui într-un astfel de loc. Ori, poate e vreun orășean berlinez rătăcit care vrea să evadeze și să vadă un circ în aer liber (unul care-și schinguiește calul, altul care-și bate nevasta, bețivi agresivi, copii care dau foc la roți, vandalizează și aruncă gunoaie pe jos și lista poate continua) și care vrea să trăiască detașat, ulterior plecând înapoi în orașul lui vest-european, dar fără să schimbe ceva local pentru că știe că oricum nu ar avea sorți de izbândă cu astfel de personaje sinistre și chiar dacă ar reacționa la astfel de abuzuri, el trebuie mai degrabă să fie un om de compromis și să renunțe la principiile sale orășenești pentru că astfel se crează un război rece între el și comunitatea "veche".

În orice caz, astfel de teme mă feresc să le discut în public, omul de rând care nu e educat din satele ăstea (dar știe să deschidă facebook-ul), trebuie să știe de lege - fie ea și fictivă, pentru că odată ce vede că și vecinul lui ocolește legea și să zicem construiește ilegal ceva, atunci o să-și dea seama că ceva este putred la mijloc și o să procedeze la fel. Așa că prefer să ducem minciuna mai departe și să ne ferim de discuții care ar putea să fie în "avantajul" unora, să zicem un primar care știe că e primar ales pe 4 ani și că taie și spânzură cât e el primar, dar mai bine să știe că există cetățeni implicați care l-ar trage de mânecă când greșește. Când privim o monedă, trebuie să ne gândim la ambele fețe, dar și la marginea sa!

[julinschia]

Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată.

~Liviu Rebreanu, „Adam și Eva”

[cercetandbisericaluidumnezeu]

De ce guvernul comunist chinez persecută, suprimă și ia măsuri drastice împotriva lui Dumnezeu Atotputernic și a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Această generaţie este o generaţie rea” (Luca 11:29).

„Lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5:19).

„Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălţa la cer; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi şedea pe muntele adunării, pe înălţimile din nord! Mă voi înălţa deasupra norilor, şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»” (Isaia 14:12-14).

„În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-9).

„Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul” (Apocalipsa 12:13).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Acestea sunt faptele: pe când pământul nu exista încă, arhanghelul era cel mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri; aceasta a fost competența pe care i-a acordat-o Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Când Dumnezeu a creat mai târziu omenirea, arhanghelul a îndeplinit o trădare mai mare față de Dumnezeu pe pământ. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe Eva în păcat; a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să facă omenirea să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l asculte pe el în schimb. A văzut că erau multe lucruri care îl ascultau; îngerii îl ascultau, la fel ca și oamenii de pe pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe pământ erau în grija omului – adică Adam și Eva – în timp ce Adam și Eva îl ascultau. Arhanghelul a dorit astfel să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-L trădeze pe Dumnezeu. Mai târziu a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe Dumnezeu, care apoi au devenit diverse spirite necurate. Dezvoltarea umanității până în zilele noastre nu a fost cauzată de corupția arhanghelului? Umanitatea este așa cum este astăzi, deoarece arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și a corupt omenirea.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi urmărește fiecare pas. Pe oricine este preferat de Dumnezeu și Satana îl urmărește și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite moduri diabolice ca să ispitească, să hărțuiască și să ruineze lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este obiectivul lui? El nu vrea ca Dumnezeu să aibă pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, ca să-i ocupe, să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să comită fapte rele împreună cu el. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Satana se află în război cu Dumnezeu, ținându-se scai după El. Obiectivul său este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care îi vrea Dumnezeu. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

Manifestările marelui balaur roșu reprezintă rezistența împotriva Mea, lipsa de înțelegere și pricepere a sensurilor cuvintelor Mele, frecventa persecutare a Mea și încercarea de a folosi tertipuri pentru a-Mi întrerupe gestionarea. […] Marele balaur roșu despre care vorbesc nu este un balaur roșu mare, ci, mai degrabă, este duhul rău care Mi se opune, sinonim cu „marele balaur roșu”.

Fragment din „Capitolul 96” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcătura cu împăratul diavolilor. De aceea, omul a putut doar să rămână pe loc și să fie capturat, predându-se lui și devenind subjugat de el. Cu mult timp în urmă, el a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ţine toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu s-a simțit, măcar o dată, rușinat sau a avut un sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” El chiar strigă astfel de declarații nerușinate: „Omul a evoluat din vechile maimuțe, iar lumea de astăzi a progresat de la o societate primitivă cu aproximativ un miliard de ani în urmă. Poporul hotărăşte dacă o ţară înfloreşte sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber. Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat, ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită și bătută, într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu, ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

De sus în jos și de la început până la sfârșit, el a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică, cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului, clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi văzute nicăieri. Mai degrabă, el subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea să-l mistuie complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să simtă o răceală pe şira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile curcubeului, care transformă ținutul într-o lume orbitoare, iar împăratul diavolilor își păstrează un rânjet pe față, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L insulte și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea printre oameni? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să-i conducă reședința puterii lui pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui?

Fragment din „Lucrarea și intrarea (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei, insuportabil de murdar, unde suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate, fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie. Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi scoate amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ce apreciere au ei față de chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege voia înflăcărată a lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni cât ai clipi din ochi, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, L-au disprețuit de mult timp pe Dumnezeu, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, pradă și jefuiesc, și-au pierdut toată conștiința și nu au nicio urmă de bunătate și îi ispitesc pe nevinovați spre nesăbuință. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului! Cine a îmbrățișat lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Generație după generație, de la părinți la copii, omul înrobit L-a înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie? Mii de ani de ură sunt concentrați în inimă, milenii de păcătuire sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire dezgust? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul, nu-i mai permite să alerge ca turbatul și nu-i mai permite să stârnească atâtea necazuri câte are el chef! Acum este timpul: omul și-a adunat demult toată puterea, și-a dedicat toate eforturile, a plătit fiecare preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui demon și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice deasupra durerii și să întoarcă spatele acestui diavol bătrân și malefic. De ce să pui un obstacol atât de impenetrabil în fața lucrării lui Dumnezeu? De ce să folosești diferite trucuri ca să-i înșeli pe oamenii lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești scheme amăgitoare ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să oprești venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni?Unde este primirea călduroasă dintre oameni? De ce să-I produci un asemenea chin disperat lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L forțezi pe Dumnezeu să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? De ce această societate întunecată și nefericiții ei câini de pază nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă prin lumea pe care El a creat-o?

Fragment din „Lucrarea și intrarea (8)” în Cuvântul Se arată în trup

Satana își câștigă faima prin înșelarea publicului. Deseori se prezintă ca avangardă și model de dreptate. Sub pretextul de a proteja dreptatea, îi rănește pe oameni, le devorează sufletele și utilizează tot felul de mijloace pentru a amorți, înșela și incita omul. Scopul său este de a-l face pe om să aprobe și să-i urmeze comportamentul rău, de a-l face pe om să i se alăture în a se opune autorității și suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană își dă seama de uneltirile, intrigile și caracteristicile lui rele și nu vrea să continue să fie călcat în picioare și păcălit de el sau să-i fie în continuare sclav sau să fie pedepsit și distrus împreună cu el, Satana își schimbă trăsăturile anterior sfinte și își scoate masca falsă pentru a-și dezvălui fața adevărată, reală, depravată, urâtă și sălbatică. Nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să îl urmeze și pe cei care se opun forțelor sale malefice. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze înfățișarea unui gentleman demn de încredere; în schimb, sunt dezvăluite trăsăturile sale adevărate, urâte, de sub pielea sa de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt aduse la lumină, odată ce trăsăturile sale adevărate sunt expuse, el se va pierde cu firea și își va expune barbaria; dorința sa de a răni și de a devora oamenii doar se va intensifica. Asta deoarece este înfuriat de trezirea omului; el dezvoltă un spirit de răzbunare puternic față de oameni din cauza aspirației lor de a tânji după libertate și lumină și de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-și apăra răul și este, de asemenea, o revelare adevărată a naturii sale sălbatice.

În fiecare chestiune, comportamentul Satanei îi expune natura rea. Dintre toate faptele rele pe care Satana le-a îndeplinit asupra omului – de la eforturile sale timpurii de a amăgi omul să-l urmeze, până la exploatarea omului de către el, prin care îl atrage pe om în faptele lui rele, și spiritul de răzbunare al Satanei față de om după ce trăsăturile sale adevărate au fost expuse și omul l-a recunoscut și l-a abandonat – niciuna nu dă greș în a expune esența rea a Satanei; niciuna nu dă greș în a dovedi faptul că Satana nu are legătură cu lucrurile pozitive; niciuna nu dă greș în a dovedi că Satana este sursa tuturor lucrurilor rele. Fiecare dintre acțiunile sale protejează răul, menține continuarea faptelor lui rele, este împotriva lucrurilor drepte și pozitive, strică legile și ordinea existenței normale a omenirii. Acestea sunt ostile față de Dumnezeu și sunt ceea ce mânia lui Dumnezeu va distruge. Deși Satana are propria furie, furia sa este un mijloc de a da frâu liber naturii sale rele. Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta: uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca Dumnezeu au fost lovite și blocate; scopul său de a controla întreaga omenire a devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[asa-a-zis]

Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.

Liviu Rebreanu în “Adam si Eva”

[laudeluidumnezeucelatotputer]

1. Biblia este doar o consemnare a celor două etape de lucru ale lui Dumnezeu în Epoca Legii și Epoca Harului; nu este o consemnare a întregii lucrări a lui Dumnezeu

Versete din Biblie pentru referințe:

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13).

„Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5).

„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7).

„Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor” (Apocalipsa 14:6).

„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă” (1 Petru 1:5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Trebuie să ştiţi câte părți conține Biblia; Vechiul Testament conține Geneza, Exodul… și mai sunt și cărțile pe care le-au scris proorocii. Vechiul Testament se termină cu Cartea lui Maleahi. Acesta consemnează lucrarea din Epoca Legii, condusă de către Iahve; de la Geneză la Cartea lui Maleahi, este o dare de seamă cuprinzătoare despre întreaga lucrare din Epoca Legii. Cu alte cuvinte, Vechiul Testament consemnează tot ceea ce au trăit oamenii îndrumați de Iahve în Epoca Legii. […] Vechiul Testament al Bibliei consemnează îndeosebi lucrarea lui Iahve de îndrumare a poporului lui Israel, felul cum S-a folosit de Moise pentru a-i conduce pe israeliți afară din Egipt, cum acesta i-a eliberat de sub jugul faraonului și i-a dus în pustie, după care au intrat în Canaan, iar tot ce a urmat după aceea a fost viața lor în Canaan. În afară de aceasta, tot ceea ce există sunt consemnări ale lucrării lui Iahve de la un capăt la celălalt al Israelului. Tot ceea ce consemnează Vechiul Testament este lucrarea lui Iahve în Israel, lucrarea făcută de Iahve în țara în care El i-a creat pe Adam și Eva. Din momentul în care Dumnezeu a început în mod oficial să-i îndrume pe oamenii de pe pământ, după Noe, tot ceea ce consemnează Vechiul Testament este lucrarea lui Israel. Și de ce nu se mai consemnează nicio lucrare dincolo de Israel? Pentru că țara Israelului este leagănul omenirii. La început, nu existau alte țări în afară de Israel, iar Iahve nu a lucrat în alte locuri. Astfel, ceea ce se consemnează în Biblie este pur și simplu lucrarea din Israel în epoca respectivă. Cuvintele spuse de prooroci, de Isaia, Daniel, Ieremia și Iezechiel ș.a., prevestesc celelalte lucrări ale Lui pe pământ, prevestesc lucrarea lui Însuși Dumnezeu Iahve. Toate acestea au venit de la Dumnezeu, au fost lucrarea Duhului Sfânt, iar pe lângă aceste cărți ale proorocilor, toate celelalte sunt consemnări ale experiențelor avute de oameni în legătură cu lucrarea lui Iahve în epoca respectivă.

Lucrarea de creație a avut loc înainte să existe omenirea, dar Cartea Genezei a venit doar după ce a apărut omenirea; a fost o carte scrisă de Moise în timpul Epocii Legii. Se poate asemăna cu lucrurile care se întâmplă printre voi astăzi: după ce se întâmplă, le consemnați pentru a le arăta oamenilor pe viitor și pentru oamenii care vor fi în viitor; ceea ce ați consemnat sunt lucruri care s-au petrecut în timpuri trecute – nu sunt nimic mai mult decât istorie. Lucrurile consemnate în Vechiul Testament sunt lucrarea lui Iahve în Israel, iar ceea ce se consemnează în Noul Testament este lucrarea lui Isus în timpul Epocii Harului; aceste lucruri prezintă lucrarea făcută de Dumnezeu în două epoci diferite. Vechiul Testament prezintă lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii, și astfel Vechiul Testament este o carte istorică, în timp ce Noul Testament este produsul lucrării din Epoca Harului. Când a început noua lucrare, acesta s-a perimat – astfel, Noul Testament este și o carte istorică. Desigur, Noul Testament nu este la fel de sistematic precum Vechiul Testament, nici nu consemnează la fel de multe lucruri. Toate și numeroasele cuvinte rostite de Iahve în Vechiul Testament sunt consemnate în Biblie, în timp ce doar unele dintre cuvintele rostite de Isus sunt consemnate în cele patru Evanghelii. Desigur, Isus a făcut totodată și multe lucrări, dar acestea nu au fost consemnate în detaliu. Faptul că Noul Testament consemnează mai puține lucruri se explică prin volumul lucrării lui Isus; volumul lucrării Lui în timpul celor trei ani și jumătate pe pământ, împreună cu cel al apostolilor, a fost cu mult mai mic decât lucrarea lui Iahve. Astfel, există mai puține cărți în Noul Testament decât în Vechiul Testament.

Ce fel de carte este Biblia? Vechiul Testament este lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Legii. Vechiul Testament al Bibliei consemnează întreaga lucrare a lui Iahve în timpul Epocii Legii, precum și lucrarea Lui de creație. Tot Vechiul Testament consemnează lucrarea făcută de Iahve, încheind relatările despre lucrarea lui Iahve cu Cartea lui Maleahi. Vechiul Testament consemnează două lucrări făcute de Dumnezeu: una este lucrarea de creație, cealaltă este decretarea Legii. Ambele au fost parte a lucrării lui Iahve. Epoca Legii reprezintă lucrarea sub numele de Iahve Dumnezeu; este întregul lucrării desfășurate în mod principal sub numele de Iahve. Astfel, Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Iahve, iar Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus, lucrare desfășurată în mod principal sub numele de Isus. Semnificația numelui lui Isus și lucrarea făcută de El sunt consemnate, în mare parte, în Noul Testament. În timpul Vechiului Testament din Epoca Legii, Iahve a construit templul și altarul din Israel, a îndrumat viața israeliților pe pământ, dovedind că ei erau poporul Lui ales, primul grup de oameni ales de El pe pământ și care era după inima Sa, primul grup îndrumat de El personal; cu alte cuvinte, cele douăsprezece triburi ale lui Israel au fost primii oameni aleși de Iahve, astfel că El a lucrat întotdeauna în ei, chiar până la desăvârșirea lucrării lui Iahve în Epoca Legii. A doua etapă a lucrării a fost lucrarea din Epoca Harului din Noul Testament și s-a desfășurat în tribul lui Iuda, unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Faptul că întinderea lucrării a fost mai mică s-a datorat faptului că Isus era Dumnezeu întrupat. Isus nu a lucrat decât pe întinderea pământului Iudeii, iar lucrarea Sa nu a durat mai mult de trei ani și jumătate; astfel, ceea ce se consemnează în Noul Testament este departe de a putea depăși mărimea lucrării consemnate în Vechiul Testament.

Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Biblia mai este numită Vechiul și Noul Testament. Știți la ce se referă cuvântul „testament”? „Testament” din Vechiul Testament vine de la legământul lui Iahve cu poporul lui Israel, când a ucis pe egipteni și a salvat pe israeliți de sub Faraon. Bineînțeles, dovada acestui legământ a fost sângele mielului care a fost uns pe pragurile de sus ale ușilor, prin care Dumnezeu a stabilit un legământ cu omul, unul în care s-a spus că toți cei care au avut sânge de miel pe partea de sus și pe laturile ușii au fost israeliți, au fost poporul ales al lui Dumnezeu și toți aceștia urmau să fie cruțați de Iahve (căci Iahve era atunci pe punctul de a ucide pe toți fiii întâi născuți din Egipt și pe întâii născuți dintre oi și vite). Acest legământ are două niveluri de semnificație. Niciunul din popor sau vitele din Egipt nu urmau să fie eliberați de Iahve; El urma să ucidă pe toți fiii lor întâi născuți și oile și vitele întâi născute. Astfel, în numeroase cărți de profeție a fost prezis că egiptenii urmau să fie mustrați cu severitate ca urmare a legământului lui Iahve. Acesta este primul nivel de semnificație al legământului. Iahve a ucis pe fiii întâi născuți ai Egiptului și pe toate vitele lui întâi-născute și a cruțat pe toți israeliții, ceea ce a însemnat că toți cei care erau din țara lui Israel erau prețuiți de Iahve și urmau să fie cruțați toți; El a vrut să lucreze pe termen lung în ei și a stabilit legământul cu ei folosind sângele mielului. De atunci înainte, Iahve nu urma să ucidă pe israeliți și a spus că ei vor fi pentru totdeauna aleșii Săi. Printre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, El urma să înceapă lucrarea Lui pentru întreaga epocă a Legii, urma să dezvăluie toate legile Lui către israeliți și să aleagă dintre ei profeți și judecători și ei urmau să stea în centrul lucrării Lui. Iahve a făcut un legământ cu ei: dacă nu s-ar schimba epoca, El ar lucra numai printre cei aleși. Legământul lui Iahve a fost neschimbător, pentru că a fost făcut cu sânge și a fost stabilit cu poporul Său ales. Mai important, El alesese un scop și o țintă adecvată prin care să pornească în lucrarea Sa pentru întreaga epocă și astfel oamenii au văzut acest legământ ca fiind deosebit de important. Acesta este al doilea nivel de semnificație al legământului. Cu excepția Genezei, care a fost înainte de stabilirea legământului, toate celelalte cărți din Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Dumnezeu printre israeliți după stabilirea legământului. Desigur, există relatări ocazionale ale neamurilor, dar în general, Vechiul Testament atestă lucrarea lui Dumnezeu în Israel. Datorită legământului lui Iahve cu israeliții, cărțile scrise în Epoca Legii sunt numite „Vechiul Testament”. Ele sunt numite după legământul lui Iahve cu israeliții.

Noul Testament este numit după sângele vărsat de Isus pe cruce și legământul Său cu toți cei care au crezut în El. Legământul lui Isus a fost acesta: oamenii trebuiau doar să creadă în El pentru ca păcatele lor să fie iertate prin sângele Său vărsat și astfel urmau să fie mântuiți și să se renască prin El și să nu mai fie păcătoși; oamenii trebuiau doar să creadă în El pentru a primi harul Său și nu urmau să sufere în iad după ce mureau. Toate cărțile scrise în timpul Epocii Harului au venit după acest legământ și toate atestă lucrarea și cuvântările cuprinse în ea. Ele nu merg mai departe de mântuirea crucificării Domnului Isus sau de legământ; toate sunt cărți scrise de frații în Domnul care au avut experiențe. Astfel, și aceste cărți sunt numite după un legământ: ele sunt numite Noul Testament. Aceste două testamente includ numai Epoca Harului și Epoca Legii și nu au nicio legătură cu epoca finală.

Fragment din „Despre Biblie (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Multă lume crede că a înțelege și a putea să interpretezi Biblia sunt echivalente cu găsirea adevăratei căi – dar, de fapt, lucrurile sunt cu adevărat atât de simple? Nimeni nu cunoaște veridicitatea Bibliei: că ea nu este altceva decât o mărturie istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea confirmă prin documente cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve, de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament înregistrează lucrarea lui Isus pe pământ, expusă în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel; nu sunt acestea înregistrări istorice? […] Prin citirea Bibliei, vei înțelege cel mult câte ceva din istoria Israelului, vei învăța despre viețile lui Avraam, David și Moise, vei afla despre cum L-au venerat pe Iahve, despre felul în care Iahve i-a pârjolit pe aceia care I s-au împotrivit și despre cum le-a vorbit oamenilor acelor vremuri. Vei afla doar despre lucrarea lui Dumnezeu în trecut. Înregistrările din Biblie relatează modul în care vechiul popor al lui Israel Îl venera pe Dumnezeu și trăia sub îndrumarea lui Iahve. Deoarece israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu, în Vechiul Testament poți vedea loialitatea întregului popor al lui Israel față de Iahve, felul în care toți care credeau în El erau îngrijiți și binecuvântați de Iahve, poți învăța că atunci când Dumnezeu a lucrat în Israel a fost plin de milă și de dragoste, precum și de înflăcărare, și de faptul că toți israeliții, de la cel mai slab până la cel mai puternic, Îl venerau pe Iahve și astfel toată țara a fost binecuvântată de Dumnezeu. Aceasta este istoria Israelului înregistrată în Vechiul Testament.

Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o anterior în Biblie. Astăzi, Dumnezeu a devenit trup și a selectat alți oameni aleși, în China. Dumnezeu lucrează în acești oameni, El își continuă lucrarea pe pământ, își continuă lucrarea din Epoca Harului. Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, lucrarea nefăcută niciodată până acum nu este istorie, pentru că prezentul este prezent, și nu a devenit încă trecut. Oamenii nu știu că Dumnezeu a făcut lucrări mai mari și mai noi pe pământ, în afara țării lui Israel, că acestea au depășit deja sfera lucrării din Israel și prezicerile proorocilor, că este vorba de o lucrare nouă și minunată în afara profețiilor, de o lucrare și mai nouă dincolo de Israel, o lucrare pe care oamenii nu pot nici să o perceapă, nici să și-o imagineze. Cum ar fi putut Biblia să conțină relatări explicite despre o astfel de lucrare? Cine ar fi putut să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care sfidează convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie, prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare.

Fragment din „Despre Biblie (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[believe-and-do-not-doubt]

Fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun.

„Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca şi nu spune: „De ce e aşa, pentru ce e aceasta?“ Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoşătoarea Judecată a Lui Dumnezeu“.

Îndepărtează-ţi fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor şi roagă-te cu sârguinţă Lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun, după cum Domnul Însuşi ne spune: „Fără de Mine nu puteţi face nimic“.

Păzeşte-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmaşul aşa îi prinde pe oameni în plasa lui şi se străduieşte să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru şi ce e negru în alb, aşa cum a procedat şi cu strămoşii Adam şi Eva în rai“.

Din Învățăturile Sfântului Ambrozie de la Optina

[noroomforsomeoneelse]

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi

c-un glas ce răsună

de printre frunze ca un clopot de argint.

Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi

şi ceva la ureche

încet, nespus de încet,

ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume

cu toate că asculta şi el.

Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.

De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină

şi-şi miscă geana parca-ar zice

că ea ştie ceva,

ce noi nu ştim,

ce nimenea nu ştie,

nici Dumnezeu chiar.

Lucian Blaga

[ciochinaflorin]

215. SELECTEAZĂ CORECT 11. PURIFICAREA SAU DECIZIA DE-A TRĂI CURAT [2 Corinteni 11.3]

215. SELECTEAZĂ CORECT 11. PURIFICAREA SAU DECIZIA DE-A TRĂI CURAT [2 Corinteni 11.3]

215. SELECTEAZĂ CORECT 11. PURIFICAREA SAU DECIZIA DE-A TRĂI CURAT I Podcast I Pasaj Biblic : II Corinteni 11 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 3 August 2022 I Vom vorbi și în continuarea despre alegeri, deoarece de o vreme avem ca studiu de caz ce s-a întâmplat cu Adam și Eva din momentul în care au ascultat de Satana și prin această alegere au ieșit de sub autoritatea Lui…

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Marturi crestine adevarate „Adevărul despre răpireˮ

Marturi crestine adevarate „Adevărul despre răpireˮ

Li Huan

Precum mulți alți frați și surori creștini, aștept cu nerăbdare a doua venire a Domnului Isus. Noi respectăm următorul fragment din Biblie: „Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). (NTLR®) Din acest motiv, ne uităm ca nişte nesăbuiți la cer, așteptând ziua în care Isus Se va întoarce și ne va lua în nori să fim cu Domnul. Totuși, după ce au trecut atât de mulți ani, cele patru luni însângerate s-au arătat deja; cutremure, foamete, urgii și războaie, precum și tot felul de dezastre devin din ce în ce mai intense. Profețiile privind cea de-a doua venire a Domnului s-au împlinit în mare parte. Totuși, noi încă nu am văzut să fie răpit vreun creștin în ceruri. Nu pot să nu mă gândesc: „De ce Domnul nu vine să ne primească? Domnul este demn de încredere. El ne-a promis că ne va duce în Împărăția cerească în zilele de pe urmă. Promisiunea Domnului cu siguranță va fi realizată și îndeplinită. Nu mă îndoiesc de asta deloc. Totuși, cum de până acum încă nu am fost răpiți de Domnul la ceruri? Oare sunt ceva probleme cu așteptarea noastră?”

Tocmai când mă simțeam foarte nedumerită, o predicatoare care lucrase în zone din străinătate mulți ani s-a întors și am primit o nouă lumină de la ea. Sora a răspuns direct la întrebarea mea: „Pasajul din Biblie la care te referi este ceva ce a spus Pavel. Nu este ceva ce a spus Isus. Pavel a fost doar un apostol. Chiar dacă s-au înregistrat în Biblie cuvintele sale, doar unele dintre ele pot fi descrise drept luminare de la Duhul Sfânt. Deși cuvintele sale erau conform adevărului, ele nu erau cuvintele lui Dumnezeu și nu pot fi menționate de parcă ar fi egale cu spusele lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, o parte din spusele lui Pavel nu pot fi descrise drept luminare de la Duhul Sfânt. În schimb, au fost obținute din noțiunile și imaginațiile lui și aduc cu ele sensul dat de oameni. Aceste cuvinte nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. De aceea, când este vorba despre întâmpinarea celei de-a doua veniri a Domnului, nu trebuie să folosim cuvintele lui Pavel drept bază. În schimb, ar trebui să folosim cuvintele Domnului drept bază și să-I căutam intențiile, deoarece doar cuvintele Domnului sunt adevărul și 100% corecte.” După ce am auzit asta, m-am gândit: „Da. Într-adevăr, Isus nu a spus niciodată «răpit la ceruri». Acestea au fost cuvintele lui Pavel. Pavel a fost doar un om. Cuvintele lui chiar nu pot fi echivalate cu ale lui Dumnezeu. Nu trebuie să folosim cuvintele lui Pavel drept bază pentru a întâmpina a doua venire a Domnului. În calitate de credincioasă în Dumnezeu, ar trebui să folosesc cuvintele și lucrarea Lui drept bază. Asta este conform intențiilor lui Dumnezeu!”

Sora a continuat să vorbească: „Isus a spus: «Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)» (Ioan 3:13). (NTLR®) Din cuvintele lui Isus putem vedea că, în afară de Fiul Omului care a coborât din ceruri și care este Dumnezeu întrupat, nimeni altcineva nu s-a înălțat la ceruri. Cerul este tronul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu Însuși Se poate înălța în acest loc superior. Ca ființe umane, nu ne putem înălța în acest loc superior pentru a-L vedea pe Dumnezeu. În schimb, când Dumnezeu l-a creat la început pe om, a predestinat omenirea să trăiască pe pământ. Dumnezeu a folosit pământul pentru a-i crea pe strămoșii omenirii, Adam și Eva, și i-a ajutat să se stabilească în grădina Edenului. Ei au ascultat cuvintele lui Dumnezeu, au primit binecuvântările Lui și au gestionat totul în grădină. După asta, omenirea urma, de asemenea, să gestioneze totul pe pământ, dar nu în ceruri. Când omenirea a fost coruptă profund și pământul era plin de corupție și violență, Dumnezeu a decis să folosească un potop să distrugă lumea. Dumnezeu l-a salvat pe Noe, o persoană dreaptă care I se închină lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu l-a răpit la ceruri ca să evite apele potopului. În schimb, Dumnezeu l-a pus pe Noe să construiască arca. Atunci când a venit potopul, Noe și familia sa de opt persoane s-au adăpostit în arcă. După ce au ieșit din arcă, Noe și familia sa au continuat să trăiască pe pământ și să se înmulțească. În Epoca Legii, israeliții au suferit sub sclavia faraonului Egiptului. Când Dumnezeu i-a condus pe israeliți afară din Egipt și i-a ajutat să scape de urmărirea faraonului, Dumnezeu nu i-a răpit pe israeliți la ceruri. În schimb, Dumnezeu le-a arătat autoritatea sa pe pământ făcând tot felul de minuni, astfel încât oamenii să poată fi martori ai atotputerniciei lui Dumnezeu și să cunoască înțelepciunea Lui și cât este El de minunat. Apoi, Dumnezeu Și-a emis legile și poruncile prin intermediul lui Moise și i-a îndrumat pe israeliți cu privire la felul cum să trăiască pe pământ. În Epoca Harului, când omenirea nu a putut să adere la legi și s-a confruntat cu pericolele execuției, oamenii nu s-au dus în ceruri să-și ispășească păcatele. În schimb, Dumnezeu S-a întrupat sub chipul lui Isus și a coborât pe pământ. El a fost răstignit pentru a mântui omenirea. Acesta a fost singurul mod în care oamenii au obținut mântuirea Domnului. Evident, locul nostru, ca ființe umane, este pe pământ. Dumnezeu ne-a predestinat să trăim pe pământ. De asemenea, Isus ne-a învățat următoarele: «Iată deci cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!» (Matei 6:9-10). (NTLR®) Cuvintele pe care le rostește Domnul Îi cuprind intențiile. Domnul vrea ca noi să I ne închinăm pe pământ. Şi Împărăția lui Hristos va coborî tot pe pământ. Există o profeție în Apocalipsa care spune astfel: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)» (Apocalipsa 21:3). (NTLR®) Evident, dorința noastră de a fi răpiți în rai pentru a-L întâlni pe Domnul este complet noțiunea și închipuirea noastră și nu este deloc un fapt.” După ce am ascultat-o pe sora mea comunicând, am înțeles foarte clar că, indiferent dacă ne uităm la lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut sau la profețiile Domnului, Dumnezeu nu a menționat niciodată că vom fi răpiți la ceruri. Dacă noi mai credem că Dumnezeu Se va întoarce și ne va răpi la ceruri, nu sunt acestea noțiunea și imaginația noastră? Nu este aceasta gândirea noastră amăgitoare? La bază, aceasta nu este conform cuvintelor și intențiilor lui Dumnezeu! Simțeam în inimă că lucrurile s-au lămurit. Totuși, mai aveam o întrebare: deși nu este corect să acceptăm răpirea, de fapt, la ce se referă răpirea? Am continuat să o întreb pe această soră, pentru a căuta cu privire la această chestiune.

Sora mi-a spus: „În ceea ce privește răpirea, aceasta este o taină și noi, ca ființe umane, nu putem să o pătrundem. Dumnezeu Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, a venit și a exprimat milioane de cuvinte și a dezvăluit tot felul de adevăruri și taine. Eu am înțeles ceea ce tocmai am comunicat doar citind cuvintele lui Dumnezeu. În ceea ce privește subiectul răpirii, să ne uităm la cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic a spus: «„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. […] Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea» (din „Capitolul 104” dintre „Cuvântări ale lui Hristos la început” aflată în „Cuvântul Se arată în trup”). Din cuvintele lui Dumnezeu putem vedea că răpirea nu este așa cum ne-am imaginat-o. Nu era o înălțare de la pământ la ceruri pentru a-L vedea pe Dumnezeu. În schimb, se referă la cei pe care Dumnezeu i-a predeterminat și selectat. Asta îi include pe cei care pot să audă glasul lui Dumnezeu și acceptă lucrarea Lui. Ei vor veni înaintea lui Dumnezeu când vine pe pământ să-Și facă lucrarea. Aceștia sunt oamenii care sunt aduși înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este similar cu ultima perioadă din Epoca Legii. Când Isus a venit să-Și facă lucrarea, toți cei care și-au putut da seama că spusele lui Isus erau glasul lui Dumnezeu și L-au acceptat pe Isus drept Domnul mântuirii au fost aduși înaintea lui Dumnezeu. Au fost incluși: Petru, Ioan, Matei și alți discipoli, apostolii și toți cei care au acceptat mântuirea Domnului. Toți au fost aduși înaintea lui Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe toți cei care au aderat la Vechiul Testament din Biblie, precum fariseii și oamenii de rând, nu doar că aceștia nu au acceptat mântuirea lui Dumnezeu, dar au și condamnat, s-au opus și au hulit noua lucrare a lui Dumnezeu. Nu doar că acești oameni nu au fost aduși înaintea lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ei au fost dezvăluiți temeinic, eliminați și abandonați de noua Lui lucrare. Acum, suntem deja în zilele de pe urmă și Dumnezeu Atotputernic a săvârșit o nouă lucrare și a exprimat cuvinte care curățesc și mântuiesc oamenii. Cei care își dau seama că este glasul lui Dumnezeu cel care rostește cuvintele Lui merg pe urmele Mielului și acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă vor fi aduși înaintea lui Dumnezeu. De când s-a desfășurat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, din ce în ce mai mulți frați și surori cu adevărat credincioși, citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, cred ferm că spusele Lui sunt adevărul și că sunt cuvintele pe care Duhul Sfânt le rostește bisericilor. Unul după altul, s-au întors în fața lui Dumnezeu Atotputernic. Toți sunt fecioare înțelepte și au acceptat udarea, hrana, judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Firile lor corupte au fost treptat curățate și Îl cunosc pe Dumnezeu cu adevărat. Acești oameni sunt aduși cu toții înaintea lui Dumnezeu. Cât despre cei care așteaptă nechibzuiți ca Domnul să vină și să-i răpească la ceruri unde Îl vor întâlni pe Dumnezeu, aceștia aderă pur și simplu la noțiunile și închipuirile proprii. Nu doar că nu caută și nu cercetează lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, ci ei judecă, ponegresc și i se împotrivesc noii lucrări a lui Dumnezeu. Ei sunt cu toții fecioare nechibzuite. Nu doar că nu vor fi aduși înaintea lui Dumnezeu, ci, în cele din urmă, ei vor coborî în mijlocul dezastrului și vor fi pedepsiți de Dumnezeu.”

După ce am auzit aceste lucruri de la această soră, deodată am văzut lumina. Se pare că răpirea se referă doar la faptul că noi acceptăm noua lucrare a lui Dumnezeu, călcând pe urmele Mielului și venind în fața lui Dumnezeu. Felul în care a comunicat acest lucru a fost, într-adevăr, foarte iluminator. Este mult mai realist decât felul în care am crezut inițial că vom fi răpiți în ceruri, unde îl vom întâlni pe Domnul. Dacă nu ar fi fost cuvintele lui Dumnezeu care să elucideze această taină, oricât timp am crede în Domnul, tot nu am putea înțelege. Am trăi în cadrul noțiunilor și închipuirilor noastre și am aștepta ca nişte nechibzuiţi ca Domnul să ne răpească în Împărăția cerurilor!

După ce a plecat această soră, am reflectat în mod repetat la ce a spus. Am recunoscut că, dacă vrem să fim aduși înaintea lui Dumnezeu, cheia este că trebuie să căutăm cu deschidere cuvintele pe care Duhul Sfânt le rostește bisericilor. Trebuie să fim fecioare înțelepte, să căutăm și să cercetăm proactiv glasul Domnului. În acest mod, vom putea întâmpina întoarcerea Domnului și vom putea fi aduși înaintea lui Dumnezeu! În acest moment, m-am gândit la una dintre învățăturile lui Isus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! […] Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:3, 8). (NTLR®) Sunt recunoscătoare că luminarea lui Dumnezeu m-a ajutat să găsesc o cale practică. Înțeleg în sfârșit adevăratul sens al răpirii. În prezent, dezastre de tot felul au loc unul după altul în țări din întreaga lume. Marele dezastru este în fața ochilor noștri, iar căutarea arătării lui Dumnezeu este iminentă. Astăzi, doar Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este mărturie pentru faptul că Domnul S-a întors deja. De asemenea, Evanghelia Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic a ajuns deja în toate colțurile globului. Cărțile, materialele video și filmele sale sunt disponibile online și oameni din întreaga lume le pot accesa și investiga. În acest moment, singurul lucru pe care ar trebui să-l fac este să investighez cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic imediat și să văd dacă spusele lui Dumnezeu Atotputernic sunt sau nu glasul lui Dumnezeu și adevărul. Acesta este cel mai important eveniment major în legătură cu întâmpinarea întoarcerii Domnului!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[thinkpinkpeople5h]

Solip e descendent a două maimuţe, Adam şi Eva.

Psihotrop - Solip

[smartseo4you]

PLASAMENTE ALTERNATIVE O nouă casă de licitaţii de artă

New Post has been published on https://reporterliber.ro/plasamente-alternative-o-noua-casa-de-licitatii-de-arta/

PLASAMENTE ALTERNATIVE O nouă casă de licitaţii de artă

Sotheby’s a anunţat că, în iunie, ne vedem în sălile de licitaţie. De la Londra, desigur. Nu riscaţi o carantină, la întoarcerea în ţară, licitaţi online. De fapt, cam tot comerţul de artă s-a mutat în mediul virtual. Pe ecran s-au văzut licitaţiile, acolo s-au făcut cumpărăturile din galerii, din saloane internaţionale sau din licitaţii.

Vikart, o nouă casă de licitaţii de artă în peisajul bucureştean, a avut prima licitaţie la 14 decembrie trecut, cu două săptămâni înainte să se dea alarma de COVID, o alarmă pe care am înţeles-o târziu şi greu. Atunci ne întrebam când vine următoarea şedinţă pentru că, plasarea la sfârşitul anului, înainte de vacanţa de Crăciun, Revelion şi iarnă, era riscantă fără anunţarea continuităţii, putând să se creadă, cel puţin, că a fost o licitaţie ocazională, fără „va urma”. Or, lansarea ce a precedat vânzarea anunţa o casă de licitaţii periodice şi ritmice. Şi niciodată nu s-a vorbit de altceva. Doar că a venit pandemia şi totul s-a închis. Decizia Vikart de a organiza o licitaţie online a venit normal, în acest context. Şi a avut loc chiar în dimineaţa zilei de 9 mai.

Oferta a fost una generoasă, exact 150 de loturi, unele de excepţie, la preţuri accesibile. Riscul întreprinderii venea din amestecul de creaţie contemporană, cu artişti „în viaţă”, cu oferta clasică, cu creatori „regretaţi”. Nu o dată am spus că paradoxul explicabil al pieţei româneşti face ca arta extrem de contemporană să fie mai scumpă decât oferta clasico-modernă, aruncând în aer ideea că tot ce e vechi e scump, cel puţin pe piaţa de profil.

Cel mai mare preţ, reuşit în a doua licitaţie Vikart, a fost de 8.750 de euro. A fost licitat pentru „Eva dans le jardin” – nu se spune Eve, în franceza jardinului? – de un artist mai puţin cunoscut, Florin Petrachi, dar acreditat cu o notorietate remarcabilă. Temă pentru acasă: dacă într-un interviu din 2012, declara că cel mai scump tablou al său vândut a costat 1.500 de euro, ce ar trebui să declare artistul acum, după ce a atins un nivel de aproape şase ori mai mare? Ar urma, ca nivel de preţ, un 7 mii de euro, primiţi, însă, nu de o pictură, ci de o sculptură, una dintre cele 15 oferite în licitaţie, adică fix 10% din totalul ofertei. Este „Maternitate”, sculptură de un tânăr şi foarte talentat artist, Virgil Scripcariu, în care pruncul este un precoce Sfânt Gheorghe, care îl gâdilă deja pe balaur cu un fel de suliţă, chit că se află într-un echilibru nesigur pe burta mamei.

Pictura ne aduce pe locul al treilea, cu un preţ de 6,5 mii de euro, obţinut de imaginea de copertă a licitaţiei, „Adoraţie” de Felix Aftene, lucrare recentă, aproape udă. Născut în prima zi a anului 1972, în oraşul cu o euforică notorietate, Vaslui, artistul s-a impus prin originalitatea propriei viziuni artistice. În aceeaşi licitaţie s-a mai dat, cu 900 de euro, şi un desen în tuşuri colorate de Felix Aftene.

Preţul tinerilor contemporani îl depăşeşte şi pe Baba, Corneliu Baba, din care am avut în licitaţie o lucrare inedită, incredibilă, un autoportret din 1934, vândut cu 6.250 de euro. Şi de Baba am mai avut o ofertă, un „Arlechin” din 1975, adjudecat cu 4.850 de euro. Cu 3.400 de euro s-a dat o altă sculptură, un „Dans” din bronz şi bazalt, de Lucian Smău.

Trei mii de euro s-au licitat pentru un peisaj din Piatra Neamţ de Aurel Băeşu, artist iubit în oraşul din pictură, mai ales de un grup de colecţionari pasionaţi care sigur au observat că se împlinesc, în această lună, 124 de ani de la naşterea pictorului, şi la anul, 125. Două sculpturi de Ion Iancuţ s-au dat, fiecare, cu câte 2.000 de euro. Este vorba de o scenă intensă, un inorog călărit într-o coborâre dureroasă, şi portretul, poate cel mai bun, al sculptorului Marcel Guguianu. Cu acelaşi preţ, două mii de euro, a fost adjudecată o pictură de Sorin Ilfoveanu, dar şi un pastel de Iser, reprezentând un arlechin. O acuarelă semnată Iser, reprezentând două turcoaice, a fost adjudecată cu o mie de euro.

La 1.800 de euro, fiecare, avem o pictură de Piliuţă şi o alta de Bunescu. Portretul lipsit de vedere al lui Brâncuşi, realizat de Manuell Mănăstireanu, studentul pictorului Dan Hatmanu, a primit 1.500 de euro. Cu semnătura profesorului Hatmanu au fost vândute mai multe lucrări, o interesantă viziune cu dandy şi Tour Eiffel, cu 1.500 de euro, foarte cunoscutul său joc de-a v-aţi ascunselea, acum cu 1.200 de euro, şi un desen în linie de pix, subţire, reprezentând Golia ieşeană, adjudecat cu 350 de euro. Dacă s-ar fi vândut, cu estimarea sa de cel puţin două mii, o compoziţie de spirit şi esenţă pariziană ar fi devenit cea mai scumpă pictură a regretatului pictor ieşean.

O pânză de Gheorghe Dican, artist contemporan de o puternică exprimare plastică, cu o cromatică intensă, a fost vândută cu 1.700 de euro. Mergând spre cote mai mici, ajungem la un Valeriu Gonceariuc de 1.300 de euro şi la alte două picturi de 1.200 de euro, fiecare, alături de cea foarte cunoscută a lui Dan Hatmanu, mai sus amintită: un peisaj portuar, de R. Iosif, şi „Arhitecturi veneţiene”, de Angela Tomaselli. Un alt contemporan al zilelor noastre, Mihai Sârbulescu, semnează o „Curte la Brebu”, dată cu 1.100 de euro, dar şi un Balcic, pentru care s-au obţinut 900.

Este evidentă selecţia realizată de colecţionari şi oameni avizaţi, dar ea a acoperit doar ceva sub jumătate din oferta Vikart, 69 de loturi vândute, din 150 oferite. La această licitaţie s-a văzut că există expertiză şi chiar ofertă, în acelaşi timp cu o mână de pasionaţi colecţionari, dar conjunctura economică nu va întârzia să creeze probleme mai mari decât cele existente.

O Sighişoară de Micaela Eleutheriade a fost luată de vreun avizat, cu o mie de euro, iar o „Femeie şezând”, de Gheorghe N. G. Vânătoru, cu 800. O alegorie ecvestră, în teracotă, de Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi, a fost dată cu o mie de euro, iar un tors sublim de doamna sculpturii româneşti contemporane, Elena Surdu Stănescu, a fost adjudecat cu 950 de euro. S-au vândut o pânză dar şi o gravură de Mircia Dumitrescu, „Damen Vals”, cu o mie de euro, şi „Adam şi Eva”, cu 750 de euro. O superbă lucrare de Spiru Vergulescu, o coastă exotică de Sozopol, s-a dat cu 800 de euro, iar o alta, în guaşă şi acuarelă, de inegalabilul Ion Stendl, cu şapte sute.

Venim în prezentul zbuciumat, cu o lucrare inedită de Christian Paraschiv, o mănăstire cuminte, cu 900 de euro, cu un labirint suprarealist, de Petre Velicu, dat cu 800 de euro, şi o lucrare de Laurenţiu Dimişcă, cunoscutul român din topul mondial al Outsider Art, adjudecată cu 700 de euro.

[grupul-iubim-brasovul]

LIVE -INTERVIU de Colecție-Sâmbātā, ne întālnim cu indrāgitul Actor Claudiu Bleonț-Teatrul Național București,in emisiunea Gândul Zilei alāturi de Eugen Târnovan!

Roluri la TNB:

Douglas - “Papagalul mut - Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, text şi regie Nae Caranfil, 2018

Harry - "Orchestra Titanic" de Hristo Boicev, regia Felix Alexa, 2018

Puck - "Visul unei nopți de vară" de William Shakespeare, regia Petrică Ionescu, 2015

Militar, Bărbatul, Al treilea bărbat -"Terorism" de Frații Presniakov, regia Felix Alexa, 2015

Josef Erbarmen - "Hoți" de Dea Loher, regia Radu Afrim, 2014

Piotr Bobcinski, moșier - "Revizorul" de Nikolai Vasilievich Gogol, regia Felix Alexa, 2013

Iuri Petrovski - „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", regia Florin Fătulescu, 2007

Maestrul de Arte Marţiale - „Burghezul gentilom" după J.B.P. Molière, regia Petrică Ionescu, 2006

Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Dan Piţa, 2004

Andronic - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003

Caţavencu - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Grigore Gonţa, 2003

Pafnutie - „Crimă pentru pământ" după romanul omonim al lui Dinu Săraru, regia Grigore Gonţa, 2003

Maestatea Sa - „Legenda ultimului împărat" de Valentin Nicolau, regia Alice Barb, 2002

Macbett - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice (Bleonţ) Rancea, 2000

Adso von Melk - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1999

Ion Nebunu` - „Năpasta" de I.L. Caragiale, regia Dana Dima, 1998

Philoctet - „Philoctet" de Sofocle, regia Andreea Vulpe, 1998

Mercuţio - „Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, regia Beatrice (Bleonţ) Rancea, 1994 - 1995

Pistetairos - „Păsările" de Aristofan, regia Nicky Wolcz, 1991

Feste, Nebunul - „Noaptea regilor" de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1991

Trofimov - „Livada de vişini" de A. P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1991

Reverend Hale - „Vrăjitoarele din Salem" de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991

Oreste - „Trilogia Antică" după Seneca, Sofocle şi Euripide, regia Andrei Şerban, 1990

Ralph Clark - „Cine are nevoie de teatru? " de Timberlake Wartenbaker, regia Andrei Şerban, 1990

Scipio - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu

Pamfilus / Byrria - „Fata din Andros" de Terenţiu, regia Grigore Gonţa

Tasso - „Torquato Tasso" de Johann Wolfgang von Goethe, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1988

Billy Bibbit - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" după Dale Wasserman, regia Horea Popescu, 1983

Sir Andrew - „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1983-1984 - Debut

Activităţi în afara TNB:

Roluri în teatru:

Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova, 2012-2013

Tipătescu - "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Mircea CornişteanuUmbra din Iad - "Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth" după William Shakespeare şi Adam Mickiewicz, regia Janusz L. WisniewskiMircea Stephan - "Chinezii" de Michael Freyn, regia Mircea Cornişteanu

Teatrul Teodor Costescu, Drobeta Turnu Severin

Salieri - „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Toma Enache, 2010Richard - "Richard al III-lea", regia Toma Enache

Centrul Cultural "Eugen Ionesco" Slatina, 2011-2012

Novecento - "Alessandro Barrico", regia Andra NegulescuDuhul - "Măgura" de George Smarandache, regia Andra NegulescuAmedee - «Amedeu sau sapi de el cu greu» după Eugen Ionesco, regia Andra Negulescu

Asociaţia Culturală de Teatru, Muzică şi Film "Dracula"

Fidipide - "Secta femeilor" după Aristofan, regia Toma Enache, 2010

Proiecte independente

Lelio Bisognosi - „Mincinosul" de Carlo Goldoni, regia Toma Enache, 2009-2010Gherman - „Aventurile unui bărbat extrem de serios" de Theodor Mazilu, regia Vlad Stănescu, 2009-2010

Teatrul de Comedie, Bucureşti: 2007 - 2009

„Vinerea Verde" de Dumitru Radu Popescu, regia Ion Eremia„Dumnezeul zilei de mâine" de Mimi Brănescu, regia Marcel Ţop

Asociaţia La Steaua, proiect independent: 2007 - 2008

Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Toma Enache

Teatrul Fani Tardini din Galaţi: 2007 - 2008

„Himnus" de Gyorgy Schwajda, în regia lui Radu Dinulescu„Caii de la fereastră" de Matei Vişniec, regia Radu Dinulescu

Teatrul Arca: 2004 - 2005

„Top Dogs. Şomeri de lux" de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu

ARCUB

„Uşa" de Matei Vişniec, regia Alice Barb, 2006

Teatrul Constantin Nottara

„Nu se ştie cum" de Luigi Pirandello, regia Bocsardi Laszlo, 2005

Teatrul de vară Zsambeck, Budapesta

Începând din 1995, a fost guest star în 5 spectacole montate în Ungaria de Beatrice Bleonţ în proiectele unice realizate pentru Festivalul de Teatru Ungar:

Woland - „Maestrul şi Margareta" după Mihail BulgakovOreste - „Electra" de SofocleAncus Marcius - „Răpirea sabinelor" de Leonid AndreevOberon - „Visul unei nopţi de vară" de William ShakespeareGrecul - „Nunta" de A.P. CehovQuasimodo - „Cocoşatul de la Notre Dame" de Victor HugoDoctorul - „Soldatul Pulcinella" după Georg Buchner, scenariul şi regia Simon Balasz, coproducţie italiano-ungaro-română, cu spectacole în Ungaria şi Italia, 2003 - 2004

Teatrul Naţional Târgu Mureş: 1997 - 1998

Macbeth - „Macbeth" de William Shakespeare, regia Ştefan Iordănescu

Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ

Langlume - „Crima din strada Lourcine" de Eugene Labiche, regia Vlad Mugur

Teatrul Odeon: 1996 - 1998

Dr. Hinkfuss - „Asta seară se improvizează" de Luigi Pirandello, regia Alexa VisarionMackie Knife - „Opera de trei parale" de Bertolt Brecht, regia Beatrice Bleonţ

Teatrul Naţional Timişoara : 1996

Poetul - „Cerşetorul" de Reinhard Johannes Sorge, regia Beatrice (Bleonţ) Rancea

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra: 1991

Moritz Stiefel - „Deşteptarea primăverii" de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei

Teatrul de Comedie: 1981-1982:

Kolea - „Turnul de fildeş" de Victor Rozov, regia Cătălina BuzoianuFugakawa - „Fantome la Kitahama" de Kobo Abe, regia Ion Cojar

Teatrul din Petroşani: 1983 - 1990 (Debut)

El - „Un bărbat şi mai multe femei" de Leonid Zorin, regia Claudiu BleonţEl - „Anonimul veneţian" de Giuseppe Berto, regia Cătălin NaumEl - „Într-un parc, pe o bancă" de Alexandr Ghelman, regia Cătălin Naum

Roluri în film:

"Brâncuşi", regia Adrian Popovici, 2013Marcelino - „Ursul", regia Dan Chişu, 2011Doctorul - "Eva", regia Adrian Popovici, 2009Mihai - "Liceenii...în 53 de ore şi ceva" , regia Adrian Popovici, 2011Col. Niculescu-Coca - "Călătoriile lui Grüber", regia Radu Gabrea, 2008Fabian - "Femeia visurilor", regia Dan Piţa, 2005Sergiu Naum - "Păcatele Evei", producţie Media Pro Pictures, serial tv,2005„Cortul", regia Bogdan Cristian Drăgan, 1997"Şarpele", regia Viorel Sergovici, film tv, 1996Cpt. Petre Dumitriu - „O vară de neuitat", regia Lucian Pintilie, 1994„Polul Sud", regia Radu Nicoară, 1991„Autor Anonim", regia Dan Piţa, 1989„Rochia albă de dantelă", regia Dan Piţa, 1989„Flăcări pe comori", regia Nicolae Mărgineanu, 1988„Dreptate în lanţuri", regia Dan Piţa, 1986„Pas în doi", regia Dan Piţa, 1986„Să mori rănit din dragoste de viaţă", regia Mircea Veroiu, 1984Băiatul - „Concurs", regia Dan Piţa, 1984

Roluri secundare în filme internaţionale:

Sorin - „Born to Raise Hell", cu Steven Segal, regia Lauro Chartrand, 2010Armon - "Anaconda 4: Trail of Blood", regia Don E. FauntLeRoy, film de televiziune, 2009Grigory Orloff - „Catherine the Great", regia Paul Burgess şi John-Paul Davidson, 2005Bogdan - „Dracula III", regia Patrick Lussier, 2005Aldo Serra - "Returns of the Living Dead: Rave to the Grave", regia Ellory Elkayem, 2005The Provider - „Dracula Ressurection", regia Patrick LoussierVlad II - „Vlad", regia Michael D. Sellers, 2003Ossac - „Boudica", regia Bill Anderson, BBC, 2003Andrei - „Ion", regia Thomas BohnHannibal - „Final Countdown", coproducţie Parafilm International şi ZDF Film (Germania), 2003Sultan Mahomed, Baiazid - „The Impaler" (Prinţul nopţii), regia Joe Sapel, 2000"Karoly", regia Arpad Sopsici, 1998

Televiziune:

Jacques - „Cum vă place" de William Shakespeare, regia Olimpia ArghirNae Girimea - „D`ale carnavalului", de I.L. Caragiale, regia Dominic DembinskiAndronic - „Şarpele" de Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici

Festivaluri

„Himnus" de Gyorgy Schwajda, regia Radu Dinulescu - Avignon, 2007

„Caii la fereastră" de Matei Vişniec, regia Radu Dinulescu - Avignon, 2005 - 2006

Formaţie:

Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti, clasa profesor Grigore Gonţa, promoţia 1983. Roluri de absolvire: Ghiţă Coşcodan - „Agachi Flutur" de Vasile Alecsandri, regia Grigore Gonţa; Melchior Gabor - „Deşteptarea primăverii" de Frank Wedekind, regia Gina Guzina

Nominalizări şi premii:

Premiul presei „Coup de Coeur de la presse" la Festivalul de la Avignon 2007, secţiunea Off, pentru spectacolul "Himnus" de Gyorgy Schwajda, în regia lui Radu Dinulescu, Teatrul Fani Tardini din GalaţiPremiul pentru cel mai bun actor, Festivalul de Comedie, Galaţi, pentru „Caii la fereastră" de Matei Vişniec, regia Radu Dinulescu, 2006Nominalizare UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolul Mercutio din „Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, regia Beatrice Bleonţ, 1994 - 1995Nominalizare UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolul Ion Nebunul din „Năpasta" de I.L. Caragiale, regia Radu Dinulescu, 1992 - 1993Premiu pentru cel mai bun actor pentru rolul Tasso în „Torquato Tasso" de Johann Wolfgang van Goethe, regia Anca Ovanez Doroşenco, TNBPremiul pentru cel mai bun actor în filmul „Pas în doi", regia Dan Piţa, Costineşti 1985Premiul pentru cel mai bun actor în filmul „Concurs", regia Dan Piţa, Costineşti, 1983Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul El din piesa „Un bărbat şi mai multe femei", Teatrul Petroşani, regia proprie

Distincții :

Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”

Diplomă de onoare acordată de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile sale din filmele Să mori rănit din dragoste de viață și Dreptate în lanțuri (1984).

#TeleviziuneaGrupIubimBrasovul

#GândulZilei

#ClaudiuBleonț

#TNB

#IUBIM_BRAŞOVUL