#(mi-a spus unde să vin) | Explore Tumblr posts and blogs

defythestars · 5 years ago

Text

“Isobel, trezeste-te!” Asa era de fiecare data. Se intorcea in fiecare noapte si o bantuia cu povesti incalcite, cu ghicitori pe care trebuia sa le rezolve. Nu si azi, m-am saturat! gandi tanara, tinand ochii inchisi. Luase somnifere, fusese la terapeuti, insa batrana nu disparea orice ar fi facut, iar ea avea nevoie de odihna pentru a-si tine mintea limpede. Era om de stiinta, adora sa lucreze in laboratorul universitatii, stiind ca intr-o zi va ajunge departe dupa ce i se va oferi slujba mult visata. Chiar si cu ochii inchisi, ii simtea prezenta in incapere. Scotand un oftat care anunta ca s-a trezit, Izzy a deschis ochii in bezna, a dat cuverturile la o parte si s-a ridicat in capul oaselor, parul negru revarsandu-se pe umerii dezgoliti. Greierii cantau de cealalta parte a ferestrei si lumina albastruie a lunii a strabatut frunzisul, cazand pe covorul pufos. Si iat-o pe batrana in vesminte albe, asezata in balansoarul din colt, ca de fiecare data. Noaptea ii ascundea trasaturile batrane, iar parul des, incaruntit ii cadea pe umeri, asa cum i se intampla si ei. Cumva ii oglindea miscarile si reactiile, iar trasaturile celor doua erau asemanatoare. Ar fi jurat ca se priveste in oglinda. Ma rog, o varianta mult mai in varsta a sa. Dar desigur, mintea ei obosita nascocea tot felul de scenarii si stia ca si de aceasta data viseaza. Terapeutii au sfatuit-o sa isi elibereze mintea inainte de culcare, sa ia somnifere usoare si sa alunge orice idee care prindea radacini. Dar cum sa faca asta cand a doua zi urma sa aiba o sedinta importanta cu sefa sa? Clatina din cap si-si trecu degetele pe la ochi, dorindu-si sa se trezeasca mai repede si-si arunca o privire la telefonul de pe noptiera. Era ora 3 dimineata! Mai am doua ore de somn! Pleaca! gandi ea, incercand sa alunge acel vis. “Ce doresti?” sopti Izzy. “Dragut din partea ta c-ai trecut pe la mine, dar maine este o zi importanta. Lasa-ma sa dorm!” Vorbitul ii provoca o durere in gat, de parca acesta nu s-ar fi trezit odata cu ea. Ochii, care inca se obisnuiau cu intunericul, desluseau treptat amanuntele fetei ridate, liniile care ii incadrau gura, ridurile din colturile ochilor ei intunecati, insa isi amintea mult prea bine cum arata. Nu era prima data cand o vizita in somn. S-a frecat din nou la ochi, iar batrana nu s-a clintit. “Trebuie sa va pregatiti! Nu mai e timp! Doar Puterea celor Trei va va elibera!” sopti femeia, iar Izzy isi tranti capul pe perna. Spunea acelasi lucru de trei seri incoace.

“Innebunesc, asta e clar!” si-a zis ea si a inchis ochii. “Povestile se nasc din constiinta noastra, copila. Izvorasc din ceea ce stim deja. Vin din lucrurile pe care le invatam de la strabunii nostri. Daca vrei sa iei cea mai buna decizie, trebuie sa asculti toate povestile si sa le simti pana in maduva oaselor. Nici o poveste nu este mai adevarata decat adevarul insusi! Aceasta este povestea voastra!” Apoi a disparut. Tanara a mai zabovit o jumatate de ora in pat, apoi a coborat cu picioarele pe podeaua rece, stiind ca nu o sa mai poata adormi din nou. Se trezise! Visul disparuse si odata cu el si ultimele ei ore de somn. Si-a strecurat picioarele in papucii pufosi si si-a imbracat hanoracul care statea aruncat pe un fotoliu, apoi si-a prins parul intr-o coada la baza gatului si a iesit din camera. In casa era liniste, dar cum nu mai putea sa adoarma a mers incet pe hol si a coborat in bucatarie, unde a inceput sa gateasca turta dulce pentru familia ei. Ar fi facut orice ca sa isi tina mintea ocupata! Tot in bucatarie era si doua ore mai tarziu, cand a realizat ca nu mai avea timp destul ca sa se pregateasca pentru sedinta de la ora opt! “La naiba!” injura ea si se uita la ceas, alergand sa opreasca aragajul. David i-a promis lui Ivy ca o va lua de dimineata cu masina si vor merge impreuna la universitate, asa ca la ora stabilita, barbatul a fost in fata casei. Suna la usa, iar Izzy i-a deschis usa, invitandu-l inauntru. “Iris! Ivy! Trezirea! David a venit!” i-a zambit si l-a imbratisat in graba. “Buna, David! Pa, David! Ma grabesc! Sunt in intarziere! Fa-te comod! Ivy coboara imediat!” Sper, gandi ea si alerga pe scari, la etaj. David i-a facut cu mana si s-a asezat pe un scaun din bucatarie, servindu-se din omuletii de turta dulce pe care i-a pregatit sora mai mare a lui Ivy. Erau intr-adevar deliciosi! Intre timp, Isobel a dat iama in baie, inaintea surorilor sale si s-a spalat in graba, apoi la fel de repede s-a si imbracat. Ar fi concurat cu cel mai rapid om, Flash, daca ar fi existat cu adevarat si nu ar fi fost doar un simplu personaj din benzile desenate ori din serialele de succes. Imbraca o fusta neagra, dreapta si o bluza rosie, peste care a pus sacoul. A pierdut cateva minute scotocind prin cutiile cu pantofi dupa perechea perfecta. Odata ce a fost gata, tanara a iesit din camera si a dat peste Ivy, care astepta la usa baii. “Iar s-a inchis Iris? Ce face acolo? Vraji?” glumi ea si o imbratisa. “Bafta azi! Ah, si iubitul tau e jos! Grabeste-te!” Si dusa a fost!

Nici nu si-a salutat mama, insa stia ca o va suna ceva mai tarziu pentru a-i povesti cum a decurs sedinta, In fond, mamele sunt intotdeauna acolo cand ai nevoie de ele, nu? David era la a treia prajitura cand Ivy a coborat si zambetul ii crestea pe masura ce fata se apropia de el. S-a ridicat in picioare si a venit spre ea, depunandu-i un sarut pe buze. “Mi-a fost dor de tine,” i-a spus tanarul bucuros sa o vada in acea dimineata. Connor simtea Puterea, stia ca era in apropiere insa nu intelegea cui ii apartinea. Nu inca! Vizita fiecare loc de pe planeta in care traisera odata vrajitoarele, dar acum multe se ascundeau si pretindeau ca sunt oameni! Pufni! Nu mai erau ce au fost odata, asa cum multe dintre creaturile noptii isi pierdeau din energie. Insa el era acolo si va trezi Sursa, aducand din nou Intunericul pe pamant! Se afla la cativa metri de casa familiei Vera, cu braţele încrucişate pe piept, rezemat de cel mai mare stejar din zona. Arăta ca şi cum era acolo de multe ore. Connor zambi, plin de aroganta, stiind ca in curand puterile tuturor creaturilor noptii se vor intoarce la posesorii de drept si nimeni nu se va mai ascunde, iar oamenii se vor teme din nou de ei. Vrajitoarele erau putine, Puterea celor Trei nu mai exista de mult amar de vreme, Batranii s-au ascuns sub pietrele lor de mormant. Nu mai avea cine sa le tina piept lui si demonilor din subordinea sa. Barbatul răsuflă adânc şi se indepărtă de copac, uitându-se în jur. Era imbracat in negru din cap pana in picioare, iar mişcările ii erau graţioase, fiecare gest controlat şi precis. Secolele au cizelat eleganţa naturală a lui Connor. Cu o seara inainte a fost nevoit sa elimine un demon care i-a incalcat ordinele: “Eu sunt mai puternic decât tine, la fel cum tu eşti mai puternic decât aceste jalnice făpturi omeneşti. Sunt şi mai rapid decât tine, şi am şi alte Puteri de care tu nici măcar n-ai auzit. Vechile Puteri! Şi nu mă tem să le folosesc. Dacă vei lupta impotriva mea, le voi folosi împotriva ta,” l-a avertizat inainte sa ii curme viata. Acum ochii negri survolau imprejurimile, in cautarea sursei energiei pe care a simtit-o mai devreme. A observat o tanara care se grabea sa ajunga in alta parte si avu impulsul de a porni pe urmele sale, insa s-a oprit, aruncand o privire spre casa din care a iesit. “Hmmmm,” rosti el cu voce tare si-si trecu degetele prin parul negru.

219 notes · View notes

regretelemele · 4 years ago

Text

O sa scriu aici, sunt sigur ca aici pot sa vorbesc doar eu iar tu o sa citești și nu vei spune nimic. Ca sa înțelegi în sfârșit cum ma simt mai exact.

Te tot întreb dacă ești bine, sa vad dacă ești fericita cu alegerile pe care le faci. Dacă ti-e bine sa "vezi cum era înainte cand erai singura".

Indepartandu-te de mine, nu te va ajuta și bănuiesc ca știi și tu asta. Mor cand ma gandesc ca iesi iar pe mine nu ma întrebi dacă as vrea sa vin, inteleg. Vrei sa iesi cu prietenele tale, am inteles asta, am inteles de mult asta de cand ieseai doar cu ele. Cand am vorbit atunci ca as vrea sa petreci timp si cu mine iar tu mi-ai spus ca ai face asta dar sunt ocupat cu munca mea, abia așteptam să se termine acea munca, sa pot sta si eu cu tine. Uite-ne acum, mi-am terminat munca. O singura data n-ai petrecut timp cu mine, mai mult te-ai îndepărtat de mine și continui sa faci asta.

Esti geloasa ca le comentez altora, te-ai gândit ca si pe mine m-a deranjat atunci? Ce voiai sa spun? Nu ii comenta? Ca mai tarziu sa ne certam? Si sa stai iarăși suparata pe mine ca nu-ti dau voie sa faci anumite chestii? Oricum ai da-o tot eu picam de prost atunci. Asa ca nu te aștepta sa ma simt prost pentru ce am facut, ca n-o voi face, am făcut asta dupa ce te-am lăsat sa alegi daca sa ii comentezi sau nu, ca nu aveai nevoie de aprobarea mea. Cum am spus, pe mine nu m-a văzut lumea o data ca umblu cu acele tipe, dar pe voi va vedea și era mai aiurea pentru mine, dar nu poti sa o gândești asa, te superi ca le-am comentat cand eu n-am nici o treaba cu acele fete.

Cand inainte vorbeam chit ca eram ocupat și acum abia schimbam doua-trei vorbe adunate intr o zi intreaga. Crezi ca ma mulțumește chestia asta? Ca imi face placere sa nu stiu nimic de tine și ce se mai întâmplă în viata ta?

Sau sa te fut la melodie, sa ma rog de tine sa iesi sau măcar sa ma chemi si pe mine atunci când ieși? Am început sa ies ca sa îmi ocup timpul, sa nu te mai stresez asa cum mi-ai cerut. Cu toate ca mi-e greu sa fac asta și mi-e dor de tine foarte mult. Nu îmi place ca a devenit o relatie la distanta, sa simt ca ies cu tine din joi în Paști sau sa te vad când am noroc.

Chestia ca iesi cu Raluca si se simte în plus, spune-mi, ea se simte în plus, dar eu cum ma simt? Cand stiu ca persoana pe care o iubesc se distanțează de mine? Pe mine nu ma doare? Ca trebuie sa ma comport ca un prieten cand e si ea pe acolo doar sa nu se mai simta în plus? Cand era iarna si ieseai doar cu grupul meu pe atunci, ea avea iubit și nu prea iesea, atunci de ce nu se simțea in plus? Aia era problema? Ca se simțea în plus?

Gandeste-te putin cum ma simt si eu cand ies pe afara si ma întreabă oamenii de tine iar eu spun ca iesi cu altcineva. Sa primesc întrebarea "pai si cu tine de ce nu iese?" Sa ma simt bun de nimic, sa nu stiu ce sa le raspuns sa.. plm, "nu vrea sa iasa cu mine". Asta ar trebuii sa le spun, nu? Ca iubita mea prefera sa petreacă mereu timpul cu alte persoane decât cu mine.

Alta chestia, asta cu urmaritul, crezi ca stau non stop sa vad unde esti, cu cine, dacă te culci cand imi spui si toate chestiile de genul? Sa rămână dupa fiecare discuție de genul cu gandul ca sunt nebun si poate ai dreptate? Crezi ca nu le am și eu pe ale mele, probleme, chestii de rezolvat, de făcut? Ca stau cu ochii numai după tine sa vad daca i asa cum spui..

Chestia cu ascultatul, am ascultat de tine cât timp mi-ai aratat ca iti pasa de mine, ca te implici cu adevărat. Sa nu îmi spui ca n-am facut-o. Acum cand te-ai distantat de mine, n-am avut de ce sa te ascult în continuare. Stiu ca încă ti la mine dar nu mai e ca înainte asa ca am decis sa schimb si eu asta.

Da, poate eu sunt vinovat de tot ce se intampla, ma gândesc și la asta, dar dacă încercai sa-mi ramai aproape si sa ma asculți, măcar sa ma asculți, nu neaparat sa ma crezi. Ca mai tarziu sa ai la ce sa te gândești și poate sa vezi ca n-a fost chiar cum ai crezut tu era altceva, nu sa pleci cum s-a produs o neînțelegere si sa crezi ca te-am mintit.

Dacă ai înțeles ce am vrut sa-ti spun aici si sa nu le vezi de rau, m-as bucura, mulțumesc ca ai citit tot. Sper sa vezi cât de naspa ma simt și eu.

Ai grija de tine. Cand o sa vrei sa-mi vorbesti si sa petreci macar putin timp cu mine, suna-ma si spune-mi ca-ti lipsesc. O sa vin oricand si oriunde ca de fiecare data.

"Daca nu poti sa-mi oferi ceea ce am nevoie nu o sa rămân o eternitate alergând dupa promisiuni și vorbe ce nu își au rostul"

P.S: cand esti pregătită, o sa te ascult și eu la rândul meu.

13 notes · View notes

modalitate · 6 years ago

Text

Sistemul de invatamant

Cred cu tărie că pentru a schimba ceva în România trebuie început de jos, de la bază, mai exact de la tineret. Știm că sistemul de învățământ este la pământ și foarte învechit. Cu toții ne plângem de asta, însă puțini spre deloc vin cu idei despre cum ar trebui schimbat sistemul.

Marea schimbare nu va cădea din cer și nu va veni doar de la o singură persoană. Toată lumea ar trebui sa se implice într-o oarecare măsură. Deoarece puterile mele sunt limitate, am început un proiect intitulat „Pentru generații” și mi-am creat o idee despre cum ar trebui să arate un sistem de învățământ decent în țara noastră.

Creativitate!

Știm cu toții cât de anost este ca un profesor să vină în clasă, să predea lecția, să scrii cinci pagini, iar următoarea oră să îți testeze capacitatea de a memora. În viziunea mea, profesorul vine la oră, spune câteva cuvinte din câmpul lexical al lecției însoțite de o idee vagă despre ce se va vorbi, lăsând elevii să dezvolte propoziții și idei despre temă, urmând ca din idee în idee să se apropie din ce în ce mai mult de subiect. Acest exercițiu să zicem că durează jumătate de oră. În cealaltă jumătate de oră rămasă, profesorul va prezenta elevilor subiectul propriu-zis pe un videoproiector, cu cât mai multe imagini și videoclipuri. Lecția de cinci pagini va fi trimisă elevilor pe mail/site-ul școlii cu ideile principale și cuvintele cheie boldate sau colorate. Pentru cei ce nu au calculator se va tipări lecția. Avantaje: sporirea creativității, învățatul din clasă, asocierea cuvintelor din câmpul lexical cu anumite părți ale lecției, dezvoltarea comunicării verbale, economisirea hârtiei.

Manuale

Manualele în format fizic vor dispărea! Se va crea un site, ca de exemplu manuale.ro, de unde elevii și profesorii vor putea descărca manualele în format PDF. Banii economisiți din tipărirea și actualizarea cărților vor fi redistribuiți în achiziția de laptop-uri/tablete pentru copiii ce nu au posibilitate financiară. Vizualizarea manualelor se va face în sala de clasă, de pe videoproiector, astfel că elevii nu vor trebui să depindă de telefoane. Avantaje: manualele pot fi actualizate periodic într-un timp scurt, greutatea ghiozdanelor va scădea, economisirea spațiului acasă/în școală, economisirea hârtiei, manualele nu se pot pierde.

Discipline noi

Îmi pare rău să o spun, dar școala nu ne pregătește pentru viață, și asta din cauza multor materii lipsă. În schimb, există materii care ar putea fi înlocuite, iar unele din cele ce rămân, sintetizate. Iată o listă cu disciplinele la care m-am gândit că ar putea fi introduse:

Educație economică/financiară - banii sunt instrumentele cu care facem contact aproape toată viața și este bine să știm cum să îi gestionăm. Pe de altă parte, trebuie să fim informați cu privire la ultimele noutăți în domeniul electronic-bancar pentru a ști cum să fim cât mai eficienți.

Educație rutieră - unde nu se vor învață doar regulile de circulație, ci și cum am putea ajuta la îmbunătățirea traficului și ocrotirea mediului prin renunțarea la mașini și folosirea bicicletelor sau a trotinetelor. Puțină mecanică pe lângă nu ar strica!

Educație medicală - primul ajutor poate face diferența între viața și moarte, dar din păcate doar 20% dintre români știu să îl acorde. Este principalul motiv pentru care educația medicală trebuie introdusă în școli. Sunt o mulțime de lucruri interesante și folositoare de învățat, cum ar fi: cunoașterea propriului corp, demontarea leacurilor băbești, importanța vaccinurilor, riscurile tratamentelor după ureche etc.

Educație sexuală - un subiect pe atât de tabu pentru părinți, pe atât de important pentru copii. Accelerarea activității hormonilor și modificările fizice stârnesc curiozitatea adolescenților. Cea mai bună metodă de prevenire a situațiilor nedorite (sarcini, boli) este informarea.

Educația pe internet - trăim în era internetului și suntem atacați cu informații din toate direcțiile. Televizorul ne manipula. Rămâne la alegerea noastră dacă ne lăsăm manipulați de internet sau învățam cum să îl folosim. Printre avantajele disciplinei se numără: deosebirea dintre o știre și un fake news, riscurile și avantajele rețelelor de socializare, alegerea informațiilor, cum funcționează anumite site-uri și cum le putem folosi pentru a ne dezvolta, tips & tricks etc.

Educație civică și drept - trăim într-o țară în care o bună parte din popor nu știe care sunt atribuțiile președintelui sau cele ale Guvernului și asta din lipsa educației. Elevii ar trebui să învețe la această disciplină ce este dreptul la vot, cum a fost dobândit, cât de important este, atribuțiile și componența instituțiilor publice și principalele legi de care se pot lovi în viață.

Cultură generală - unde se vor învăța noțiuni generale din mai multe domenii.

Științele exacte – dat fiind faptul că la aceste materii se lucrează cu numere exacte, este dificil de schimbat ceva. Propunerea mea este ca în predarea materiilor să se lucreze în paralel exercițiu – exemplu din viață. De exemplu, la învățarea derivatelor se vor folosi exerciții în ale căror context se folosesc derivatele. Unii pot spune că există deja niște discipline unde se găsesc o parte din informațiile de mai sus. Da, e adevărat, însă de multe ori nu conțin destule informații, ori nu sunt predate când trebuie, ori sunt predate în grabă, sau mai rău, sunt clasificate ca fiind neimportante de către profesori și trecute cu vederea.

Testele și examenele

După cum am spus și mai sus, ceea ce lipsește cu adevărat din sistemul de învățământ este creativitatea. În plus, la școală ești pedepsit pentru greșelile pe care le faci, ceea ce este total absurd, ar trebui să înveți din ele. Testele și examenele nu îți măsoară inteligența, ci capacitatea de a memora. Dar cum se poate schimba lucrul acesta? Hai să vedem. Voi lua ca exemplu examenul de bacalaureat:

Limba română - Structura va rămâne tot pe trei subiecte, astfel: Subiectul I va fi compus din întrebări ale căror răspunsuri se vor găsi într-un text, exact ca până acum. Subiectul al doilea va consta tot într-un text, unde vor apărea greșeli de ortografie, punctuație și dezacorduri, care va trebui rescris corect. După acest text, elevii vor primi un exercițiu în care vor trebui să formeze propoziții cu paronime, omonime și ortograme. Ultimul subiect va consta într-o întrebare scurtă despre viziunea elevilor „Ce părere aveți despre...?”, „Cum vedeți viitorul în domeniul...?” „Ce ați face dacă...?” de minimum o pagină, unde se vor puncta înlănțuirea logică a ideilor, ortografia, punctuația și creativitatea. Nu va fi ceva greu! Absolvenții trebuie să demonstreze că știu să înțeleagă un text, pot identifica greșeli în anumite situații, știu când să folosească diferite forme ale cuvintelor.

Matematică - Se va merge pe același principiu pe care l-am expus când am vorbit despre discipline: subiectele vor fi structurate folosind exemple din viață, pentru o înțelegere mai ușoară

Istorie - Un subiect de tip grilă cu întrebări de cultură generală, apoi un alt subiect în care va trebui descris un eveniment important din istorie. În final, un text în care se descrie o bătălie/un eveniment istoric, iar elevii vor trebui să își spună părerea după niște criterii. Disciplina la alegere - Disciplina la alegere ar trebui să fie nu doar disciplina la care elevii vor lua cele mai mari note, ci și disciplina al cărui procent ar conta cel mai mult pentru admiterea la facultate (dacă e cazul și dacă e tot în domeniul materiei). Toți elevii ar trebui să poată alege din aceleași materii, chiar și din cele enumerate mai sus. Cine știe, poate nu le-a plăcut profilul la liceu și vor să se reprofileze.

Dacă nu ești de acord cu ceea ce am scris sau ai alte păreri/sugestii la ce ar putea fi adăugat/schimbat, nu ezita să lași un comentariu/mesaj. Sunt deschis. Schimbarea nu vine doar de la mine. Și părerea ta e importantă!

#sistemuldeinvatamant #romania #scoala #bac #bacalaureat #examen #materii #creativ #manuale

150 notes · View notes

arhitectul · 2 years ago

Text

fără jumătăți...de măsură și de tine.

nu vreau doar o furnicătură în piept

nu vreau să-mi arunci doar o privire de „ți-am spus eu?”

nu vreau doar o ținere de mână

nu vreau doar o îmbrățișare

nu vreau să-mi pese o săptămână

nu vreau.

nu vreau să recunosc că te vreau

nu vreau să-ți scriu în secret

nu vreau să vreau să te ating și să ard

nu vreau să mă întrebi de unde vin

nu vreau să te vreau,

dar te vreau,

toată.

nu vreau să te respir

nu vreau să-mi gătești

nu vreau să desfac sticla de vin

nu vreau să conduc până la tine

nu vreau să nu vreau.

shit

m-am umplut de tine

precum umpli paharul

când îmi torni de băut

și tot ce vreau e să

„ne amestecăm”.

@arhitectul

20 notes · View notes

cercetandbisericaluidumnezeu · 5 years ago

Text

Capitolul 5

Apoi, nu trebuie să dai la o parte cuvintele lui Dumnezeu din cauza fricii tale. Uită-te să vezi dacă Dumnezeu are cerințe noi. Cu siguranță, vei descoperi acest tip de cerință: „De acum înainte, în toate lucrurile trebuie să intri în realitatea practicii; doar să dai din gură, așa cum obișnuiai să faci, nu te va mai ajuta.” Aici se manifestă, de asemenea, înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a păzit întotdeauna proprii martori și când realitatea cuvintelor din trecut a ajuns la final, absolut nimeni nu poate să pătrundă cunoașterea „realității practicii.” Aceasta este suficient pentru a dovedi adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus: „Mă angajez să fac lucrarea Eu Însumi.” Are legătură cu adevăratul înțeles al lucrării în divinitate și, de asemenea, are legătură cu motivul pentru care omenirea, după ce a atins un nou punct de început este, totuși, încă incapabilă să pătrundă adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu. Asta pentru că, în trecut, marea majoritate a oamenilor rămâneau la realitatea din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce astăzi ei nu au habar despre realitatea practicii, ci înțeleg doar aspectele superficiale ale acestor cuvinte fără a înțelege esența lor. Și mai important este că, astăzi, în clădirea împărăției, nimănui nu i se permite să intervină, ci doar să se supună poruncii lui Dumnezeu precum roboții. Ține minte bine acest lucru! De fiecare dată când Dumnezeu reamintește trecutul, El începe să vorbească despre situația actuală de astăzi; aceasta este o formă de a vorbi care creează un contrast puternic între ceea ce vine înainte și ceea ce vine după și, din acest motiv, poate să obțină roade și mai bune, permițând oamenilor să pună prezentul lângă trecut și, în acest fel, să evite să le amestece pe cele două. Aceasta este o fațetă a înțelepciunii lui Dumnezeu și scopul acesteia este de a obține roadele lucrării. După aceasta, Dumnezeu dezvăluie încă o dată urâțenia omenirii, pentru ca omenirea să nu uite niciodată să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și, chiar mai important, pentru ca oamenii să se cunoască pe ei înșiși zilnic și să ia acest lucru drept o lecție pe care trebuie să o învețe în fiecare zi.

Când El termină de rostit aceste cuvinte, Dumnezeu a obținut impactul pe care îl avea ca scop inițial. Și astfel, fără a-I mai păsa dacă omenirea L-a înțeles sau nu, El trece de acest lucru în câteva propoziții, deoarece lucrarea Satanei nu are nimic de-a face cu omenirea – despre acest lucru, omenirea nu are nici cea mai mică idee. Acum, lăsând în urmă lumea duhului, privește mai departe modul în care Dumnezeu Își rostește cerințele pentru omenire: „Odihnindu-Mă în sălașul Meu, Eu observ cu atenție: toți oamenii de pe pământ care se foiesc, «c��lătorind în jurul lumii» și alergând încolo și încoace, toate pentru destinul, viitorul lor. Dar nici măcar unul singur nu are energie de acordat construirii împărăției Mele, nici măcar atâta forță cât folosește în a respira.” După acest schimb de formalități cu omenirea, Dumnezeu încă nu dă atenție oamenilor, ci continuă să vorbească din perspectiva Duhului și, prin aceste cuvintele, dezvăluie circumstanțele generale ale vieții rasei umane în totalitatea ei. Este evident, din „călătorind în jurul lumii” și „alergând încolo și încoace”, că viața umană este lipsită de conținut. Dacă nu ar fi mântuirea atotputernică a lui Dumnezeu, cei născuți în familia extinsă și săracă a liniei imperiale a Chinei ar trăi încă și mai mult întreaga viață în zadar și ar putea foarte bine să cadă în infern și iad de când vin pe această lume. Sub dominarea marelui balaur roșu, ei L-au ofensat pe Dumnezeu, fără a ști, și astfel, în mod natural și, din nou, fără a ști, au căzut sub mustrarea lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu a luat „salvați din necazuri” și „nerecunoscători” și le-a așezat împreună contrastiv, ca ființele umane să se cunoască mult mai clar, creând din aceasta un contrast față de harul Său mântuitor. Nu creează aceasta un rezultat și mai eficace? Desigur, este evident fără a o spune Eu atât de răspicat, că oamenii pot deduce, din conținutul vorbirii lui Dumnezeu, un element de reproș și, din nou, un element de mântuire și de apel și, încă o dată, o ușoară urmă de tristețe. Citind aceste cuvinte, oamenii încep să se simtă, în mod inconștient, îndurerați și nu pot să nu verse lacrimi... Dar Dumnezeu nu va fi reținut din cauza unor sentimente de tristețe, și nici nu Își va abandona, din cauza corupției întregii rase umane, lucrarea de disciplinare a oamenilor Săi și emiterea de cerințe față de ei. Din această cauză, subiectele Sale se referă din start la circumstanțe precum cele de astăzi și, mai ales, El proclamă omenirii măreția decretelor Sale administrative, astfel ca planul Lui să poată merge înainte. De aceea, continuând acest lucru cu toată viteza și bătând fierul cât e cald, Dumnezeu promulgă, în acest moment crucial, o constituție pentru vremuri, o constituție care trebuie citită cu atenție deosebită pentru fiecare clauză, înainte ca omenirea să poată înțelege voia lui Dumnezeu. Nu este nevoie să mai dezvolt subiectul – ei pur și simplu trebuie să citească cu mai mare atenție.

Astăzi, voi – acest grup de oameni de aici – sunteți singurii care pot vedea cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și așa, în cunoașterea lui Dumnezeu, oamenii de astăzi au rămas cu mult în spatele oricărei persoane din vremurile trecute. Aceasta arată suficient de clar măsura eforturilor pe care Satana le-a investit în oameni în aceste mii de ani și măsura în care a corupt omenirea, care este atât de mare încât, deși Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, omenirea nici nu-L înțelege și nici nu Îl cunoaște pe Dumnezeu ci, în schimb, îndrăznește să se ridice și să I se opună în mod public. Și astfel, Dumnezeu îi arată pe oamenii din vremurile străvechi drept comparație pentru oamenii de astăzi, pentru a le da celor din urmă, inconștienți și mărginiți cum sunt, un punct realist de referință. Deoarece ființele umane nu au cunoaștere de Dumnezeu și deoarece le lipsește o credință autentică în El, Dumnezeu a condamnat omenirea să nu aibă calificări și rațiune și astfel El, iar și iar, le-a arătat oamenilor toleranță și le-a oferit mântuire. Se dă o luptă în acest sens în ținutul duhului: este speranța deșartă a Satanei de a corupe omenirea într-un anumit grad, de a face lumea urâtă și rea și, astfel, de a trage omul jos în noroi și de a distruge planul lui Dumnezeu. Dar planul lui Dumnezeu nu este de a transforma toată omenirea în oameni care Îl cunosc, ci mai degrabă de a alege o parte pentru a reprezenta întregul, lăsând restul ca deșeuri, bunuri defecte, de aruncat în grămada de gunoi. Și astfel, deși din punctul de vedere al Satanei, luarea în stăpânire a câtorva indivizi pare o oportunitate excelentă de a distruge planul lui Dumnezeu, ce ar putea ști un nătâng precum el despre intenția lui Dumnezeu? De aceea, Dumnezeu a spus, demult: „Mi-am acoperit fața pentru a evita să privesc această lume.” Știm câte ceva despre aceasta și Dumnezeu nu le cere ființelor umane să fie capabile să facă orice, ci mai degrabă să recunoască ceea ce face El ca miraculos și de nepătruns și să-L slăvească în inimile lor. Dacă, așa cum își imaginează omul, Dumnezeu l-ar fi mustrat fără a lua în seamă circumstanțele, atunci întreaga lumea ar fi pierit demult. Nu ar fi însemnat aceasta să cadă direct în capcana Satanei? Și astfel, Dumnezeu utilizează cuvintele Sale doar pentru a obține roadele pe care El le are în minte; rareori există un început al faptelor. Nu este acesta un exemplu a ceea ce a spus El: „Dacă nu Mi s-ar fi făcut milă de lipsa voastră de calități, rațiune și înțelegere, atunci toți ați fi pierit în mijlocul mustrării Mele, șterși de pe fața pământului. Dar până când se va termina lucrarea Mea pe pământ, voi rămâne îngăduitor față de omenire”?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Cuvântul lui Dumnezeu #Urmând voia lui Dumnezeu #Epoca Împărăției

1 note · View note

dinviataunuitiptrans · 5 years ago

Text

#SISU @ #laymedownacrossthelines 13.09.19/13.12.19

V: [...]+ am nevoie de un short bio de cateva randuri al tau si de 1-2 imagini cu cicatricea. pentru asta sa vorbesc cu Cristina, nu? nu vrei sa alegi tu imaginile care apar in publicatie?

S: Cateva randuri despre mine:

"Fairygodfather of TRANSform. Superputerile mele sunt gătitul molecular megasenzorial experimental unicat... şi spălatul vaselor. Plus iubirea. Bărbat trans activist, Queer Snowflake implicat civic, prieten cu Unicornii şi copiii. Zidarul unei lumi mai blânde.

Te rog nu-mi spune ce mâncare am voie să mănânc, ce muzică am voie să ascult sau pe cine şi cum am voie să iubesc. Sasha Ichim în buletin."

#SISU @ #laymedownacrossthelines 13.09.19/13.12.19

#SISU si-a primit oficial cutiuta lui si hastag, ca sa stiu unde sa pun gandurile atunci cand vin la mine. Intr-o lume ideala acum as fi stat cu caietul in brate si pixul in mana intr-o pozitie incomoda, apoi in mai multe pozitii incomode, iar toata experienta SISU ar fi ajuns indosariata sub una din infinitele culori de coperti de caiet pe care le-as fi comandat de pe wish, cel mai probabil rozul ala frumos de-mi place mie mult; asa are hashtag.

Da nu zic ca nu-mi place cu tehnologia, ci doar zic ca parca pentru mine e prea repede si ma cam oboseste ca io-s mai domol de fel - probabil sunt un pic si de ardelean si d-aia o fi -, bine ca am chestii prin arhiva, I buy myself some more time.

Treaba asta cu scrisu si cu blogu si cu povestitu si ce-o mai iesi p-aicea face parte din lucrurile alea care pe mine ma fac sa fiu si parca ma si organizeaza umpic. Da clar face parte si din procesul meu de vindecare, de ce sa mananc cacat? recunosc.

Am inceput blogul de ziua maica-mii cu gandul sa va zic despre performance-ul de la Timisoara dar am oprit trenu in alta gara asa c-am revenit cu-acelasi gand. Sa nu va mirati daca lucrurile pe-aici par sa fie haosate ca nu sunt, e decat ordinea din mintea mea.

Despre #laymedownacrossthelines as vrea sa pot sa spun lucruri dar pe langa orele petrecute scriind texte pe pereti de pal, restul le-am stat inchis intr-o camera mare, gol, pe semi-intuneric, stand de vorba despre de toate cu oameni dezbracati.

Asa ca eu nu pot sa povestesc decat despre SISU, dar au povestit altii si mai destepti si mai prezenti ca mine despre toata expozitia #laymedownacrossthelines si-o sa va las linkurile gramada aici, so knock yourselves out:

by Mia Harrison (en) (Mia este absolut minunata si o ador, sa se stie)

~~~~~~~

by Ana Daniela Sultana (ro)

~~~~~~~

by Andrea Lieber (en&ro)

Trigger warning: nu e un text neaparat usor de citit, eu l-am citit de cateva ori si tot mai am mult de inteles din ce-a vrut sa zica Andrea acolo.

~~~~~~~

by Codrina Tomov (ro)

~~~~~~~

Despre performance-urile Virginiei si al meu, cel mai tare mi-a placut ce-a zis Sultana in articolul ei, a zis c-au fost spectaculoase. Asa, frumos si simplu ca sa inteleaga tot omu. Acuma nu stiu daca Ana s-a lasat sau nu dezbracata la o vorba cu mine si i s-a parut spectaculoasa interactiunea, sau a fost unul din oamenii de la coada de asteptare, sau poate nici n-a avut intentia sa se dezbrace, dar eu m-am bucurat c-a zis asta pentru ca eu chiar m-am simtit spectaculos. Mai ales dupa ce mi-a materializat Virginia in cositor fricile de-am putut sa le asez la vedere.

Totusi, in ciuda aparentelor, debutul meu ca artist n-a avut loc la Timisoara la Kunsthalle Bega ci pe mail la Vali Iancu, pentru ca, nu-i asa, fara statement de artist nu esti, si nici nu merge arta cum ar trebui.

-------***********-------------*******'______________

V: bby pentru expozitia de la timisoara o sa existe o mica publicatie, o brosura cat o palma in care am decis in locul statement-urilor de artist super plictisitoare sa fac niste micro-interviuri cu artistii. pentru ca e atat de mica chestia am redus la 1-2 intrebari de persoana.

Iata intrebarea ta cu rugamintea unui deadline cat mai scurt.

Linia cicatricei tale este eliberatoare, nu?

S: "Cicatricile mele nu sunt doar cele două linii care-mi conturează linia pieptului, alea de sub sfârcurile decupate şi recusute deasupra muşchiului pectoral, amintirea unor sâni pe care nu i-am vrut niciodată şi de care am scăpat într-o superbă toamnă la Chişinău. Aş fi vrut să plâng de bucurie în momentul când m-am trezit din anestezie şi mi-am atins pieptul bandajat dar până şi lacrimile au cedat în fața sentimentului de imensă eliberare, şi m-au lăsat să-mi văd liniştit de zâmbetul larg întins pe toată fața.

Mai am nişte cicatrici şi în buca stângă dar şi în cea dreaptă. Peste 120 în total dacă stai să numeri toate dățile când s-a scurs în muşchiul fesier prin acul seringilor de 2 ml ba testosteron enantat, ba cipionat, ba sustamed, ba iar enantat. Am vrut să mă nasc de ziua mea aşa că, în dimineața aia de 31 Mai când totul în jur vibra a despărțire iar afară ploua a primăvară, mi-am luat energia şi emoțiile din diminețile când plecam în cantonamente, am luat în buzunar fiola de 250 mg Enantat şi-am fugit să evadez, să scap din puşcăria disforiei de gen. Aşa cum am făcut-o şi-atunci când am spus în gura mare lumii că sunt un bărbat transgender dar şi-atunci când mi-am întins pieptul dezgolit pe masa chirurgicală şi-am adormit vorbind de Ştefan cel Mare.

Disforia de gen e ca o pacoste de care nu scapi. Mai e şi o suferință greu de explicat celor cărora identitatea de gen nu le este invalidată niciodată sau celor care atunci când se uită în oglindă se bucură de construcția anatomică a organelor lor reproductive şi sexuale, şi de felul cum hormonii lor biologici le-a dat formă corpului. Nici eu n-o înțeleg pe deplin deşi o trăiesc intens, dar am învățat că nu se vindecă ci se tratează. Iar unul din medicamente e empatia şi grija celor din jur. "

eu am pus diacritice dar vezi si tu poate mi-a scapat pe undeva.

love&unicorns

ps: ma uit dupa doua poze

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

PS: m-am uitat degeaba ca aia de i-am trimis-o tot n-a pus-o, in schimb a ales-o p-aia cea mai nasparlie, nici n-o pun pe net. Iar textul in brosura e si in engleza dar cine l-a tradus zici ca aproape a folosit google translate smr, deci il pun si p-ala aici dar doar dupa ce il corectez... umpic.

2 notes · View notes

alisamaria18-blog · 6 years ago

Text

Azi.....

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.

Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.

M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.

Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.

Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Ea zambește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place...si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa.

9 notes · View notes

scrisoare-pentru-rani-blog · 6 years ago

Text

Te vreau...

Te vreau! Iubire sunt pregatită, tot ce îmi doresc este să vin la tine. Te vreau înainte de a vărsa oceane din ochii mei. Te vreau înainte să greșesc.

Mi-e teamă! Am nevoie de tine în noaptea asta, ți-am mai spus că mi-e frică de întunericul acesta. Te vreau înainte să mă plafonez, deja strâng cioburi de pe jos... Te vreau, spune că și tu ma vrei! Te vreau înainte de haosul pe care urmează să-l provoc.

Sunt praf, mă împrăștii printre gândurile din mintea mea. Poate că sunt nebună. Vreau să-ți șoptesc la ureche cuvinte mai vechi decât timpul, cuvinte pe care doar tu le-ai auzi dacă ai fi al meu. Aș vrea să mă întorc în seara când ne-am îndragostit, când privirile noastre sau regăsit după atatea decenii... Te iubesc! Te rog, rămâi. Mă iubești și tu?

Aș vrea să revin la prima noapte singuri, ne-am pierdut în verde, sticlele cu vin zăceau pe podea...Nu sunt pregătită să mă părăsești, te vreau pe tine! Lasă-mă să-ti fiu lumină. Mi-ai spus că te-am scos din cel mai susceptibil flux. Lasă-mă să pătrund în sufletul tău.

Tot ce pot spune este "te iubesc", restul este o pierdere de suflare, păcat ca tu ești un melancolic incapabil. Esti dăunator! Mi-ai afectat mintea, mi-ai îmbolnavit sufletul..Acum vindeca-l, nu mă lăsa în derivă! Ești unicul remediu ce mă poate salva de tine.

Mi-e teamă că nu voi știi unde să mă opresc, pentru că te vreau pe tine.

Nu-mi spune adio, spune-mi "Nu te voi parasi niciodată"!

La naiba cu iubirea! La naiba cu tine, iubitule!

137 notes · View notes

starrynight1637 · 2 years ago

Photo

Crepuscul. O plajă la început de vară. Vama Veche. În depărtare, un băiat și o fată dorm îmbrățișați. Zgomotul infernal și obișnuit al pescărușilor. Valuri ce se sparg pe picioarele mele. În larg, o barcă de pescari. De undeva de pe-o terasă se aude C etait toi al lui Billy Joel. „I am looking for comfort That I can take From someone else But after all I know there is no one That can save me from myself You were the only one”. Amintirea acelei seri de noiembrie când ai intrat în barul inundat de fum de țigară. Liniște. Acea liniște intoxicantă. Am așteptat 2000 de ani. Indubitabil și iremediabil. Mă întorc la prezentul meu. Nisipul e fierbinte, iar acea amintire mă arde mai tare decât orice lucru material. Regretul. De ce e atât de greu să spui niște lucruri la timpul potrivit? Lacrimile îmi inundă sufletul, dorul îmi ia suflul. Acum este mai ușor. Plâng. Nu, nu plâng eu. A început să plouă. Nu mă interesează că rochia albă de in mi se lipește de piele. Vreau să dispar asemenea stropilor care se pierd în mare, dar nu pot. Cineva sau ceva mă trage la suprafață. Nu! Lasă-mă! Vreau să devin una cu infinitul. Vreau să fiu liberă. Nu mă salva! Nu vreau să fiu salvată. Mă trezesc. În cer se ține o luptă. În mine, un război. Totul începe să prindă contur. Chiar dacă plouă, eu nu mai simt nimic. Căldura străină mă învăluie. Străină? Nu se poate să fie străină. Amintirea. „De ce nu renunți la geaca asta? Îți cumpăr eu alta. Nu vezi că pătată de parfum. Nu cred că mai iese. După ce că mi-am irosit parfumul preferat, ți-am distrus și geaca. Îmi pare rău.”

„Să nu-ți pară! Așa o să te simt, chiar dacă nu vei fi lângă mine. Nu-mi lua asta.”

Acum înțeleg. Acest parfum atât de cunoscut este al meu. Este amestecat cu miros de sare și încă ceva. Acest ceva mă privește atent. Acei ochi pe care i-am iubit, i-am urât, i-am bucurat, i-am întristat, ca mai apoi să-i părăsesc. Acum, acești ochi plâng. Nu am puterea să opresc acest lucru. Apoi cuvinte, dar nu sunt ale mele. Voce calde mă cuprinde. Vocea lui. „De ce nu mă asculți niciodată?” „Ce? Despre ce vorbești? Ai venit să mă cerți? De ce nu mă omori?” „ Vrei să mă omori?” „Cum?” „Vino. Trebuie să te încălzești. Hai să ne adăpostim.” „Nu! Lasă-mă aici! Mi-e mai bine. Aici nimic nu îmi face rău.” „Nu vreua să te îmbolnăvești.” Nu aude cuvintele mele. Și-au pierdut forma. Încep să plâng. Asta pot face. E ușor.

„Iubita, nu mai plânge! Îți faci rău.” Eu îmi fac rău? Te-am distrus și tu tot la mine te gândești? E prea greu de suportat. Mă iubești prea mult și eu nu merit. Încerc să vorbesc. Dar am ceva de spus? Cuvintele mele distrug tot ce e mai bun în el. Nu pot să-i fac asta, nu din nou.

„Știi, în dimineața asta înainte să plec la lucru, m-a sunat cineva. Nu i-am răspuns, însă am ascultat cântecul și m-am gândit la tine: „Se poate să fie zi, se poate să fie noapte... Se poate să fie vară... La fel cum iarnă poate fi.” M-am urcat în mașină neștiind exact unde o să ajung, dar știam că vei fii acolo. Trebuia să fii acolo. Până să –mi dau seama ajunsesem la mare și apoi te văd. Singură pe plajă, însă cu inima mea. Trebuia să vin să o recuperez. Așa cred că te-am găsit, dar tu ești înfrigurată și parcă pierdută. N-am putut să te las așa. Trebuia să te salvez de tine însăți. Atunci mi-am dat seama că nu voi avea niciodată puterea să te las așa. Poate tu nu ai nevoie de mine, dar cred că sunt prea egoist. Eu am nevoie să ai nevoie de mine.”

Nu poți! Nu, nu poți să-mi faci asta! Acum realizez ceva ce trebuia să știu demult. Îl iubesc. Și după atâta liniște chinuitoare reușesc să-mi găsesc vocea: „Știu.” Lacrimi de fericire. „Pentru că și eu simt același lucru.” Zâmbetul pe care îl iubesc atât de mult. Speranță. „Îmi pare rău!” Soarele apare pentru noi. „Te iubesc!” Lacrimi de fericire din partea lui.

Indubitabil și iremediabil.

- Roberta

1 note · View note

c-o-z · 6 years ago

Text

povestea vietii

Totul incepea si se termina la cat de smecher eram in anturajul meu.Smecheria nu se masura in bani, ci in statut. Pe cine cunosti, cu cine ti-o arzi, cine esti in cercurile prin care te invarti.Daca erai vreun parlit care atarna si el de colo colo pe unde se intampla ceva, toti te miroseau de fraier si ajungeai mascota tuturor.Trebuia sa te tii tare, sa faci chestii iesite din comun,sa fii cineva ca sa impresionezi pizdele care erau plictisite de libidinosi care incercau sa le incante cu masini scumpe si cu teancuri de bani chelutiti pe vodka cu suc de mere in cluburile de fitza.Ma imbracam cu haine simple. Tricouri luate de prin malluri, cele mai ieftine, adidasi ieftini, dar stiam cum sa mi le insusesc si cum sa ma pun in evidenta.Pe langa toate astea mai pune si o atitudine de miserupism complet, durere in cot si mistocareala pe seama altora la greu.Zilnic mintea mea era la combinatii, futut, cum sa ii fac pe fraieri si cum sa mai fac niste bani “cinstiti”.Eram pe picior mare. Pana cand… lucrurile au luat o intorsatura neasteptata…

Avea un nume mișto. Nu era cea mai frumoasa tipa, era de-un 8.

Intr-o seara, ne stransesem intr-o parcare pentru niste combinatii, eu si restul anturajului si cativa pe care nu-i stiam foarte bine.

Din masina unui tip pe care-l stiam doar din vedere, iese gagica asta.

Ceva ciudat se intampla…. nu mai ziceau nimic, iar noi cocosii incercam sa epatam.

Ea statea indiferenta pe capota unei masini.

“Daca nu fac nimic acum… n-o s-o mai vad… Nu stiu ce stie despre mine, ce a auzit de la astia… e momentul sa fac ceva”

Care-i cea mai buna metoda sa atragi o femeie care-ti place cand sunt mai multi, barbati si femei, prin preajma?

Ignor-o complet si elimina competitia. Ataca orice inseamna prezenta alfa si devino alfa tu insuti.

Nu o face in mod agresiv ca sa opuna rezistenta. Baga-te pe sub pielea lor, domina-i si lasa femeia sa te remarce in timp ce o ignori COMPLET.

Tipul cu care venise, era tinta principala, el trebuia desfiintat cat mai rapid din schema.

“De unde va stiti?” il intreb fara sa privesc spre ea.

“Dintr-un grup de prieteni… de ce intrebi?” intrebarea mea il pusese deja in garda dupa modul in care a raspuns.

“Nu prea pare de incredere… nu stiu pe unde ai gasit-o” ii trantesc replica si ma intorc catre ceilalti, ignorandu-i complet.

Mi-as fi dorit sa vad expresia ei cand am spus asta, dar daca as fi privit-o… tot efectul s-ar fi evaporat, iar planul meu se ducea pe apa sambetei.

Ii iau pe cei care venisera cu mine sa mergem in alta parte sa bem ceva.

Statutul meu alfa era instalat.

Il desfiintasem pe tip in fata ei. O provocasem indirect pe tipa. Mi-am exercitat autoritatea in fata tuturor luandu-mi gasca de acolo.

Mesajul ei a venit dupa 2 zile!

“cum adica nu sunt de incredere?” – mesaj de la un numar necunoscut.

“Cine esti?” raspund inapoi.

“Hai durule, ia adu-ti aminte, cui i-ai spus tu ca nu par de incredere?”

“ah… esti tipa care a venit cu Razvan alalteieri… nu?”

“Mimi, vrei sa spui!” raspunde ea pe un ton sarcastic.

“Ah, am uitat cum te cheama! Nu cred ca e nevoie sa ma mai prezint, cred ca ti-a spus el tot”

“Auzi ma… daca tot esti asa cocos, de ce nu ma inviti undeva sa bem ceva?”

“Eu pe tine? Neah. Nu-s genul tau. Tie iti plac baietii astia mai pampalai, Razvan e exact ce-ti trebuie”

“De unde stii tu ce-mi trebuie mie? Ha?

“esti insistenta, nu gluma… de unde ai numarul meu?”

“ce mai conteaza, zi vrei sa iesim sau esti prea “cuminte” pentru mine?”

“daca-mi dai un motiv bun sa ies cu tine… ok”

“nu ti-am scris sa te conving… daca vrei, iesim la o tigara la mine la scara, daca-mi place mai stau 😉”

Stia ce vrea… spre deosebire de tipele pe care le manevram dupa cum voiam eu, tipa asta parea sa aiba personalitate, ba mai mult, parea versata in a obtine ce vrea de la barbati.

Cred ca o sa fie o intalnire interesanta. Mi-am spus.

Pana acum mi-am jucat cartile foarte bine. Am facut-o sa ma caute, sa imi ceara sa ne vedem si totul in conditiile in care am vrut eu.

Nu-mi dadeam seama de ce, dar simteam ca tipa asta e intr-adevar o provocare, iar pana aici am facut fata cu brio. Mai ales că femeia mea, mă aștepta acasă. Iar eu făceam orice puteam să o evit.

Prima tigara a condus la tigara de dupa si la inca una. Era ceva ce-mi placea rau de tot la tipa asta.

Pasiunea cu care mi se daruia in pat, modul in care ma provoca, cum ma facea sa ma simt.

Era totul atat de natural incat incepusem serios sa ma gandesc ca poate si-a calculat orice miscare de dinainte ca totul sa fie atat de bine.

Am continuat sa ma vad cu ea, pe ascuns.

Din ce in ce mai mult timp il petreceam cu ea, iar cu gasca ma vedeam mai rar, combinatiile erau mai putine, femeia mea disparuse din peisaj.

Eram doar eu cu ea… era 3 dimineata si tocmai terminasem a 2-a sticla de vin si-al 3-lea numar…

O tineam in brate si ma uitam in ochii ei… era aproape o luna de cand ne-am vazut prima data… eram atat de atras de ea, ma simteam atat de bine in bratele ei, in timpul asta atat de scurt, ea devenise intreaga mea realitate…

“In momentul asta… as putea sa mor linistit” mi-am spus imbatat cu extazul clipei.

In viata mea nu mai simtisem o conexiune atat de puternica.

Ma simteam gol in fata ei, nu doar fara haine…

Momentele cu ea erau atat de intense… totul era parte dintr-o poveste… puteam sa fiu eu cu ea, fara sa fiu smecher, fara sa impresionez pe nimeni… doar eu asa cum sunt.

Traiam fiecare clipa la maximum si imi doream sa nu se mai termine.

Era cel mai fericit moment din viata mea de pana atunci!

“daca mor acum, nu mai am niciun regret, mor fericit, in bratele femeii pe care o iubesc cu adevărat”

Devenisem atat de vulnerabil, atat de sensibil, parca eram un copil care in sfarsit gasise alinare sufleteasca.

Dragostea pe care o simteam era orbitoare.

Uitasem de prieteni, de combinatii, de statut, tot ce voiam era sa mai petrec o clipa in bratele ei.

Totul era prea frumos ca sa fie adevarat!

“O minune nu dureaza mai mult de 3 zile” spunea o vorba veche.

Trebuia sa ma simt norocos daca la mine a durat mai mult de 3 zile?!

Urmatoarea zi nu mi-a mai raspuns la telefon. Nici la mesaje.

Am cautat-o in disperare, dar NIMIC. Nu mai intelegeam nimic.

Totul era frumos si dintr-o data EA dispare…

M-am trezit abandonat, singur si fara prieteni, iesisem din combinatii, uitasem de femeia mea… pierdusem respectul anturajului din care acum nu mai faceam parte.

“hei, de ce nu raspunzi…

Ai patit ceva…

Ce s-a intamplat…

Esti bine…

Nu vrei sa mai vorbesti cu mine?”

Femeia de care eram indragostit pana peste cap, a disparut dintr-o data si nu-i dau de urma.

Oare o fi patit ceva sau doar nu vrea sa mai vorbeasca cu mine?

Eram ingrijorat, confuz, frustrat, stresat, dezamagit, plin de draci… nervos pe mine ca am fost fraier, nervos pe ea ca m-a tradat, frustrat pe viata si pe femei…

“toate niste curve! N-o sa mai las vreodata o femeie sa ajunga atat de aproape de sufletul meu si sa-si bata joc… niciodata!” mi-am promis inversunat si ofticat.

Trecuse aproape o saptamana de cand nu mai vorbisem cu ea, ma impacasem cu ideea ca a fost ceva ce a trecut deja, iar eu ca fraier ce am fost am picat in plasa ei.Incercam cumva sa repar relatia cu femeia cu care eram impreuna de aproape 2 ani de zile. Dar gandul imi era doar la Mimi..

“Hei, ce faci?” era 10 seara cand primesc mesajul ei.

Un gol in stomac, un nod in gat si o presiune in mijlocul pieptului au inceput sa puna stapanire pe mine.

Sa ii raspund? Sa nu ii raspund?

Daca da… ce ar trebui sa ii zic? S-o fac cu ou si otet pentru tot ce mi-a facut...?

Eram confuz de-a binelea.

Ma luptam cu emotiile si incercam sa iau o decizie rationala, inteleapta… dar eram praf.

Peste 10 minute, alt mesaj:

“esti ok? Voiam sa te vad sa-ti spun ceva… sper ca nu esti suparat pe mine”

OOOOK! Sunt eu paranoic, m-au luat filmele aiurea pe cand tipa e super ok, mi-a vorbit frumos prin mesaje…? Sau e o schema de-a ei…? decid sa ii raspund.

“Hei, n-am mai auzit de tine de ceva timp… ai patit ceva?”

“Nu chiar… o sa-ti povestesc daca vrei sa ne vedem… e prea mult ca sa-ti zic prin mesaje… vrei sa ne vedem?” raspunde ea imediat.

“Pai acum n-am nimic de facut, unde esti?” ii raspund entuziasmat.

Incercam sa-mi ascund emotiile ca nu cumva sa par slab in fata ei. Imi facusem planul in cap de dinainte, sa nu cumva sa ma ia prin surprindere ceva.

“Deci… ce s-a intamplat?” o intreb eu incercand sa par degajat.

“Pai stii tu… Razvan… a tot incercat sa se dea la mine… mi-a spus tot felul de lucruri despre tine… initial l-am crezut… suntem amici de foarte mult timp si e un om in care am incredere…”

“Futu-ti mortii ma-tii, Razvane… ce plm i-ai zis de spre mine?” eram rosu la fata… imi auzeam inima in urechi si imi venea sa-l strang de gat daca era acolo…

“Nu are sens sa-ti spun ce mi-a zis despre tine… saptamana asta m-am tot vazut cu el si ma gandeam ca e ok sa stii avand in vedere ca sunteti prieteni”

“vrei sa spui ca te-ai futut cu el adica…” o intreb eu incercand sa par indifferent.

Se uita in jos si nu spune nimic… preferam sa iau o bataie zdravana decat sa aud toate lucrurile astea din gura ei.

Se futuse cu ala pe care l-a tinut in friend-zone de ani de zile, mie nu mi-a raspuns o saptamana dupa ce mi-a dat iluzia ca e indragostita e mine...

Vedeam negru in fata ochilor.

“hei… linisteste-te…” venind sa ma ia in brate...

O resping. Ea insista.

“Dragule… te vreau pe tine… nu pe el… mi-am dat seama ca mi-a spus toate astea doar ca sa ma futa si sa ma desparta de tine, dar eu pe tine te vreau”

Auzindu-i vorbele pulsul incepea sa-mi scada si atingerile ei ma faceau sa ma linistesc.

Am facut sex nebun in noaptea aia si totul revenise la normal, ca si cum nimic nu s-a intamplat vreodata.

“Nu vreau sa mai vorbesti cu Razvan! Ai inteles? O sa am eu o discutie cu el si daca te mai cauta, imi spui mie”

“ok, babe” imi raspunde cu un zambet increzator.

Femeia asta mi-a dat lumea peste cap.

M-a facut sa ma indragostesc de ea,desi eu credeam ca imi iubesc femeia care mi-a fost alaturi atata timp. Dupa care m-a trecut prin iad, ca mai apoi s-ajung din nou in rai in bratele ei cuprins de dragostea pe care eram sigur ca mi-o purta…

…pana cand…

Intr-o seara a devenit rece…

“Nu stiu daca o sa functioneze treaba asta dintre noi… tu esti cu combinatiile tale, baieti de cartier, ai anturaje periculoase, o ai pe Ea… nu stiu daca pot trai cu ideea ca ai putea pati ceva… chiar nu pot.

Vreau sa incheiem aici!”

“femeie, esti nebuna?

de cand te-am cunoscut nici nu m-am mai vazut cu oamenii astia, n-am mai facut combinatii si in afara de alcool, n-am mai consumat nimic,imi evit femeia… singura femeie cu care ma vad eu… esti tu”

…i-am insiruit toate astea pe un ton disperat.

“Ma… nu stiu… chiar nu stiu daca e ok… vreau sa ma gandesc la asta”

M-am ridicat si am plecat fara sa spun nimic trantind usa in spatele meu.

Peste 2 zile, mesaj de la ea…

“Iarta-ma daca te-am ranit… am fost o proasta… vreau sa fiu cu tine!”

Din nou? Deja nu mai suportam. Femeia asta e dusa cu capul, dar ce sa fac, o iubesc, n-am mai simtit asta langa nicio alta femeie… trebuie s-o am…

N-am intalnit in seara aia si totul a fost minunat.

La cateva zile… un alt meci, un alt episod, alti nervi, alte probleme. Scenariul se repeta.

Totul a cateva luni bune, in care am fost prins intre dragostea ei si viata mea confuza si plina de frustrari.

Eram pierdut. Nu mai aveam prieteni. Nu mai simteam nimic pentru femeia mea.

Eram singur, futut emotional, psihic, cu gandul la o femeie nebuna de care nu voiam sa scap. Iadul pe pamant era lux pe langa ce am trait in acele luni.

Trecuse mai bine de trei luni de cand am vazut-o prima data.

Deja uitasem cine sunt, prietenii ma parasisera,femeia mea ma uitase si odata cu ei s-a evaporat si statutul meu din anturajul care acum ma privea cu dispret…

“ne-ai lasat pentru o pizda… fraiere” clar si fara indoiala puteam citi asta pe fetele lor cand ma priveau.

Deunazi, fusesem taticul lor, eu faceam legea, eu le combinam femeile, eu eram cel care facea lucrurile sa se intample in gasca.

Insa… de cand am cunoscut-o pe Mimi… singurele zile in care ma simteam bine erau cele in care imi spunea “te iubesc, doar cu tine vreau sa fiu” si ma tinea in brate...

…facandu-ma sa uit de fazele nasoale pe care tot ea mi le facea, de faptul ca nu-mi raspundea la telefon si la mesaje, inclusiv de momentele cand nu avea chef de mine si ma trata ca pe un caine, iar eu induram totul in numele “iubirii” ei.

Puteai lejer sa-ti dai seama ca ajunsesem un ratat, nu doar cu femeile. Cum ma simteam eu cu mine, increderea si respectul de sine scazusera sub nivelul marii.

Ajunsesem sa cersesc atentia si validarea ei in aproape orice lucru faceam, de multe ori fiind extrem de confuz pentru ca… nu primeam niciun raspuns.

Incercam sa par cool, sa fiu ok cu tot ce se intampla si sa ii fac pe plac ca un barbat adevarat ce are grija de femeia lui, o respecta, o iubeste si face totul sa-i fie ei bine.

Eu si tatal meu n-am avut niciodata o relatie buna pana la varsta de 20 de ani cand ma despartisem de iubita mea de atunci, cu care nu era de accord.Pana atunci mereu imi spunea ca nu-s bun de nimic, si niciodata nu-mi dadea bani ca sa-mi sustin visurile.

Simteam ca ma desconsidera si asta m-a facut sa ma inchid fata de el si sa nu caut vreodata compania lui.Mimi nu locuia departe de el, la cateva scari distanta.

Ca in orice seara obisnuita… am mers la ea. Astept in fata scarii sa-mi raspunda la interfon. Era deja a 3-a oara cand sunam si nimic.

Imi venea sa-mi smulg parul din cap, sa bat pe cineva, sa trantesc, sa sparg… sa rup ceva in doua. Eram plin de draci!Ma asez pe o banca alaturata in speranta ca-mi va deschide… incercam sa ma calmez…Imi aprind o tigara, merg pana la colt sa-mi iau o bere si stau… stau… mai astept… si nimic!Era trecut deja de ora 10 seara. Taica-miu se plimba de unul singur pe trotuar. Era ultima mea dorinta...

Nici n-am bagat de seama ca era el pana n-a trecut pe langa mine. M-a vazut si a facut un pas inapoi:

“Ce faci ma pe’aici, esti bine?”

Surprins de vocea pe care nu stiam de unde s-o iau, ridic capul din pamant si abia acum realizez ca e tata.

“Da… sunt bine… astept pe cineva…”

“Da? Bravo! Ce-ai mai facut si tu? De ce esti asa abatut? Nu esti in apele tale” m-a mirosit el rapid.

“Nu vreau sa vorbesc despre asta acum…” ii spun iritat de parca l-ar fi interesat pe el prin ce trec eu.

Toata viata nu l-a interesat si acum brusc, se arata dornic sa stie ce ma doare.

“Tii ceva in tine… te cunosc!” a spus asta si a ramas tacut langa mine pe banca.Nu mai aveam cu cine sa vorbesc despre toate lucrurile astea care efectiv ma dureau ingrozitor si nu stiam ce sa fac ca sa scap.

Daca ii spuneam mi-era teama ca o sa ma judece, daca nu-i spuneam trebuia sa tin in mine si sa ma prefac ca sunt ok, desi… nu eram deloc bine.Oricum isi daduse deja seama, acum… fie ce-o fi…

“Eram intr-o seara cu gasca si a aparut tipa asta…” i-am spus toata povestea, cap coada, in detaliu.

Nu parea surprins de nimic din ce-i ziceam. S-a uitat la mine si m-a intrebat sincer:

“Ai nevoie de un umar pe care sa plangi sau vrei sa iti spun cum vad eu lucrurile ca de la barbat la barbat?”

“Fii sincer doar! M-am saturat sa fiu mintit… Vreau sa stiu adevarul!” am murmurat eu.

Taica-miu are un stil foarte dur, direct, scurt si la obiect de-a spune lucrurile.

Nu e genul care sta sa-ti explice prea multe, iti spune si cam atat, daca esti in stare sa prinzi ce-a zis “bravo tie!”, daca nu… el nu-si bate capul.Stiam ce ma asteapta, asa ca am incercat sa il ascult cat de atent puteam sa fiu.

“Esti prost… ti-o zic pe sleau ca sa ma intelegi. Si inainte sa spui ceva, hai sa-ti spun si de ce esti prost…

…te-ai lasat pe tine de-o parte pentru o pizda, ai pus-o pe un soclu si ai inceput sa te inchini la ea…

Mimi sus, Mimi jos… viata ta in momentul asta e doar despre gagica asta, tu-ntelegi?

Esti practic o carpa cu care ea sterge pe jos cand are nevoie!

Nevoie e putin spus… ci mai degraba cand are chef de tine…

Femeile vor un barbat… nu o carpa de sters pe jos.”

“Bai, dar o iubesc ma… tin la ea… i-am spus si i-am aratat asta de sute de ori, stie cu siguranta ca tin la ea, ca o vreau doar pe ea, nu are cum sa fie cum spui tu”

Credeam ca ma ia de prost cand mi-a zis lucrurile astea, daca nu mai avea nimic bun de zis aveam de gand sa ma ridic si sa plec. Am zis totusi sa nu ma grabesc… dar daca are dreptate?!

“De cat timp ai nevoie ca sa-ti dai seama ca esti sub papuc? A facut ce-a vrut din tine si acum nu mai reprezinti o provocare pentru ea, esti exact ca labagii aia care stau dupa ea si ii tine in friend-zone…

…tu esti doar norocos ca mai dai din cand la ea, si nu cand vrei tu… doar cand vrea ea!”

M-au lovit din plin vorbele lui, incepusem intr-un fel sa ii dau dreptate. Si totusi�� Nu avea cum sa fie asa… chiar atat de orbit sa fiu si sa nu-mi dau seama de toate astea, tocmai eu?!

N-apuc sa ma gandesc prea bine la ce mi-a zis, iar el continua:

“Cum erai la inceput? Cand ai cunoscut-o prima data.”

“Pai stii deja! Eram cu baietii, taticul lor, femei, combinatii, eram pe picior mare…” i-am raspuns eu increzator.

“Si acum cum esti?”

“pai… sunt un barbat dedicat, intelegator, ascultator, sunt langa ea cand are nevoie, pot spune ca sunt un barbat mai matur acum, mi-am bagat mintile in cap cu femeile si sunt concentrate doar pe ea”

“Aha… d-asta stai tu in fata blocului ei asteptand sa-ti arunce de la balcon un colt de paine ca unui caine jerpelit, esti barbat matur tu acum, nu?!”

Fuck… il urasc in momentul asta… nu stiu de ce, dar il urasc. Daca cumva are dreptate si eu sunt de fapt o “carpa” asa cum zice el?

“si ce sa fac? zi-mi tu… cum s-o conving sa fie cu mine, sa imi raspunda mereu la telefon, sa fie a mea!” il intreb eu disperat.

Si-a pus ambele maini in cap si s-a uitat la mine ca la ultimul tampit.

“Sa mor eu daca nu esti dus cu capu… tre sa-ti desenez ca la gradinita:

1. Femeia vrea un barbat, nu o carpa.

Daca tu incerci s-o convingi, nu faci decat sa fii un disperat la fel ca toti aia pe care ii tine de-o parte.

2. Coaiele tale acum sunt la tipa asta. Te desparti de ea, iti faci viata, iesi cu alte tipe, iti recapeti barbatia si iti iei lectia.

3. Dupa ce esti ok cu tine, o sa gandesti altfel toata situatia. Abia atunci decizi daca vrei sa mai fii cu ea sau nu.

4. Nu mai pune femeile pe primul loc.

Tu esti intotdeauna pe primul loc.

Era extrem de dur ce-mi spunea el. Pe partea cealalta, ma gandeam…

“daca are dreptate… nu degeaba sunt atatea femei in limba dupa el si daca ma uit mai bine la el, nici n-arata prea bine… stie el ceva ce eu nu stiu…”

Am decis sa n-o mai caut.Ma despartisem si de cealalta.Am decis sa trag o linie, sa invat ceva si sa-mi pun viata in ordine.

Nu mi-a fost deloc usor.

Noptile cand puneam capul pe perna imi aduceam aminte partidele de sex cu ea, cum o tineam in brate si mi-as fi dorit sa fie langa mine… erau infernale stiind ca nu e acolo si ca n-o sa mai fie vreodata…

Ca un dependent in sevraj gandurile apareau spontan in mintea mea. Macar devenisem constient de rahatul in care eram si asta ma motiva sa stau departe de ea.

9 notes · View notes

casepariurionline · 2 years ago

Text

Marius, care sunt cele mai bune case de pariuri online?

Pariez pe internet de când au apărut primele site-uri pentru pariorii din Europa și am fost unul dintre cei mai activi pariori în comunitățile din România.

Cea mai bună casă de pariuri online pentru case pariuri online mine s-ar putea să nu fie la fel și pentru tine, eu mi-am spus părerea despre fiecare operator aici.

De-a lungul celor peste 15 ani de când joc la pariuri sportive online am fost întrebat extrem de frecvent: care este cea mai bună casă de pariuri online?

Top-ul meu cu cele mai bune case de pariuri online în 2022

Recomandările mele se bazează pe 15 ani de experiență și interacțiune cu aceste site-uri. Un lucru pe care l-am învățat este că totul este într-o continuă schimbare, până și preferințele mele s-au modificat de-a lungul anilor. Acest top reflectă experiența și cerințele mele, dar poate fi un punct de plecare pentru orice parior începător sau profesionist care dorește să joace online.

Cum am procedat eu la început?

Am deschis un cont pe fiecare site, am încasat fiecare bonus la pariuri existent și am făcut rulajul, unde a fost cu succes și nu mi-a plăcut operatorul am retras, ulterior am mutat banii unde am simțit că am tot ce îmi trebuie. Află părerea mea despre fiecare operator.

8 criterii de luat în calcul când alegi site-ul pe care vei paria online în 2022

Criteriile de mai jos și experiența personală m-au ajutat să realizez top-ul site-urilor unde putem paria online, de pe aceasă pagină. Ordinea este aleatoare.

1. Cotele contează. Acestea se calculează în funcție de marja de profit a fiecărui operator, cu cât au un payout mai mare cu atât sunt și cotele per total mai bune.

2. Bonusul de bun venit. Nu întodeauna cele mai mari sume sunt și cele mai bune bonusuri de încasat, acestea vin cu diverse condiții atașate, citește mereu termenii.

3. Transmisiunile live. Ține cont că pot avea o întârziere de până la 10 secunde, dar pot fi utile pe mobil când ești plecat de acasă și vrei să vezi meciurile.

4. Oferta de pariuri. Îmi plac handicapurile asiatice, nu le găsesc peste tot, iar un număr mare de opțiuni nu este neaparat un avantaj, nu paria scoruri și alte loterii.

5. Aplicația de mobil. Văd că mai nou fiecare agenție și-a lansat o aplicație de mobil, dar sunt diferețe mari între ele, cele din top par să fie cele mai bune alegeri.

6. Plăți. Verifică metodele și comisioanele de depunere/retragere și sumele minime/maxime. Unii operatori se mișcă mai greu și cu aprobarea plății.

7. Asistența. Contează, mai ales pentru începători și pentru acele momente când întimpini o problemă. Unii operatori îți pot face zile fripte, alții te uimesc plăcut.

8. Licență. Ai grijă să aibă licență de la ONJN (Oficiul Național de Jocuri de Noroc), amenzile pot fi de până la 10.000 Lei. Site-urirecomandate de mine au licență.

Cea mai bună casă de pariuri online unde poți paria pe Liga 1 în 2022

Mai multe opțiuni decât la Unibet pentru meciurile din Liga 1

La unele meciuri poți paria live, au o aplicație de mobil bună

Marjă mică de profit față de Unibet = cote mai mari per total

Platforma lor se mișcă foarte bine și este ușor de utilizat

Uneori fac cam des actualizări sau sunt mici erori, doar uneori

De asta ai nevoie să poți juca la case de pariuri sportive online

Un calculator sau un telefon cu internet și un card bancar.

Dacă ai mai jucat la pariuri la agenții stradale atunci totul este foarte simplu.

Pasul 1. Deschide un cont la una sau mai multe agenții licențiate de ONJN și recomandate de mine în top.

Pasul 2. Alege o metodă de depunere, eu de obicei folosesc cardul bancar. Nu uita că unele site-uri pot avea mici comisioane la depunere. Îți recomand să încasezi bonusul de bun venit la valoarea lui maximă dacă este posibil.

Pasul 3. Modul de plasare al biletelor funcționează ca într-o agenenție stradală. Dai click pe cota pe care vrei să joci și se adaugă pe bilet. Unele site-uri te lasă să joci tot felul de sisteme pe care le au explicate. Setezi miza pe fiecare pariu sau combo și plătești biletul din banii depuși. Crede-mă este totul destul de intuitiv și ușor de folosit.

Pasul 4. Așteaptă rezultatele, de obicei imediat după meciuri aceste sunt validate și ai banii în cont chiar și în câteva secunde sau minute. Sunt și excepții, rar, când sunt anumite probleme cu un rezultat, poate dura ore sau zile să se valideze.

Marius, Pot paria online dacă nu am un card bancar?

Da se poate, fie prin Paysafe Card, un portofel electronic cum este Skrill sau Neteller, fie prin transfer bancar sau la unii care au și agenții stradale poți depune și retrage de la ei din agenție.

Marius, ce fac dacă nu am pariat niciodată la pariuri?

Toți operatorii ce oferă pariuri de la istanță oferă și asistență, unii chiar prin telefon, te vor ajuta cu mare drag să îți plasezi primele pariuri online.

Casa de pariuri online recomandată de mine ca fiind numărul 1 în 2022

Peste 10 milioane de clienți din întreaga lume, nu este rău

Platforma lor se mișcă foarte bine și este ușor de utilizat

Ai pariuri live și 30.000 de evenimente transmise live video

Foarte multe promoții să ai mai multe șanse de câștig

Joc la ei de peste 10 ani fără nici cel mai mic stres

Legea impune verificarea contului (KYC)

Într-o perioadă a fost mare agitație cu verificarea contului, probbail din cauza lipsei de încredere în online. Cumpărăturile cu un card bancar au epxlodat în ultimii 5 ani, din 2018 avem și un GDPR mai strict, a mai crescut încredere.

Trebuie să înțelegi că legea îi obligă pe operatori să îți verifice identiatea. Este un lucru firesc și nu ai de ce să îți faci griji, totuși ai grijă cine te contacteazp, nu au voie să îți ceară parole sau datele cardului gen numărul de 3 cifre de pe spate, iar dacă îți sunt cerute este ceva dubios la mijloc și e posibil să nu fie un reprezentant legal cum se prezintă.

Ce ai de făcut după ce câștigi la pariuri?

Ordonanța de urgență care s-a publicat în 23 Martie 2018 în Monitorul oficial a reglementat modul cum se impozitează câștigurile din jocurile de noroc online. Partea bună este că nu mai trebuie să depunem declarația 212 la ANAF, impozitul se reține la sursă. Se plătește impozit doar pe sumele retrase nu pentru fiecare câștig! SUPER!

Cât este impozitul?1% pentru primii 66.750 Lei, 16% pentru suma cuprinsă între 66.750 și 445.000 Lei, 25% pentru suma care a depășit 445.000 Lei.

1 note · View note

bogratza · 3 years ago

Text

Începutul

La prânz mă duceam să mănânc acasă pentru că stăteam foarte aproape de studiou.

În ziua de 15 martie 2017, după masă, îmi făceam o binemeritată siesta , când, o doamnă de la Spitalul Universitar Jimenez Diaz, m-a sunat și mi-a spus că trebuie să merg, urgent, la Spital ca să repet niște probe RMN care „nu au ieșit bine”. A doua zi aveam multă treabă și multe lucruri de pregătit. Așa că i-am spus că nu pot merge. Chiar începusem să mă gândesc: "Oare ce or fi greșit cretinii ăștia?!" Doamna a insistat și mi-a spus că nu este o glumă. Mi-a dat chiar și numele medicului pe care trebuia sa-l caut la Urgențe și m-a lămurit că, de fapt, au văzut ceva suspect la RMN și de aia trebuia să repet proba, ca să fie totul clar. Mi s-a părut oleacă mai serioasă treaba si am plecat, imediat, către spital.

Când coboram scările au început să-mi tremure picioarele. Am sunat-o pe Monica s-o rog să vină cu mine la Spital, pentru că doamna care mă sunase mi-a zis că trebuie să vin acompaniat de cineva.

La Urgențe era o coadă uriașă (capete sparte, oase rupte, oameni accidentați...beți, drogați, sânge peste tot, resturi de bandaje aruncate pe jos, plânsete și smiorcăieli...) dar pe mine m-au luat primul. Asta m-a pus mai tare pe gânduri și începeam să-mi fac griji că ar putea fi putut fi ceva mult mai grav, sau că am fost selecționat pentru vreun program gen Camera ascunsă, ori că eram pacientul cu numărul 1milion și s-au gândit să-mi facă o surpriză...nu voiam să iau în calcul altceva. Refuzam să cred că mi s-ar fi putut întâmpla mie ceva rău, continuam să gândesc același lucru- "sigur e o greșeală de-a lor".

Apoi a venit unu' cu un scaun cu rotile și m-a dus la un cabinet unde m-au băgat la niște aparate, mi-au pus o "brățară" cu datele mele și un cod QR și mi-au făcut un chestionar rapid. A fost un fel de triaj, după care i-au spus brancardierului unde trebuia să mă ducă. În continuare am trecut pe la un cabinet de infirmerie unde mi-au înfipt câte un cateter în fiecare mână, după care mi-au luat pulsul, tensiunea și oleacă de sânge. Într-un final am ajuns într-o zonă cu multe cabine mici și înghesuite, dar pline de aparate.

M-a parcat într-o cabină de'aia și au început să apară tot felul de personaje: doctori, stagiari, asistenți, brancardieri, etc. Mi-au luat sânge și piș, În total, cre'că mi-au luat câteva găleți de sânge. M-au conectat la tot felul de aparate și m-au dus, cu patul, în alte săli unde mi-au făcut rezonanțe (RMN), ecografii, electrocardiograme, radiografii, puls, tensiune și alte probe care nu știu cum se cheamă.

La un moment dat a venit un doctor care le-a zis brancardierilor să mă ducă într-un dormitor oleacă mai mare.

Mi-au zis că trebuie să fiu acompaniat de cineva apropiat sau de un familiar așa că Monica a rămas acolo, cu mine.

După un timp a venit o pereche de doctori-mesajeri. Doctorița mai avea oleacă și plângea, iar doctorul avea figura unui om îngrijorat și își borfăia "chipiul" între mâini. Ne-au zis să ne așezăm unul lângă altul, pe patul din fața lor ca să ne poată cuprinde cu privirea pe amândoi pentru că aveau să ne spună ceva important și trebuiau să urmărească reacția noastră. Ea era spaniolă, iar el francez. Doctorul a prins curaj, a dat un pas în față și a luat cuvântul. Vorbea lent și emoționat, punea accentele pe ultimele vocale ale fiecărui cuvânt, ca un francez. Vorbea din ce în ce mai stricat și începuse să transpire, asta mă ducea cu gândul că n-avea de gând să ne spună nimic bun.

Peste un timp voi continua.

1 note · View note

thatviciousheart · 7 years ago

Text

"Încă o zi de tot rahatul," și-a spus Erik de cum a intrat pe aleea casei pe care o împărțea cu cel mai bun prieten al său, Adam, dar și cu mătușa acestuia. Mai bine spus, el era chiriașul lor. Când a deschis ușa din spate a locuinței, a fost întâmpinat de mirosul de pizza un pic arsa făcuta la microunde. "Kathleen. Kathleen. Ti-am mai spus că bucătăria este un loc interzis pentru tine. Asta dacă nu vrei sa dai foc la casă!" Părul ei blond îi cădea în bucle până la umeri și îi încadra chipul ca de porțelan. Purta tocuri chiar daca nu părăsea casa decât la ivirea nopții și o rochie din dantelă neagră, până la genunchi, potrivită pentru un ceai la Buckingham Palace cu Regina și nu pentru o cină în casa Glass. Dar Erik se obișnuise cu excentricitățile femeii, deși nu știa să gătească mai nimic. "Unde este Adam?" Își aruncă jacheta de piele pe un scaun și își prinse părul cu un elastic. Kathleen i-a dat peste mâini, împingându-l mai încolo. "Nu deasupra mesei!" L-a apostrofat ea.

Se obișnuise și cu purtarea femeii de parcă ar fi fost mama celor doi tineri care locuiau în casă. Ok, ok, înțelegea că era mai invarsta, dar nu cu mulți ani. Ce e drept, în timpul zilei, Erik era singurul locuitor al casei, în vreme ce cei doi Glass dispăreau in neant. Plecase puțin mai devreme de la locul de muncă, fiind trimis acasă pe motiv că urma o înmormântare importantă în East End. Importantă, adică liderii orașului erau implicați în organizare. Totuși Frank Collins, decedatul, nu a fost prea iubit de către rezidenți. "Doar nu intenționezi sa te duci la înmormântarea lui Collins. Chiar nu ai ceva mai bun de făcut în seara asta? Gen... O întâlnire cu Loki?" Kathleen pufni amuzată. "Thomas nu mai are de ridicat nici o rochie pentru Ysandre, cel puțin până la următoarea comandă, așa că nu am cum să îl văd. Știi că își urmează fratele peste tot, deci vor fi la înmormântare..." Făcu o pauză, timp in care sprâncenele lui Erik au urcat până la cer, zicând apoi un "aham" simplu.

"Taci și treci să mănânci. Presupun că îți schimbi tricoul ăla murdar... Benzină... Mult prea multă benzină!" Il certa ea pentru a mia oară. Bărbatul se uită la tricou și ridică din umeri nepăsător. "Oricum nu vin!" Spuse el și fură o felie de pizza de pe masă, apoi se duse în living, unde s-a așezat pe canapea, punând picioarele pe măsuța de cafea. Așa, cât să o scoată din minți pe Kathleen... "Nu știu cum te suportă Adam," zise ea. "Ah! Mi-am amintit... E posibil sa fie și Dawn prezenta... Adică așa e normal!" Adaugă femeia, zâmbind cu subînțeles. Cunoștea istoria celor patru prieteni. Adam, Erik, Dawn si Eadlyn, chiar daca pe vremuri erau doar niște copii. Erik s-a înecat cu bucata de pizza pe care o mesteca și se ridică imediat în picioare. "Dawn?!" Tot ce a făcut Kathleen a fost să aprobe și lăsă farfuriile pe masă. Nu era sigură că fata va veni, dar aceea era singura ei șansă pentru a-si lua rămas bun de la propriul său tată, deși nu a fost unul exemplar.

"Întreabă-l pe Adam dacă nu mă crezi!" Era seară, spera și el că se va uita la un film sau vor continua jocul de pe consolă împreună cu Adam, asta dacă nu avea ceva mai bun de făcut... Adică să iasă la vreo întâlnire de o noapte. Sau cine știe ce mai făcea Fat Frumos! Doar nu se ținea după fundul lui ca să afle ce și cum. Și nici Adam nu îl urma peste tot. Nu erau siamezi, deși uneori tocmai acest sentiment ți-l lăsau. Kathleen nu mai comentă nimic și se întoarse la ale ei. Aranja tacâmurile, paharele, totul la linie, cu grijă, făcând din fiecare cină un adevărat eveniment. Nu mâncau ei cine știe ce preparate exotice, dar cum nu puteau fi prezenți aproximativ 12 ore din zi, încercau să facă tot ce le stătea în puteri ca să acopere acel gol. "Bine, bine! Vin!" Își scoase tricoul și urcă în grabă scările, trecând pe lângă Adam. "Aici erai! Știai despre înmormântarea lui Collins?" Nu o mai văzuse pe Dawn de câțiva ani buni, iar tatăl ei era un bețiv și jumătate, dar și un magnet pentru pericol.

465 notes · View notes