s-t-r-a-i-n-a-25-blog

[s-t-r-a-i-n-a-25-blog]

Frate, mă judeci că sunt depresă și că n-am prieteni, inteleg că e ușor pentru tine și pentru mama, două personaje care nu vă mai suport și nu din simplu fapt că nu îmi mai acceptați parerea dar din cauza ca pentru voi sunt un intrus în viața voastră. Acum nu am incontro, nu pot sa ma duc departe fiindcă sunt minoră și nimeni nu m-ar angaja la muncă, dar vă promit și știți foarte bine că pot și să demonstrez, că într-o zi în casa aceasta nu vor mai fi lucruri de-a le mele și nici prezența mea. Mamă, când vei imbatrani vei dori să fii liniștită și să mă cauți, vei pleca la toate posturile de televiziune că să îți spui motivele și vei da vina pe mine că am fost prea copilăroasă să nu vă inteleg. Nu, mamă eu inteleg totul, dar refuz să intru în detalii. Mamă, urăsc faptul că deci sunt cea mai mică dintre ai tăi doi copiii sunt cea mai neprotejată, iar tu îi faci scud fratelui meu. N-am crezut niciodată, frate că din persoanele care făceau top din viața mea incluzandu-te și pe tine printre preferați mei acum nu mai reprezinți nimic pentru mine.

[s-t-r-a-i-n-a-25-blog]

Pierdută aici printre rânduri

Am vrut să îi explic că eu nu-s bine, am incercat să-i arăt că nu sunt una oricare, că sunt una dintre fete rare pe care le mai poți întâlni, dar lui nu i-a pasat și a plecat cu capul sus, în timp ce eu sunt aici neînțelegînd dacă sunt proastă să-l astept sau sunt proastă că încă mai cred că ma mai iubește .