omnionio-blog

[omnionio-blog]

,,I think it’s brave. I think it’s brave that you get up in the morning when your heart aches and life is messy and you do not feel like being soft for the world. I think it is brave that you continue to love and express and open your soul, despite the way you were treated in the past. I think it is brave that you keep going, that you keep believing in something more, something bigger, even when you may not know what you are hoping for. I think it is brave that you fight, I think it is brave that you choose, every single day, to move forward—because that is what makes you strong. That is what makes you strong.”

[Illustration: Carolina veciana]

[omnionio-blog]

8 martie reprezintă pentru mine ziua celebrării celor mai importante patru femei din viața mea.

Astăzi aș opri timpul pentru ele. Aş opri timpul ca ele să primească fiecare clipă de fericire atât de meritată. Aş opri timpul să le spun toate cuvintele frumoase pe care nu le-am mărturisit la timp. Aș opri timpul să le pot spune "mulțumesc"! Și la mulți ani!

[omnionio-blog]

20 de lucruri pe care le-am realizat la 20 de ani:

1. Una dintre problemele cele mai mari în relații e că aștepți să primești dragoste așa cum o oferi tu, nu cum o oferă celălalt.

2. Vama vindecă tot, până te întorci acasă.

3. NU AMESTECI BEUTURA NICIODATĂ!

4. Dacă tu ai râs și te-ai distrat, a meritat.

5. Toți prietenii o să-ți facă nasoale și trebuie să-i ierți așa cum te iartă și ei pe tine.

6. Dacă poți să faci un lucru bun fără să primești nimic în schimb, fă-l.

7. SH-urile sunt pline de chestii mișto, da' tre' să cauți. Se aplică la orice în viață.

8. Până și cele mai cerebrale și ok persoane, dacă sunt prinse de invidie devin ultimele curve proaste.

9. Complimentează oameni random oricând ai ocazia, o să vezi după de ce.

10. Un băiat dacă pe bune te vrea aleargă 10 km pentru tine (la propriu) și face sacrifici să te vadă chiar și doar pentru 5 minute. Dacă nu, găsește scuze, că scuzele sunt multe.

11. Fiecare om are ceva bun de oferit și cineva care e o curvă cu tine poate fi incredibil cu altcineva. Totul ține de conjunctură și cât te place/displace persoana aia.

12. Pentru vopsit și pantofi calitativ nu te zgârcești. Sunt investiții bune.

13. Cu cât o să îți vezi mai mult de treaba ta, cu atat o să fii mai fericit.

14. Da, sinceritatea e o calitate de apreciat, DAR dacă sinceritatea ta nu e necesară, păstreaz-o pentru tine.

15. Cu diplomație rezolvi multe situații de căcat. Tre' să o înveți.

16. Daca vrei sa iei o decizie radicală, fă-ți o baie cu spumă, bea o bere, dormi și de abia după ia decizia radicală.

17. Nimic nu e mai important decât cariera pe care vrei să o ai.

18. Cele mai ok relații încep face to face. Rar ai noroc să vibrezi cu cineva irl ca pe internet. Plus că pe internet e proiecția persoanei care vrem noi să fim, nu cine suntem.

19. Bărbații sunt în stare să-și inventeze o noua personalitate și să-ți dea impresia că vor să fii nevasta lor deși ei caută doar sex. Nu fii proasta si nu îi subestima.

20. Netflixul este o altă investiție foarte bună.

[omnionio-blog]

,,Când sunteți într-un loc unde o persoană are un comportament nepotrivit și aveți un bebeluș în brațe, este evident că veți încerca să protejați copilul și veți decide ”Este cazul să plec de aici”.

De ce nu facem acest lucru și pentru copilul nostru interior? De ce nu conștientizăm: “Ăsta nu este un loc potrivit pentru mine. E cazul să plec” ?

Este ca și cum ați fi într-un spațiu care stiți că este toxic, aveți în brațe un bebeluș, acesta plange și se agită și este evident ca îi face rău acel loc și voi ați gândi: ”Copilașule, nu mai plânge; nu putem pleca, fiindcă mămica este genul de om care vrea să le facă pe plac altora, ca să se simtă validată/ apreciată/ acceptată, așa că trebuie să rămânem aici. Taci și nu mai plânge! Când o să fii mare, o să fii și tu genul de om care încearcă să le faca pe plac altora, ca să te simți validat/ acceptat/ apreciat . Taci și-nvață de la mine!”.

De ce ne-am trata pe noi înșine în acest fel?!"

— Matt Kahn

[omnionio-blog]

Virginia Satir spunea că „Avem nevoie de 4 îmbrăţisări pentru a supravieţui, de 8 pentru a ne putea menţine şi de 12 pentru a creşte”.

[omnionio-blog]

,,Nu am de gând să mai tolerez multe lucruri. Și nu din cauza că am devenit arogantă sau trufașă, ci pentru că am ajuns la o anumită etapă a vieții mele – etapa în care nu vreau să mai pierd timpul pe lucrurile care nu îmi aduc plăcere sau care îmi provoacă durere.

Nu mai am de gând să tolerez cinismul, critica excesivă și cerințele de orice gen. Nu am nici o dorința de a-i satisface pe cei cărora nu le plac; să-i iubesc pe cei care nu mă iubesc și să le zâmbesc celor care nu îmi zâmbesc înapoi.

Nu voi mai dedica nici un minut celor care mă mint sau încearcă să mă manipuleze. Am decis că nu voi mai susține ipocrizia, falsitatea, minciuna și lauda de doi bani.

Nu voi mai tolera nici oamenii cu studii incomplete, nici oamenii de știință aroganți. Nu am de gând să mă clarific cu bârfele, nu pot suporta conflictele și comparațiile. Cred că lumea este alcătuită din paradoxuri. Din acest motiv încerc să evit oamenii cu caracter dur, incapabili de a se adapta mediului.

Disprețuiesc trădarea și lipsa de loialitate în relațiile de prietenie. Nu voi putea fi împreună cu cei care nu sunt în stare să spună un compliment, să încurajeze sau să inspire prin propriile cuvinte. Nu voi putea fi nici cu cei care nu iubesc animalele. Exagerarea mă obosește.

Și da, pe lângă tot ce am spus, nu îi voi mai tolera pe cei care nu sunt demni de răbdarea mea."

— Meryl Streep: „Nu mai sunt în stare să tolerez!”

[omnionio-blog]

"Bun venit în secolul XXI!

Aici sexul e gratis, iar dragostea costă. Aici, unde să-ți pierzi telefonul e mai grav decât să-ți pierzi valorile. Unde e la modă să fumezi și să bei, iar dacă nu faci asta, ești învechit. Unde bărbații își înșală femeile cu puștoaice, iar femeile dacă nu înșală, e pentru că se tem că vor fi prinse. Unde baia a devenit studio pentru poze, iar biserica - locul perfect pentru check-in. Secolul XXI, unde femeile se tem de o sarcină mai mult decât de HIV. Unde serviciul de livrare pizza ajunge mai repede decât ajunge ambulanța. Unde oamenii se tem de teroriști și criminali mai mult decât de Dumnezeu. Unde hainele decid valoarea unei persoane, iar să ai bani este mai important decât să ai prieteni sau chiar familie.

Secolul XXI, unde copiii sunt capabili să renunțe la părinți pentru “iubirea” lor virtuală. Unde bărbații își doresc doar relații fără obligații. Unde dragostea e o joacă.

Secolul XXI, aici supraviețuiești doar dacă joci cu rațiunea, și ești distrus dacă acționezi cu inima.”

[omnionio-blog]

Trăiască România!

Nu, nu este o postare întârziată, nu este o urare pusă prea târziu. Este ceea ce cred cu tărie că trebuie să rămână pe buzele noastre mult dincolo de ziua de 1 decembrie.

Pe 1 decembrie am putut spune "La mulţi ani Ronnânia", la 1918 am devenit un întreg. Însă pentru a ajunge aici a fost nevoie ca pe datele de 2 decembrie, 3, 4 ,5....a fiecărei luni să ne dorim să facem România mare. Ani de zile, decenii sau secole strămoşii noştri au luptat şi au murit, în fiecare zi, pentru ca noi să putem spune "La mulţi ani România" pe data de 1 decembrie.

Astăzi, pe data de 2 decembrie, fac apel la voi şi vă rog...continuaţi să spuneţi "Trăiască România" pentru tot restul anului, deoarece în fiecare zi rămânem români!

Trăiască România!

— drepturi de autor pentru scriitor

[omnionio-blog]

Lucifer after being expelled from heaven for rebelling against God

"The Author gives great importance to the anatomical form of the character as he wants to represent him as he was known, as the most beautiful angel of all. Body posture is nothing more than an excuse to treat muscles through an academic technique.

Lucifer hides his face, he doesn't want to show the pain he feels before the angels that flutter on him. In this way, his expressiveness is collected in the eyes, full of anger, hatred and resentment."

"The fallen angel" (1868), by Alexandre Cabanel.

[omnionio-blog]

If you're the person who is always there for others, know that your heart is rare. Know that you give people hope. Know that you make people feel wanted, that you make people feel seen; know that you make people feel like they have purpose. However, also remind yourself that you are not invincible. Your heart needs rest. You need rest. Remind yourself that you do not need to carry the weight of the world on your shoulders, that you may not be able to save everyone, that you may not be able to heal every hurt. Remind yourself that you deserve to take all of the energy you put out into the world and invest it back into yourself from time to time. That you are worthy of the love you keep giving to everyone else. Remind yourself, that you don't always have to be strong, that you don't always have to be the fixer. You can be human, you can ask for help. Remind yourself that you can take a break, that you can take a step back to nourish the softness inside of you.

[omnionio-blog]

Povestea spune că, într-o zi când mergea prin parcul în care își făcea zilnic plimbările, Franz Kafka a întâlnit o fetiță care plângea. Își pierduse păpușa și era tare dezolată.

Kafka s-a oferit să o ajute să o găsească așa că și-au dat întâlnire a doua zi, în același loc.

Pentru că nu a găsit-o, el a scris o scrisoare pe care i-a citit-o fetiței a doua zi când s-au reîntâlnit.

“Te rog nu plânge după mine, am plecat într-o excursie în jurul lumii. Îți voi mai scrie despre aventurile mele.”

Acesta a fost începutul multor scrisori care au urmat. De fiecare dată când cei doi se întâlneau, Kafka îi citea fetiței aventurile imaginare prin care trecea mult iubita păpușă. Fetița era consolată.

Când întâlnirile lor au ajuns la sfârșit, Kafka i-a adus fetiței o păpușă. Aceasta arăta, evident, diferit față de cea originală. Scrisoarea cu care a venit însoțită explica: “Călătoriile mele m-au schimbat”.

Mulți ani mai târziu, fetița, acum fiind o femeie adultă, a găsit în această păpușă un bilețel pe care scria: “Tot ceea ce iubești vei pierde până la urmă. Dar în final, iubirea se va întoarce sub o altă formă.”

—Kafka and the Doll, The Pervasiveness of Loss

[omnionio-blog]

,,Aș fi rămas de o sută de ori și-aș fi plecat o singură dată.

Și totuși, am plecat.''

(c) Mihail Drumeș, Invitație la vals

[omnionio-blog]

„Răspunsurile nu vin întotdeauna când sunt necesare; de multe ori se întâmplă ca singurul răspuns posibil să fie să rămâi în aşteptare.”

(c) Jose Saramago

[omnionio-blog]

Mereu am fost genul de persoană care n-a crezut în conceptul de "iubire". Întotdeauna am avut impresia că e un clișeu, e o poveste pe care o vezi în filme sau o citești, dar despre pe care nimeni nu îl raționalizează corect. Iubirea pentru mine există doar față de părinți; ce e în afara ariei se numește, din perspectiva mea, "atașament". Te atașezi de o persoană, rezonezi cu aceasta, însă nimic mai mult. Poate vorbesc și în necunoștință de cauză, uneori mai fac asta. Însă relațiile, iubirea în general au fost pentru mine lucruri complexe de care nu m-am ocupat niciodată să le descopăr.

Experiența mele în ceea ce privește relațiile este ca mâncarea de la Mc: puțină și proastă. Nu am știut niciodată ce vreau, de cele mai multe ori sunt paranoică și atunci când încerc să nu fiu, ghici ce? Mă ard rău. Am un palmares impresionant de relații eșuate și încă unul de "mini-distracții" sau cum le mai spun eu "hai să te combin vreo două zile cât să ți-o trag (joke on you, bitch) și după să te las". De ce? Amuzant, dar când îi spui unui tip că ești virgină, se dezintegrează ușor. Râd de fiecare dată când văd reacția aia surprinzătoare, de parcă l-am lovit cu un topor și după cum se remodelează și spun cât de mult mă apreciază pentru că am principii. MĂ LAȘI?

Revenind la cum mă ard eu în relații (e o metaforă, calm your tits). Păi hai să vedem premiile: locul 1 pentru înșelat (4 ori), flirturi cu alte tipe/ chiar prietenele mele (aproape de fiecare dată), scuze proaste înghițite (când renunț la a mai fi paranoică, se întâmplă exact ce credeam), promisiuni și...o să le zic "vrăjeli" ieftine (întreabă-mă de ce încă le mai cred ca să îți răspund că nu știu) și multe altele; nu de altceva, dar impresionez mult prea mult după.

În condițiile date, am încercat să mă documentez: cărți despre 10 tipuri de bărbați, videoclipuri despre cum să-l atragi în 5 pași simpli și tot felul de nebunii care ar fi mers, pe bune, DACĂ ERAM FUCKING MĂDĂLINA GHENEA. Și ca să fie surpriza și mai mare *tobele*: nu am rezolvat nimic.

Ce fac acum? Același lucru. Găsesc cei mai nepotriviți tipi (pe Tinder, aplauze), îi atrag maxim 3 zile, încerc să fac tot posibilul să îi țin aproape atunci când ei încep să se facă dispăruți, reușesc asta și rămâne cineva, nu spun cine să fie surpriză, care ajunge să se întrebe unde a greșit sau ce e în neregulă la persoana sa.

Pentru sufletul meu, o să las aici 5 avantaje reale pentru care să rămâi singur/ă:

1. Nu ești dezamăgit/ă niciodată.

2. Ai mai mult timp pentru a te concentra pe propria persoană.

3. Ești disponibil/ă.

4. Nu ești îngrijorat/ă pentru partener/ă niciodată...pentru că nu ai unul/una => mai mult timp să te gândești la lucrurile cu adevărat importante => mai puține riduri.

5. Doar cuvântul în sine, singur, e satisfăcător. Nu cred că mai are nevoie de alte explicații.

[omnionio-blog]

,,Mi-e teamă de viitor. Mereu mi-a fost. Poate că aceasta va rămâne singura mea frică ce-mi va tăia respirația mereu. Timpul ne poate lua ceea ce prețuim sau iubim cel mai mult. Timpul e aspru, timpul e nemilos și foarte viclean. Mi-e teamă că, într-o zi, mă pot trezi fără ceea ce iubesc cel mai mult sau mă voi trezi în plin întuneric și durere. Nu există control, decât pentru cei puternici și de multe ori nici pentru aceia, pentru că, așa se întâmplă...vor fi dăți în care nu doar că ne vom pierde controlul, ci și pe noi ca persoană.”

[omnionio-blog]

—"Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea puțin.

Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață.

Am adăugat ani vieţii și nu viață anilor."

(c) Octavian Paler