hazarti

[hazarti]

╂

[hazarti]

Infern

Hai să încheiem un armistițiu

Tu, iubire

Eu, haos

Să se învârtă atmosfera

Ca într-un uragan

De sentimente irosite,

Un dezastru

Ce-l voi tăia din rădăcină

Chiar de va lăsa urme adânci,

O ruină.

Buzele îmi tremură

În timp ce descopăr

Cât de neînsemnat și fragil par

De fapt, m-aș juca,

Aș jongla poate

Cu idei desfigurate

Și ți-aș încălca toate regulile

Stabilite de tine

Pentru a-mi controla

iadul.

@hazarti

[hazarti]

Am lumea mea

Construită pe terra lor

Și mă vei găsi zăcând

Așteptând semnele tale

La limita dintre ficțiune și realitate.

Copile,tot ce atingi,distrugi,

Tot ce iubești,alungi,

Așa că tu,copile,

Spune sincer

Vrei să fugi?

Să te ascunzi?

Te-ai săturat să vezi dezastrul creat în urma ta,

N-ai obosit să vezi sângele curgând pe palma mea?

Căci te-am adus lângă margine

Ca să mă împingi în prăpastie

În schimb, tu te-ai uitat la ea

Și mi-ai spus..

Mai așteaptă până în martie.

@hazarti

[hazarti]

Strânge-mă în brațe până când toate bucățile din mine formează din nou un totunitar.

Strânge-mă acum și fă-o tare,până când îmi voi aminti cum arată un strop de culoare.

Adună-mă de pe jos și umple-mi fața de palme, adună-mi după lacrimile căzute pe asfalt și povestește-mi cum arată oceanul.

Urăște-mă,spune-mi că sunt un nenorocit,apoi povestește-mi despre cât de mică este limita dintre ură și iubire.

Iubește-mă..atat de mult,încât să mă cauți în fiecare apus de soare, în privirea și atingerea tuturor,să mă strigi în noapte,să ma cauți în versuri și în linii melodice până pierzi firul rațiunii.

Simte ma...simte mi ochii înlăcrimați și prea dornici sa te vadă, simte mi buzele arzând cerându-ți un sărut, simte mi palmele ce au lăsat amprente pe corpul trecător.. simte ma în tot..simte mă-n haos.

@hazarti

[hazarti]

Sunt urât,

Sunt urât de mine,

Sunt urât de voi,

Vă simt cuvintele

Chiar și atunci când nu le rostiți

Parcă vreți sa începeți un război,

Însă nu mai sunt eu acela

Care să vă țină piept,

Doar vă accept în mine

Știind că nu este corect.

Vă iubesc mă

Pe toți și nu puțin,

Chiar de mi-ați scoate și sufletul,

L-ați injecta cu venin.

Vă urâți între voi

Vă urâți chiar și pe voi,

Sunteți urâți mă

Și nu vă curățați în ploi

Vă cunosc atât de bine

De parcă eu v-aș fi creat

Într-un moment de plictiseală,

O creație murdară.

@hazarti

[hazarti]

Not in the mood for humans today

[hazarti]

[hazarti]

M-am săturat de oameni simpli.

@arhitectul

[hazarti]

voiam pe cineva care să simtă viața la fel de profund ca și mine.

@arhitectul

[hazarti]

Tu vei fuma, pierduto, pân' la extenuare,

Și-ți va fi dor să-ți spun, glumind, să lași fumatul.

Te-or bânturi pe rând regretele bizare

De când umărul meu îți înlocuia patul.

Și-ai să fumezi, bruneto, privind în gol apusul,

Și-un gol interior se va lărgi cu fumul.

Eu nu voi fi acolo să te-ntreb care-i plusul,

Să-ți spun cât de greșit este-ntru' totul drumul.

Cu usturimi în gât, mai mult de la tăcere,

De la secrete, noduri care te-au deranjat.

Tu vei argumenta că fumezi de durere,

Pentru că toți s-au dus și te-au abandonat.

Cu ochii obosiți, scoțând fum ca dragonul

Vei râde-ntr-un moment, când vei realiza

Că ți-ai stricat plămânii, exact ca telefonul...

Iar eu nu sunt acolo să te pot ajuta.

Tu vei fuma, tâmpito, pân' la extenuare;

"Bani cheltuți în vânt", spuneam, "Nu-ți face bine."

Eu sper ca-ntr-un moment de conștientizare

Să-mi scrii c-aveam dreptate și că ți-e dor de mine.

Maria Prangachi

[hazarti]

[hazarti]

[hazarti]

[hazarti]

[hazarti]

Art is everything you say about me.

[hazarti]

[hazarti]

Imoral

M-am pierdut în răsărit

Am asfințit la rândul meu

De atat de multe ori,

Atunci când prețul iubirii noastre

Reprezintă o posibilă apocalipsă ,

Când sinceritatea înseamnă să te pierd,

Când tot ce știi este greșit

Despre un univers

În aparență, formidabil.

Suferința mă caracterizează,

Mă urmărește constant

Când tot ce-ți voi spune

Va părea o simplă joacă prostească,

Vreau sa știi că a fost defapt adevărul

Cel mult ascuns în mine încă de când m-am pierdut,

Cel ce pentru mulți pare trecător,

Pentru mine a fost cel ce m-a sfâșiat din interior.

Paralizat într-o beție aparentă

Ca să-mi pot păstra

Ceva ce eu numesc toleranță.

De adevăr mințit

Stiu ce înseamnă să pierzi tot,

Drept nenorocit numit,

Vei regreta de vei refuza sa vezi

Ceea ce încerc să îți arăt

Încă de când ne-am cunoscut

Până în ziua în care nu voi mai trăi.

Viața pentru unii, ceva genial,

Pentru mine doar un scop mortal,

Mă mai poate face fericit

În acest moment monoton

Doar vocea ta,

Un fel de maraton

De a ajunge la ea.