blogul-unei-revolutionare-blog

[blogul-unei-revolutionare-blog]

“Ploua in oras, e frig Am castile-n urechi, ma plimb”

—

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Tu...tu mă dai peste cap cu o privire.....

[blogul-unei-revolutionare-blog]

I think I lose my mind 😔

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Am obosit grav

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Maybe, I want to be yours....

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Eu sunt singura care nu înțelege ce se petrece cu societatea de astăzi?Am auzit multe lucruri in ultima vreme care m-au îngrozit. Pur și simplu erau.... odioase.

  Suntem crescuți cu principii comuniste și idei total greșite asupra vieții. In fiecare zi ne sunt induse argumente -greșite- conform cărora trebuie sa vorbim într-un fel, să ne îmbrăcăm într-un fel, să fim niște roboței controlați de societatea asta bolnavă...

  Lucrul ăsta mă sperie pentru că mă face, de fapt ne face, pentru că sunt sigură nu doar eu gândesc așa, sa ne simțim stricați, nefolositori, neimportanți...

  Părinții din ziua de azi, nu toți,dar majoritatea, își controlează copiii, și nu mă refer la verificatul temei sau "la ora x ești acasă", ci la sensul propriu al cuvântului. Adică ni se impun niște limite atât de strâmte, încât nu ne putem întinde, dezvolta normal.

  Mi se pare aberant sa îi spui copilului tau cum să se îmbrace - înafara de ținutele "sexy și provocatoare", astea intra în altă discuție-. Cunosc fete care chiar au fost pedepsite pentru că s-au îmbrăcat prea băiețește! Doamne cât de redus mintal trebuie să fii să faci asta?!

  Sau părinții care își sechestrează copii, ținându-i legați de calorifer, doar pentru că au un grup "dubios" de prieteni, sau că nu sunt potriviți pentru ei. "E o influență proastă!" da,da, cu toții am trecut prin asta.

Dragi părinți, ați uitat cât de dristactiv era să fugiți noaptea de-acasă și să plecați la discoteca? Dacă ar fi să ne luăm după asta, cred că voi sunteți influență negativă! Nu ne mai băgați pe gât toate prostiile astea, pentru că generația noastră a învățat să se educe singură, a învățat că nu tot ce zboară se mănâncă! Toate aburelile cu "pe vremea mea ..." și cu "lasă că dăm milităria jos din pod" nu mai țin. Da mama, când erai tu tânără nu erau telefoanele să vă corupă mințile fragile. Da tata, tu nu aveai tupeul sa comentezi în fața părinților. Dar noi nu suntem voi! Vă așteptați să fim deschiși cu voi și să vă mărturisim totul, dar când o facem, ne judecați, iar cand te judeca PĂRINȚII doare al naibii de tare.

  Nu doar părinții sunt vinovați de involuarea populației în sine, ci și condițiile de trai. Vreți să învățăm bine, dar manualele de școala parcă ar fi trecut prin cele două războaie mondiale, și da, știm "cine vrea să învețe, învață și de pe ele" dar totuși... Vreți să creștem mari și sănătoși, dar spitalele par desprinse din filmele horror. Vreți să fim blânzi și buni, dar suntem înconjurați de violența.  Vreți să fim PERFECȚI ,dar totul în jur pare desprins din filmele cu proști.

  Încep să cred că de-abia acum incepem să ne trezim și să facem țara asta să își revină cât de cât. Noi suntem generați  "perfecților imperfecți". Noi vrem mereu mai mult decât ne dați, și o să muncim pentru asta, să ne oferim singuri ce ne dorim.

Nu spun că tu, mama sau tu, tată, nu ai muncit sau nu meriți respectul nostru, dar ...nu uitați că voi v-ați trăit viața, acum e rândul nostru. Apreciem că ne purtați de grijă, că ne hrăniți, îmbrăcați, spălați, fără a cere nimic în schimb. Înțelegem că va doriți tot binele pentru noi. Vă mulțumim că ne aduceți cu picioarele pe pământ când o luam razna sau că ne alinați când suferim. Nimeni nu va condamna pentru asta, dar nu ne sufocați. Știu cât de mult ai vrut sa fii doctor mama, iar tu, tată, polițist, dar nu mă obligați se fac ceva ce nu îmi place. Eu o sa fiu scriitor, jurnalist, dansator sau ce vreau eu, iar voi nu îmi veți impune să urmăresc planul vostru din manualul "Cum sa trăiești viața perfectă în 3 pași"!

Și da, poate o să greșesc,o sa mă rănesc, o să mă doară, dar îmi va trece, mă voi ridica și o voi lua de la capăt! Mereu!

Deci, eu cred că nu noi suntem generația pierduta , ci cei care încerca să ne corupă. Noi suntem primii care au curajul sa se ridice și să lupte pentru ce își doresc, noi suntem cei care speră, noi suntem visătorii, împrăștiații, iubăreții, rebelii, inovatorii, noi suntem imperfecții, și suntem în asta împreună. Noi suntem începutul unei noi ere, noi suntem viitorul!

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Just...love me...

Joanna

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Și a plecat, lasându-ma cu inima sfarâmata

Joanna

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Trebuia

Da, trebuia să îl părăsesc atunci! Trebuia să îl las balta cum și el a făcut-o de nenumărate ori, dar nu am putut. Și știu că am greșit, și atunci știam că nu e bine ce fac, dar îl iubeam și îl iubesc mult prea mult ca sa fac asta. Nu putem să îl las. A devenit un viciu și....pur și simplu mă termina încet. Când sunt cu el îmi face rău, dar când suntem despărțiți, mă simt mult mai groaznic... Nu mai sunt eu... Ce se întâmplă cu mine?!

[blogul-unei-revolutionare-blog]

Ai promis ca o sa fim împreuna mereu...!

Joanna