andrei-ryder

[andrei-ryder]

- Cine ești?

- Despre ce vorbești?

- Unde e el?

- Cine?

- Băiatul acela naiv, dar care punea suflet în orice, căruia nu îi păsa dacă va fi rănit atâta timp cat iubea cu toate puterile.

- Nu știu despre ce vorbești, eu am fost întotdeauna puternic, nu am lăsat oamenii să mă rănească.

- Un băiat puternic care a ajuns să mă mintă.. Nu știi ca nu funcționează ? Suntem unul și acelaș

- Ai dreptate, mint.

- Și, ce ai făcut cu el?

- L-am ucis.

- L-ai ucis??

- Da, unul dintre noi trebuia să pună stăpânire pe toată ființa. Doar unul.

- Și cum tu ai fost mai puternic și mai rău, l-ai învins..

- Nu. El fiind atât de bun m-a lăsat să câștig.

[andrei-ryder]

Acela a fost începutul, stăteam la coadă și efectiv simțeam cum mă sufoc și cu cat încercam să respir mai adânc cu atât simțeam mai tare ca rămân fără aer.. am încercat să mă calmez și să respir tot drumul spre munca.. am ajuns și m-am pus să mănânc, presiunea era tot mai mare și am decis să mă uit la un stream cât timp mâncam poate poate îmi mai reveneam. Din contră, mâinile au început să îmi tremure incontrolabil și respiram din ce în ce mai greu, știam ce se întâmplă, deși nu am mai pățit asta niciodată. Aveam un atac de panică.. Deși lucrurile se bat cap în cap, încercăm să nu mă panichez fiind conștient de ceea ce se întâmplă dar corpul meu nu mă asculta.. am început să plâng în hohote neînțelegând de ce, încercam să îmi controlez respirația dar fără succes, cu cât încercam să mă calmez cu atât mă sufocam mai tare.. m-a luat o durere de cap de nedescris, care s-a transformat într-o amețeală ca mai apoi atât mâinile și picioarele să îmi amorțească, în timp ce mă sufocam încet încet.. nu știu cum s-a terminat, nu știu cum m-am calmat, dar a fost ceva teribil… din ziua aia am rămas cu un mic defect, mai am momente când nu îmi pot controla mâna și începe să tremure.. poate ai văzut asta și când am fost la tine și discutam.. și de atunci o duc din ce în ce mai rău..poftă de mâncare nu am, iar somnul a devenit un lux.. în rarele momente când adorm, deși înainte nu mă trezeai nici să mă arunci din pat, acum sar la fiecare notificare a telefonului în speranța ca ești tu … dar nu e așa.. nimic nu mai are sens, nimic nu mai are culoare, nimic nu mai are gust sau miros. Te caut, seara când mă duc acasă, dimineața când mă trezesc, noaptea când visez, dar nu te găsesc. Mă întreb dacă mai are rost să trăiesc. Deși tu ai reușit să mă calmezi, ironic, și indirect, tot tu ești motivul pentru care nu de puține ori am vrut să pară totul un accident și să trag de volan. Dar ceva m-a oprit. Momentan. Nu știu cat am să mai pot să rezist. Îmi e frică. Îmi e frică de mine. Îmi este frică de cine sunt fără tine. Dar există un singur mod în care se poate termina totul. Promit ca am să te aștept, și am să te caut în viața următoare. Te iubesc.

[andrei-ryder]

— Simone de Beauvoir, from a letter to Nelson Algren c. November 1949

[andrei-ryder]

— J. W. Goethe

[andrei-ryder]

[andrei-ryder]

— Enzo Silon Surin

[andrei-ryder]

Mi-e dor de tine într-un fel ciudat,

Cum ți-ar fi dor de inima din tine,

Tu ești, tot timpul, starea mea de bine,

Tu ești un dor ce mi s-a întâmplat!

Așa cum ți se-ntâmplă un blestem,

Sau, poate, doar o binecuvântare,

Ceva ce-ți place, chiar dacă te doare,

Și pentru care ne-ncetat mă tem.

Te-aș fi numit altfel, poate destin,

Sau poate viață, nu știu, nebunie,

Sau, poate cea din urmă poezie

La care, din iubire, să mă-nchin.

Mi-e dor, de parcă mi-ai crescut în piept,

În locul inimii, pe nesimțite,

Așa cum cresc, pe locuri părăsite,

Iederi, ce urcă înspre ceruri, drept.

Mi-e dor, de parcă mi-ar lipsi ceva,

De parcă mi-ar fi foame, nu știu, sete,

Un dor făcut anume, să repete...

Tot ce-am trăit, în viața mea, cândva.

[andrei-ryder]

“I forgive people but that doesn’t mean I accept their behavior or trust them again. I forgive them for me, so I can let go and move on with my life.”

— Unknown

[andrei-ryder]

[andrei-ryder]

“It’s ironic how you feel most alive when your heart skips a few beats.”

— Unknown

[andrei-ryder]

we will meet again, and when we do we'll do it right

[andrei-ryder]

[andrei-ryder]

[andrei-ryder]

❄lovely❄

[andrei-ryder]

“Only those who care about you, can hear you when you’re quiet.”

— lieinlove

[andrei-ryder]

“Maybe I don’t deserve anyone” is the worst feeling ever.

[andrei-ryder]

M-am îngropat alături de iubire,

Alături de iubirea mea.

Pământul a-ncetat să fie,

Tristețea m-a cuprins în ea.

Mi-am îngropat dorințele și visul,

Și m-am închis în Univers,

În loc de vârf eu am ales abisul

Ființei tale i-am mai dat un sens.

Din lutul care mă-nconjoară,

Te-am întrupat și te-am ucis

Și veșnicia care mă-mpresoară,

Mă tot coboară în abis.

Cu mine-alături doar iubirea,

Și al iubitei chip pietrificat

Nu-mi trebe' Doamne nemurirea

Dă-mi doar sărutul ei, căci l-am uitat...