adinaochea

[adinaochea]

Small Sacrifices / Des petits sacrifices

engraved glass, shadows and wooden holders / plaques de verre gravées, ombres et bois, 2023 and ongoing

This work speaks of the sacrifices we all make for those around us. What is a sacrifice? When is it a small one? Does it still remain small if it is repeated hundreds of times? What are the limits of sacrifices, when do they go too far for one's own good?

I asked people around me for examples in order to create this discussion as well as the objects themselves. Both comprise this work.

/

Cette œuvre parle des sacrifices qu’on fait toutes et tous pour ceux qui nous entourent. C’est quoi un sacrifice ? Quand est-ce qu’il est petit ? Est-ce qu’il reste toujours petit s’il se répète des centaines de fois ? Y a-t-il des limites aux sacrifices, peuvent-ils aller trop loin ?

J’ai demandé des exemples autour de moi pour créer cette discussion ainsi que les objets eux-mêmes. Les deux forment cette œuvre.

[adinaochea]

Mop Ladies / Doamnele Mop

11 sculptures, porcelain doll lower bodies with mop heads

The Mop Ladies have also resulted out of my admiration for Louise Bourgeois' work. These sculptures, just as the Venuses, keep women's individuality de facto invisible or at least inaccessible while that which is usually invisible, work needed to keep a household hygienic and running, becomes quite obvious but also literally responsible for their invisibility. Another aspect I like is that the strings of the mops gives them a punk, rebellious edge which is probably needed in order for change to take place.

[adinaochea]

Posters on PVC Tablecloth / Posters sur nappes cirées / Postere pe mușama

posters in English, French or Romanian

EN

These posters were created in order to elicit conversations. Most messages are taken from the street and were written by members of Collages Feminicides, a group of activists who glue slogans across French streets in order to raise awareness about violence against women and discrimination against other minority groups (LGBTQIA+, migrants). Some messages are taken from publications and in that case the authors are quoted.

While the street collages of Collages Feminicides are quickly removed, often the very day that they were glued, these posters can last longer, if people choose to “adopt” them and take them home. The backgrounds are PVC tablecloth, a strong and long lasting material which also alludes to the feminine sphere.

This work involves workshops where people can choose among several messages to create their own poster that they can then keep. 

RO

Posterele pe mușama au un rol simplu, acela de a provoca discuții pe teme feministe. Majoritatea mesajelor sunt preluate de pe stradă și au fost scrise de membre și membri ale Collages Feminicides, un grup de activiste și activiști care lipesc afișe cu sloganuri pe străzile din Franța pentru a crește gradul de conștientizare al violenței împotriva femeilor și a altor forme de discriminare împotriva grupurilor minoritare (LGBTQIA+, migranți). Unele mesaje sunt preluate din publicații și, în acest caz, autorii sunt citați.

Mesajele sunt pulverizate pe mușama pentru că aceasta face aluzie la teritoriul casnic, perceput în continuare ca fiind exclusiv feminin, dar și pentru că mușamaua este un material puternic și durabil. Afișele grupului Collages Feminicides sunt îndepărtate de pe stradă foarte rapid, adesea chiar în ziua în care au fost lipite. Aceste postere pot rezista ceva mai mult dacă oamenii aleg să le ia acasă și poate reușesc chiar și să provoace niște discuții incomode.

[adinaochea]

Posterele pe mușama au un rol simplu, acela de a provoca discuții pe teme feministe. Majoritatea mesajelor sunt preluate de pe stradă și au fost scrise de membre și membri ale Collages Feminicides, un grup de activiste și activiști care lipesc afișe cu sloganuri pe străzile din Franța pentru a crește gradul de conștientizare al violenței împotriva femeilor și a altor forme de discriminare împotriva grupurilor minoritare (LGBTQIA+, migranți). Unele mesaje sunt preluate din publicații și, în acest caz, autorii sunt citați.

Mesajele sunt pulverizate pe mușama pentru că aceasta face aluzie la teritoriul casnic, perceput în continuare ca fiind exclusiv feminin, dar și pentru că mușamaua este un material puternic și durabil. Afișele grupului Collages Feminicides sunt îndepărtate de pe stradă foarte rapid, adesea chiar în ziua în care au fost lipite. Aceste postere pot rezista ceva mai mult dacă oamenii aleg să le ia acasă și poate reușesc chiar și să provoace niște discuții incomode.

[adinaochea]

The Venuses of Housework / Les Venus de ménage / Venus menajere

EN

8 small 3D printed sculpture collages

Hommage to Louise Bourgeois

The Venuses of Housework have been created using the latest technology in order to remind us that some things never change, or if they do, they do so very very slowly. Women’s rights are progressing but their liberation currently involves a triple workload. I have tried to represent this workload visually or, at least, two thirds of it. Louise Bourgeois’ series of paintings titled Femme-maison featured such female bodies composed of houses from the waist up. Their invisibility and vulnerability is still very relevant today.

RO

O serie de 8 sculpturi imprimate 3D Omagiu lui Louise Bourgeois Sculpturile Venus menajeră au fost create folosind o tehnologie foarte recentă pentru a ne reaminti că unele lucruri nu se schimbă niciodată sau, dacă se întâmplă, o fac foarte, foarte încet.

 Drepturile femeilor progresează treptat, dar realitatea lor implică în prezent un volum triplu de muncă: munca la serviciu, munca de menaj și de îngrijire a copiilor (adeseori invizibilă, pentru că societatea consideră că femeile când sunt acasă „nu lucrează”) și efortul depus pentru a fi cât mai atrăgătoare fizic. Am încercat să creez o reprezentare vizuală a acestui volum de muncă sau, cel puțin, a două treimi din el.

Seria de picturi a lui Louise Bourgeois din anii 40, intitulată Femme-maison, prezenta niște corpuri similare, goale de la brâu în jos și compuse din case de la brâu în sus. Invizibilitatea și vulnerabilitatea lor este și astăzi foarte actuală.

[adinaochea]

Visible workers, around 50 yellow rubber gloves on wooden sticks

exhibited in the grapevines in Auvers sur Oise, RDV aux Jardins, June 2023

[adinaochea]

The Vulnerable / Les vulnerables

110 x 75 cm, carton blanc découpé sur feuille noire et fil blanc

[adinaochea]

A woman’s place / La place de la femme / Locul femeii, coasters, text by Nicoleta Esinencu from L'evangile selon Marie 

These coasters are meant to elicit conversations on male and female roles in everyday settings and activities.

available in 3 languages, Romanian, English and French

[adinaochea]

Women pick up the pieces, blue version

6 sculptural reliefs, plaster and porcelain shards, diameter 17,5 cm

Women pick up the pieces is a feminist work featuring broken porcelain pieces cast into plaster. This work developed because having small children I often found myself picking up broken shards, and remembered my mother doing the same. Quite likely, her mother did the same before her, and hers the same before her, and so on for hundreds of years. Exhibiting this work often elicits men to comment upon it with “but we also pick up broken porcelain!” I am sure they are honest, but in our society they are in the minority, and more discussion needs to take place regarding this. There needs to be more awareness of the fact that mostly women take up a cleaning and nurturing role cloaked in invisibility. The invisibility cloak has to come off.

[adinaochea]

Celles qui n’y arrivent pas / Trouble coping

8 lasercut leather hands and 6 PMMA hands on wood,

dimensions variable

Ceux qui n’y arrivent pas touche à la thème des vagues récentes de migration ainsi que aux troubles psychiques inhérentes aux traumas liées à la migration.

Trouble coping touches upon the theme of mental health and the recent waves of migration from the global South.

[adinaochea]

En apaisent /  There, there

6 lasercuts and 6 lasercut PMMA objects

13 x 18.5 cm

There, there is a work which addresses intimacy and motherhood and the peaceful, soothing power of tenderness and care.

[adinaochea]

performing the [free] beauty institute at INACT Strasbourg in July 2021

FR

L’institut gratuit de beauté offre des conseils relatifs à la beauté entièrement adaptés aux besoins de chacun, aboutissant à de réels résultats. C’est une performance dans un barnum blanc. Pour la durée du festival, 2 h par jour, l’institut va ouvrir ses portes et notre experte va vous dévoiler tout son savoir en créant un régime personnalisé pour chaque client, qui vous permettra de voir et de sentir la différence. L’art de vous sublimer en veillant à prendre soin de votre bien-être avec des discussions de qualité. En plus, c’est gratuit ‍! Ne ratez pas cette offre unique ‍!

RO

Institutul de frumusețe gratuit oferă sfaturi adaptate in totalitate nevoilor individuale, ducând la rezultate reale.  Pe durata festivalului, 3 ore pe zi, institutul își va deschide porțile și experta noastră vă va dezvălui toate cunoștințele ei, creând soluții personalizate pentru fiecare client, care vă vor permite să vedeți și să simțiți diferența. Arta de a vă transforma asigurându-vă că aveți grijă de bunăstarea personală cu discuții de calitate. În plus, totul este gratuit! Nu ratați această ocazie unică!

[adinaochea]

The [free] beauty institute, screenshots

  The [free] beauty institute is a project which started by talking to women who are my close friends and relatives about their feelings with regard to beauty and self image, and pressures to conform to a feminine ideal. Audio recordings are superimposed with stock videos representing similar ideals while also emanating the uncanny and impossible task. Strangely, women often contribute to applying pressure on other women, thus perpetuating the cycle. 

[adinaochea]

The [free] beauty institute is a project which started by talking to women who are my close friends and relatives about their feelings with regard to beauty and self image, and pressures to conform to a feminine ideal. Audio recordings are superimposed with stock videos representing similar ideals while also emanating the uncanny and impossible task. Strangely, women often contribute to applying pressure on other women, thus perpetuating the cycle.

[adinaochea]

performing Voyeur at the INACT Festival in Strasbourg, May 2019

The emotional impact of images in the past decades has been constantly decreasing due to their ubiquity and the speed with which we are being exposed to images daily on television, on the internet or in social media. Susan Sontag describes Western society as aesthetic consumers addicted to a reality and experience enhanced by photographs in the 1970s already. In my work I investigate what that has evolved into 50 years later, and how art addresses this issue of visual consumerism and supersaturation in contemporary society. I believe in the importance of reflecting on how significant images stand the test of time and memory when immersed in an endless deluge, and how contemporary artists try to stand out from this visual whirlwind.

“The less time we have and take to read or decode images (thereby ‘spending words’), the less we will get out of them (as they become ‘smaller’), and, paradoxically, the more power they will have over us.���  David Levi Strauss, Words Not Spent Today Buy Smaller Images Tomorrow

The projected video was a collection (inspired by Hans Peter Feldman) of images I was bombarded with in the course of about a week in the autumn of 2014. In the hundreds, these pictures were mostly taken from my facebook feed and news websites, and made me realize we are exposed on average to about 50 000 images per year. This count only includes digital images, none of the usual mailbox junk or street advertisements. The numbers are ever-increasing. As opposed to my internet usage in 2014, I now also have  instagram, snapchat, whatsapp, viber and other services adding to the daily feed. But how can significant images stand the test of time or memory when immersed in an endless deluge?

The text I read during the performance is here in FR and RO.

[adinaochea]

Things get in the way, 2 videos

EN

My project Things get in the way is about an ongoing need to question the slipping into gender roles in the household and its implications for the empowerment of women. In order to challenge the status quo I make use of everyday objects surrounding me: plastic bags, paper napkins, flat flannel diapers, adult and child hands. This is a list of some of the things that get in the way of women’s self-realization. They also quite literally get in the way of breathing normally, of seeing properly, of speaking one’s mind. The objects (bags, napkins, diapers) are meant as metaphors to be placed alongside that of the glass ceiling, representing the barriers which keep the female demographic from rising beyond a given level in the hierarchy.

Equality is a form of normative hypocrisy, in that people often confuse an ideal state with reality itself. In reality relationships are born out of and feed off of power imbalances, those involved are either dominating or dominated, protective or protected. I believe that society knowingly encourages women from a young age to take on the weaker role.

Breathe in, breathe out was another name for one of the videos from this body of work, in reference to the universe of stress management exercises and anxiety reduction techniques. In today’s strongly individualistic society, stress management is promoted much more than family planning or career counseling, implying that individuals bear the sole responsibility towards their self-realization or happiness and completely ignoring the massive role that society has to play. Present day society would like you to ignore matters of gender or class distinction and believe that serenity is easily available through the mastering of your breath, always only one click away.

RO

Lucrarea Things get in the way s-a născut dintr-o nevoie continuă de conștientizare a alunecării în roluri de gen în gospodărie și implicațiile acestei alunecări pentru emanciparea femeilor. În această lucrare folosesc obiecte și persoane prezente în viața de zi cu zi din jurul meu: pungi de plastic, șervețelele de hârtie, aleze de bumbac pentru schimbarea scutecelor, mâini de adulți și mâini de copii. În videouri acestea mă împiedică la propriu să respir normal, să văd clar, să mă exprim prin cuvinte. Pungile, șervețelele și alezele sunt metafore care pot fi așezate alături de cea a tavanului de sticlă, reprezentând barierele care împiedică o parte a populației să se ridice dincolo de un anumit nivel în ierarhia economică și socială actuală. Inspiră, expiră este un alt titlu pentru unul dintre clipuri, făcînd referință la universul exercițiilor de stress-management și al tehnicilor de reducere a anxietății. Conform acestora serenitatea ar fi ușor accesibilă tuturor prin stăpânirea propriei respirații. În societatea puternic individualistă în care trăim, managementul stresului și al anxietății sunt promovate mult mai mult decât, de exemplu, planificarea familială sau consilierea în carieră. Această stare de fapt insinuează că reponsabilitatea individuală ar fi singurul factor în autorealizarea indivizilor și ignoră complet rolul masiv pe care îl joacă societatea în această privință. Idealul de self-made billionaire din Sillicon Valley e foarte promovat dar el rămâne foarte departe de realitatea societății în care trăim. Societatea actuală preferă să ignorăm inegalitățile de gen și de clasă și să credem că starea de bine este ușor accesibilă prin tehnici de stăpânire a propriei respirații, întotdeauna la distanță de un simplu clic.

[adinaochea]

Things get in the way, film stills

My project Things get in the way is about an ongoing need to question the slipping into gender roles in the household and its implications for the empowerment of women. In order to challenge the status quo I make use of everyday objects surrounding me: plastic bags, paper napkins, flat flannel diapers, adult and child hands. This is a list of some of the things that get in the way of women’s self-realization. They also quite literally get in the way of breathing normally, of seeing properly, of speaking one’s mind. The objects (bags, napkins, diapers) are meant as metaphors to be placed alongside that of the glass ceiling, representing the barriers which keep the female demographic from rising beyond a given level in the hierarchy.

Equality is a form of normative hypocrisy, in that people often confuse an ideal state with reality itself. In reality relationships are born out of and feed off of power imbalances, those involved are either dominating or dominated, protective or protected. I believe that society knowingly encourages women from a young age to take on the weaker role.

Breathe in, breathe out was another name for one of the videos from this body of work, in reference to the universe of stress management exercises and anxiety reduction techniques. In today’s strongly individualistic society, stress management is promoted much more than family planning or career counseling, implying that individuals bear the sole responsibility towards their self-realization or happiness and completely ignoring the massive role that society has to play. Present day society would like you to ignore matters of gender or class distinction and believe that serenity is easily available through the mastering of your breath, always only one click away.

RO

Lucrarea Things get in the way s-a născut dintr-o nevoie continuă de conștientizare a alunecării în roluri de gen în gospodărie și implicațiile acestei alunecări pentru emanciparea femeilor. În această lucrare folosesc obiecte și persoane prezente în viața de zi cu zi din jurul meu: pungi de plastic, șervețelele de hârtie, aleze de bumbac pentru schimbarea scutecelor, mâini de adulți și mâini de copii. În videouri acestea mă împiedică la propriu să respir normal, să văd clar, să mă exprim prin cuvinte. Pungile, șervețelele și alezele sunt metafore care pot fi așezate alături de cea a tavanului de sticlă, reprezentând barierele care împiedică o parte a populației să se ridice dincolo de un anumit nivel în ierarhia economică și socială actuală. Inspiră, expiră este un alt titlu pentru unul dintre clipuri, făcînd referință la universul exercițiilor de stress-management și al tehnicilor de reducere a anxietății. Conform acestora serenitatea ar fi ușor accesibilă tuturor prin stăpânirea propriei respirații. În societatea puternic individualistă în care trăim, managementul stresului și al anxietății sunt promovate mult mai mult decât, de exemplu, planificarea familială sau consilierea în carieră. Această stare de fapt insinuează că reponsabilitatea individuală ar fi singurul factor în autorealizarea indivizilor și ignoră complet rolul masiv pe care îl joacă societatea în această privință. Idealul de self-made billionaire din Sillicon Valley e foarte promovat dar el rămâne foarte departe de realitatea societății în care trăim. Societatea actuală preferă să ignorăm inegalitățile de gen și de clasă și să credem că starea de bine este ușor accesibilă prin tehnici de stăpânire a propriei respirații, întotdeauna la distanță de un simplu clic.