#vine gerul | Explore Tumblr Posts and Blogs

saintelegembisericaluidumnezeu · 5 years

Text

Capitolul 20

Bogățiile casei Mele sunt fără număr și de nepătruns, totuși, omul nu a venit niciodată la Mine să se bucure de ele. El este incapabil să se bucure de acestea pe cont propriu, nici să se protejeze prin propriile eforturi; în schimb, el și-a pus întotdeauna încrederea în ceilalți. Dintre toți cei pe care îi consider, nimeni nu M-a căutat vreodată în mod intenționat și direct. Toți vin înaintea Mea, la îndemnul celorlalți, urmând majoritatea și nu sunt dispuși să plătească prețul sau să-și petreacă timpul îmbogățindu-și viețile. Prin urmare, printre oameni, nimeni nu a trăit vreodată în realitate, iar toți oamenii trăiesc vieți care sunt fără sens. Din cauza căilor și obiceiurilor de mult stabilite ale omului, corpurile tuturor oamenilor sunt îmbibate cu mirosul de sol pământesc.

Ca urmare, omul a devenit dur, insensibil la dezolarea lumii și, în schimb, este ocupat cu lucrarea de a se bucura pe acest pământ înghețat. Viața omului nu are nici un strop de căldură și este lipsită de orice urmă de umanitate sau lumină – totuși, el s-a obișnuit cu ea, tolerând o viață lipsită de valoare, în care el se grăbește fără a obține nimic. Cât ai clipi din ochi, se apropie ziua morții, iar omul moare de o moarte amară. În această lume, el nu a realizat niciodată nimic, nici nu a câștigat nimic – el doar vine în grabă și pleacă în grabă. În ochii Mei, niciunul dintre acei oameni nu a adus niciodată nimic sau nu a luat nimic și, astfel, omul simte că lumea este nedreaptă. Cu toate acestea, niciunul nu este dispus să plece în grabă. Ei doar așteaptă ziua în care făgăduința Mea din Cer va veni brusc printre oameni, permițându-le, în momentul în care ei s-au rătăcit, să vadă încă o dată calea vieții veșnice. Astfel, omul se fixează asupra fiecărei fapte și acțiuni ale Mele pentru a vedea dacă Mi-am ținut, cu adevărat, făgăduința Mea față de el. Când se află în mijlocul nenorocirii sau cuprins de o durere extremă sau asaltat de încercări și gata să cadă, omul blestemă ziua nașterii sale astfel încât el să poată scăpa mai devreme de necazurile sale și să se mute într-un alt loc ideal. Dar când încercările au trecut, omul este plin de bucurie. El sărbătorește ziua nașterii sale pe pământ și cere să-i binecuvântez ziua de naștere; în acest moment, omul nu mai pomenește jurămintele trecutului, profund îngrozit că moartea va veni asupra lui a doua oară. Când mâinile Mele ridică lumea, oamenii dansează de bucurie, nu mai sunt îndurerați și toți se bazează pe Mine. Când Îmi acopăr fața cu mâinile și împing oamenii sub pământ, ei simt imediat că nu mai au aer și cu greu mai pot supraviețui. Toți strigă către Mine, înspăimântați că îi voi distruge, căci toți doresc să vadă ziua în care Eu sunt slăvit. Omul consideră ziua Mea ca fiind cel mai important element al existenței sale, iar omenirea a supraviețuit până astăzi doar pentru că oamenii tânjesc după ziua când slava Mea va veni. Binecuvântarea hotărâtă de gura Mea este că aceia care se nasc în zilele de pe urmă sunt destul de norocoși să vadă toată slava Mea.

De-a lungul veacurilor, mulți au plecat din această lume cu dezamăgire și cu reticență și mulți au venit în ea cu speranță și credință. Am aranjat ca mulți să vină și i-am îndepărtat pe mulți. Numeroși oameni au trecut prin mâinile Mele. Multe duhuri au fost aruncate în Infern, mulți au trăit în trup și mulți au murit și au renăscut pe pământ. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a avut niciodată ocazia să se bucure de binecuvântările Împărăției astăzi. I-am dat omului atât de mult, dar el a câștigat puțin, pentru că atacul forțelor lui Satana l-a lăsat în imposibilitatea de a se bucura de toate bogățiile Mele. El a avut doar norocul să considere, dar nu a putut niciodată să se bucure pe deplin. Omul nu a descoperit niciodată tezaurul din corpul său pentru a primi bogățiile Cerului și, astfel, el a pierdut binecuvântările pe care Eu le-am revărsat asupra lui. Oare nu este duhul omului chiar capacitatea care îl conectează la Duhul Meu? De ce nu M-a urmat niciodată omul cu duhul lui? De ce se apropie de Mine în trup, dar este incapabil să facă acest lucru în duh? Este adevărata Mea față cea a trupului? De ce omul nu-Mi cunoaște substanța? Nu a fost într-adevăr, niciodată, nicio urmă din Mine în duhul omului? Am dispărut Eu complet din duhul omului? Dacă omul nu intră în tărâmul spiritual, cum poate el să-Mi înțeleagă intențiile? Există, în ochii omului, ceea ce poate pătrunde direct în tărâmul spiritual? Multe sunt vremurile în care l-am strigat pe om cu Duhul Meu, dar omul acționează ca și cum ar fi fost înjunghiat de Mine, privindu-Mă de la depărtare, cu mare spaimă că îl voi conduce într-o altă lume. Multe sunt vremurile în care am cercetat în duhul omului, totuși el rămâne complet nepăsător, profund temător că voi intra în casa lui și voi profita de ocazie pentru a-l priva de toate bunurile sale. Astfel, el Mă închide afară, lăsându-Mă în față cu nimic altceva decât o ușă rece și închisă ermetic. Multe sunt vremurile în care omul a căzut, iar Eu l-am mântuit, totuși, după trezire, M-a părăsit imediat și, neatins de dragostea Mea, Îmi aruncă o privire grijulie; Eu niciodată nu am încălzit inima omului. Omul este un animal fără sentimente și cu sânge rece. Chiar dacă el este încălzit de îmbrățișarea Mea, niciodată nu a fost profund mișcat de ea. Omul este ca un sălbatic al muntelui. El niciodată nu a apreciat toată prețuirea Mea față de omenire. El nu dorește să se apropie de Mine, preferând să locuiască printre munți, unde îndură amenințarea fiarelor sălbatice – dar, totuși, el nu este dornic să se refugieze în Mine. Eu nu oblig niciun om: Eu doar Îmi fac lucrarea. Va veni ziua când omul va înota de partea Mea din mijlocul oceanului puternic, astfel încât el se va putea bucura de toate bogățiile de pe pământ și va lăsa în urmă riscul de a fi înghițit de mare.

În timp ce cuvintele Mele sunt îndeplinite, Împărăția este treptat formată pe pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii, unde este primăvară tot anul. Oamenii nu se mai confruntă cu întunecata, jalnica lume a omului, nu mai îndură gerul rece al lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de fericire și peste tot abundă căldura între oameni. Eu Mă mișc prin lume, Mă bucur din înălțimea tronului Meu, trăiesc printre stele. Iar îngerii Îmi oferă noi cântece și dansuri. Fragilitatea lor nu mai face ca lacrimile să le curgă pe obraji. Nu mai aud, înaintea Mea, sunetul plânsului îngerilor și nu Mi se mai plânge nimeni de greutăți. Astăzi, trăiți cu toții înaintea Mea; mâine, veți exista cu toții în Împărăția Mea. Nu este oare aceasta cea mai mare binecuvântare pe care o acord omului? Datorită prețului pe care îl plătiți astăzi, veți moșteni binecuvântările viitorului și veți trăi în slava Mea. Încă nu vreți să vă implicați în substanța Duhului Meu? Încă doriți să vă ucideți pe voi înșivă? Oamenii sunt dornici să urmărească făgăduințele pe care le pot vedea, chiar dacă sunt efemere, dar niciunul nu este dornic să accepte făgăduințele de mâine, chiar dacă acestea sunt pentru veșnicie. Lucrurile care sunt vizibile pentru om sunt lucrurile pe care Eu le voi nimici, iar lucrurile care sunt de neatins pentru om sunt lucrurile pe care le voi împlini. Aceasta este diferența dintre Dumnezeu și om.

Omul Mi-a socotit ziua, dar nimeni nu a cunoscut vreodată data exactă și, astfel, omul poate trăi numai în mijlocul stuporii. Deoarece dorințele omului răsună peste cerurile fără margini și apoi dispar, omul și-a pierdut speranța, iar și iar, astfel încât el a coborât la condițiile actuale. Scopul vorbirilor Mele nu este acela de a-l face pe om să urmărească date, nici să-l ducă la propria sa distrugere, ca rezultat al disperării lui. Doresc să-l fac pe om să accepte făgăduința Mea și vreau ca oamenii din întreaga lume să aibă o parte din făgăduința Mea. Ceea ce Eu vreau sunt creaturi vii, care sunt pline de viață, nu cadavre care au fost cufundate în moarte. De vreme ce Mă odihnesc la masa Împărăției, voi porunci tuturor oamenilor de pe pământ să primească cercetarea Mea. Eu nu permit prezența niciunui lucru necurat înaintea Mea. Nu îngădui amestecul niciunui om în lucrarea Mea; toți cei care se amestecă în lucrarea Mea sunt aruncați în temnițe și, după ce sunt eliberați, sunt încă asaltați de catastrofă, primind flăcările arzătoare ale pământului. Când sunt în trupul Meu întrupat, oricine va dezbate lucrarea Mea cu trupul Meu, va fi detestat de către Mine. De multe ori le-am reamintit tuturor oamenilor căci Eu nu am familie pe pământ și oricine Mă consideră ca pe un egal și Mă trage spre el, ca să-și poată aminti despre vremuri trecute cu Mine, va fi supus la nimicire. Aceasta este ceea ce Eu poruncesc. În astfel de chestiuni, nu sunt câtuși de puțin indulgent față de om. Toți cei care se amestecă în lucrarea Mea și Îmi oferă Mie sfaturi, sunt mustrați și nu vor fi niciodată iertați de către Mine. Dacă nu vorbesc pe înțelesul tuturor, omul nu-și va veni niciodată în simțiri și va cădea fără voie în mustrarea Mea – căci omul nu Mă cunoaște în trupul Meu.

20 martie 1992

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Dumnezeu Atotputernic #mântuire #Domnul Isus Hristos #binecuvantare #Cuvântul lui Dumnezeu #Cunoașterea lui Dumnezeu #Dumnezeu este Domnul #promisiunile lui dumnezeu #voia lui dumnezeu

0 notes

news24hrou · 6 years

Photo

Ultima oră! Vine gerul cel mare! Meteorologii anunță o temperatură minimă de -48 de grade Celsius! Statele Unite se pregătesc pentru temperaturi minime record, provocate de un vortex polar fără precedent. Săptămâna aceasta, în Chicago va fi mai frig chiar şi decât în Antarctica. Termometrele vor indica minus 48 de grade Celsius. http://bit.ly/2CPHoMK

0 notes

alientripat · 8 years

Text

O să-ntâlnești iubirea vieții, dar ea n-o să rămână. N-a rămas, pentru că eu am îndepărtat-o. Nu sunt capabil să o înțeleg. Am ajuns în punctul ăla în care simt că-mi tremură inima 24/7, în punctul acela în care și simplul gând legat de ceva ce era al nostru, orice gest, orice ora fixă, orice piesă pe care am ascultat-o stând împreună a ajuns să îmi facă rău. Nu doar din punct de vedere emoțional îmi face rău, ci și fizic. Corpul meu reacționează la suferință. Nu am mai simțit-o la nivelul ăsta de un car de timp. Am uitat cum se simte. Corpul meu l-a uitat complet.. și la fiecare lucru care-mi amintește de noi, mi se face rău, incontrolabil. Am ajuns în acel punct în care mă simt absent de suflet, mă simt doar un corp, ca o sticlă goală, lăsată în gerul iernii necruțătoare. Singurul sentiment pe care-l mai simt este o stare de rău continuă. Propria mea minte nu mă lasă să trăiesc. Orice lucru care mă înconjoară îmi aduce aminte de ea. Cel mai tare doare că eu m-am adus singur în acest punct. Mintea mea e mai mereu paralelă cu senzațiile pe care le simt în corp când vine vorba de gesturile ei.. și oricât aș încerca să mă gândesc într-un mod, propriile principii, propriile așteptări și propriile păreri nu mă lasă să mă amăgesc singur. În cea mai friguroasă cameră, eu simt că ard. Arde frigul în mine. Toată căldura din sufletul meu era ea. A rămas în suflet, dar nu mai este la fel. Parcă încearcă să iasă.. din locul pe care am încercat să îl fac cel mai confortabil și mai primitor. Intr-o altă ordine de idei, propriul meu suflet încearcă să o îndepărteze în timp ce se ține cu dinții de ea să n-o piardă. Sunt un paradox în toată firea. Așteptările pe care le aveam, aparent mult prea mari pentru a putea fi îndeplinite de către ea, mi-au distrus tot ce aveam. Umblu ca un simplu corp printre suflete. N-am crezut că vom ajunge vreodată aici. Probabil șocul face să mi se întâmple tot ce mi se întâmplă acum, după ce nu se mai poate face nimic. E ca și cum corpul nu realizează incă faptul că s-a terminat, sau poate realizează, dar acest sentiment e rezultatul unui sistem de apărare, poate sentimentul în toată “splendoarea” lui, m-ar ucide, așa că îl primesc în doze mici de măcar 6 ori pe zi. Parcă aș fi 2 persoane în una singură: prima care realizează faptul că sunt șanse foarte mari ca totul să se fi terminat și încearcă să se mentină pe o linie de plutire, sperand că totul o să fie bine.. și a doua, care disperă lăuntric, ce crede că nimic nu va mai fi bine. Sunt două personalități, două tipuri de sentimente care sunt active în același timp. AliM va rămâne mereu în sufletul meu, până când voi intra în pamant, indiferent cine și ce mai apare de-a lungul vieții, mereu va rămâne o poartă deschisă la sigur către inima mea, o prioritate.

1 note · View note

casmofile-blog · 8 years

Text

Cours d’amour. Firul de nisip

Ars amatoria

Dar și îndepărtarea absurdă a iubirii noastre din lumea de aici va trece – pod peste ape secate. În ceruri, în pământ, totuna vom fi.

O singură stea deasupra. Un trup în adâncul de întuneric, o inimă roșie și putredă în sticla eternității. Ne vom iubi într-o noapte, ne vom urî într-o zi.

Clemansa

Saraca – n-are nici un dinte in gura. Fumeaza de-i miros talpile cizmelor metalizate. Isi da – cica – doctoratul in agrobiologie, desi simpaticul Nichita n-a vazut-o niciodata foarte dezbracata.

Axiome

Dacă o cauți, printre palide chipuri, greu poți găsi fericirea. Dacă nu o cauți, nu o găsești. O scrisoare la post restant, o ruptură în timp, un colier din oasele mele în jurul gâtului ei, un miracol. Ne iubim, deci exist.

În afara timpului

Ție, odinioară și acum

Mătasea de apă pe pielea noastră și nisipul, și spuma rece până la glezne – soarele perpendicular limpezind nefiresc conturul unei lumi calcaroase. Lucruri ce se despart cu precizie, care există, care se pierd apoi în nepăsarea amiezii. Te-am privit înfricoșat, simțeam că se va întâmpla ceea ce se mai întâmplase. Cu două mii de ani mai înainte. Cu o mie de ani. Sau poate chiar ieri. O umbră înaltă se-apropie încet de lagună – ne-a acoperit amintirile și chipul. Apoi a plecat ca și cum n-ar fi fost. Nicăieri, niciodată, unde se refugiază toate întâmplările noastre. Atunci, da, atunci am știut că tu erai semnul. Și m-am trezit pe malurile indigo ale iazului din copilărie. Și am văzut, în trecut, tocmai ceea ce văzusem.

Vremurile se apropie M-ai jupuit de teaca protectoare - frigul se inalta de jur imprejur ca o sfera de sticla slefuita. Inghet vulcanic, zero absolut, frig fara frontiere - temperatura la care ia sufletul foc si pielea dispare. Viitorul a explodat intr-o singeroasa oboseala ce se ascunde intelegerii. S-au spulberat engramele aventurilor noastre imaginare - marile sudului, chiparosii din pierdutele insule, termele Alexandriei in care mult ne-am scaldat in visele mele. In visele noastre ?" Cataleptic - in clipa contractata sub senila unei tandre tanchete. Ei, da ! Durere fara intrebuintare, inutila risipa. Un gol fara margini intre noi s-a nascut. Ceea ce se petrece s-a mai petrecut.

Puterea renuntarii. O poveste Acum, impreuna ar trebui sa fim - dar nu ne vom vedea niciodata. Niciodata ! Ce mindru suna acest cuvint in inima de tandra piatra.

Ruleta ruseasca. Romance Eu cu ea nu mai pot, nu mai pot sa ramin o smulg din carnea mea ca pe licori straine si cind o smulg incet in caldarim se-afunda singele si inima din mine. Trist astazi Doamne sint si iar ma intristez imi suna golu-n suflet ca un pendul nebun de ea vreau sa ma lepad in vreme ce-o visez si mii de aschii lasa-n carne cartusele dum-dum. Trist astazi Doamne sint si iar ma intristez puterile-s plecate pe drumuri planetare durerea imi ofera un aprig nou botez ce-absoarbe inorogul in marile primare. Eu cu ea nu mai pot, nu mai pot sa ramin ma lafai in durere cum printii in matase carata din Kitai spre Cordoba si Rim si sufletu-mi stingher il joc la saizecisisase. Eu cu ea nu mai pot, nu ai pot sa ramin o smulg din carnea mea ca pe licori straine si cind o smulg incet in caldarim se-afunda singele si inima din mine.

Melancolie de vara Nu mai sint cerbii, nici bizonii, nici cei ce i-au pindit cindva printre hatisurile imparatesti. Zapezile de altadata s-au stins galbene-n asfalturi. Si stralucirea ochilor nordici, si trupurile noastre muzicale, toate s-au petrecut ca fumurile in vazduhul fierbinte. Din inchisorile de var, schimbam mesaje intermitente. Un fir de myosotis, o fulgerare in ciberspatiu, un zimbet palid in fostele tufisuri. Bucurie si calm. Suprema intelepciune a zilei nascuta din noaptea pe care-o credeam fara capat.

2.Paunitza Inalta, imobila - o, gratioasa ! - ce coafata a iesit din baie stregindu-si bucile pe cerasaful albastru. Ea traduce ades lamentari din Ovidiu.

Poveste de Craciun De cind te-ai refugiat in absenta, in fiecare noapte te iau de mina si ne plimbam pe bulevardele electrice, prin parcul bisericii in care, intr-o primavara, ne-am logodit abuziv pina ce moartea ne-o desparti". Apoi, in alt anotimp, plecam la cafenea si ne aprindem viscerele cu aromele vii ale Sudului, pe care-l stiam din povestile bunicului, din carti si din filme. Stingem focul cu vinul alb si rece visind la California sau poate la viile arse de pe stincile Mediteranei. O, Mare Nostrum, cit am visat sa ne leganam in valurile tale sarate, cu sufletele in delirul lui Durrell, cu trupurile in veci impreunate... De cind te-ai refugiat in absenta, in fiecare noapte te iau de mina si plec cu tine, pe sub castanii copti, pe stradutele inguste, spre pubul nostru dublinez - bluesuri vechi, chitare chinuite, infinite voci triste coboara peste noi melancolia de care bruneta guiness are trebuinta pentru a cobori rece si sfisietoare in celulele dilatate. Apoi, da, apoi te iau de mina si plecam spre o camera de hotel izolata ca o insula din marile Sudului. In fiecare noapte, iti mingii trupul evanescent, iti sarut infinitele buze, ma scufund printre tufisuri in neteda vagauna. Totul e minunat. E un vis. Totu-i minciuna. Doar sfircurile tale in ochi imi patrund. Doar sfircurile tale in ochi imi patrund. Si privesc in gol si urlu la luna !

Blues de casa 2 Dupa Ioan Gyuri Pascu, caruia i se si dedica Dimineata cind ma scol celulele le simt golite dimineata cind ma scol celulele le simt golite de-a noptii vampirita care-mi esti, baby ! Dimineata cind ma scol pompez plantatia in mine dimineata cind ma scol pompez plantatia in mine si focul de-asta noapte doar in creier mai fierbe. Dimineata cind ma scol astept o alta zi cu ochii goi dimineata cind ma scol astept o alta zi cu ochii goi caci numai noaptea, noaptea tu pulsezi in mine, baby ! Asta-i doar un blues de casa Yeah, il cint numai in pustiu Asta-i doar un blues de casa il cint numai in pustiu Asta-i doar un blues de casa Yeah, baby, doar un blues de casa ! Dimineata cind ma scol celulele le simt golite dimineata cind ma scol celulele le simt golite Imi beau cafeaua neagra tare si-ti lingi singele pe bot, baby, baby, baby ! Yeah ! Baby !

Gelos sint pe toata lumea. Romance Gelos sint gelos sint gelos sint pe toata lumea ce-a vazut buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu ti-am privit lindicul. Eu la plaja nu eu la plaja nu eu la plaja nu te duc sa-ti vada buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti ating lindicul. Eu in apa nu eu in apa nu eu in apa nu te las sa-ti ude buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti inund lindicul. Eu la soare nu eu la soare nu eu la soare nu te-oi duce sa-ti arda buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti ating lindicul. Eu in iarba nu eu in iarba nu eu in iarba nu-ti dau voie sa-ti gidili buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu cutremur lindicul. Chiar si daca numa' chiar si daca numa' chiar si daca numa' eu cutremur lindicul !

Night-life Iese noaptea ca un picior de femeie de sub cearsaful stralucitor. Mina mea o cuprinde si ochii se intuneca miopi si pustii. Luna si luceafarul de seara - doi sini inegali - palpita pe bolta cereasca. O clipa - Moartea se indeparteaza. O clipa - Orion scapa Scorpiei ucigase. O clipa - prefer pe Matisse lui Van Gogh. O clipa - exist in tacere. Dar se apropie visul orgasmic si dimineata - repetata explozie a luciditatii! - isi insinueaza faldurile vagabonde intre zidurile Orasului. Mai bine Moartea.

Ars amatoria Pentru Irina Fara incetare ne vom iubi in noaptea care nu vine. Fara incetare. Noaptea... care nu vine. Noaptea. Halucinati norii in cuiele lunii albastre - un parfum trist doarme in urbea aceasta crucificata. Tu nu esti, ea a plecat intr-o trasura de fier cu sase cai albi. Prea frumos ar fi totul - gindacii de motorina imi urca alene pe brate. Cutitele zilei gidila ochii. O, se aude cum urla sirena uzinei de impachetat morti. E bine, e bine, e bine!

Blestem. Un blues O, cruda solomonita, salamandra dulce si blestemata, jivina schimbatoare ca o primavara continentala pe care-am cunoscut-o altadata. Ca o lacoma tarantula mi-ai infuzat paralizantul. Plasma infama - viscere lichefiate pe care le-ai golit fara mila. Incet, rapid, apoi in sila. Vidat - m-ai aruncat inutil a la poubelle de ta vie ca pe o momiie de cauciuc, ca pe un balon fracturat sau horoscopul lui a fi. Te jelui intruna, te blestem, dar nu te pot judeca - mai mult decit mine, Zeita in tine-a crezut. Sa te judece ea ! Sa te judece ea, pe plaja marelui rut ! Pentru tot ce-a fost la-nceput, sa te judece ea !

Nostalghia. Romance Trupurile noastre, in amurg, stralucesc ca doua felinare - dintr-un antic, singuratec burg scufundat in marile de sare. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! Lunecam incet unul in altul, printre flacari, muzica si fum - ne ridica iarasi spre inaltul stilp al promisiunii din Fayum. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! De-odata, dansul isi preschimba, ca la Vavilon, masura si rostul - si din adincuri, din piele,din limba, explodeaza iar cutremurul nostru. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! Da' toate acestea nu aici se petrec, ci altadat', oricind si oriunde, cu uleiuri mascate trupul mi-l frec si-l arunc sa pluteasca pe unde. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec - niciodata, nicicind si niciunde. Niciodata, nicicind si niciunde !

Neintelegerea. O poveste Nu eram cavalerul in zale stralucitoare - doar un barbat obisnuit. Erai femeia asteptata ? Asta nu am stiut Asta nu vom afla niciodata.

Tenebrele memoriei. O poveste Din franjurile melancoliei, chipul ei se ridica aburos, luminind gerul violet dintre trupurile noastre - ochii stralucesc aurii, buzele-s vinetii si albastre. O intimplare neasteptata, un interludiu inscandescent in marea trecere a timpului inghetat - asa cum poate zeii, altadata, pe-ntunecatul Olimp s-au jucat. Ca un brad de Cracin, viata mea se anima, cistiga prezenta - ma scufund in alta imbratisare, spatiul devine spongios, timpul dispare, durerea se trece-ntr-o tandra absenta. Oho ! Din tenebre, explodeaza risul ei de zeita careia viata nu-i refuza nimic. Si, poate, nici mie ! Dar totul exact o clipa dureaza. Ea ramine de-a pururea vie. Eu ma spulber in dansul pitic.

Odinioara si acum. Romance Unde sint ochii aurii de-altadata si pielea lenevoasa unde este ? S-au petrecut incet spre niciodata de parca n-ar fi fost decit poveste. De parca n-ar fi fost decit poveste. Si unde-i rotundul bucilor ei Si pestera adinca, fierbinte si clara, in care lunecam printre scintei, atit de des atunci, odinioara ? Atit de des atunci, odinioara. N-a fost papirus si nici palimsest. ci doar inceputul cel fara sfirsit si eu ma-ntrebam ubi est, ubi est ? pina ce viata ne-a despartit. Pina ce viata ne-a despartit. Ceea ce moartea nu putea sa faca am reusit noi, niste nebuni, si boala aceasta nicicind n-o sa treaca cum s-au tot dus cohortele de huni. Cum s-au tot dus cohortele de huni. Unde sint ochii aurii de altadata si pestera adinca, fierbinte si clara ? S-au strecurat incet spre niciodata si astazi nu mai e ce-a fost odinioara. Si astazi nu mai e ce-a fost odinioara !

Arhitectura muzicala. Cintec Nu mai este durere, nici disperare in bizarul meu suflet. Doar o inghetata, o vesnica nepasare cazuta cu franjuri de tunet. Mina mea in veci nu va cauta luminoasa intindere de sulf. Steaua din ochi incendiaza casa in care imbatrinise Beowolf. Sintem opaci ca doua viori dezacordate - dinlauntru rasuna ecoul, numai ecoul notelor sparte inaltind in adincuri tempoul !

Murmurul melancoliei Te-ai refugiat in absenta de parca n-ai fi fost in lume vreodata. De nimic nu am trebuinta - in afara memoriei. Ca un ecou de departe, in ochii ascunsi, tresar imagini fulgurante - o suprafata neteda si fierbinte, un tufis negru, stralucitor, aroma marina a unui sin jucaus, vagauna ascunsa-n cuvinte. Departe sint toate, undeva departe, in limburile memoriei unui zeu singuratec, visator. Dar nu durerea erupe din aceste imagini, o, nu! Cu nesfirsita tandrete, cu multa luare aminte, se instaleaza melancolia de fier. Am crezut in Eona cu aspra blindete.

Lacuna in doi Am planuit ca nebunii despre cite-n stele si-n luna, am proiectat viitorul cum o fac doar zeii bizari si fantasti - n-am impartit niciodata Craciunul impreuna. In veci si de-a pururi, In veci si de-a pururi, nimic nu vom sti despre Sfintele Pasti.

Cîntecel de dragoste

Ea are sufletul pe piele și ochii-s pete aurii îți vine s-o săruți întruna unde știi tu, unde nu știi.

Ea are țâțele ca marea și-n țâțe struguri ruginii și umbli îmbătat ca Zeus te duci și vii, apoi rămâi.

Ea are un buric vulcanic ce mișcă într-un ritm nebun – tu ești plugarul dintr-o stampă și ari pământul cel mai bun.

Lindickul ei vibrează veșnic în văgăuna de mătasă te uiți la el cum se ridică și-acuma tu chiar ești acasă.

Cât de nectarul dintre coapse mai bine să nu vorbești – aruncă-te-n licoarea dulce și lasă storul la ferești.

Ea are sufletul pe piele și ochii-s pete aurii îți vine s-o săruți întruna unde știi tu, unde nu știi.

Interogatia infinita. Varianta ad usum delphini Cine-o limba atit de dulce peste suflet o sa-ti culce ? Interogatia infinita. Varianta hard Cine-o limba atit de dulce peste pizda o sa-ti culce ? Interogatia infinita. Varianta aluziva Cine-o limba atit de dulce peste ... o sa-ti culce ?

Liviu Antonesei

0 notes

oh-darling-you-will-be-alright · 8 years

Text

20 minutes

Am ieșit în orașul ce nu doarme niciodată. Străzile erau inundate de cetățenii fascinați de zapada ce cădea abundent pe asfalt, de asemenea erau nemulțumiți de gerul ce intra prin haine cu atâta ușurință. Mi-am dorit să mă fi îmbrăcat mai gros, că să nu tremur așa de mult când mi-am așteptat prietenii. Mi-am sunat cea mai bună prietenă cu gândul că poate vorbele ei îmi vor încălzi inima și o dată cu ea, trupul. Degeaba, tot reci au rămas. I-am văzut. Erau bucuroși, și eu eram. M-am distrat în această zi. Am râs. Am zâmbit. N-am patinat, chiar daca mi-am dorit, era închis. Am mâncat. Am bârfit. Am fumat. Am mai bârfit un pic. A fost frumos, până am rămas singură în stație. Atunci, am înghețat. Strada pustie fără urmă de ființă înafară de mine și pisica ce își mișca lăbuțele într-un ritm alert prin zăpada atât de rece. Frigul se intețise, gerul era în putere. Era seară, era frumos. În acel moment am constatat, cu stupoare, că sunt singură. Nimeni care să mă țină de mână. Nimeni cu care să îmi împărtășesc gândurile. Nimeni, doar eu. În orice caz, panoul imi indică 20 de minute până vine 16. După părerea mea, trecuseră 20 de seri geroase, 20 de scrisori de dragoste care nu și-au găsit destinatarul, 20 de fulgi de zăpadă ce n-au căzut pe chipul ei, 20 de iubiri neîmpărtășite, 20 de lacrimi vărsate. El tot nu a venit. Oare va mai venii? A venit 16. Intru și mă așez pe un scaun. Pustiu. Îmi deschid mp3 player-ul. Ceva ce pot asculta în timp ce mă gândesc la nemurirea sufletului pana ajung la capătul liniei. Nici nu am idee cum a trecut atât de repede timpul, câte melodii am ascultat sau la câte idei insignifiante și nerealiste m-am gândit, știu doar că am ajuns. Mâinile și picioarele-mi sunt înghețate, abia reușind să cobor. Iar mă găsesc așteptând un buz ce pare să nu mai vină. Grozav! Încă 25 de minute de așteptat! Nimeni împrejur… De ce nu e nimeni împrejur să mă ia în brațe când tremur? De ce nimeni nu simte că gerul asta nenorocit trece asa ușor prin haine și pătrunde adânc în sufletul omului? De ce nu vrei să îmi ții mâinile într-ale tale și să sufli peste ele? Au degerat…

Ți-aș putea încălzi și mâna, și sufletul, dacă dorești… Aș putea să îți mângâi obrazul doar cu simpla mea prezență.

Dar tu mi-ai zis că ești “realist", nu crezi în ceea ce nu poți vedea, auzi, atinge. De ce așa? De ce, pentru 20 de minute, nu ai putea să o lași pe seama simțirilor mele, dacă nu ale noastre? Dar tu nu simți, și mie îmi e somn, și-am obosit…… încă 20 de minute….

2 notes · View notes

alexsavescu · 4 years

Text

La noapte vine gerul! Meteorologii au emis Cod galben

Vremea se răceşte brusc la sfârşitul acestei săptămâni! În intervalul 11 februarie, ora 12:00 – 12 februarie, ora 12:00, vremea se va răci brusc și accentuat în toate regiunile, astfel încât în cursul nopții de joi spre vineri (11/12 februarie) va fi ger în vestul, nordul, nord-estul și centrul țării. Treptat vor predomina ninsorile la început în Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania,…

View On WordPress

#ger fălticeni #ger suceava #vine gerul

0 notes

theunlovedworld · 6 years

Text

Luni. Fara geamuri aburite.

A inceput o noua saptamana, care e socant de calda. Nu ca m-ar deranja lucrul asta, chiar îmi vine să zburd pe afară (metaforic, evident). Problema majora e ca după o caldura ca asta, de obicei, cam vine gerul. Nu știu ce gargauni au fost în capul meu ca fix azi dimineata am luat geaca aia mai groasa. Mâine voi scoate o mana pe balcon ca să testez aerul, înainte de a iesi din bloc. In rest, prea…

View On WordPress

#Jurnal: zile la medicină

0 notes

point-md-blog · 7 years

Text

Vine gerul. Meteorologii anunță Cod galben în toată țara

Cod galben de intensificare a formării gheții. Avertismentul a fost lansat din meteorologi în contextul gerului care se așteaptă pe întreg teritoriul țării.https://point.md/ro/noutati/social/vine-gerul-meteorologii-anunta-cod-galben-in-toata-tara

0 notes

ataclapersoana-blog · 7 years

Text

Simbolurile si semnificatiile Craciunului

Craciunul este o perioada puternic incarcata emotional cand sufletul oamenilor devine mai bun, cand intre oameni este mai multa pace si bunavointa. Toate traditiile si decoratiunile de Craciun au un simbol si o semnificatie aparte. Bastonasul si bastonul - acadea Bastonasul si bastonul - acadea reprezinta toiagul de care se foloseste Pastorul pentru a-si aduce inapoi in staul oile ratacite. Bastonasul reprezinta mana intinsa spre fratii nostri de Craciun - mana ce le vine in ajutor. Bastonasul simbolizeaza faptul ca fiecare in parte este pazitorul fratelui sau. Culorile rosu si alb imbinate in spirala la bastoanele traditionale de Craciun simbolizeaza fraternitatea oamenilor intru credinta crestina, culoarea alba a acestuia exprimand natura pura si lipsita de pacate a lui Iisus iar culoarea rosie semnifica sangele varsat de Iisus pentru omenire. Atunci cand are curba in partea de sus, bastonul de Craciun arata asemenea toiagului unei pastor intrucat Iisus este pastorul oamenilor. Cand este intoarsa cu 180 de grade, ea reproduce litera J, initiala numelui Iisus in limba engleza (Jesus). Bradul sau pomul de Craciun Obiceiul de a folosi ca pom de Craciun un copac sau o planta perena simbolizeaza dragostea eterna a lui Dumnezeu. Culoarea verde a bradului ramane aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeaza speranta vesnica a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii. Luminitele pomului reprezinta stelele care sclipesc pe cer si vorbesc despre speranta arzatoare a intregii omeniri. Pomul de Craciun semnifica, de asemenea, viata si lumina infinita. Toate acele bradului arata spre cer, simbolizand gandurile omului care se intorc mereu inspre inalturi, spre Dumnezeu. Prin forma sa triunghiulara, bradul simbolizeaza Sfanta Treime, iar podoabele cu care acesta este impodobit sunt simbolurile cunoasterii si bogatiei. Bradul impodobit este considerat pomul vietii, arborele fertilizator. Cadourile de Craciun Cadourile sunt o manifestare de iubire simbolizand actul de afectiune de care a dat dovada Dumnezeu fata de oameni cand l-a trimis pe fiul sau Iisus. Cadourile ne reamintesc ca Iisus Hristos a fost un dar dat omenirii de catre Dumnezeu. Obiceiul darurilor de Craciun se pare ca provine din exemplu celor trei magi care au urmat steaua pentru a i se inchina lui Hristos. Ei i-ai oferit lui Iisus, ca unui imparat: aur, smirna si tamaie. Cartile postale de Craciun Au reprezentat mai intai o idee germana dezvoltata magistral de englezi. Daca britanicii numesc “Felicitari victoriene” acele cartoane colorate cu imagini si inscrisuri, inaintasele celor moderne, germanii nu uita sa aminteasca faptul ca de la Güttenberg, deci din secolul XV, au inventat obiceiul de a darui celor apropiati ceea ce se numea “Andachtsbilder”: un carton cu imaginea unei case (simbolul gospodarului care se remarca iarna) pe care era scris de mana sau de tipar (stil caligrafiat) “Un an nou bun si binecuvantat!” Tot in Germania a aparut, probabil in acelasi veac XV, si imaginea lui Iisus tinand in mana un sul de pergament pe care se afla aceeasi urare. Cel care a regularizat aceasta initiativa si i-a dat un caracter religios pregnant a fost preotul englez Robert Raikes. Anul 1843 este anul in care prima astfel de felicitare a trecut pe la posta. Prima carte postala de Craciun autentica este atribuita lui Sir Henry Cole. Director al muzeului londonez “Victoria si Albert”, acesta a comandat unui artist, pe nume John Calcott, crearea unei ilustratii care urma sa serveasca drept carte postala. Aceasta prima felicitare consta din trei desene, cel din centru infatisand o familie bucurandu-se de festivitatile Craciunului. Mesajul care insotea ilustratia spunea “A Merry Christmas and a Happy New Year to You”. Cei trei magi Cei trei magi de la Rasarit au calatorit pentru a-L vedea si pentru a I se inchina lui Iisus, regele iudeilor. Calauziti de steaua de pe cer, acestia i-au adus Fiului cadouri: aur, smirna si tamaie. Colindul care reprezinta cel mai bine povestea celor trei magi este „Steaua sus rasare”. Colindele de Craciun In feerica seara de Craciun sunt emotionante colindele care vestesc nasterea lui Iisus cel trimis de Dumnezeu sa mantuiasca oamenii de pacate, ura, invidia. Colindatorii merg cu colindul din casa in casa, infrunta gerul, zapada, canta cu veselie, cu insufletire si primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc. Ciorapii sau sosetele de Craciun Obiceiul ciorapilor de Craciun provine dintr-o legenda despre un nobil care si-a risipit necugetat averea, lasandu-si fetele fara zestre. Sfantul Nicolae a auzit despre aceasta situatie si a venit pe ascuns la locuinta fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au cazut in ciorapii fetelor, atarnati pentru a se usca deasupra semineului. Clopoteii de Craciun Clopoteii anunta nasterea lui Iisus (inclusiv in colinde) si de asemenea faptul ca oitele ratacite sunt gasite dupa sunetul clopotelului ce-l poarta la gat. Sunetul clopotelului ar trebui sa-i aminteasca omului ca trebuie sa se intoarca in turma din care s-a ratacit. Clopotelul inseamna calauzire si regasire, el inseamna intoarcere si ne aminteste ca fiecare in parte are o valoare neasemuita in ochii lui Dumnezeu. Coronitele sau cununile de Craciun Cununile de Craciun semnifica dragostea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameni, caracterul etern al dragostei. Forma circulara a acestora este asemeni iubirii, nu inceteaza niciodata, nu se sfarseste, nu conteneste. Intr-una din traditiile de Craciun occidentale, sunt amplasate patru lumanari pe o astfel de coroana, fiecare lumanare fiind aprinsa in fiecare duminica dinaintea Craciunului, ca o anticipare a sosirii lui Hristos. Cozonacul de Craciun Graul, in toate formele pe care le poate lua trebuie sarbatorit, spiritul sau poate fi considerat o cale indirecta catre fericirea terestra. Cozonacul este de fapt un elogiu sofisticat adus graului. Cozonacul mai reprezinta si o expresie a lui Iisus, “painea vietii”. Culorile Craciunului Culoarea rosie este prima culoare a Craciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima data au ales-o ca sa le aminteasca de sangele Mantuitorului, sange care s-a varsat pentru toti oamenii, atunci cand Hristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sa putem avea parte de darul oferit noua de Dumnezeu - viata eterna. Rosul este o culoare plina, intensa, vie. Este cea mai mareata dintre toate culorile. Ea simbolizeaza darul lui Dumnezeu pentru noi. Culoarea verde simbolizeaza speranta vesnica a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii dar si viata eterna intru Hristos. Culoarea aurie este o expresie a regalitatii lui Iisus. Floarea Poinsettia sau Floarea Craciunului Floarea Poinsettia era folosita in secolul XVII pentru sarbatorirea Craciunului de catre calugarii franciscani mexicani. Aceasta planta a fost numita dupa ambasadorul SUA in Mexic, Joel R. Poinsett, care a adus pentru intaia oara aceasta floare in America, in anul 1828. Exista multe legende ale Florii Craciunului si toate asociaza aceasta floare cu credinta, puritatea, bunatatea si increderea in oameni. Una dintre legende ne spune ca o fata saraca, neavand ce dar sa duca la biserica pentru slujba de Craciun, si convinsa fiind ca orice dar oferit din inima este bine primit de Dumnezeu, a cules de pe marginea drumului cateva plante verzi. In biserica, acestea s-au colorat in rosu aprins, cu frunzele in forma de stea, iar acest miracol de Craciun a facut ca planta sa ramana cunoscuta sub denumirea de Floarea sau Steaua Craciunului. O legenda mexicana povesteste despre un baiat amarat din cauza faptului ca nu avea nici un dar pentru copilul Iisus din scena nativitatii. El a adunat crengute verzi si le-a asezat sub forma unei flori asemanatoare cu o stea. Ieslea Ieslea reprezinta locul de nastere al Mantuitorului Iisus Hristos. Potrivit traditiei, prima iesle a fost realizata inca din anul 1223, la Greppio, de catre Sfantul Francisc. Ingerii Ingerii sunt vestitorii nasterii lui Hristos, sunt spiritele bune, care umplu vazduhul de cantec si inimile oamenilor cu bucurie, speranta si iubire. Lumanarile Lumanarile sunt un simbol al luminii Mantuitorului cuprinzand intregul pamant si o expresie a recunostintei oamenilor fata de Steaua de la Bethleem. Luminita ei firava este ca o oglindire a sclipirii stelelor in noapte. Lumanarea asociaza materia si spiritul. Ceara care arde si se distruge si flacara care se inalta exprima, din punct de vedere crestin, dubla natura a lui Iisus Hristos: umana si divina. Asociate rugaciunii, lumanarile insotesc, prin miscarea verticala a flacarii, ascensiunea solicitarii sau a dorintei formulate. Materializare a dorintei, a rugaciunii, a solicitarii, lumanarea aprinsa constituie prelungirea lor. Flacara concentreaza toate energiile, ea este sufletul focului. Lumanarea aprinsa este un simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, dar are o importanta particulara in crestinism unde simbolizeaza Lumina Divina a lui Hristos si insasi credinta. Luminitele din bradul de Craciun Lumanarele din bradul de Craciun au fost inlocuite in vremurile noastre de beculetele multicolore. Acestea sunt simboluri ale lui Hristos ca “lumina a lumii” sau reprezentari ale stelelor. Fiecare om trebuie sa fie o luminita ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare intru salvarea omenirii. Panglicile Panglicile care leaga darurile de Craciun semnifica faptul ca si oamenii ar trebui sa fie legati intre ei prin bunavointa. Bunavointa intre oameni, acesta este mesajul panglicii. Scena nasterii Mantuitorului In scena nasterii Mantuitorului apare Fecioara Maria, cu mantia albastra a puritatii, aplecata in adoratie asupra copilului Iisus, in timp ce un bou (dupa Isaia, si-ar cunoaste Stapanul si il incalzeste prin respiratia sa) si un magar (care cunoaste ieslele Stapanului) il privesc. In stanga lui Iisus Hristos se vad Iosif si Magii. Ingerii ceresti si cei cazuti se iau de mana in semn de impacare, in timp ce trei ingeri citesc pe acoperisul staulului din Cartea Sfanta. Deasupra se afla un cerc de ingeri dansand care invart trei coroane, semnificand atat Sfanta Treime, cat si ciclul nasterii, vietii si mortii. Ramuri de maslin abunda, ca semn al impacarii omului cu Dumnezeu, al pacii si al Copacului Cunoasterii. Steaua Steaua din varful bradului este identificata cu steaua de la Bethleem, urmata de cei trei intelepti in cautarea copilului Iisus. Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni facute cu veacuri in urma. Dumnezeu promisese un Mantuitor, un Salvator pentru lumea cazuta, si unul dintre semnele implinirii acelei promisiuni era mareata Stea de la Rasarit. Steaua din varful bradului sau din fereastra ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de implinirea acelei promisiuni facute de Dumnezeu. Totodata, steaua reprezinta speranta omenirii dedicate credintei in Hristos. sursa Read the full article

0 notes