#turiya avastha

[wisdombyvinayakbhatt]

Dakshinamurthy is the founding master of the Sri Vidya tradition of tantra. Although he is the preceptor of the Samayachara and Dakshinachara schools, he is also invoked in Vamachara as Aghora Dakshinamurthy. Figuratively, all teachers in the lineage of Sri Vidya traditions have branched out from Dakshinamurthy, the root tree of all divine wisdom.

The followers of Dakshinachara believe in the absolute equality of Siva and Sakti. This means that Siva, the Transcendent Bliss, is identical with Sakti, the Transcendent Consciousness. Neither is more nor less than the other. The two together for the whole. They cannot be separated from one another. It is a mutual relationship of the Essential and Accessory subsisting between them.

For the Samayins, or the followers of Samayachara, during the creation and maintenance of the world the Sakti element predominates. After Pralaya, until creation starts again, Siva predominates. This is their view. The rishi for the Samayins is Lord Dakshinamurthy.

In the Lalita Sahasranama, the names 'Samayachara tatpara', 'Saama rasya parayana' are indicative of Samayacahara.

She is also described as 'Dakshinamurthy rupini' meaning She is Dakshinamurthy Herself, also the Sanakaadi munis and the silence they embody. She is the fruit that blooms from the penance we do, to invoke the eternal happiness, Sacchidananda.

Dakshinamurthy, the foremost guru, initiates the four sages (Sanat Kumaras) into the Highest Supreme Knowledge, by mere silence. It was just silence that was sowed within them which they nurtured by intense introspection and made them the greatest among sages. Only those who abide in Turiya avastha, contemplating on the Muka Akshara become Paramahamsas and Avadhutas. When the jiva leaves this Muka Akshara, it dissolves into the Great Silence, also known as Maha Shunya.

Adi Guru Dakshinamurthy isonly known through this Great Silence and hence he is called मौनव्याख्या प्रकटित परब्रह्मतत्त्वं युवानं (Mouna Vyaakhya Prakatitha Parabrahma Tattva Yuvanam). And hence, for this Supreme form of Srividya called Shodasi and Mahashodasi, Dakshinamurthy is the Rishi or Seer.

[kosmicfusionchronicles]

Stepping foot into the unknown

Stepping foot into the unknown

My spiritual journey started in 2004 when i lost all focus and was introduced into Transcendental Meditation (TM) by my mother’s yoga teacher Yogi Vinay Rai. After a 4 year yoyo between meditating and enjoying the material world, i embarked upon a 3 year serious journey fully devoted to my spiritual enquiry. Disciplined life of yoga and pranayama, sudarshan kriya, sahaj samadhi meditation,…

[aatmyogashala]

Ashtanga Yoga Mantra

Ashtanga practice is traditionally begun with the recitation of the mantra. What we call the Ashtanga Mantra is really two shlokas (verses) from different sources. The first is a verse from the “Yoga Taravali” by Sri Shankaracharya (one of the most important saints of India, a yoga master and proponent of Advaita Vedanta, a non-dualist Eastern philosophy) and the second verse is from a longer prayer to Patanjali, who compiled the Yoga Sutras (approximately 2,500B.C), the root text of yogic philosophy, which is a guide to yoga as a spiritual practice and an examination of our own true self and nature.

The original language of the mantra is Sanskrit, the oldest recorded language. Sanskrit was evolved in such a way that each sound is connected with a particular state of consciousness, so that a Sanskrit mantra, if you do it over and over again, will take you to a certain state of consciousness.

Om

“Om” means all, omniscience, omnipresence, and omnipotence. Om has been described as the primordial sound, represented in all living matter. Another word for “Om” is pranava, derived from the root “na” meaning to praise, to which the added prefix, “pra” denotes superiority. The word means “the best praise,” or “the best prayer.” The Sanskrit symbol AUM is composed of three syllables, (A, U, M). The letter “A” symbolizes the conscious or waking state (jagrata-avastha), the “U” is the dream state (svapna-asvastha), and the “M” is the dreamless sleep state (susupta-avastha).

The symbol in its entirety, with the crescent and the dot symbolizes the fourth state (turiya-avastha), which combines all these states and transcends them. This is the super-conscious state, or Samadhi. The letters also symbolize respectively speech (vak), the mind (manas), and the breath of life (prana). Likewise, the three letters also respectively represent the dimensions of length, breadth, and depth, while the entire symbol represents Divinity, which is beyond all shape and form. Also, the letters represent the absence of Desire, Fear, and Anger, while the whole symbol stands for the perfect human, whose wisdom is firmly established in the Divine.

Additionally, they represent the past, present, and future, and the teachings of mother, father, and guru, respectively. Also, the three limbs of yogic discipline: asana (posture), pranayama (breathing), and pratyahara(withdrawal of the senses). The whole symbol represents Samadhi, the goal for the aforementioned stages. Finally, “Om” stands for the mantra ‘Tat Twam Asi’ (That Thou Art), the realization of one’s divinity. The symbol stands for this realization, which liberates the human spirit from the confines of body, mind, and ego.

Adapted from B.K.S. Iyengar’s “Light on Yoga”

Vande Gurunam carnarvinde

I bow to the two lotus feet of the (plurality of) Gurus. I pray to the lotus feet of the Supreme Guru. I bow to the lotus feet of the lineage of teachers. I prostrate myself in devotion at the Guru’s feet.

The first line is a metaphor for the practice itself. By thinking of the practice as the teacher or guru, we offer ourselves to it and look to it for guidance. We surrender ourselves the practice, trusting in the power of a tradition that has had the strength to be preserved untainted for thousands of years, a path that has been practiced for the purpose of liberation and freedom. In this usage, surrender is not a quality of weakness; rather, it means fearlessness, trust, and confidence.

It is customary in the Indian tradition to offer salutations to the source of any wisdom as a sign of humility and also to seek the blessings of the teachers before commencing any work that is important and worthy of credit. By acknowledging his teacher, Adi Sankara (who wrote the first shloka of the mantra) indicates he wants us to also follow his example so we are guided carefully and correctly.

Only then will we attain a state of mind that is characterized by peace, clarity, and joy. This is because the study of yoga is experiential, not intellectual. Hence, it is important that someone who leads us has experienced yoga in its truest sense of the word. adapted from T.K.V. and son Kausthub Desikachar’s commentary on Adi Sankara’s “Yoga Taravali” This chant is also a meditation on the guru, which means “remover of darkness,” or ignorance. It also means “heavy,” not as in the guru is overweight, but heavy in the sense they’re not moved by others and the changing nature of the world; they are serene and centered.

The feet of the guru are the shelter we go to when we feel the pains of existence, in order to awaken the innate happiness of pure being, or how things really are. The guru also refers to the sushumna nadi, or plumb line, which is hollow like a reed and yet is the core from which all things are generated. This core guru has immense gravity and magnetic quality. The yogic process opens up the central channel of the body, and once prana, or energy, enters it, time and space are said to dissolve. The job of the teacher is to guide the student toward the central channel, using various techniques to awaken the student to the present moment, or raw immediate attention. The student is conversely called “laghu” or featherweight. Initially they “orbit” around the teacher’s immense gravitational field. Eventually, laghu becomes guru, or they find the guru at the core of their own heart. adapted from Richard Freeman’s “The Yoga Matrix”

Sandarsita Svatma Sukhava Bodhe

Who awakens insight into the happiness of pure Being Who teaches the good knowledge Who confers a great blessing on my soul Sukha is usually translated as “happiness,” or “delight.” Bodhe comes from the Sanskrit root “bd,” which means “to know.” Together, they describe the true intent of a yoga practice: the knowledge of happiness, or the knowledge of Self, or Svatma.

Nih Sreyase Jangalikamane Who is the doctor of the jungle Who is the jungle physician Who is the snake charmer This is a metaphor for both the teacher or guru and the yoga practice. The jangalikayamane is one who is able to cure or heal. Nihsreyase means “beyond comparison” or “beyond better.” Thus, the healing possibilities of the practice itself is without equal. The metaphor of the snake charmer (Jangalikamane) used by Sankara is very symbolic. He emphasizes that through the teacher (the snake charmer), the poison in us (our ignorance) which causes misery in our lives comes under control, much like the snake charmer controlling a venomous snake.

Samsara Halahala Mohasantyai Who is able to remove the poison of the ignorance of conditioned existence Who destroys the poisonous web of samsara, by reducing the illusions that bind us By removing the poison of ignorance which fetters my mind to conditioned existence

Samsaras are conditioned patterns of behavior that manifest as limitations in our practice and our emotional and spiritual lives. Often we are unconscious of these conditioned responses, which create negative, or poisonous (halahala) delusions. According to T.K.V. Desikachar, “When talking about the poisonous web of samsara, Adi Sankara is referring to the problems that arise though body and mind as well as in our communication.

These are the means by which all our troubles originate and manifest themselves. It is also important to note that Sankara speaks of reducing our troubles, not destroying them. This is because he doesn’t want us to reject our troubles, but work toward resolving them.” (Yoga Taravali, 11). To think of yoga practice as a vehicle for the pacification (santyai) of this delusion (moha) is a powerful idea that calls for devotion, willingness, and surrender within ourselves.

The practice that the guru gives dispels samsara halahala, or the poison of conditioned existence. In Indian mythology, halahala, or nectar, arose when the gods were churning the ocean (symbolic of the yogic process of purification). Halahala is a deadly toxic byproduct that occurs when one inquires into the truth. As the halahala washed up onto the beaches, they didn’t know what to do with it. Shiva, the guru of gurus, appeared, and drank it without swallowing, without accepting or rejecting. The poison turned his throat blue, and that is why Shiva is called “nila cantu,” or the blue-throated one.

Abahu Purusakaram

I prostrate before the sage Patanjali To Patanjali, an incarnation of Adisesa The second shloka of the mantra is an homage to Patanjali, who wrote the Yoga Sutras. By bowing, or offering praise to Patanjali, we symbolically acknowledge yoga practice as a spiritual practice and a vehicle for transformation. According to Indian mythology, Patanjali is said to be an incarnation of Adisesa, the cobra. Like teachings from all cultures, this one is metaphorical and can be read on many different levels, and you read the level you’re ready to hear.

Sankhacakrasi Dharinam

Sahasra Sirasam Svetam

White in color with 1,000 radiant heads holding a sword (discrimination), a wheel of fire (discus of light, representing infinite time), and a conch (Divine sound) From the realm of the divine, carrying a conch shell, a discus and a sword (representing mastery over language, philosophy and medicine) Basically, the imagery is telling us of Patanjali’s wisdom. From the hand to the head he has the shape (Karam) of a human (purusa). He appears white (svetum) in color, symbolizing purity, with one thousand (sahasra) radiant heads (sirasam). This illustrates that Patanjali is an “awake” or realized being, as his crown chakra, or energy center, is “open.” He holds a sword (symbolizing discrimination), a wheel of fire (cakra, or discus of light, which represents infinite time), and a conch, symbolizing divine sound, or sankha.

Pranamami Patanjalim To him, I prostrate (give thanks, mahalo) Om

Get More Details: https://aatmyogashala.com/

Get Connected:-  Instagram | Facebook | Twitter | LinkedIn | Pinterest | YouTube

[anoceanofbeauty]

Cele7 stări de conştiinţă

MEDITATIA TRANSCENDENTALA si Cele7 stări de conştiinţă cu referinţă la textul: "O teorie a literaturii bazată pe câmpul unificat:" Rhoda F. Orme Johnson de la Maharishi International Univesity, Fairfield Iowa

(Referintele din text sunt in textul: PSIHOLOGIA VEDICA OFERA O NOUA PERSPECTIVA ASUPRA CONSTIINTE)

"O întelegere a evoluţiei conştiinţei prin cele şapte stări, aşa cum a fost descrisă de Ştiinţa Vedică a lui Maharishi şi coroborate cu cercetările psifiziologice şi teoriile câmpului unificat din fizica modernă, ne oferă o bază pentru dezvoltarea unei teorii a literaturii bazată pe câmpul unificat. Calitatile cognitive si perceptuale care diferentiaza cele sapte stari de constiinta furnizeaza un mijloc prin care experientele descrise în literatura pot fi întelese si evaluate.  Starile de constiinta sunt definite ca moduri stabile de perceptie si cunoastere care se pot diferentia unele de altele atat subiectiv cat si prin parametrii lor fiziologici unici. Astfel veghea visul, somnul dar si starile suprerioare de constiinta, constiinta transcendentala, constiinsa cosmica, constiinta cosmica rafinata si constiinta unitatii, au paternuri diferite pentru undele EEG, ritmul respiratiei şi  schimbarile biochimice."

Rhoda F. Orme Johnson de la Maharishi Univesity of Management, Fairfield Iowa, - "O teorie a literaturii bazata pe campul unificat:":

"Maharishi spune ca "Toti poetii de succes au urmat  calea transcenderii". Ei au pornit de la ceea ce ochii vad, mainile simt, sau urechile aud, si au calatorit în spatiu si timp directionand atentia lor spre transcendent". "Maharishi ades spune ca forta esentiala a unei lucrari de literatura sta în puritatea constiintei scriitorului." 

Stiina Vedica a lui Maharishi descrie sapte stari de constiinta: 1. Starea de veghe (Jagrat Avastha or Jagrat Chetana),  2. Starea de vis (Swapn Avastha or Swapn Chetana),  3. Starea de somn profund (Sushupti Avastha or Sushupti Chetana),  4. Constiinta Transcendentala (Turiya Avastha or Turiya Chetana),  5. Constiinta Cosmica (Turiyatit Avastha or Turiyatit Chetana),  6. Constiinta Divina, God Consciousness (Bhagavad Chetana),  7. Constiinta Unitatii (Brahmi Sthiti or Brahmi Chetana).

CELE SAPTE STARI DE CONSTIINTA

Astazi sunt disponibile citeva modele ale psihicului (vezi anexa 1, nivelul 2 - mintea) si mai multe clasificari ale constiintei (nivelul 4) - modul in care suntem constienti.[44] Toate reflecta cunostintele, experientele, intentiile autorilor, categoriile luate in considerare etc. si nu in ultimul rind starea de constiinta a autorilor lor. Avind in vedere faptul ca stiinta secolului 20 este stiinta bazata pe constiinta in starea de veghe, multi cercetatori - cu exceptia celor care s-au ocupat de elementele starilor mentale mai putin obisnuite incluzind si fenomenele PSI - avind cunostinte si experiente numai in domeniul celor trei stari relative ale vietii, cred astfel ca intreaga gama de stari de constiinta cuprinde numai starea de veghe, vis si somn, iar pe toate celelalte numite hiperactive, alternative, expandate sau mai inalte etc. incearca sa le inteleaga ca pe forme alterate ale starii de veghe sau poate, ale starii de vis sau somn. Pe de alta parte, nu numai datorita lipsei de intelegere ci si absentei unei definitii clare pentru normalitate, oamenii amesteca cu usurinta starile de constiinta cu gradul alerta, cele normale cu cele patologice, starile relative cu cea absoluta, sau o stare de constiinta mai inalta cu una alterata sau hiperactiva. Un alt punct de vedere, de asemenea gresit, este acela ca “meditatia” implica doar activitate in emisfera “dreapta”, pe cind in cea “stinga” se desfasoara experientele obisnuite de veghe.[44] Alti cercetatori reinnoiesc de fiecare data chiar si modelul psihicului, ca sa poata explica anumite fenomene. In legatura cu acest subiect, putem mentiona din literatura: W.James (1910), A.H.Maslow (62), H.Ey (63), A.M.Ludwig (66), A.Chassaing (77), R.Fisher (77), C.Martindale (81), H.J.Eysenck. (83), W.B.Weeb (83), D.Goleman (84), C.Tart (84), N.R.Walsh (84), K.Wilber (84), D.E.Papalia (85), P.Carrington (85), A.B.Wolman (86), R.W.Sperry (86), L.E.Unestahl (87), D.C.Dennett (92) etc.[57] Dintre multiplele clasificari am ales-o pe cea a lui Nils O. Jacobson,[15] psihiatru si cercetator suedez in parapsihologie (vezi anexa 2), deoarece autorul s-a referit si la experientele posibile de perceptie extra-senzoriala. Cercetatorul nu a incercat sa faca doar o distinctie clara intre misticism si psihoza, ci, a analizat, de asemenea, cele doua experiente posibile ale realitatii conform conceptului fizicianului LeShan[20], cel care a introdus termenii de “realitate senzoriala individuala” si “realitate clarvazatoare individuala”. Aceasta din urma se refera la pozitia cunoscatorului care nu se mai identifica cu procesul sau obiectul cunoasterii si ia informatiile din alta sursa decit cea oferita de procesul cunoasterii exterioare.

Daca facem o scurta analiza pornind de la starea de veghe, vedem ca sistemul nostru nervos, datorita activitatii zilnice devine atit de obosit, incit nu mai poate mentine alerta si starea sa. El trece in alta stare de constiinta. Citva timp experimentam aceasta schimbare a starii de alerta, impreuna cu schimbarea starii constiintei, ca torpoarea sau somnolenta si, in final, adormim. Cind o stare de constiinta se schimba in alta, intre ele experimentam gradat scaderea calitatilor starii anterioare pina la zero, si cresterea calitatilor starii urmatoare de la zero pina la un anumit nivel. In afara “punctului de jonctiune” (vezi anexa 5), intre aceste doua stari pot fi localizate mai multe grade sau variatii ale starilor relative, dar aceste experiente nu sunt atit de contrastante sau diferite intre ele incit sa le putem defini ca noi stari (majore) de constiinta. De aceea, nu le numim stari principale ci stari alterate. O calitate, ca de exemplu alerta sau auto-referirea, poate fi gasita in mai multe stari principale, avind diferite grade de variatie, iar o stare de constiinta poate fi diferentiata de o alta, prin ansamblul calitatilor sale si modul sau de functionare. In clasificarea sa, Maharishi defineste sapte stari principale de constiinta (vezi in anexa 3/a definirea lor si in anexa 3/b descrierea[2] lor), iar acolo unde Jacobson a utilizat termenul de constiinta expandata, aici, conform acestei clasificari, gasim cele 3 stari mai inalte de constiinta. Pentru ca fiecare stare de constiinta este asociata cu parametrii fiziologici corespunzatori, cercetarile stiintifice efectuate asupra parametrilor fizici, somatici, comportamentali si psihici, clarifica si demonstreaza existenta lor.[1,2,90] Mai departe, cautind unicitatea caracteristicilor lor si indicind diferentele dintre ele, cercetarile stiintifice nu numai ca definesc starile mai inalte de constiinta ca atare, dar ofera si o introspectie mai profunda in natura lor (vezi cele peste 600 de cercetari stiintifice asupra meditatiei transcendentale si programului MT-Sidhi din “Collected Papers” vol. 1-7).

CONSTIINTA PURA SI MEDITATIA TRANSCENDENTALA

Mai sus sunt reprezentate cele trei stari de constiinta obisnuite sau relative, in care activitatea creste si scade (oscileaza) intre starile de somn si veghe, intrerupte din cind in cind de starea de vis. Aceste stari sunt numite “relative” pentru ca, neatingind o baza stabila - constiinta de calitate “absoluta” (pura), transcendentala - observatorul se pierde in ceea ce face. Reprezentarea mentala a obiectelor sau a mediului inconjurator mentine intotdeauna ascunsa “constiinta pura”. Astfel, observatorul nu cunoaste natura sa reala (Sinele absolut) deoarece dupa identificarea sa completa cu aceasta reprezentare el devine ceea ce vede sau ceea ce face.

Constiinta (pura) transcendentala, explica Maharishi,[25] poate fi experimentata la “punctul de jonctiune” dintre starile relative (veghe, vis si somn), pentru ca fiecare dintre ele incepe si se termina acolo (vezi anexa 5). Acest punct ramine mereu acelasi, indiferent de coordonatele spatio-temporale, putind fi considerat starea “absoluta” si baza lor.

Dar persoanele obisnuite nu experimenteaza acest punct de jonctiune, pur si simplu pentru ca fiziologia corespunzatoare acestei experiente nu a fost cultivata. Chiar inainte de a adormi, starea noastra devine obtuza, nivelul de perceptie scade si se pierde inainte de a ajunge la punctul de jonctiune. Doar daca nivelul de alerta va deveni mai ascutit va fi obtinuta experienta acestei stari.

Pentru a avea experienta sinelui ca “constiinta pura” - aceasta cea mai simpla stare, auto-referitoare a mintii - observatorul trebuie sa devina mai alert iar in acelasi timp sa transceanda chiar si cea mai rafinata activitate a gindirii sau simtirii. Aceasta stare pura de constiinta poate fi inteleasa ca adincul linistit al oceanului, in comparatie cu nivelul activitatii dinamice, de suprafata - strabatut de valuri si depinzind de vint. 

Meditatia transcendentala (MT) este un proces care permite gindului, sau prin analogie, valurilor[22] sa se aseze, sa se linisteasca. Oceanul nu se goleste, ci doar se linisteste. Cind s-a linistit complet, experienta nu este cea a unor valuri localizate (ginduri) ci este cea a nemarginitului in linistea adincului oceanului. Aceasta stare de liniste a constientei nemarginite este constiinta pura sau transcendentala. In mijloc, (in anexa 3/a sub nr.4) este reprezentata aceasta stare transcendentala - sursa si baza stabila, absoluta a tuturor activitatilor - denumita in limba sanscrita samadhi.

Cind reducem toate activitatile mintii pina la zero sau pur si simplu le transcendem, mentinindu-ne in acelasi timp treji, nu vom experimenta doar o noua stare de constiinta, ci vom fi pur si simplu ceea ce suntem, “prima unitate” - Samhita -, fara nici o diferenta intre cunoscator, obiectul cunoasterii si procesul cunoasterii. Am obtinut nu numai starea de constiinta cea mai profunda, subiectiva, auto-referitoare, auto-interactiva, dar in acelasi timp am luat cunostinta de natura noastra proprie si aceasta este descoperirea si calea spre “realizarea Sinelui”.[21]

Conform autoarei Rhoda F. Orme Johnson  Maharishi descrie cea de a patra stare de constiinta ca o starea de constiinta transcendentala , stare care este experimentata cand mintea se se linisteste atingînd starea minimei excitatii a constiintei. Aceasdta este o constiinta pura deoarece nu este amestecata cu modalitatile active ale mintii cum ar fi gandul, perceptia, sentimentele , memoria si altele. "Experienta subiectiva a constiintei transcendentale este una a nemarginirii, fericirii, linistii interioare si completei impliniri." Experienta celui mai linistit, nelimitat nivle al sinelui interior ca "matricea de la nivelul careia toate legile naturii emerg", este experiensa campului unificat al legilor naturii, baza nemanifestata a întregii creatii. Autoarea il citeaza pe John Hagelin, specilist în fizica cuantelor de la MUM, care spune ca acest camp unificat  este originea dinamica  a tuturor fenomenelor, inclusiv a fenomenelor constiintei si ca exista o "identitate între campul unificat 'obiectiv' din toriile fizicii moderne si campul unificat de constiinta care este 'subiectiv'.

Eugen Ionescu, cunoscutul scriitor de origine romana, descrie, de asemenea, experienta unei stari lipsite de continut, existenta pura, ce sugereaza constiinta transcendentala: “Cu mult timp in urma, eram citeodata coplesit de un fel de gratie, euforie. Era ca si cand, mai intii de toate, fiecare miscare, fiecare realitate era golita de continut. Dupa aceasta, era ca si cum ma regaseam pe mine insumi, deodata, in centrul existentei pure, inefabile. Deveneam unul si acelasi cu o realitate esentiala cind, impreuna cu o bucurie serena, eram coplesit de ceea ce as putea denumi stupefactia „fiintei”, certitudinea „fiirii”.”[14]

Dupa o astfel de experienta subiectiva, transcendentala, atunci cand atentia noastra se intoarce inapoi pentru a culege calitatile obiectelor din mediul inconjurator, dar, in acelasi timp, nu pierde experienta anterioara, constiinta pura sau Sinele va fi mentinuta pentru citva timp impreuna cu experienta lumii exterioare. Astfel de experiente, in care calitatile stabile ale experientei anterioare sunt in contrast cu experienta mediului inconjurator, sau in care observatorul nu se identifica ci ramine “martor” al propriei activitati, sunt adesea intitulate de catre laici experiente “mistice”. Maharishi denumeste astfel de experiente ca “prime sclipiri de constiinta cosmica”. Si unii oameni de stiinta sunt de acord cu aceasta: “Se poate ca ceea ce este privit din perspectiva starii de veghe ca „experienta mistica” si „mit” sa fie, realmente, o descriere a experientelor starilor mai inalte de constiinta.”[4,47,48]

Si analiza lui Jacobson[15] dezvaluie ca experientele de perceptie extrasenzoriala (ESP) apar cel mai des cind o stare de constiinta, cu exceptia uneia patologice, se afla in tranzitie (anexa 2. nr. 3-6, 8, 9, 17) sau aproape de punctul de jonctiune, unde atentia poate capta o experienta mai neobisnuita, sau in starea de constiinta expandata (i.d. nr. 19-21).

CONSTIINTA COSMICA

Daca un individ are in mod repetat experienta starii de constiinta pura in alternanta cu una din starile relative (veghe, vis sau somn), atunci, treptat, sistemul nervos se obisnuieste sa mentina constiinta pura impreuna cu una din celelalte stari, pina cind mentinerea ambelor devine o caracteristica obisnuita a sistemului nervos. Cind sistemul nervos uman devine complet lipsit de stress, el are capacitatea de a integra si a mentine constiinta pura, auto-referitoare, ca un cadru intern de referinta care nu se pierde niciodata in timpul ciclului veghe-vis-somn.[2] Astfel, se obtine o noua stare principala a constiintei, denumita “constiinta cosmica” (anexa 3/a nr.5). Adjectivul “cosmic” arata dezvaluirea unei capacitati mai largi a sistemului nervos, deoarece, constiinta cosmica nu este o sugestie si nici rezultatul intelegerii unui concept, ci este o experienta individuala care are drept corespondent o stare fiziologica masurabila stiintific.

Meditatia transcendentala este o tehnica naturala care permite mintii sa alterneze starea constiintei de veghe cu cea transcendentala si sa anihileze factorul inhibitor care anterior impiedica diferitele nivele ale mintii (anexa 1, nivelul 2) sa functioneze impreuna, perfect, in acelasi timp.

Demn de amintit in acest sens este ideea lui LeShan[20] despre capacitatea multipla de functionare a naturii si a sistemului nervos. Un exemplu similar, luat din fizica, este cel al unui fascicul de lumina, pe care uneori il putem privi ca pe un flux de particule, sau alteori ca pe un manunchi de unde. Aceste doua abordari nu le putem separa, de aceea le consideram totdeauna impreuna, intrucit realitatea este unitatea ambelor.

Dar, in plus, ca si multi altii, el a crezut ca daca astfel de experiente “mistice” sau “extreme”[39] continua o perioada lunga de timp, ele pot fi atat de socante sau puternice incat mai degraba pot dauna si/sau deveni patologice decat sa fie ceva considerat ca trasatura permanenta, naturala a sistemului nervos uman in stadiile sale mai inalte de dezvoltare. Constiinta cosmica, de asemenea, o putem denumi prima stare de iluminare stabila[26] pentru ca individul devine iluminat cu privire la  identitatea sa esentiala ca si constiinta pura. In contrast cu aceasta, in experientele starilor relative sau de veghe, mintea ramine tot timpul ignoranta la natura sa esentiala. Necunoscind natura sa universala, nemarginita, individul se identifica cu experienta atributelor sale relative si aceasta da nastere unui simt al lui “al meu” si “mie” si de aici frica de a nu pierde ce este “al meu” sau ceea ce mi se cuvine “mie”. Ignoranta propriei universalitati este in cele din urma sursa ingustimii mintii si a suferintei.[6,22]  

Cum descrie autoarea Rhoda F. Orme Johnson  cea de a cincea stare fundamentala de constiinta:

"Cand un individ a avut experienta repetata a constiintei trnascendentale pentru un timp alternand cu starile de veghe, vis si somn profund, prin practica regulata a meditatiei transcendentale, de exemplu, sistemul nervos devine obisnuit cu mentinerea constiintei transcendentale împreuna cu aceste stari, si starea de constiinta cosmica începe sa se dezvolte.

Si cum descrie Maharishi aceasta a cincea stare de constiinta ? 

"În starea de constiinta cosmica, doua nivele diferite de organizare  în  sistemului nervos functioneaza simultan in timp ce isi mentin identitatea separata. În virtutea acestei separari anatomice a functiilor, este posibil pentru constiinta transcendentala sa coexiste cu starea de veghe a constiintei si cu starile de  vis si somn. In stadiul de început al practicii Meditatiei Transcendentale aceste doua nivele de functionare în sistemul nervos (vegea si constiinta transcendentala) nu sunt capabile sa apara în acelasi timp: functionarea uneia inhiba functionarea celeilalte... Practica mintii trecand de la una la alta învinge gradat inhibitia fiziologica si cele doua nivele încep sa functioneze perfect în acelasi timp, fara sa se inhibe unul pe altul si mentinand înca identitatea lor separata. Functionarea fiecaruia este independenta de cealalta, si iata de ce aceasta stare a sistemului nervos  corespunde constiintei cosmice, in care constiinta de Sine exista ca sepatata de activitate. Linistea este experimentata împreuna cu activitatea si totusi separata de aceasta. (Maharishi Mahesh Yogi, 1969, p314)

Maharishi defineste starea de constiinta cosmica - spune autoarea -  prin abilitatea de a mentine natura nelimitata, fericita a constiintei pure împreuna cu gandurile, activitatea, si chiar cu somnul profund, astfel încat cel care experimenteaza opereaza pe un fundal de plenitudine si fericire interioara, de "bucurie eterna". Aceasta stare nu este un concept ci o stare fiziologica cu o baza experimentala.  Deoarece natura esentiala a Sinelui este transcendentala  sau dincolo de activitate , acesta este "martorul linistit al oricarui lucru" (P 98). Individul care este stabilit în constiinta cosmica este martorul linistit si inocent a tot ce se întampla prin el: el este un mijloc prin care natura implineste telul evolutiei sale. Actiunile sale sunt un raspuns la nevoile timpului. Foarte natural el executa actiunile care care rezulta în orice fel de bine. (p 291)  

Experiente care se aseamana cu definitia pe care Maharishi o da constiintei cosmice sunt mai putin comune în literatura decat  experientele de constiinta transcendentala însa ele totusi apar.

CONSTIINTA DIVINA

In constiinta cosmica, sistemul nervos are capacitatea de a mentine starea invariabila (absoluta) cu cea variabila (relativa). Este experimentat, in mod natural, un spatiu dintre fericirea interioara absoluta, infinita, neschimbatoare a Sinelui, psihicul cosmic si campul de-a pururea schimbator, finit al vietii individuale.[22] Progresul dincolo de constiinta cosmica implica rafinarea treptata a experientelor valorilor exterioare ale vietii si imbogatirea experientelor noastre prin perceptia ce are loc intre aceste stari opuse este doar o chestiune de timp.

Daca perceptia este cultivata pas cu pas, astfel incat sa poata percepe zona dintre relativul grosier si relativul cel mai rafinat, pina la punctul de jonctiune cu absolutul, aceasta da nastere celei de-a sasea stari de constiinta (anexa 3/a nr.6). Ea este denumita “constiinta divina”[36] pentru ca atunci cand perceptia creatiei devine foarte rafinata, aprecierea Creatorului se bazeaza pe perceptia directa. La acest nivel, individul devine capabil sa perceapa si astfel sa aprecieze intreaga gama a creatiei, ca si mecanismele creatiei vazute la punctul de jonctiune dintre creatie si sursa sa nemanifesta, psihicul cosmic. Ca rezultat, valurile iubirii si devotiunii se inalta pentru armonia, diversitatea, grandoarea si ordinea perfecta a naturii.[2]

Maharishi a explicat[26] ca modificarea perceptiei care apare in cea de-a sasea stare de constiinta este datorata substantelor noi produse de sistemul digestiv - soma - din momentul in care a fost obtinut un sistem nervos lipsit de stressuri in constiinta cosmica (vezi Wallace,[54,87] si cercetarile neurochimice de la sfirsitul articolului).

“Aceasta stare a vietii intr-un non-atasament perfect este bazata pe constiinta fericirii absolute, prin virtutea careia calitatile inimii au obtinut dezvoltarea completa. Deci iubirea universala domina inima ... oceanul linistit al fericirii incepe sa se inalte in valuri de devotiune. Inima, in starea sa de eterna bucurie, incepe sa se reverse si aceasta incepe sa adune toate lucrurile impreuna si sa elimine golful separarii dintre Sine si activitate. Incepe sa se dezvolte in Sine unirea intregii diversitati.” (Maharishi, 1969, p. 307).[22]

Daca individul aflat in constiinta cosmica efectueaza activitatile care angajeaza cele mai rafinate simtaminte de servitudine, reverenta si iubire, aceasta ajuta ca perceptia sa devina atat de rafinata incat sa poata aprecia valorile cele mai rafinate ale fiecarui obiect al perceptiei, impreuna cu constienta nemarginita. Astfel de experiente ajuta la intarirea sistemului nervos pentru a functiona mult mai integrat la cele doua nivele. Ca rezultat, separarea dintre Sine si existenta obiectiva este dizolvata aproape complet.[26]

CONSTIINTA UNITATII

Ultimul pas al dezvoltarii consta in constientizarea disparitiei separarii dintre cunoscator (Sine) si obiectul cunoasterii (realitatea exterioara). Provenind din aceeasi sursa, ambele au aceeasi natura si la acest nivel al creatiei ele sunt identice. Cu timpul, explica Maharishi, functionarea fiziologica devine atat de rafinata incat valoarea cea mai rafinata a perceptiei se ridica la nivelul valorii infinite a perceptiei.[26] Spatiul dintre aspectul relativ si absolut al vietii, care este aproape trecut in constiinta divina, este eliminat complet si intreaga viata cosmica este realizata a nu fi nimic altceva decat Sinele ce functioneaza in el Insusi.[22] Astfel, Maharishi consemneaza ca cea de-a saptea stare de constiinta (vezi anexa 3/a nr.7) poate fi numita pe drept cuvant “constiinta unitatii”.[26]

Aceasta este descrisa minunat in versurile din Chandogya-Upanishad: “I am That, Thou art That, all this is That”, /”Eu sunt Asta, Tu esti Asta, totul este Asta”/. Sau cu cuvintele lui Maharishi: “In constiinta unitatii ambele realitati, interioara si exterioara sunt observate in termenii Sinelui universal - psihicul cosmic”.[36] Maharishi descrie,[27] de asemenea, fazele dezvoltarii in insasi constiinta unitatii. In faza initiala a constiintei unitatii, doar obiectul primar al perceptiei este experimentat in termenii Sinelui. Gradat, obiectele secundare si tertiare ale perceptiei devin, de asemenea, experimentate in termenii Sinelui, pana cand toate valorile perceptiei sunt experimentate ca fiind nimic altceva decat Sinele, psihicul cosmic. Aceasta stare coapta a constiintei este denumita “constiinta Brahman”, care reprezinta intregimea fundamentala sau unitatea vietii. 

"La acest nivel al psihismului lumina cunoasterii se intensifica subit, izbucnind si decantîndu-se în sentimentul coplesitor, unic si indestructibil al prezentei de sine : al  prezentei de sine în lumea si prin lumea  care 'prinde deodata chipul' înspaimantator de clar al sinelui. Tot ceea ce este "'se preschimba în sine': sinele î?i descopera fiinta aici si pretutindeni ...(p104)  Mircea Corneliu – Intercomunicare.  

Conform lui Hegel, aceasta unificare reprezinta scopul fundamental al cunoasterii umane, pentru ca permite individului sa: “... inlature din lumea obiectiva, care sta in fata noastra, ciudatenia sa si asa cum se spune, sa ne regasim in ea ca acasa: ceea ce nu inseamna altceva decat sa aducem lumea obiectiva inapoi ... la sinele nostru cel mai interior.”[13]

În plus Stiinta Vedica a lui Maharishi distinge diferite nivele ale mintii si atributele lor, conducand la o reevaluare a naturii limbajului si a relatiei sale cu vorbitorul, cu lumea experientei si cu componentele esentiale ale experientei: a) scriitorul si procesul creator. b) mecanica lecturii. si c) interpretarea întelesului de catre cititor. Conform Teoriei literaturii bazata pe campul unificat prezentata aici, nivelul constiintei scriitorului determina calitatea operei, si la fel de bine universalitatea si domeniul ei de influenta. Aceasta teorie procura de asemenea o cale de întelegere modul în care diferite tehnici literare care sunt activate în procesul lecturii afecteaza  constiinta si fiziologia cititorului. Si în cele din urma, gradul în care cititorul poate descoperi întelesul în opera s-a descoperit a fi direct legat de starea de constiinta a cititoruluii."    

Figura 1. Maharishi descrie mintea ca fiind structurata de la grosier la subtil, de la simturi, minte, intelect, sentimente, ego la Sine. Constiinta poate transcende nivelele mai grosiere ale mintii pentru ca în final sa experimenteze Sinele, natura trei în unul(cunoscator, obiectul cunoasterii, procesul cunoasterii) a câmpului unificat 

Figura 2. Cand atat vorbitorul cat si auditorul au constiinta stabilita la nivelele subtile ale mintii, comunicatia este perfecta si sustine ambele parti 

Figura 3. Cand nivelul de constiinta al auditorului nu este stabilit la nivelul subtil al mintii, atunci nu este experimentata întreaga valoare a referentului. 

Figura 4. Cand constiinta auditorului se afla la nivele mai subtile decat ale vorbitorului, cuvântul vorbit evoca o experienta mai completa a referentului în auditor decît cea pe care vorbitorul este constient ca o proiecteaza. 

Figura 1. Maharishi descrie mintea ca fiind structurata de la grosier la subtil, de la simturi  la Sine. Constiinta poate transcende nivelele mai grosiere ale mintii pentru ca în final sã experimenteze Sinele, natura trei în unul a campului unificat .

pt imagini vezi doc  https://ro.scribd.com/document/432744435/7-Stari-de-Constiinta

cititi integral comunicarea de la Cluj:   http://www.computers-40.ro/psihologia-vedica/  

texte conexe:

O teorie a literaturii bazata pe campul unificat

http://www.rhodathewriter.com/books-and-academic-writing  

https://www.mum.edu/wp-content/uploads/sites/2/2014/07/R.-Orme-Johnson-1987-UF-Theory-of-Lit-a1MSVS1-3.pdf  

[kosmicfusionchronicles]

Kosmic Fusion, Kaveeta Suniel

Kosmic Fusion, Kaveeta Suniel

The spin on top of my head was erratic. Sometimes i felt it, sometimes i didn’t but it was definitely there. What followed next was a state of Turiya avastha for 3 weeks straight without having to do any kriya, yoga or meditation. Unbelievable! What followed over the next year was that the erratic graph of oscillating between sudden highs and lows became a straight neutral line. Everything that i…

[kosmicfusionchronicles]

Santana Dharma

Period from the start of 2015 until the May 2015 Kawai Pura Retreat was a time of massive transition for me though i couldn’t pin point a finger at what it was. My thoughts and emotions were all over the place during this period. i constantly tried to repeat to myself ‘i am not the mind, i am not the body, i am not my emotions’, something i had learnt from the Vedic scriptures that i read from…

[kosmicfusionchronicles]

Kosmic Fusion, Kaveeta Suniel

The spin on top of my head was erratic. Sometimes i felt it, sometimes i didn't but it was definitely there. What followed next was a state of Turiya avastha for 3 weeks straight without having to do any kriya, yoga or meditation. Unbelievable! What followed over the next year was that the erratic graph of oscillating between sudden highs and lows became a straight neutral line. Everything that i perceived to be negative in my life be it people, situations, energies started to dissipate effortlessly. i stopped absorbing other people's low energies and remained unaffected by negative environments which wasn't the case earlier. This was a huge relief. Welcome neutrality! 😇

All i wanted to do was to meet the two people whom i never met or spoke to, only interacted over one or two emails to inquire how to proceed with Kosmic Fusion and still could bring such a stark shift in my inner state of being sitting afar. Kaveeta Suniel (Sree Maa Shri Ji), founders and visionaries of Kosmic Fusion, were most forthcoming in giving me an appointment to meet them in Jan 2012. The day i met them was the day where the feeling of 'something missing' which i couldn't pinpoint what it was, vanished for good. i experienced an exhilarating feeling of home coming and a feeling of completeness that has never dropped till date.

Atyant AbhAr Sree Maa for listening to my yearning and choosing to walk in my life_/\_ Your Presence has brought the much needed relief and direction i was looking for_/\_🙇