#tipar înalt

[rudyroth79]

Ziarul „Universul” (20 august 1884)

Ziarul „Universul” (20 august 1884)

Acum 136 de ani, la 20 august 1884, apărea la Bucureşti (până în 1953, cu unele întreruperi), din iniţiativa lui Luigi Cazzavillan (ziarist român de origine italiană), ziarul „Universul”, primul mare cotidian românesc.

La puțină vreme de la apariție, „Universul” a devenit cel mai popular ziar românesc. Subtitlul său a fost la început „Foaie politică ilustrată”, apoi „Curierul dimineții”, înlocuit…

[smartseo4you]

Guvernul SUA a dat publicității mult așteptatul raport privind fenomenele aeriene neindentificate (OZN). Vorbește despre 144 de cazuri, începând din 2004 și până în prezent, cele mai multe sunt din ultimii doi ani. Deși un singur astfel de caz este pe deplin explicabil, un înalt oficial precizează că “nu există indicii clare că ar putea exista o explicație non-terestră.”

New Post has been published on https://reporterliber.ro/guvernul-sua-a-dat-publicitatii-mult-asteptatul-raport-privind-fenomenele-aeriene-neindentificate-ozn-vorbeste-despre-144-de-cazuri-incepand-din-2004-si-pana-in-prezent-cele-mai-multe-sunt-din-ul/

Guvernul SUA a dat publicității mult așteptatul raport privind fenomenele aeriene neindentificate (OZN). Vorbește despre 144 de cazuri, începând din 2004 și până în prezent, cele mai multe sunt din ultimii doi ani. Deși un singur astfel de caz este pe deplin explicabil, un înalt oficial precizează că “nu există indicii clare că ar putea exista o explicație non-terestră.”

Așteptat de luni de zile, raportul a fost realizat de comunitatea de informații a SUA și de Pentagon și trimis Congress-ului. El reprezintă investigația unui grup de lucru cu privire la 144 de raportări ale unor fenomene aeriene neidentificate, unele din ele deja publicate de Pentagon.

În majoritatea cazurilor este vorba despre filmări realizate de piloții militari, dar din cele 144 de rapoarte, 80 de cazuri au fost observate de mai mulți senzori, radare și puncte de observare.

Raportul aduce mai multe întrebări decât răspunsuri, grupul de investigație luând în calcul faprul că episoadele ar putea avea explicații legate de fenomene atmosferice mai rare, așa cum ar fi cristalele de gheață, până la vehicule experimentale și arme hipersonice dezvoltate de SUA și puteri străine. Nu exclude nici posibilitatea ca unele dintre aceste fenomene, care arată cele mai neobișnuite tipare de zbor să poată fi cu totul altceva.

Raportul arată că există posibilitatea existenței mai multor tipuri de Obiecte Zburătoare Neidentificate, care necesită explicații diferite. Un înalt oficial american a declarat pentru CNN că “din cele 144 de rapoarte cu care avem de-a face aici nu avem indicii clare că există vreo explicație non-terestră pentru aceste fenomene, dar suntem dispuși să acceptăm orice explicație pe care aceste date le va aduce.”

Majoritatea rapoartelor au venit în ultimii doi ani, datorită schimbării modului în care Armata SUA înregistrează aceste fenomene. În 18 incidente detaliate, militarii au raportat deplasarea sau un tipar de zbor neobișnuit, așa cum ar fi o viteză foarte mare, fără o propulsie detectabilă. “Realizăm analize suplimentare pentru a stabili dacă este vorba de tehnologii avansate”, se spune în raport, care mai arată că, în cele mai multe situații aceste apariții au întrerupt exerciții sau alte activități militare.

“Incursiunile în zonele noastre de instruire și în spațiul aerian desemnat reprezintă pot prezenta provocări de securitate națională”, a declarat vineri secretarul de presă al Pentagonului, John Kirby. “Departamentul Apărării ia foarte în serios rapoartele despre aceste incursiuni și le investighează pe fiecare în parte, indifrent că este vorba despre un obiect aerian identificat sau neidentificat”, a adăugat el.

Kirby a spus că există un plan pentru continuarea cercetării acestor fenomene.

O sinteză a raportului poate fi citită aici

Surse alternative: CNN, Washington Post

Sursa stire biziday.ro – Stiri verificate

[doreloprisan]

Declaraţia comună a șefilor de stat la Summitul B9. Preşedintele Klaus Iohannis a găzduit, luni, împreună cu omologul său polonez, Andrzej Duda, Summitul Formatului Bucureşti (B9). Agenda reuniunii la nivel înalt a vizat pregătirea Summitului NATO care va fi organizat la Bruxelles, pe 14 iunie, cu accent special pe consolidarea relaţiei transatlantice, a posturii aliate de descurajare şi apărare pe Flancul Estic, precum şi pe procesul de reflecţie NATO 2030. Reuniunea a avut loc inclusiv în contextul recentelor evoluţii îngrijorătoare de securitate din regiunea Mării Negre. Dialogul şi cooperarea cu partenerii din Vecinătatea Estică, sprijinul pentru consolidarea capacităţilor acestora de apărare, precum şi sporirea rezilienţei NATO, a aliaţilor şi partenerilor în faţa provocărilor actuale de securitate, au fost, de asemenea, abordate de participanţii la reuniunea de vârf. Formatul Bucureşti (B9) este o iniţiativă lansată de preşedintele României, Klaus Iohannis, şi de preşedintele Republicii Polone, Andrzej Duda, la care participă statele membre NATO situate pe Flancul Estic al Alianţei: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria. La Summitul B9 au mai participat în format de videoconferință președintele SUA Joe Biden și Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. La finalul reuniunii, preşedinţii Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României, Republicii Slovace şi Ungariei au adoptat o declarație comună pe care o redăm integral mai jos. Declaraţia comună a șefilor de stat din Formatul București 9 (B9) (Bucureşti, 10 mai 2021) „Noi, Preşedinţii Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României, Republicii Slovace şi Ungariei, ne-am reunit astăzi, în format virtual, în cadrul platformei pentru consultare şi dialog Bucureşti 9. Salutăm călduros participarea Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Joseph Biden, şi a Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg la această reuniune. Am discutat evoluțiile de securitate din spaţiul euro-atlantic, inclusiv din vecinătatea noastră. A fost o oportunitate excelentă de a reitera, în pregătirea apropiatului Summit NATO, angajamentul nostru pentru ca Alianţă noastră puternică să devină şi mai puternică. Pe fondul creșterii provocărilor şi ameninţărilor, NATO rămâne piatra de temelie a stabilităţii şi securităţii euro-atlantice. Ne-am împărtăşit opiniile privind evoluţia NATO până în 2030 şi dincolo de acest termen. Reafirmăm hotărârea noastră consecventă de a menţine o legătură transatlantică puternică şi durabilă, bazată pe unitate şi solidaritate aliate, o legătură care rămâne fundamentul apărării noastre colective, aşa cum este consacrat în Articolul 5 al Tratatului de la Washington. Rolul Statelor Unite ale Americii pentru securitatea Europei este indispensabil. Noi, ca aliaţi NATO, împărtăşind aceleaşi valori şi principii democratice, vom continua să lucrăm împreună în beneficiul securităţii euro-atlantice şi al cetăţenilor noştri. Suntem pregătiţi să asigurăm o împărțire echitabilă a responsabilităţilor, în deplin acord cu sarcinile asumate în Angajamentul privind Cheltuielile pentru Apărare. Apropiatul Summit NATO va pava drumul spre un nou capitol în relaţia transatlantică. NATO se confruntă cu ameninţări şi provocări distincte din toate direcţiile strategice. Acţiunile agresive ale Rusiei şi creşterea prezenţei sale militare în vecinătatea imediată a NATO, inclusiv recenta escaladare din Marea Neagră, la graniţele Ucrainei şi în Crimeea anexată ilegal, precum şi activităţile agresive hibride derulate de aceasta, continuă să ameninţe securitatea euro-atlantică şi să conteste ordinea internaţională bazată pe reguli. Condamnăm actele de sabotaj ale Rusiei pe teritoriul Alianţei, aşa cum au demonstrat exploziile din 2014 de la depozitul de muniţie de la Vrbětice, din Republica Cehă, care constituie o violare gravă a dreptului internaţional. În plus, ne exprimăm îngrijorarea faţă de informațiile privind un tipar comportamental similar pe teritoriul Bulgariei, așa cum arată anunţul referitor la investigaţia în curs de la Sofia. Suntem pe deplin solidari cu aliaţii noştri, Republica Cehă şi Republica Bulgaria. Terorismul rămâne o ameninţare pentru noi toţi. Războiul hibrid, dezinformarea şi minciuna au ca scop semănarea neîncrederii în societăţile noastre, cu obiectivul final de a șubrezi fundamentul democraţiilor noastre şi de a ne submina unitatea. Instabilitatea de dincolo de frontierele noastre contribuie, de asemenea, la migraţia ilegală. Rămânem vigilenţi, în cadrul Alianţei, astfel încât să ne asigurăm ca Afganistanul să nu redevină un adăpost pentru terorişti. Din 2014, NATO a făcut paşi decisivi în direcţia unui proces semnificativ de adaptare la o nouă realitate geopolitică, concentrându-se pe misiunea sa esenţială de apărare colectivă. Acești pași au fost consolidați suplimentar, în special prin deciziile Summiturilor de la Varşovia din 2016 şi de la Bruxelles din 2018, care prevedeau prezenţa înaintată a NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră şi Iniţiativa NATO privind creşterea gradului de operativitate şi răspuns (NATO Readiness Initiative), care sunt expresia solidarităţii şi unităţii aliate. În acest context, apreciem constituirea brigăzilor NATO Readiness Initiative conduse de Polonia şi România şi propunerea Bulgariei de a găzdui Prezenţa de Coordonare Maritimă Regională a NATO pentru Marea Neagră. În contextul în care aceste măsuri rămân în vigoare şi trebuie implementate integral, ca răspuns la agravarea situaţiei de securitate, vom continua să ne adaptăm şi să ne consolidăm pe mai departe capacitatea de descurajare şi apărare. Continuând asigurarea posturii de apărare şi descurajare, NATO rămâne, în acelaşi timp, deschis către un dialog regulat, cu o agendă bine articulată şi substanţială, şi către o relaţie constructivă cu Rusia atunci când acţiunile Rusiei vor permite acest lucru. Apreciem leadership-ul Secretarului General al NATO privind procesul NATO 2030, propunând modalităţi de răspuns la provocări de securitate complexe, printr-o abordare de tip 360 grade, stabilind astfel o direcţie clară pentru viitorul Alianţei, inclusiv prin lansarea procesului de actualizare a Conceptului Strategic al NATO. Sprijinim şi aşteptăm decizii substanţiale şi ambiţioase la apropiatul Summit NATO. Susținem conceptele militare strategice adoptate recent pentru consolidarea descurajării şi apărării Alianţei noastre şi ne angajăm să le implementăm integral. În acest context, aliaţii ar trebui să se angajeze în vederea modernizării Structurii NATO de Forţe, componentă esenţială pentru construirea unei arhitecturi consolidate a NATO de descurajare şi apărare. Ascensiunea globală a Chinei are implicaţii pentru securitatea euro-atlantică şi trebuie să o abordăm împreună, ca Alianţă. Ameninţările în creștere la adresa securităţii şi societăţilor noastre, decurgând din exploatarea vulnerabilităţilor sistemice şi utilizarea în scop militar a noilor tehnologii, solicită eforturi în direcţia creşterii rezilienţei la nivel național şi aliat, aşa cum a fost evidenţiat inclusiv în contextul actualei pandemii de COVID-19. Trebuie să continuăm aceste demersuri şi salutăm toate iniţiativele dedicate acestora, cum ar fi Centrul Euro-Atlantic pentru Rezilienţă ce urmează a fi lansat de România, precum şi activitatea Centrelor de Excelenţă dedicate de la Riga, Tallinn şi Vilnius. Reiterăm angajamentul nostru pentru politica NATO a Uşilor Deschise (Open Door policy), aşa cum este reflectată în Articolul 10 al Tratatului de la Washington. Decizia adoptată la Summitul NATO de la Bucureşti din 2008 rămâne valabilă. Uşa NATO ar trebui să rămână deschisă tuturor celor care pot şi doresc să se alăture comunităţii noastre. Încurajăm acei parteneri care aspiră să adere la Alianţă să continue implementarea reformelor necesare, inclusiv deciziile pentru pregătirea statutului de membru, cu luarea în considerare a valorilor democratice, respectului pentru statul de drept şi drepturile omului şi cu deplina respectare a angajamentelor şi obligaţiilor internaţionale. Vom continua să sprijinim eforturile lor în acest scop. Vom continua să lucrăm cu partenerii like-minded, în special din vecinătatea noastră, pentru a aprofunda dialogul, cooperarea practică şi asistenţa pentru creşterea rezilienţei acestora. Ne menţinem angajamentul pentru asigurarea securităţii şi stabilităţii Balcanilor de Vest. Reafirmăm, de asemenea, sprijinul ferm pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei, Ucrainei şi Republicii Moldova, în cadrul frontierelor acestora recunoscute la nivel internaţional. În timp ce îşi vor urmări aspiraţiile europene şi euro-atlantice, aceste ţări vor continua să beneficieze de sprijinul nostru în eforturile lor de a creşte rezilienţa în faţa oricăror interferenţe externe. Cooperarea dintre NATO şi UE s-a dezvoltat considerabil şi este esenţială în faţa provocărilor de securitate comune. Ca aliaţi NATO şi state membre UE, susţinem parteneriatul strategic şi aprofundarea coordonării dintre NATO şi UE. În acest scop, vom urmări potenţialul combinat al celor două organizaţii, inclusiv creşterea rezilienţei euro-atlantice, combaterea ameninţărilor hibride, creşterii securităţii în domeniul cibernetic şi obţinerea unei sinergii sporite de acţiune. Vom continua eforturile dedicate unui NATO mai eficient şi mai puternic şi suntem gata să ne oferim contribuţia în beneficiul securităţii transatlantice. Ne menţinem angajamentul de a continua reuniunile în formatul Bucureşti 9, platformă de consultare şi dialog, ca modalitate de a promova abordări comune şi de a contribui la securitatea euro-atlantică.” Citiți și: Klaus Iohannis i-a cerut lui Joe Biden o creștere a prezenței militare a NATO în România Secretarul general al NATO, la Summitul B9: Participarea președintelui SUA demonstrează angajamentul de a reconstrui alianțe Klaus Iohannis la summitul de la București: Prezența președintelui SUA Joe Biden transmite un puternic semnal de solidaritate Editor : Liviu Cojan The post Declaraţia comună a șefilor de stat la Summitul B9 appeared first on RecordNews. https://ift.tt/2Q69fml

[turistprinro]

Fie că ești pasionat de istorie sau nu, vibrația unui oraș vechi atrage. Cred că fiecare persoană are un puternic sentiment atunci când se află în interiorul unei cetăți. Chiar și în treacăt, pe lângă clădiri vechi unde, odată, demult, s-a scris și s-a făcut istorie. Un astfel de oraș este Târgoviște, la doar 80 de kilometri de București și la 65 de kilometri de Sinaia, un alt oraș cu o bogată încărcătură istorică.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Toți marii domnitori au scris istorie la Târgoviște, orașul-capitală a Țării Românești începând cu Mircea cel Bătrân, apoi Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. Istorie scrisă cu sânge și lacrimi. Cum să nu ai un fior pe șira spinării când vezi și simți locurile acestea.. Un amestec de istorie și arhitectură îmbracă toate monumentele din Târgoviște. Cel mai important este, de departe, Ansamblul Monumental Curtea Domnească cu Biserica Domnească și Turnul Chindiei construit în vremea lui Vlad Țepeș. Alături de Curtea Domnească, Complexul Monumental Stelea și Complexul Monumental Dealu sunt alte atracții foarte importante ale Târgoviștei. Toate aceste monumente și multe altele vor fi tratate în articole separate unde vom arăta importanța lor istorică și arhitecturală precum și locul lor în istoria românilor.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

La momentul sosirii mele la Târgoviște, vremea nu mi-a fost tocmai cel mai bun prieten, dar am trecut peste acest aspect și cu ajutorul unui energizant natural perfect preparat într-una dintre locațiile mele (viitoare) de suflet din Târgoviște, Cafeneaua L’arome du Café sau, mai bine zis, Café & Delice L’arome du Cafe, asta pentru că aici, în afară de specialitățile de cafea preparate de un barista desăvîrșit se pot savura și alte preparate, unice din punctul meu de vedere.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Pe drum către obiectivele turistice amintite, am trecut, pentru că așa mi-a indicat prietenul meu de nădejde, Google Maps, prin cartierul Micro 6 din Târgoviște. Cu coada ochiului am văzut cafeneaua pe hartă și am decis să încerc cafeaua și nu numai. Așa cum am zis, vremea nu a ținut cu mine. Am avut parte de mai multă ploaie decât soare și aveam o stare de moleșeală premergătoare somnului. Ulterior, s-a dovedit că L’arome du Cafe a fost alegerea perfectă venită la momentul potrivit.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Am parcat chiar în fața cafenelei și am văzut scris frumos Cafe to Go. Am zis ok, e bine și așa, beau cafeaua până să ajung la Ansamblul Curtea Domnească. Am intrat înăuntru și m-a întâmpinat un miros de cafea proaspăt prăjită, acel miros suav, inconfundabil, acel miros care te face să visezi la o cafea aburindă și la aburii care umplu încăperea cu o mireasmă puternică și aromată. Recunosc, mirosul m-a cucerit definitiv.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Un domn bine stătea pe partea clienților a tejghelei și discuta cu domnișoara de pe partea cealaltă. Am așteptat respectuos să termine conversația și apoi am cerut o cafea tare, neagră. În tot acest timp, am avut ocazia să studiez interiorul. O incintă mică, dar foarte primitoare tapetată cu, evident, imagini cu și despre cafea. Câteva măsuțe mici prinse în perete și scaune din lemn masiv înalte specifice cafenelelor. Un peisaj bogat și primitor, intim, cald și plăcut. Este genul de local unde atmosfera completează perfect preparatele servite aici. Am apreciat, cu voce tare, localul, mirosul și atmosfera, iar domnul despre care vorbeam mai devreme s-a întors către mine zâmbind și mi-a mulțumit pentru aprecieri apoi s-a prezentat, Cristian Catrina, proprietarul Café & Delice L’arome du Cafe.

Deliciile Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Iată deci, dedicație, devotament și suflet, toate investite cu succes într-o cafenea cu tradiție din Târgoviște. După ce l-am cunoscut și am schimbat câteva vorbe mi-am dat seama de unde vine atmosfera din local. Calmul și liniștea domnului Catrina se regăsesc în atmosfera cafenelei și, de ce nu, în toate produsele.

Café & Delice L’arome du Cafe, Târgoviște

Mi-a fost servită cafeaua, pe care am decis să o beau la fața locului și să mai schimb o vorbă, două cu proprietarul. Așa am aflat că, aici, se servesc și alte specialități în afară de cafea și că există și serviciu de delivery. Iată deci, ceva nou și bine venit, aș spune eu, care sunt un mare consumator de cafea. L’arome du Cafe este locul de unde poți cumpăra și cafea pentru acasă, este locul unde cafeaua etiopiană sau cea peruană proaspăt prăjită îți stimulează simțurile, este locul unde cei mici sunt în centrul atenției, cocktail-urile nonalcoolice fiind deliciul acestora. Hashtag-ul dezvoltat de domnul Catrina, #cafeacusuflet, este mai mult decât grăitor pentru că aici, la L’arome du Café, totul se face cu suflet și pentru suflet. Ospitalitatea cu care am fost primit, cafeaua foarte bună și proaspătă, atmosfera și curățenia sunt atribute care recomandă de la sine L’arome du Café din Târgoviște. Această locație a fost deschisă cu 6 luni în urmă, dar se bucură de un real succes și popularitate în rândul târgoviștenilor.

#cafeacusuflet

O altă ieșire din tipar sunt paharele în care se servește cafeaua. Fiecare pahar are un mesaj motivațional unic, de acest lucru ocupându-se cu precădere soția domnului Catrina. Iată deci, o afacere de familie făcută din suflet pentru suflet.

Pentru mine, L’arome du Café, este și va rămâne o locație dragă mie, o locație unde voi păși întotdeauna cu încredere fiind convins că voi savura o cafea cu totul și cu totul specială în compania unor oameni cu totul și cu totul speciali.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru și L’arome du cafe

Galerie fotografii L’arome du cafe

L’arome du café, Micro 6, Târgoviște, județul Dâmbovița Fie că ești pasionat de istorie sau nu, vibrația unui oraș vechi atrage. Cred că fiecare persoană are un puternic sentiment atunci când se află în interiorul unei cetăți.

[stiri-noi]

Companiile din Retail și FMCG, mai interesate de sustenabilitate

Companiile din sectoarele Retail şi FMCG vor fi, în 2019, mai interesate de economia circulară şi sustenabilitate. Astfel, operatorii economici vor fi mai orientați către sustenabilitatea business-ului și ar putea include sau extinde diverse forme de colaborare, tipice economiei circulare, în 2019. Concluzia analiştilor CHEP România, subsidiara liderului mondial în servicii de închiriere a paleţilor şi parte a grupului Brambles, vine în condițile actuale economice și legislative, care influenţează sectorul bunurilor de larg consum (FMCG) şi modul de funcţionare din supply chain.

Resursele naturale nu vor mai putea ține pasul cu cererea

Prin urmare, conform CHEP România, companiile din FMCG vor fi tot mai interesate de economia circulară. Piața românească se apropie de punctul în care resursele naturale nu vor mai putea ţine pasul cu cererea de consum. Acest lucru se întâmpla deka la nivel mondial.

O analiză derulată de CHEP pe piața românească de FMCG arată că 88% dintre producătorii și retailerii consideră economia circulară şi formele de colaborare implicite avantajoase pentru companie, în principal, din perspectiva economiei de costuri, materii prime şi deşeuri.

Numărul firmelor care au trecut deja de la logistica liniară la circularitate a crescut anual cu aproximativ 60% la 30 iunie 2018, în piaţa locală de FMCG.

Proiecte de transport colaborativ

În plus, în țara noastră, se derulează șapte proiecte de transport colaborativ, în care partenerii de lanț logistic și-au aliniat planurile de transport pentru a reduce costurile și emisiile poluante.

Colaborarea și vizibilitatea informaţiilor între agenţii economici care formează un supply chain, în paralel cu evoluţia progresivă a costurilor cu transportul mărfurilor va conduce, cel mai probabil, la creşterea alianţelor strategice existente deja pe piața autohtonă.

Reducerea deșeurilor

Expertul independent în economie circulară Ellen MacArthur Foundation afirmă că, la nivel global, companiile devin tot mai preocupate să mențină valoarea produselor, a componentelor și a materialelor la cel mai înalt nivel de utilitate și valoare, pentru o perioadă cât mai lungă de timp și să scadă deşeurile, pentru a fi mai competitive şi mai sustenabile.

Raportarea transparentă

”Sustenabilitatea este cu atât mai importantă, cu cât raportarea transparentă a indicatorilor non-financiari a devenit obligatorie pentru toate companiile cu peste 500 de angajați, nu doar pentru cele de interes public—conform ordinului Ministerului Finanțelor din noiembrie 2018, cu referire la aplicarea Directivei europene 2014/95”, conform CHEP.

Modificarea modelului economic de valorificare a deșeurilor de ambalaje va contribui la orientarea operatorilor economici spre soluții circulare. Acestea vor putea garanta scăderea cantității de ambalaje puse pe piață, a poverii administrative și fiscale.

Schimbări

“Şi în România, companiile vor vedea mai clar schimbările pe care le implică trecerea de la un model economic liniar, care pleacă de la premisa că resursele sunt abundente şi ieftin de eliminat, la un tipar de creştere care să favorizeze reutilizarea, repararea, recondiţionarea şi reciclarea,” a precizat Gabriel Ivan, Country General Manager CHEP România.

Compania a raportat o creştere anuală record la nivelul reţelei globale CHEP,:

de 30% la 30 iunie 2018

de 35% a fluxurilor de paleţi emise în piaţa internă

Pentru perioada menționată, la nivel naţional, s-au economisit cumulat în supply chain:

3.926 m3 de lemn

4.547 de tone de emisii de CO2

374 de tone de deşeuri solide

Peste 200 de clienți

CHEP deține, la ora actuală, peste 200 de clienţi din Retail şi FMCG. Pentru aceștia, compania emite anual mai mult de 4 milioane de fluxuri de paleți reutilizabili. Produsele provin din cele două centre de service, situate în Ploieşti și Timişoara.

Citește și TransferGo, rezultate bune în 2018

  Articolul Companiile din Retail și FMCG, mai interesate de sustenabilitate apare prima dată în Jurnalul de Afaceri.

[simonaworld]

Divinul masculin și divinul feminin

Divinul masculin și divinul feminin

Divinul masculin precum și divinul feminin pot fi interpretate ca un ideal psihologic, spiritual ori arhetipal. Ele întrupează cel mai înalt punct al expresiei masculinității sau feminității dintr-o perspectivă universală; reprezintă modele energetice sau cum spunea Jung, Animus și Anima.

Arhetipurile sunt tipare originare, motive umane fundamentale ale experienței evoluției noastre. De…

[danielfilip]

Îţi propun să-ţi imaginezi că nu te-ai născut întâmplător pe Pământ. Ai venit aici pentru a învăţa, cu siguranţă, dar şi pentru a oferi ceva celor din jur. Este ceva ce doar tu poţi oferi. Este un talent, o aptitudine, o disponibilitate, un set de resurse. Acest ceva îl numesc darul tău, contribuţie pe care o poţi aduce la bunăstarea întregului.

Nimeni nu mai are un dar exact ca al tău. Acest dar l-ai primit de la Dumnezeu cu misiunea de a-l oferi Universului. Folosind cuvinte mari, el reprezintă misiunea ta în viaţă, misiune pe care nu mai poţi să o negociezi, deoarece a fost deja aleasă. Ai de făcut doar două lucruri. Unu: să îţi descoperi darul. Doi: să îl oferi.

Partea cu descoperirea e oarecum complicată. Care este darul tău? Cum ştii asta? Îţi voi oferi două criterii de recunoaştere, care trebuie întrunite simultan. În primul rând, darul tău este ceea ce faci atunci când nu ştii când trece timpul. Poate îţi place să desenezi ore-n şir. Poate eşti în stare să joci fotbal până nu se mai vede mingea. Poate creezi programe pentru calculator şi uiţi să mai mănânci. Orice activitate care te scoate din timp, te deconectează de la trecerea timpului, te face să uiţi de facturi, de politicieni corupţi, de prieteni, poate fi darul tău. Adică nu chiar orice activitate! Şi când bei până cazi pe sub masă pierzi noţiunea timpului. Nici când dormi nu ştii când trece timpul. Aşa ajungem la cel de-al doilea criteriu, corelat cu primul.

Darul tău este acea activitate prin care ridici nivelul bunăstării colective sau a conştiintei colective. Cu alte cuvinte exerciţiul darului are un sens social. Oferindu-ți darul, tu împingi viaţa mai departe, pe un nivel superior, o faci să fie mai frumoasă, mai bogată, mai elevatǎ, mai subtilă, mai luminoasă.

Când îti oferi darul, beneficiezi şi tu (motivaţie egocentrică) şi un altul (motivaţie altruistă). Nu e nimic in neregulă în faptul că te bucuri şi tu şi alții. Dimpotrivă, acesta este un semn al integrǎrii. Cei care visează doar la acţiuni altruiste sunt prinşi în tipare ale sacrificiului nevrotic, pe care ar merita sǎ le exploreze mai adânc. Cel care, având o pâine o dăruieşte, fără să păstreze o parte pentru el, va muri în curând, înnobilat de prostia lui şi incapabil sǎ mai ajute pe cineva, în viitor.

Ce crezi că se întâmplă când nu-ţi intuieşti darul sau refuzi să-l oferi? Vine cineva sǎ te implore? Eşti răpit de extratereştrii? Apar semne pe cer special pentru tine? Nimic din toate acestea. Dacă îţi blochezi darul, viaţa începe să-ţi transmitǎ avertismente, mesaje de trezire, mai mult sau mai puţin neplăcute. Registrul e vanal: accidente, boli, despărţiri, crize, situaţii-limitǎ. De ce face asta? Pentru că are nevoie de darul tău, îl aşteaptă, nu poate merge mai departe. Indiferent dacă te umfli în pene sau nu, aflǎ că eşti o rotiţă de neînlocuit în economia Creației. Dumnezeu nu a mai creat pe nimeni la fel ca tine. Eşti absolut unic. Ai ceva de comunicat sau de oferit lumii într-un fel care este doar al tău şi nu se va mai repeta niciodată, până la sfârşitul timpurilor.

Înţelegi miza? Viaţa te loveşte pentru a te trezi, este perturbată de refuzul, neglijenţa sau iresponsabilitatea ta. Scopul loviturii este să te transformi, să-ţi revii din starea de letargie, să-ţi duci la capăt angajamentul luat înainte de a te naşte. În altă ordine de idei, când începi să-ţi oferi darul, toate energiile Universului te susţin, deoarece tu oferi exact ce Universul are nevoie. Sincronicităţi, întâlniri providenţiale, şanse nesperate – iată reacţia Universului.

El îţi mulţumeşte, te recompensează, te încurajează, te sprijină. Te integrezi natural în curgerea universală, în proces, în fluxul creator al vieţii şi atingi spontan ceea ce ai nevoie pentru a oferi darul tău în continuare. Și acum o să-ţi spun cum te simţi când îţi oferi darul. Te simţi uşor, liber, curgător, proaspăt, viu, creativ, deschis, stimulat, activ, interesat, curios. Poate vrei să ştii cum e când nu ştii care îţi este darul, nu-ţi pasă de el şi tratezi totul cu superficialitate. Iată ce se întâmplă: energia ta înţepeneşte, stagnează, te simţi blocat, neinspirat, în impas, plictisit, fără vigoare, greoi.

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Darul tău este potenţialul tău. Exprimarea potenţialului îţi aduce bucurie, blocarea lui te frustrează, te întristează, te înfurie. Toate aceste lucruri le poţi nega sau deplasa, le poţi atribui altora, poţi căuta şi găsi “ţapi ispăşitori”. Aceste strategii inconştiente nu-ţi vor rezolva problema. Vei continua să simţi că ceva esenţial lipseşte din viaţa ta, vei avea un sentiment de gol sau neîmpliniri pe care te poţi strădui să-1 umpli cu satisfacţii substituitive, sofisticate sau primitive.

Când împărtăşeşti cu ceilalţi, când participi la Viaţă şi o ajuţi să se dezvolte este imposibil să nu ai momente intense de fericire. Desigur, ai nevoie de disciplină, de exerciţiu, de devotament. Acestea sunt aspectele tehnice ale misiunii.

Munceşti pentru a-ţi oferi darul, însă munca ta e una specială, pe care o voi descrie în continuare. Munca pe care o depui atunci când îţi oferi darul nu este propriu-zis muncă. Este mai mult  joc. Ce este jocul? Este ceva ce faci de dragul acelui ceva, o acţiune pe care o realizezi pentru ea însăşi, detaşat de rezultatele ei. Munca pe care o faci cu plăcere se numeşte joc. Efortul pe care îl depui cu plăcere face parte din joc. Darul pe care îl oferi îţi face plăcere să-l oferi din nou… şi din nou… şi din nou… şi din nou.

Cunoşti această senzaţie minunată? Să realizezi ceva cu plăcere, de dragul acelui lucru, pentru că te bucură procesul în primul rând şi în al doilea rând rezultatul. Munca iluminată, darul pe care îl oferi dezinvolt, activitatea pentru care eşti dispus să sacrifici orice altceva, care te atrage ca un magnet, te stimulează, te bucură, te pune în vibraţie – iată jocul pe care Dumnezeu ți-l propune, fǎcându-ţi cu ochiul în acelaşi timp.A fi matur înseamnă a risca pentru a fi tu însuţi. Îţi asumi responsabilitatea pentru darul tău şi îl oferi. Mama se împotriveşte, tata spune că nu se poate trăi din aşa ceva, iubita crede că e prea periculos, partenerul e convins că nu ştii pe ce lume te afli, prietenii te întreabă dacă te-ai născut cumva ieri, amicii zâmbesc îngăduitor. Însă dacă te uiţi atent, toţi aceşti oameni au ceva în comun: nu ştiu cum e să trăieşti cu un scop care să te mistuie şi, în acelaşi timp, să-ţi dea putere, să simţi, în interior, o presiune care te îndeamnă să faci mai mult, să îndrăzneşti, să rişti.

Niciunul nu ştie cum e să stai până noaptea târziu şi să te trezeşti dimineaţa devreme, impulsionat de ceva iraţional, dar magnific, ceva ce face ca viaţa ta să aibă savoare şi sens. Sau poate au ştiut şi ei, la un moment dat, şi este prea dureros acum să asiste sau să încurajeze un proces de care s-au disociat, pe care l-au îngropat sub straturi bine căptuşite cu mii de dolari, funcţii şi avantaje sociale.

Deşi pare de necrezut, te asigur că ceva în inima lor plânge. Este dureros să constaţi că ai crescut într-o direcţie greşită, să simţi că drumul pe care mergi nu este al tău şi, în curând, se va înfunda, şi te gândeşti că ar trebui să o iei de la capăt. Cum ar putea un om pe care lumea competitivă l-a hipnotizat cu pietrele ei colorate, aparent preţioase, să se trezească şi să accepte că a venit pe Pământ, de fapt, pentru altceva? Este mult mai confortabil să coalizeze cu cei asemeni lui şi, la unison, să-i descurajeze sau să-i critice pe cei care se străduiesc să fie ei înşişi, să-şi exprime individualitatea, să fie originali.Oamenii care nu şi-au trădat impulsiunile naturii profunde, care nu şi-au negat interiorul pentru prosperitate şi aprobare socială, care au rămas fideli experienţei lor lăuntrice reprezintă un disconfort pentru ceilalţi.

Lucrul cel mai interesant este că dacă îi îndepărtezi apar alţii în loc. Pământul este alimentat mereu cu astfel de persoane, fără niciun pericol de suprapopulare. Viaţa are nevoie de echilibru şi facilitează, la nesfârşit, apariţia unor fiinţe rebele, creative, nonconformiste, care văd cu claritate ipocrizia şi absurdul anumitor valori şi comportamente sociale, care polarizează fară efort atenţia tinerilor (în primul rând) şi care, destul de frecvent, sunt mustraţi, discreditaţi sau izolaţi social.

Când eşti conectat la Sine, darul pe care îl ai de oferit este chiar munca ta, munca pe care o realizezi cu drag, către care te îndrepţi dimineaţa cu inima uşoară şi ale cărei rezultate sunt secundare, tocmai pentru că eşti focalizat pe proces.

Să-ţi dau câteva exemple concrete, în cazul în care duhul teoriei mele îţi ocoleşte experienţa de viaţă. Cineva joacă fotbal nu pentru a-şi învinge adversarii, ci pentru plăcerea de a juca. Se antrenează, aleargă, driblează, intră în combinaţii, uneori este faultat, toate acestea din bucuria de a juca fotbal. Nu îl interesează scorul, însă nu e deranjat atunci când câştigă. Zâmbeşte pe teren, dă mâna cu adversarii, se bucură ca un copil când marchează. În fotbalul profesionist nu ştiu dacă există aşa ceva.

Altcineva cântă la chitară. Acceptă să apară pe scenă nu pentru a culege aplauze, ci pentru bucuria de a cânta, plăcerea de a împărtăşi cu alţii meşteşugul lui. Se bucură şi pentru aplauze, premii, comentarii laudative, însă nu pentru ele exersează 6 ore pe zi. Lui îi place muzica, pur şi simplu. Altcineva este profesor pentru bucuria de a-şi împărtăşi cunoaşterea, pentru plăcerea de a stimula dorinţa de cunoaştere a elevilor sau studenţilor, pentru provocarea de a le facilita accesul la înţelegere. Nu urmăreşte să obţină grade, titluri, recunoaştere, admiraţie. Când aceste recompense vin, le primeşte, poate un pic stânjenit, dar nu le aşteaptă, nu stă cu gândul la ele, nu suferă dacă întârzie sau lipsesc.

Photo by Kaboompics .com on Pexels.com

Şi acum, să ducem concretizarea pe cele mai înalte culmi. Tu cum îţi percepi propria muncă? Te bucuri de ea? O iubeşti? Arzi de nerăbdare să o realizezi? Te incită, te schimbă, te încarcă pozitiv, te încântă? Sau te exasperează, te enervează, îţi blochează resursele, te plictiseşte, te prosteşte, te îmbolnăveşte? Pleci către serviciu vesel, vioi, fericit sau acestea sunt stările pe care le ai când pleci de la serviciu, când vin sfârşiturile de săptămână, zilele libere sau concediile? Dacă răspunsul este “da” la ultima parte a întrebării, singura consolare pe care o poţi avea este că în situaţia ta sunt mulţi oameni. Nu crezi? Priveşte-le chipurile dimineaţa, în metrou, în autobuz, la volanul maşinilor. Poate sunt doar rutele pe care circul şi atunci, evident, mă înşel.

Poate cei care solicită consiliere şi asistenţă terapeutică sunt cazuri excepţionale, oameni ghinionişti, obligaţi de circumstanţe să facă ceea ce nu le place. Poate că societatea, de fapt, e constituită din oameni împliniţi, care nu şi-au găsit vocaţia şi au făcut alegeri de carieră consonante cu nevoile şi posibilităţile lor.

Totuşi… de ce simt că nu mă înşel? Am această impresie stranie că puţini oameni sunt la locul lor, deoarece au fost atenţi şi suficient de curajoşi pentru a-şi asculta chemarea. Cuvântul “vocaţie” e foarte frumos şi sugestiv. El vine din latinescul “vox”, care înseamnă “voce”. Nu e minunat? Există un fel de voce înăuntrul tău, care îţi spune încotro să te îndrepţi şi ce este cel mai bine pentru tine. Din păcate, este o voce discretă, blândă, adesea acoperită de ţipetele şi zbieretele celor din jur, ei înşişi pierduţi într-o mare de zgomote.La noi şi aiurea, opţiunile profesionale sunt pragmatice, orientate către profit. Oamenii se fac avocaţi, notari, consultanţi financiari, economişti etc. nu pentru că mor de dragul acestor meserii, ci pentru că se câştigă bine din ele. Îşi deschid afaceri care promit profituri considerabile, fac investiţii în domenii de viitor. Aceste calcule par corecte. În realitate, ele sunt eronate. 

Întreabă-te, indiferent câte sute de mii de euro câştigi, dacă nu cumva, exact în acelaşi timp, îţi pierzi sufletul. Adesea îţi distrugi sănătatea, doar că asta se va vedea mai târziu, după ce îţi consumi resursele specifice tinereţii. Îţi îngropi visele, te rupi de părţi sensibile şi creative din tine, îţi blochezi energiile.

Toale acestea au un preţ, însă niciun contabil nu îl va calcula, deoarece sufletul nu este cuantificabil. Nici măcar corpul nu poate fi evaluat. Cât te costă să-ţi distrugi ochii, stomacul, ficatul, nervii? Poate îţi dai singur(ă) seama că nu merită. Viaţa nu e orientată către profit. Milioane de stele strălucesc pe cer. Pentru cine? Pentru nimeni, doar consumă combustibil. Natura face o risipă imensă, în marele ei experiment de a-şi revela potenţialul. Economiştii lui Dumnezeu, se pare, au fost de mult concediaţi.

În marea carte a Vieţii, existenţa ta actuală este doar un capitol. Mă gândesc, în sinea mea, că l-ai putea scrie frumos, dăruind cu generozitate ceea ce ai primit, la rândul tău. Cartea, oricum, nu se termină niciodată. Pe pagina următoare începe un capitol nou…

Adrian Nuţă: extras din cartea Infinitul mic, iubindu-l pe cel Mare

Misiunea personală în viaţă – darul tău este potenţialul tău Îţi propun să-ţi imaginezi că nu te-ai născut întâmplător pe Pământ. Ai venit aici pentru a învăţa, cu siguranţă, dar şi pentru a oferi ceva celor din jur.

[stejarmasiv]

Despre scaune de colț putem spune că sunt o prezență rar întâlnită în România, unde cam tot ceea ce ține de mobilă este relativ clasic. Puținele exerciții de design care rup barierele sunt situații izolate. În limba engleză corner chairs returnează multe rezultate și am rămas uimit de formele edwardiene sau victoriene de scaune cu 3 ori 4 picioare construite cu spătarul în colț. În zona asiatică se întâlnesc mai des, la ei se poartă aceste soluții constructive.

Imaginile care m-au pus pe gânduri sunt cele ale unui set de grădină, subiect larg dezbătut recent, când primăvara lui 2019 stă să mijească la ușă. Zilele devin tot mai călduroase și preocuparea pentru activitățile din aer liber este tot mai frecventă. Acest set este format dintr-o masă cu blat din elemente distanțate și 4 scaune de colț care pot fi introduse complet sub blatul mesei. Avantajul este major, spațiul ocupat de acest set, vechi de altfel, este minim. Amprenta celor 4 scaune de colț nu depășește perimetru blatului de masă, ceea ce rar se întâmplă la un set clasic, cu scaune care au spătarul mai înalt decât blatul mesei.

Cred că formele și designul mobilierului compus dintr-o masă și scaune nu și-a spus ultimul cuvânt și se mai găsesc nișe în care să fie loc pentru un fabricant de mobilier să se manifeste. După atât de mulți ani de producție de mobilier sunt idei care s-au pierdut deși au cu siguranță valoare și se găsesc potențiali clienți care caută să iasă din tipare.

N-am idee cât de confortabile sunt aceste scaune de colț, nici din ce material sunt. Eu le-aș face din salcâm, pentru exterior. Nu le văd amplasate într-un aranjament interior, deși imaginile de mai jos dovedesc contrariul.

Am selectat câteva imagini găsite peste tot și aiurea în online cu modele de scaune construite cu spătarul pe două laturi, foarte elaborate. Nu-mi plac scaunele din elemente strunjite, mi se par că nu sunt robuste, dar e posibil că cei care le doresc să aibă alte criterii de apreciere.

Voi ce ziceți? Aveți? V-ar place? Ați văzut astfel de modele de scaune?

Antique Oak Bobbin Chair

Oak Tribal Corner Chairs C1880

Vintage Bobbin Style Rush

N-avem în portofoliu de scaune astfel de produse, imaginile au titlu informativ și nu sunt ale unor produse fabricate de noi.

Am scris cu gândul la cei care ne citesc și meșteresc mobilă, căutându-și locul în piață.

Cine știe, poate-poate licărește o luminiță.

Scaune de colț – o formă aparte cu funcționalitate variată Despre scaune de colț putem spune că sunt o prezență rar întâlnită în România, unde cam tot ceea ce ține de mobilă este relativ clasic.

[7estiasi]

Pe Ada Lupu am văzut-o jucând prima dată, cu ani în urmă, într-un spectacol de bar, aici, la Iași – Feromonii, în regia lui Vlad Volf. Mi-a atras atenția apariția aceea translucidă, cu un ritm al ei și numai al ei, siluetă desprinsă de realitate, bântuindu-ți obsesiv memoria. Ce-a fost asta? Om, înger, pasăre? Unică, greu de încadrat în vreun tipar din cele pe care școlile de teatru românești încă îl păstrează canonic la căpătâi, despre Ada Lupu mi se conturau două scenarii posibile: primul – va dispărea complet din peisajul teatral, pe principiul că tot ce este special face ca „turma” să se înfioare și să se adune în sine întru conservare și lipsă de deranj existențial; al doilea – va exploda, devenind repede un nume sonor. La vremea aceea, explozia aceasta nu depindea doar de Ada, ci de dramul acela de noroc de care, mai ales în lumea artistică, ai nevoie ca de aer.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Iar norocul acesta s-a concretizat în întâlnirea pe care actrița a avut-o cu Radu Afrim, la Gala Tânărului Actor Hop, pe care regizorul o manageria la acea vreme. Era imposibil ca lui Afrim să nu-i atragă atenția ființa aceasta aproape exotică prin hipersensibilitate, adăpostind în trupul ei prăpăstii și ceruri, furtuni și răsărituri solare. Cred că acela a fost momentul când fitilul din destinul Adei a început să ardă, iar explozia a devenit inevitabilă. Afrim a distribuit-o în două dintre spectacolele sale ieșene. Mai întâi în Femeia mării, unde a folosit din plin corporalitatea specială a Adei, integrând-o în poveștile vizuale ce-i sunt atât de specifice; apoi, personaj central în Măcelăria lui Iov, unde exploatează inspirat ceva ce cred că îi este și va fi mereu esențial actriței ieșene: copilul straniu și frumos ce o definește.

La rândul său, Cristian Hadji-Culea, directorul Naționalului ieșean, între două scandaluri sindicale, a simțit potențialul formidabil al Adei Lupu și a permanentizat-o angajând-o. Decizie inspirată, cu consecințe benefice în reinventarea feminității unei trupe blocate, iertată fie-mi metafora, în menopauză estetică. Ada s-a integrat și a devenit rapid centru de interes pentru oricine vine să monteze la Naționalul ieșean. Giorgios Zamboulakis (Ofelia/ Electra, în Hamletmachine), Nic Ularu (Condamnatul din Schimbarea), Radu Nica (Mary, în Cântăreața cheală), Lucian Dan Teodorovici (Povestitoarea din Unu + Unu…).

În toți acești ani, Ada Lupu s-a transformat din toate punctele de vedere. S-a împlinit fizic, devenind o actriță frumoasă, în sensul deplin al cuvântului. Și-a rafinat considerabil arta interpretării. Își cunoaște trupul, îl stăpânește și știe cum să și-l facă poezie și sabie, aripă și mop. A deprins arta de a privi și de transmite prin privire, dublu al limbajului, punte către un alt discurs ce te scoate din apele sigure ale concretului, plimbându-te pe nisipuri pe cât de mișcătoare, pe atât de tentante. Și, în spatele tuturor acestor date actoricești, palpită o intelectualitate, vai!, atât de nespecifică breslei actoricești. Ada Lupu meditează mereu asupra a ceea ce face, fiecare rol este o reflecție asupra ei înșiși, o halcă de sine ce se desprinde și pornește prin lume, căutându-se, căutându-ne… Perfecționistă, cultivată, cu o curiozitate ce atestă inteligența, creativă și spontană, actrița Naționalului este, o spun în cunoștință de cauză, un om profund, preocupat de rostul teatrului, de întrebările fundamentale ce îl pun în mișcare, de marile lui teme, fascinante și inepuizabile. Am citit un interviu pe care l-a acordat cu ocazia Festivalului de la Bacău unei studente la teatrologie, interviu tehnic, despre lucrul la rol, și m-au surprins maturitatea, seriozitatea și atenția la detalii a unei tinere de 26 de ani. Nimic frivol, nimic superficial dar, în același timp, pretutindeni o puritate desăvârșită.

Ada Lupu mai are o calitate: scrie minunat! Orice! Scrie teatru, poezie, versifică surprinzător stări de spirit (în Măcelăria lui Iov, bunăoară, Afrim inserează versuri ale actriței), amprentându-le cu un umor foarte personal și cât se poate de autentic. Anul acesta, i-am solicitat Adei un text despre manipulare, pentru dosarul pe această temă din revista „Dacia literară”. Citindu-l, am înțeles că este și o atentă observatoare a societății în care se manifestă artistic, încercând s-o înțeleagă dincolo de pojghițele înșelătoare ale suprafețelor. Inutil să mai vorbesc despre acuratețea stilului, despre claritatea ideilor și impecabila stăpânire a gramaticii. Pare nefiresc, dar am ajuns să am un mare respect pentru oamenii care știu să folosească o virgulă…

O priveam, recent, la Bacău Fest Monodrame, în Povestea păsării fără cuib (un text semnat chiar de ea, pus în scenă de Iris Spiridon), și mă gândeam la tot ce i s-a întâmplat Adei din acea seară în care, într-un fum să-l tai cu cuțitul (pe atunci se putea fuma în baruri!), o vedeam jucând întâia dată. Este un spectacol foarte intim; aproape că, urmărindu-l, încerci spaima de a nu tulbura, prin prezența ta, fragilitatea de borangic a unui destin ce ni se țese acum și aici. Cu abilitate, actrița relativizează temporalitățile, făcând din cronologia unei vieți ceva similar cu cronologia unei secunde. Copilul Ada se insinuează în diferitele vârste ale uneia și aceleiași femei, virus tandru ce face ca adolescența sau maturitatea să nu fie decât variațiuni discrete ale unui timp sacru, cel din cuibul de pe vremuri al picioarelor mamei care, acolo, în cadă, alcătuia …lumea, universul. Spectacolul oferă și pretinde forme de rară, aproape dureroasă sensibilitate. Ada joacă acolo cu garda jos, se expune, se vulnerabilizează, face dragoste cu inimile publicului. Dacă nu înțelegi acest joc „de-a mine și de-a tine”, o ratezi. Este, fără îndoială, un spectacol despre ea, dar și despre tine; e, simultan, foarte personal, dar atinge și mecanismele acelea generale, comune și relevante pentru însăși noțiunea de „umanitate”. Foarte bine scris, foarte bine înscenat, Povestea nu mai este doar a Adei Lupu; mulțimea de personaje din extratextul narațiunii, gravitând în jurul Domnului foarte înalt, năvălesc din rucsacul Hello Kitty, invadează sala de spectacol, strecurându-se în public, printre noi sau, și mai grav, devenind …noi. Ar fi banal dacă am reduce spectacolul la o tematică a traumei; prefer să îl „citesc” ca pe o lecție de supraviețuire, cu orice preț, a copilului din noi.

Ada Lupu reprezintă un mare câștig al teatrului ieșean. Sper ca acest teatru să nu atenteze la puritatea structurală a actriței, să n-o încurce, să n-o maculeze cu micimile și fleacurile lui, cu fumoarele lui înțesate de bârfă și meschinărie, cu avizierele lui pe care se desenează neantul, cu candelabrele, îngerașii și fantomele „marilor actori” ce îl bântuie haotic și fără rost. În același timp, Ada este o importantă carte de vizită a școlii ieșene de teatru; a terminat în 2013, la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, secția de Arta Actorului și Arta Actorului mânuitor de păpuși.

Nu pot formula decât o singură și simplă concluzie: mă bucur că am întâlnit-o!

Călin Ciobotari

Ada Lupu, schiță de portret… Pe Ada Lupu am văzut-o jucând prima dată, cu ani în urmă, într-un spectacol de bar, aici, la Iași – …

[rudyroth79]

”165 de ani de la nașterea lui Ottmar Mergenthaler, inventatorul linotipului” – articol de Costin Tuchilă

”165 de ani de la nașterea lui Ottmar Mergenthaler, inventatorul linotipului” – articol de Costin Tuchilă

Astăzi, 11 mai 2019, se împlinesc 165 de ani de la nașterea inventatorului american de origine germană Ottmar Mergenthaler (11 mai 1854, Hachtel, Württemberg, Germania – 28 octombrie 1899, Baltimore, Maryland, SUA). În 1884 a inventat linotipul, mașină care a revoluţionat lumea tiparului şi a publicaţiilor.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu istoria tiparului (căci, vai, linotipul, e de mult…