#specialiti grecesti | Explore Tumblr posts and blogs

lovetoratora · 7 years ago

Text

Daca e Sfantul Ion, e balciul anual la Barlad. Nu e vorba, ca balci e si in fiecare zi, dar asta de Saint John, e ceva mai special.

Ne imbracam cu ce ne mai vine de prin dulap, luam incaltarile cele comode, de calatorie, banii si telefonul pentru poze, si directia oborul de vite, ca acolo se face si acolo e si cel mai potrivit a fi, daca ma intelegeti ce zic!

Cand eram mica, balciul era un eveniment in viata mea de copil. Trebuia sa fiu cuminte, cuminte pe perioada verii, ca sa ma duca ai mei la balci.Nu prea imi iesea asta…cumintenia, zic, dar parintii mei erau generosi si mai treceau cu vederea. Tinea cam o saptamana si ma milogeam in fiecare seara sa ma duc. Pe vremea aceea se facea undeva la marginea orasului, trebuia sa mergem cu autobuzul si ne intorceam seara tarziu. Aproape ca nici nu dormeam in saptamana aceea…Noptile dinaintea escapadelor de emotie ca am sa ma duc,iar noptile de dupa, din cauza adrenalinei neconsumate si a pedepselor pe care le primeam pentru nazbatiile pe care le faceam: fie ma pierdeam prin balci, fie imi rupeam rochita pe undeva , fie bateam vreun tigan care ma calca pe pantofiorii de lac.Ei, faceam si eu ce puteam, ca o fata de cartier, crescuta pe o strada unde erau doar baieti si trebuia sa supravietuiesc!

Foto:Flickriver

Acum lucrurile s-au schimbat radical. Nu ca nu as vrea sa mai trasnesc vreo doi, trei tuciurii, dar balciul, ca orice activitate de divertisment si de socializare, a evoluat.

Nici nu am ajuns bine la locul cu pricina, ca ne-a luat in primire o mare de oameni ce cascau gurile si transmiteau live pe FB.

Ne-am inrolat cuminti in coloana de promenada, bajbaind prin fumul des al gratarelor.

Cel mai bun business si anul acesta cred ca a fost cel cu ceaunele. Mari, mici, sub forma de oale sau cratite, toate la mare cautare. Totul negociabil si la oferta last minute, ca azi se sparg tarabele.

La cojocarii, treaba cam nasoala, de cand cu asociatiile astea ecologiste, cine mai vrea piei si blanuri? O gecusoara din pufulet sintetic te trece iarna fara probleme de constiinta si de portofel!

In schimb iile nationale sunt la mare cautare. Cu flori, cu motive populare sau geometrice, albe, rosii, bleumarin sau usor fosforescente.

Zic nationale, referindu-ma la natia chineza, care le fabrica si ni le serveste de-a gata. La oferta si ele, de seara:50 de lei! Absolut ingrozitoare si degradante pentru orgoliul meu romanesc, dar cine sta dupa o nebuna ca mine, cu idei preconcepute??Si iar as fi vrut sa bat pe cate unul,ca in copilarie, dar nu avea rost…Ca erau prea multi cu tarabele cu ii si nu i-as fi dovedit pe toti!

Harnasamentele traditionale, cusute de mana , cu canafi rosii si curele cu modele populare, erau prezente si ele ca pe vremuri..Numai ca nu se prea vedeau cumparatori. Poate daca ar fi oferit niscavai tunninguri pentru cabaline, ar fi avut mai mult succes. Zic si eu, acum, in necunostinta de cauza, ca una care are caii sub capota!

Dupa ce am terminat cu zona de mall indigen, in aer liber, sa intram la food court.

Pot aduna toata Asia cu mancarea ei stradala, ca aia nu vor produce atata fum si nu vor consuma atata bere si carnita ca aici nici intr-o suta de ani!

Gratarele sfarainde, parpolind carnuri de orice vietate care vreodata a miscat , te imbie cu felurite dish-uri: mititel, frigarui, fripturici, coaste, halci intregi de carne frumos aliniata si chiar frumos mirositoare. Cartofiori prajiti, scrumbii sarate lafaindu-se alaturi de hamsii amarate, usturoi strasnic zdobit in creuzete de granit.

La desert avem bineinteles, gogosi…Alea simple , amarate, preferatele mele,pe care le indind niste doamne ce cred ca mi le amintesc de cand ma stiu, si pe care le prajesc in niste cazane uriase ce ar putea face fata cu bine chiar si lui Nichiduta, intoarse delicat cu niste andrele uriase.

Altele cu crema, cu ciocolata, cu sosuri si alte nebunii, pe care nu le pot nici macar privi si unele pompos denumite”Gogosi grecesti” servite in niste chestii de aluminiu cu un sos absolut scarbos pe deasupra. Brrr!

Daca nu vreti gogosi, un porumb fiert nu a omorat pe nimeni, iar vata de zahar traditionala e un must, fara discutie!

Un ultim adaggio cu niste mere rosii, care naiba stie ce contin si trecem in zona de entertaiment, unde e adevarata distractie.

Dupa un inventar scurt, cam totul e la locul lui. Parasutele, in numar de 3, ma refer la cele vizibile, nu la altceva, sunt pe pozitii, dar fara prea multi musterii.

Ciocanul-hm!- e si el la locul lui si vad ca lucreaza.

Masinutele electrice, care cred ca nu se vor demoda niciodata dar nici nu cred ca vor mai evolua, sunt luate cu asalt.

Zona micutilor, solicitata si ea la maxim. Caisorii, atat de frumos colorati alta data, sunt acum cam obositi.

Dovleacul transformat in caleasca spune inca o poveste pe care cred ca nu o mai citeste nimeni acum.

Trenuletul, elicopterul, masinutele cu chip zambitor si saltelele gonflabile ii amuza pe cei mici , care promit ca vor manca tot si nu vor mai sta pe tablete, numai sa ii mai dea parintii sau bunicii inca o data.

Totul absolut supravegheat si monitorizat. Avem chair si fiscalizare, ca sa nu se auda vorbe, da?

Cred ca registrul de casa este absolut in ordine…

Dar, dar…..lipsesc lanturile!!!

.Lantulrile lui Iuju, simbolul balciurilor din totdeauna, nu mai exista! Imi amintesc ca erau vreo trei feluri de lanturi. Unul mare , urias, vedeta balciului, unde trebuia sa fii foarte curajos sa te dai si foarte rapid ca sa prinzi un loc. Acolo se dadeau fetele si flacaii care isi invarteau scaunele si se sarutau cu foc la multi metri deasupra pamantului. Nu aveau odihna o clipa, locurile se ocupau aproape din mers, tinerii erau innebuniti de adrenalina si teribilism. Eu nu faceam parte dintre cei asa de curajosi, dar lanturile ma fascinau. Erau atat de frumos pictate, cu personaje mitice sau de pe carti de tarod, cu zane si printese, cu sute de beculete stralucitoare, absolut naucitoare pe ritmuri muzicale revarsate din boxele gigantice.

foto-Radioiasi

Erau si niste Iujuri mijlocii , care te invarteau la o distanta mai sigura fata de pamant, dar nu la fel de frumoase. Aveau si alea niste picturi, dar mai amarate si nu prea atragatoare.

Iar intr-un colt mai indepartat al balciului erau si lanturile pentru tanci, dar alea chiar nu ma interesau, ca erau prea umilitoare pentru orgoliul meu. Asa ca mai bine nu ma dadea in nici unul, zicand ca nu imi place, decat sa o aud pe mama trimitandu-ma la prostiile alea mici si urate!

Acum nu mai este nici un fel de lant, probabil ca nu au mai reusit sa le autorizeze si nici nu cred ca se vor mai fabrica vreodata. As fi bucuroasa daca ar mai exista macar intr-un muzeu un exemplar pe care sa il vada nepotii nostri si sa ne asculte povestile de la balciurile de alta data.

Dupa distractie, mancare si shoping,ne-am declarat multumiti si am plecat spre casa, complet nauciti de noul repertoriu al lui Guta si al altora ca el. Au oamenii astia o inspiratie artistica, ceva de speriat zau!!! Am auzit in doua ceasuri atatea manele cat sa ne ajunga pana anul viitor , pe vremea asta! Zau daca nu prefer fanfara!

Deja e noapte. Muzica s-a cam oprit. Fumul a incetat, tarabele s-au inchis. Masinile se pregatesc de plecare. Acum se numara banii.Cred ca treaba e buna, dupa fetele balcenilor obositi, dar zambitori!

Una peste alta, a mai trecut un an, a mai trecut un balci. Sa ne intoparcem, deci, la balciul nostru, cel de toate zilele!

LA BALCI Daca e Sfantul Ion, e balciul anual la Barlad. Nu e vorba, ca balci e si in fiecare zi, dar asta de Saint John, e ceva mai special.

#balci #gratar #lanturi

0 notes