#si de acolo tot la vale se duce <3< /div> Explore tagged Tumblr posts

[cimicherrychanga]

yall need to learn romanian so you can understand my lux memes.

yall need to learn romanian just so you can understand how funny i really am

[mergpemunte]

Din nou la Varful Omu, prin Valea Gaura.

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/la-varful-omu-prin-valea-gaura/

Din nou la Varful Omu, prin Valea Gaura.

Prin iulie, cand temperaturile in Bucuresti erau greu de suportat, am fost invitat intr-o drumetie prin Valea Gaura. Am apreciat mult invitatia si am zis „da” fara sa stau pe ganduri. De cand voiam sa merg prin valea asta. Fusesem la Omu de 3 ori si mereu vedeam valea de sus si ma gandeam ce frumuseti or fi si pe acolo.

Am pornit din Bucuresti vineri dupa masa si am ales sa mergem pe Valea Prahovei si pe drumul care duce la Rasnov din Predeal. Am facut cam 4 ore din cauza aglomeratiei si cand am ajuns era aproape noapte. Inainte de a ne caza am trecut pe la Manastirea Bran, unde am prins apusul.

Am mancat si am servit o palinca facuta acolo, apoi am mers fiecare la camera lui pentru odihna. Nu am dormit prea mult, doar 4-5 ore. La 7 ne-am trezit iar pe la 8 eram deja la bariera de la capatul drumului din Simon. Am lasat aici masinile, fara sa dam bariera la o parte si am pornit la drum cu rucsacii in spate. Terminam drumul in aproximativ 40 de minute si trecem de bifurcatia cu traseul ce duce la Padina prin Saua Strunga.

Intalnim un monument ridicat in urma cu cativa ani, in memoria unor militari decedati intr-un accident de avion prin zona asta.

De la monument incepem sa inaintam prin padure pe o poteca lata iar dupa 10-15 minute, ne aflam la baza unei urcari care ne va solicita. Terminam de urcat in aproximativ jumatate de ora si ne oprim la un loc de popas intr-o poienita.

De aici incepem sa vedem pentru prima oara Valea Gaura.

Dupa un scurt popas, continuam inca 20 de minute pana la Cascada Moara Dracului unde oprim pentru a ne bucura de acest loc minunat.

Facem poze, alimentam cu apa si ne cataram putin pana la cele doua ochiuri create de cascada. Pornim din nou la drum si ne bucuram de peisajul stancos ce ne inconjoara. Doar o turma de oi si niste caini mai tulbura linistea. Singurii drumeti pe care i-am intalnit pana aici, au fost cei de dimineata de la bariera.

Ajungem apoi la lanturi, portiune pe care abia asteptam sa o parcurg. Este un perete de stanca cu o inclinatie destul de mica iar lanturile sunt de mare ajutor.

De la lanturi, continuam printre stanci si de indata ce se termina terenul accidentat, intalnim un grup de vreo 10 magarusi foarte simpatici.

Ii pozez si o iau inainte, avand in fata Varful Omu, cu Cabana Omu si statia meteo. Las in spate valea pe unde am urcat si ma indrept spre o stana, cu gandul sa stau putin la umbra.

La stana erau 2 ciobani cu care am schimbat cateva vorbe in cele 10 minute cat am stat acolo. Intre timp, ma ajung din urma si colegii de drum si pornim impreuna spre hornurile din creasta. Abruptul de la Hornurile Malaesti este impresionant. Se vede si Cabana Malaesti si acum ma gandesc ca nici pe valea asta nu am urcat.

De aici pana la Varful Omu nu mai este mult. Asta ma bucura pentru ca resimteam efortul si aveam nevoie de o pauza de masa mai consistenta. Norii isi fac aparitia si ne gandim ca poate incepe si ploaia. Pe la Turnurile Tiganesti ploua deja si in scurt timp ajunge si la noi.

Ajung la cabana si ma intind la iarba verde, nerabdator sa mananc ceva. Era foarte multa lume atat in cabana cat si pe langa ea, nimic neobisnuit pentru perioada asta.

Vremea se strica rapid si incepe sa picure iar norii isi fac aparitia si acopera mare parte din privelistea de la varf. Nu ploua tare si nu pare nici sa se transforme intr-o mare furtuna dar vizibilitatea redusa ne fac sa prelungim pauza. Asa se vedea Varful Bucura Dumbrava, care se afla la cativa pasi de Vf. Omu.

Intram la adapost in cabana si asteptam sa se opreasca ploaia sau macar sa avem iar vizibilitate. Dupa o ora de stat in cabana la caldura, ploaia da semne ca se opreste si ne pregatim sa plecam.

Pornim la durm spre Saua Batrana, de unde urmeaza sa coboram in Poaiana Gutanu, apoi in Simon.

Avem doar o urcare de facut asa ca nu ne chinuim prea mult si ajungem lejer in aproximativ 2 ore la Refugiul Saua Batrana. Pana in Saua Batrana, mergem cu Valea Gaura la dreapta noastra. O turma de oi se vede cocotata pe versantul pe unde urcasem dimineata.

La refugiu facem pauza de gustare si de tigara, apoi incepem coborarea printre stanci pana in poaiana. Coborarea este interesanta, cu grohotis si ceva lanturi pe ici colo. O portiune deloc dificila insa periculoasa pe vreme ploioasa. Coborarile de genul acesta imi plac cel mai mult. Castigi diferenta de nivel rapid si cobori in 20 de minute de ka 2000 de metri la 1600, de unde cetatea de stanca pe unde coborasem, se arata intr-un alt mod.

Ajung repede in Poiana Gutanu unde ma intind la iarba in asteptarea celorlalti. Fac cateva poze si incerc o panorama. Suntem de 12 ore pe drum si incepe sa se insereze.

Din poiana pana la indicatoarele de dimineata facem o ora iar de aici pana la masini inca o ora. Oprim la restaurant la Hillden in Simon, sa servim o ciorba si o bere pentru a pleca la drum linistiti. Am facut cateva drumetii vara asta dar aceasta poate fi considerata tura verii pentru mine. Am mers pe Valea Gaura, o vale pe care o aveam in plan de ceva timp si ajungeam iar la Varful Omu, primul meu varf de peste 2500m de care ma leagea multe amintiri frumoase. Tot in drumetia asta am descoperit frumusetea localitatii Simon, unde am revenit la scurt timp pentru a ma bucura mai mult de peisajele astea minunate, desprinse parca din zona Maramuresului. Pregatesc un articol cu poze din satele Simon si Pestera in curand.