#sfeșnic | Explore Tumblr posts and blogs

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years ago

Text

Ce recompensă este acordată fecioarelor înțelepte? Vor ceda fecioarele nesăbuite în fața dezastrului?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voia lui Dumnezeu astăzi, să fii capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, să fii capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci pot și să cunoască, din ultima lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și neascultarea omului, natura și substanța omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit calea cea adevărată. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că imaginea Sa nu este aceeași cu cea din noțiunile lor – ca urmare, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, ceea ce duce la disprețuirea și respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu nu este o chestiune ușoară, dar dacă oamenii au de gând să se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi luminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, depinde de căutarea lor și de intențiile lor.

Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu sunt cei mai binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară castă? O fecioară castă este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de noțiuni vechi și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu. Acest grup de oameni, care acceptă cea mai nouă lucrare de astăzi, au fost predestinați de Dumnezeu înaintea veacurilor și sunt cei mai binecuvântați oameni. Voi auziți direct glasul lui Dumnezeu și zăriți arătarea lui Dumnezeu și astfel, pretutindeni în ceruri și pe pământ și de-a lungul veacurilor, nimeni nu a fost mai binecuvântat decât voi, acest grup de oameni.

Fragment din „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii” în Cuvântul Se arată în trup

După ce vei fi trăit fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu întrupat în Epoca Împărăției, vei simți că speranțele multor ani au fost, în sfârșit, îndeplinite. Vei simți că doar acum L-ai văzut pe Dumnezeu față în față; doar acum I-ai privit fața lui Dumnezeu, ai auzit rostirile personale ale lui Dumnezeu, ai apreciat înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și ai simțit cu adevărat cât de real și atotputernic este Dumnezeu. Vei simți că ai câștigat multe lucruri pe care oamenii din trecut nu le-au văzut sau avut niciodată. În acest moment, vei ști în mod clar ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și ce înseamnă să fii pe placul lui Dumnezeu. Bineînțeles, dacă te agăți de părerile din trecut și respingi sau negi faptul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu, atunci vei rămâne cu mâna goală și nu vei obține nimic și, în cele din urmă, vei fi vinovat de a I te opune lui Dumnezeu. Cei care ascultă adevărul și se supun lucrării lui Dumnezeu vor veni sub numele Celui de-al doilea Dumnezeu întrupat – Cel Atotputernic. Ei vor putea accepta îndrumarea personală a lui Dumnezeu și vor dobândi mai mult și mai înalt adevăr și vor primi adevărata viață omenească. Vor vedea viziunea pe care oamenii din trecut nu au văzut-o niciodată: „M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, iar printre sfeșnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). Imaginea aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu și o astfel de expresie a întregii Sale firi este și expresia lucrării lui Dumnezeu când Se întrupează de data aceasta. În valurile pedepselor și ale judecăților, Fiul omului Își exprimă firea inerentă prin rostirea de cuvinte, permițându-le tuturor celor care Îi acceptă pedeapsa și judecata să vadă adevărata față a Fiului omului, o față care este o redare fidelă a feței Fiului omului văzute de Ioan. (Bineînțeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.) Adevărata față a lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin descrisă prin cuvinte omenești, așa că Dumnezeu folosește expresia naturii Lui proprii pentru a-i arăta omului adevărata Sa față. Ceea ce înseamnă că toți cei care au experimentat firea inerentă a Fiului omului au văzut adevărata față a Fiului omului, căci Dumnezeu este prea măreț și nu poate fi descris pe deplin folosind cuvintele omului. După ce omul va trăi fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției, atunci va afla adevăratul înțeles al cuvintelor lui Ioan când a vorbit despre Fiul omului printre sfeșnice: „Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.” Atunci, vei ști fără nicio îndoială că acest trup obișnuit care a rostit atât de multe cuvinte este într-adevăr al doilea Dumnezeu întrupat. Și vei simți cu adevărat cât ești de binecuvântat și te vei simți cel mai norocos. Ai fi nedoritor să primești această binecuvântare?

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur, categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Acela va fi momentul sfârșitului planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să Se ocupe de ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus?

Fragment din „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare.

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

În zilele de pe urmă, Dumnezeu Se întrupează și coboară în ascuns printre oameni pentru a rosti cuvinte și a vorbi, îndeplinind lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, purificând și desăvârșind pe toți cei care Îi aud glasul și se întorc înaintea tronului Său și transformându-i într-un grup de biruitori. Apoi Dumnezeu aduce nenorocirea cea mare, rafinându-i și pedepsindu-i pe toți cei care nu acceptă judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aceea, Dumnezeu va coborî pe nori pentru a Se arăta public tuturor oamenilor. Aceasta ar împlini complet profeția din Apocalipsa 1:7: „Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.” Când Domnul coboară pe nori, cei care L-au străpuns pot să-L vadă, încă? Dar cine sunt oamenii care L-au străpuns? Unii spun că sunt aceia care L-au țintuit pe Domnul Isus pe cruce. Este adevărat acest lucru? Nu au fost oamenii care L-au răstignit pe Domnul Isus blestemați și nimiciți de Dumnezeu cu mult timp în urmă? În realitate, cei care L-au străpuns sunt aceia care, în perioada în care Dumnezeu întrupat a coborât în ascuns în zilele de pe urmă pentru a lucra, nu caută glasul lui Dumnezeu, Îl nesocotesc și se împotrivesc lui Dumnezeu Atotputernic. În acel moment, ei vor vedea că Dumnezeu Atotputernic pe care L-au nesocotit și căruia I s-au împotrivit este tocmai Mântuitorul Isus pe care l-au așteptat cu amărăciune în toți acești ani. Ei trebuie să se bată cu pumnii în piept, să plângă și să scrâșnească din dinți. Doar fecioarele înțelepte care aud glasul lui Dumnezeu pot avea ocazia să întâmpine întoarcerea Domnului, să fie aduse înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu pentru a lua parte la cina de nuntă a Mielului și să fie desăvârșite de Dumnezeu în biruitoare. Aceasta împlinește profeția din Apocalipsa 14:4, „Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.” Cât despre cei care rămân la ideea că Domnul va coborî pe nori, dar nu caută și nu cercetează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ei sunt considerați „fecioare nechibzuite”. Mai ales cei care se împotrivesc cu îndărătnicie și Îl nesocotesc pe Dumnezeu Atotputernic, sunt fariseii și anticriștii dați în vileag prin lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Aceștia sunt toți oameni care L-au răstignit din nou pe Dumnezeu. Toți acești oameni vor fi loviți de marile nenorociri și vor primi pedeapsa.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu a fost răspândit și mărturisit, iar voi sunteți primul grup de oameni din toate națiunile, din toate regiunile, care acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Voi sunteți cei mai binecuvântați. […] Mai întâi, ați acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă pentru că ați văzut că Domnul Isus S-a întors, că El S-a întrupat ca Fiul Omului, exprimând adevărul și făcându-Și lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Așadar, acceptarea voastră înseamnă că ați fost răpiți, că ați fost răpiți înaintea lui Dumnezeu. Ați fost ridicați în aer, ca să-L întâlniți pe Domnul. Ce înseamnă „aerul” acesta? Propovăduirea evangheliei pentru a câștiga oameni și a vorbi online, nu înseamnă lucrul acesta „în aer”? Unde este „aerul”? „Aerul” este o metaforă și reprezintă întrebarea dacă suntem în cer sau pe pământ. Vorbind în sens strict, suntem pe pământ, dar ne bucurăm de o viață alături de Dumnezeu și mâncăm și bem cuvântul lui Dumnezeu, care e apa din râul vieții care curge dinspre tron, așadar trăim ca și când am fi în al treilea Cer. Potrivit semnificației curente a acestui lucru, unde suntem? Suntem în cer sau pe pământ? E greu de spus, așa că folosim cuvintele „în aer” pentru a-l descrie. Astăzi, ați fost răpiți înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a vă ospăta cu Mielul, ceea ce înseamnă a vă ospăta cu Dumnezeu. În al doilea rând, ați dobândit oportunitatea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Dacă sunteți purificați și desăvârșiți prin judecată și mustrare înaintea scaunului lui Hristos, veți merita să câștigați aprobarea lui Dumnezeu. Ce binecuvântare enormă! Am obținut ceea ce sfinții și-au dorit cu înfocare de-a lungul veacurilor, dar majoritatea nu au reușit să obțină. Nu suntem noi cei mai norocoși? În al treilea rând, suntem supuși judecății și mustrării lui Dumnezeu, fiind emondați și tratați, mustrați și disciplinați. Deși suferim un pic în inima noastră și s-ar putea să ne simțim jenați la început, la final vom obține ceva. Adică, vom obține rezultatul de a fi purificați, de a înțelege adevărul și a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cu toate că atunci când suntem mustrați, ne lăsăm deoparte demnitatea și renumele, prosternându-ne și plângând cu amărăciune, mărturisindu-ne păcatele și căindu-ne, totuși, după ce trecem printr-o perioadă de o asemenea rafinare, începem să trăim o asemănare umană adevărată. Devenim din ce în ce mai rezonabili, conștiința noastră se trezește, spiritele noastre sunt înviorate și Îl vedem pe Dumnezeu. Devenim pe deplin siguri de această cale, iar drumul nostru devine din ce în ce mai strălucitor până când, în cele din urmă, pornim pe calea de a deveni desăvârșiți și devenim biruitori. Ce înseamnă a deveni biruitori? Înseamnă a nu fi supuși suferințelor marelui dezastru; când va veni, „O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia” (Psalmii 91:7). Nu e aceasta o binecuvântare minunată? Necredincioșii și oamenii religioși vor cădea în dezastru și, în timp ce și noi s-ar putea să părem în mijlocul dezastrului, Dumnezeu este cu noi, așadar dezastrul nu se va abate asupra noastră. Dacă tu chiar ai câștigat adevărul, îți spun că nu vei gusta moartea. Aceste cuvinte sunt adevărate. Făgăduința lui Dumnezeu pentru zilele de pe urmă, cele mai mari binecuvântări, se va împlini asupra noastră.

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Evanghelia #lucrării Duhului Sfânt

0 notes

turistprinro · 5 years ago

Text

Fără nicio îndoială, stațiunea Băile-Herculane are un patrimoniu istoric de excepție. Civilizația romană a fost atrasă de stațiunea de pe Valea Cernei iar numeroase vestigii sunt mărturii ale acelor vremuri: apeducte, băi, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare, statui, monede. Pentru romanii sosiți în Dacia, stațiunea de pe Valea Cernei a fost o atracție, fiind impresionați de puterea vindecătoare a apelor.

Băile Herculane, în 1824 – sursa wikipedia

O altă filă importantă de istorie este scrisă în perioada dominației austriece. Începând cu anul 1801, băile au intrat în administrarea militară grănicerească şi, practic, au înflorit. A fost construit pavilionul sanatoriului miliar, apoi primele hoteluri şi biserica romano-catolică. În anul 1847, este ridicată statuia de bronz a lui Hercule, donată de arhiducele austriac Carol. Sunt construite stabilimentul Ileana, stabilimentul Elisabeta, iar în 1861, Hotelul „Regele Ferdinand I”.

Băile Herculane au fost atracția capetelor încoronate. Astfel, în 1817 a fost vizitată de împăratul Francisc I al Austriei, în 1852 de Francisc Iosif I, în 1887 de împărăteasa Elisabeta şi chiar de către regele Carol I al României. În 1896, cu prilejul deschiderii canalului de la Porţile de Fier, Băile Herculane au fost vizitate de împăratul Austriei Francisc Iosif I, regele Carol I al României şi Alexandru I, regele Serbiei.

Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane, județul Caraș-Severin

Articolul acesta este dedicat unei locații superbe pe care am descoperit-o în faimoasa stațiune Băile Herculane. Este vorba despre Pensiunea Dimitrios, pensiune de 4 margarete, unde cazarea și serviciile oferite sunt de excelență.

Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane, județul Caraș-Severin

Aflată într-o locație unde natura generoasă oferă priveliști de poveste, Pensiunea Dimitrios este ideală pentru un sejur prelungit fiind amplasată pe Valea Cernei la doar 12 kilometri de orașul Băile Herculane.

Clădirea pensiunii impresionează prin dimensiune dar și mai impresionante sunt interioarele. Și, am să încep cu concluzia: această pensiune este un exemplu de bun gust, rafinament și eleganță. Interioarele sunt perfect echilibrate cromatic, inducând o atmosferă de relaxare, de liniște, de intimitate. Și, iată de ce spun asta:

Recepția Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

De la intrare ești întâmpinat de recepția elegantă: deskul olive, un candelabru cu lumină discretă, fereastra ce permite luminii naturale să accentueze tușele maro mahon. Pentru cazare, poți să alegi una dintre cele 9 camere cu pat matrimonial sau apartamentul.

Cameră în Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane

Camerele sunt spațioase și elegante. Mobilierul de culoare gri deschis sau alb, baza de culori a accesoriilor formată din mai multe nuanțe de bej, lumina discretă, galbenă a aplicelor, transformă interiorul într-un spațiu cald, primitor și relaxant, pe de o parte, iar, pe de altă parte, elegant și rafinat.

Cameră în Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane

Stilul este îmbogățit prin prezența unor piese de mobilier practice dar foarte interesante ca și design: scaune, taburete, noptiere. Este respectată măsura, mobilierul este ales cu grijă și îmbinat armonios fiind dispus astfel încât dimensiunea camerei rămâne aerisită.

Interior în Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane

Toate camerele au balcoane și te poți relaxa respirând aerul proaspăt al pădurii și poți admira peisajul. Sau, și mai bine, poți vedea și cunoaște îndeaproape frumusețea Munților Cernei, pentru că, așa cum spuneam mai sus, Pensiunea Dimitrios se află într-o zonă privilegiată de natură. Personalul pensiunii închiriază biciclete pentru plimbări prin pădure sau se pot organiza, cu microbuzul, excursii la câteva obiective turistice din împrejurimi: Mănăstirea Vodiţa, Mănăstirea Sfanta Ana, Hidrocentrala Porţile de Fier I, Cazanele mici, Chipul lui Decebal de la Mraconia, Mănăstirea Prislop, Cascada Bigăr.

Natură de la balconul Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

Revenind la interioarele Pensiunii Dimitrios țin să descriu restaurantul care te transpune la un alt nivel al rafinamentului și al eleganței.

Restaurantul Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

Amenajarea interiorului restaurantului are influențele stilului art nouveau. Liniile curbe, ușor ondulate ale mobilierului, motivele stilizate inspirate din natură, iluminatul discret care înnobilează culorile pale ale mobilierului sunt doar câteva elemente ale rafinamentului acestui spațiu.

Restaurantul Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

Accesoriile şi obiectele de decor folosite: ceasuri, sfeșnice, oglinzi mari sau tablouri cu rame de lemn sculptat sau bronz sau vaze punctează și mai intens senzația de eleganță, de boem.

Interior în Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane

Culorile deschise, mobilierul curbat, motivele florale, care aduc natura în interior accentuează pofta de viață boemă. Bucatele alese din meniul restaurantului sunt servite prompt și profesionist, exact ca într-un local de renume din capitală.

Restaurantul Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

Și, pentru că Pensiunea Dimitrios se află într-o zonă atât de bogată în frumuseți naturale, se pot organiza de către administratori excursii şi drumeţii cu ghid turistic calificat pe principalele trasee turistice marcate şi amenajate din Parcul Național Domogled – Valea Cernei: la Cascada Vânturătoarea, Cheile Tasnei, Crucea Albă, Cătunele Inelet şi Scărişoara.

Natură de la balconul Pensiunii Dimitrios, Băile Herculane

Iată de ce recomand Pensiunea Dimitrios pentru eleganța și rafinamentul locației, servirea impecabilă, amplasarea în mijlocul naturii, administratorul fiind concentrat pe fiecare detaliu care oferă excelența necesară unei clientele pretențioase.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru

Pensiunea Dimitrios, Băile Herculane, județul Caraș-Severin Fără nicio îndoială, stațiunea Băile-Herculane are un patrimoniu istoric de excepție. Civilizația romană a fost atrasă de stațiunea de pe��

0 notes

dianapopescu · 6 years ago

Photo

Mâna gloriei - Simbol și semnificație

Mâna gloriei era odinioară (în secolele al XVI-lea și al XVII-lea) una uscată, mumificată de vrăjitoare, a unui om spânzurat, folosită fie ca o lumânare, fie ca un sfeșnic, fiind înzestrată cu puteri miraculoase, magice. Adeseori, o astfel de mână era cenușie, uscată ca urmare a procesului său de preparare, conservare. https://www.diane.ro/2018/11/mana-gloriei-simbol-si-semnificatie.html

#mana gloriei mana glorie simbol semnificatie simbol mana gloriei semnificatie mana gloriei

0 notes

pastpresentfutureworld · 6 years ago

Text

I-ar fi mulțumit lui Gabriel Flynn pentru tot ajutorul oferit echipei sale, căci fără informațiile bărbatului, aceștia nu aveau cum să ajungă la ea, însă continua să îi calce pe toți pe bătături, în special pe Ava. Femeia părea exasperată de purtarea acestuia, în timp ce Dolores privea uluită în jur. Diana o ascultă pe Ava, clatinand din când în când din cap. Învățase să își ascundă emoțiile îndărătul unor măști, așa cum o făcuse la început, când i-a cunoscut pe ceilalți. Pierduseră și ei multe în cele două luni, care pentru ea au însemnat zece... Îi era dor de fiecare în parte, de fiica pe care abia o cunoscuse; de Alex care probabil credea că a ajuns Dumnezeu știe unde din cauza ei, că l-a trădat. Nu, nu o făcuse... Nu a fugit în brațele lui Ethan... Nici nu îndrăznea să o întrebe pe Ava ce s-a ales de bărbatul pe care l-a iubit odinioară, iar Rittenhouse a avut grija să îi distrugă orice amintire frumoasă. Pe drum, printre discuții despre familia de acasă, Diana a asigurat-o că vor veni alte gărzi care se vor ocupa de trupurile celor doi bătrâni. "Îmi pare rău că ați asistat la asemenea orori. Richelieu capătă din ce in ce mai multă putere, dar muschetarii și Anna știu la ce să se aștepte și când să acționeze. Le-am povestit câte ceva despre viitorul lor, știu, nu trebuia, dar am vrut să mă asigur că vor fi bine după plecarea mea," zise Diana, resemnată. Vreme de zece luni, ei au fost familia sa adoptivă și i-au păstrat secretul cu toate că puteau oricând să îi întoarcă spatele. O femeie... Și muschetar?! Era o atrocitate în acele vremuri în care bărbații erau la putere. Până și violul trecea nepedepsit. Își plecă privirea, îndepărtând cu vârful cizmei o piatră din calea sa. Îi fusese greu, dar acum era timpul să se întoarcă acasă și să lase istoria să se așeze peste aceste locuri. "Jasper e bine! Îl vom recupera..." A asigurat-o Diana și o îmbrățișă, închizând ochii. O lacrimă i s-a rostogolit pe obraz și răsuflă greu ca și cum ar fi expirat pentru prima dată tot aerul acumulat în plămâni.

Ava avea o privire îngrijorată, deși încerca s-o ascundă, iar Diana nu știa ce ar fi putut să îi spună ca sa o liniștească. Lumea lor era din ce in ce mai primejdioasă și se apropiau cu pași grăbiți de viitorul pe care încercau să îl schimbe. Noroc cu gura căscată a lui Gabriel, care le-a amintit de existenta acestuia si de locul in care au ajuns și de toate acele minunății ale epocii. “Nu vă faceți griji, m'lady,” veni răspunsul lui Aramis, care a descălecat cu o săritură de pe șa. "Îți aduc o rochie fără corset sau o tunică și o pereche de pantaloni," îi zise zâmbind Diana. Pe Dolores a ajutat-o Athos sa coboare, care părea cel mai înțelept dintre muschetari. Sosirea le-a fost anuntata de dinainte, căci Porthos gonise înaintea lor, si regina Anna impreuna cu doua garzi de corp si cateva domnisoare, a iesit inaintea lor. Lui Gabriel i-au sclipit ochii la vederea lor. “Aham,” o aprobă bărbatul din spatele lor. Se afla cel mai departe de grup, așa că a profitat de momentul reverențelor in fata reginei si se făcu nevăzut. Pornise pe holul din dreapta lui, apoi a cotit la stânga, călcând pe carpeta roșie, privind toate acele sfeșnice și candelabre din aur și bătute în pietre prețioase. Spre deosebire de periferia Parisului, palatul era strălucitor în adevăratul sens al cuvântului. Până și tapițeria de pe pereți era scumpă. Într-adevar, gândi Diana, Anna era o femeie de legendă. Și frumoasă. Părul castaniu era prins într-un coc elaborat, așa cum cerea regula ca femeile măritate trebuiau să își strângă buclele podoabei capilare. Avea o piele albă, netedă, pomeții proeminenți și sprâncene arcuite. Ochii erau ca două ferestre către sufletul său neîmblânzit, așa cum afirmase într-o noapte de beție, Aramis. Dar ea credea că ascund o sclipire aparte, o inteligență extraordinară. Emanau putere! Diana a tras aer in piept și privi în spate, "Maiestatea voastră, aceștia sunt prietenii despre care v-am vorbit: Ava, Dolores și..." se uită în jur, căutându-l cu privirea pe Gabriel Flynn.

"Unde a dispărut?!" O întrebă pe Dolores, care părea la fel de uimită dupa ce a făcut o reverență. Nici ceilalți muschetari nu știau pe unde s-a strecurat și cum a dispărut de sub nasul lor. "Îmi cer mii de scuze. Se pare că cineva se tine de glume, Anna," folosi numele mic, așa cum i se adresa când le antrena pe femeile de la palat. Regina Îi pofti in sala de tron, la un pahar de vin și mâncare caldă. "Îl vom cauta noi," îi anunță Aramis, făcându-le semn prietenilor săi să pornească pe urmele lui Gabriel. Dolores și-a târât picioarele, fiind parcă în transă. Călătorea, așa cum și-a dorit. Vedea alte lumi. Alte epoci! Atunci de ce simțea dorul de casă prin fiecare por?! Fustele lor măturau podeaua, în timp ce alte femei îmbrăcate în haine colorate, cu gulere grandioase și dantelă din cea mai fină, de curte, le faceau loc. "Maiestate," continuă Diana, "este timpul. Imediat ce îl găsim pe Gabriel, eu voi părăsi aceste locuri, așa cum v-am povestit. Aramis, Athos și Porthos vor continua misiunea începută în numele tău. Ai grijă de tine și de..." O privi pe Ava, mișcând ușor din cap. "De pruncul care se va naște peste câțiva ani. Nu vei pierde acea sarcina și tronul îți va fi asigurat pentru încă o generație." Și alta și alta și alta... Regina îi zâmbi. Diana îi devenise o bună confidentă și îi era imposibil sa o lase să plece, însă călătoria ei în Paris se încheia acolo, prietenii acesteia veniseră după ea. "Mă bucur că viitorul este de partea noastră, a femeilor," rosti regina, încrezătoare în timpurile care se vor schimba în bine. Dar nu știa tot adevărul. Prin cate au trecut femeile până au ajuns în acest stadiu și încă erau neîndreptățite. Anna a clipit des și a scuturat din cap, ca și cum ar fi vrut să alunge niște ganduri rele. "Da, totul va fi bine. Trebuie! Pentru dinastie. Pentru Ludovic." Și pentru fericirea ei. Sala era decorată regește, cu veselă de cositor, iar în candelabre străluceau o mulțime de lumânări. Servitorii au adus platouri cu legume și o gâscă friptă.

Anna le-a explicat că regele este plecat la vânătoare și că nu îi poate primi cum se cuvine. Dolores a dat din cap, fiind copleșită de bogățiile pe care le vedea. Un contrast izbitor intre ceea ce se desfășura acolo, între pereții palatului și mahalalele Parisului. Ava se scuză și ea, pornind în căutarea lui Gabriel. "Să sperăm că nu îl va lăsa fără moștenitori," comentă Dolores si iși ceru scuze pentru limbajul folosit. Între timp, Echo s-a folosit de o legitimație furată și a intrat în zona restricționată unde se aflau cei doi Jasper Whitmore, unul din prezent, altul din viitor și, cu toate că nu își explica cum de era posibilă o asemenea anomalie, a văzut de ce sunt in stare când sunt puși în aceeași încăpere și torturați. Cutremurul nu apăruse din senin. Nu a avut replici. Apoi alte dezastre in jurul lumii. Iar vremea stranie din San Francisco. Rittenhouse se juca cu însuși Timpul, nici măcar cu focul. Iar acum făceau pe bunii samariteni pentru a-și cimenta și mai bine credibilitatea in fața oamenilor de rând. "Să mergem," șopti femeia, făcându-i pe cei doi atenți. "Camerele se vor restarta în curând, nu avem timp de pierdut." Amândoi erau slăbiți, dar puteau să meargă. Cât de cât. Echo îi puse în mână o armă celui mai întremat dintre ei, iar bărbatul o privi cu și mai multă suspiciune. Jasper o cunoștea pe femeia acesta despre iubita lui Logan Carlin, cea care in viitor le va fi de ajutor, dar acum... Acum era încă spion Rittenhouse. "Ai încredere în mine," îi ceru aceasta, în timp ce ochii în jucau în orbite, scrutând încăperea. "Vrei să mori aici?!" Jasper s-a întors spre versiunea lui mai tânără și îl ajută să se ridice. "Mulțumim," șopti bărbatul, ținându-l de braț pe Jasper, iar cealaltă mână era ocupată de pistolul deja armat. Trăsese siguranța și era cu ochii în patru, în timp ce mergeau spre ieșire. "Stați pe loc!" Le strigă un agent înconjurat de alți soldați cu puștile ațintite spre ei. "Fugiți," îi șopti Echo, intorcandu-se cu mâinile la vedere. Nu a aruncat însă pistolul și apoi a început să tragă. Jasper l-a târât pe celălalt bărbat spre ieșire. "Amândoi suntem drogați, dar am nevoie de tine. Crezi că poți să mă ajuți?! Pentru Ava..." Jasper din prezent clătină aproape insesizabil din cap. Se apropiau de o cotitură care i-ar fi dus spre ieșire, când Jasper a fost împușcat în umăr.

~Inceputul~

521 notes · View notes

vestiduras · 29 days ago

Text

APOCALIPSA LUI IISUS 1

Comentarii: Apocalipsa îi aparține lui Isus!

Apocalipsa înseamnă Apocalipsa.

Lucrurile anunțate în ea se vor împlini în curând.

Apocalipsa are și fericiri!

Isus l-a făcut pe Ioan Evanghelistul unul dintre primii oameni binecuvântați din această lume.

Cele șapte biserici din Asia reprezintă cele șapte centre de forță ale noastre: cele șapte chakre ale Sufletului nostru.

Isus ne învață în Apocalipsa funcțiile lor și cum să le controlăm corect.

Ziua Domnului înseamnă Spațiul-Timp al lui Dumnezeu, motiv pentru care Iisus și Ioan Evanghelistul s-au văzut în Duh.

Cei 7 îngeri ai celor 7 biserici sunt Sufletele acestora centre de forță, motiv pentru care fiecare persoană are cel puțin 7 Suflete.

Cele 7 sfeșnice de aur sunt cele 7 centre ale puterii divine a lui Isus.

0 notes

thebestchoiseumakeisme · 8 years ago

Text

Empty soul

Un suflet gol Haos în minte Cuvinte nespuse Țipete mute

Un dor nebun Gânduri fragile Un sfeșnic nemuritor Ce piere și învie

Dorințe inexistente Și totuși atât de existente O întrebare… “Să renunț?” Un ecou surd Atât de scurt Un răspuns Minciună sau Adevăr Un răsărit Și în final Apus…

1 note · View note

rudyroth79 · 6 years ago

Text

”Oameni, Aripi, Îngeri, Lumi (29)” de Dori Lederer

Masa era aranjată, lumânări albe în sfeșnic, crini imperiali pe măsuța de pe hol, la intrare. Andrei aruncă o ultimă privire prin casă pentru a se asigura că era totul în ordine și ieși grăbit. Astăzi, Maria era externată, o piatră de moară i se ridicase de pe suflet când aflase că nu fusese diagnosticată cu boala aceea nemiloasă, cancer. Zilele de coșmar prin care trecuse încă nu se risipiseră.…

View On WordPress

#cultură #Dori Lederer #ficţiune #proză #români de pretutindeni #rubrica dori lederer leviathan.ro

0 notes

greenlampthemes · 6 years ago

Note

Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.

Belciug rămăsese văduv din primul an al preoției. Își iubise mult nevasta și pierderea ei i-a înăcrit sufletul. Era bolnăvicios și atât de jigărit că, văzându-l, te întrebai: cum de-și mai poate ținea viața? Când apoi a zăcut câteva luni la spitalul din Cluj, unde medicii i-au scos un rinichi, toată lumea i-a pus cruce. Și totuși, slab, galben, prăpădit cum era, hrănindu-se mai mult cu lapte și ouă, trăia și se înverșuna parcă și-ar fi pus în gând să îngroape el tot satul. Văduvia și strășnicia i-au dobândit faima de sfânt. Veneau la dânsul oameni și din al cincilea județ, să le citească sau să-i spovedească. Țăranii îl respectau mai ales pentru că, de când i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a simțit umblând după femei. Alți popi, chiar mai bătrâni ca dânsul, își luau țiitoare tinere, care să le îndulcească văduvia. Belciug, pentru a-i găti de mâncare și a-i deretica prin casă, avea pe baba Rodovica, atât de vestită ca evlavioasă încât ea frământa întotdeauna prescurile; încolo două slugi la vite și în ogradă...

Dar preotul mai era și o fire încăpățânată. Orice contrazicere îl întărâta și chiar îl chinuia. Zile și uneori săptămâni întregi îl rodea un cuvânt sau o privire neplăcută. Dacă doreai să-ți facă vreun bine, trebuia să-i ceri să-ți facă rău.

Acuma Herdelenii și Ion nu-l lăsau să se odihnească. Se înfuria în sine când pe învățătoare, când pe feciorul Glanetașului. Dacă familia Herdelea n-ar fi luat partea lui Ion, s-ar fi potolit singur. Bătăile între flăcăi fac doar parte din programul multor duminici și sărbători. Așa însă întâmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocatoare. Se simțea obligat să se apere. Îi părea rău că dascălul nu se arăta supărat după ciocnirea de deunăzi. Aceasta îl silea să-și ascundă și el mânia. Rămânea totuși hotărât să pedepsească pe Ion, mângâindu-se că o parte se va răsfrânge, măcar indirect, asupra învățătorului...

Miercuri seara, când, ca de obicei, flăcăii s-au strâns în fața cârciumii să mai stea de vorbă, s-a făcut pace între Ion și George, încât și-au dat mâna. Pentru un fleac de bătaie nu se poate să fie supărați niște oameni de treabă. A doua zi Toma, îndemnat de George, s-a dus iar la Belciug să-l roage frumos să ierte pe al Glanetașului.

Aceasta a pus vârf la toate. Până acum mai șovăise, căci încă nu probozise nominal pe nimeni în biserică. Totdeauna vorbea, povățuia, amenința sau dojenea de pe amvon numai în general. Intervenția împăciuitoare a lui Toma însă l-a hotărât definitiv.

Și astfel duminica următoare, rezemat cu cotul de un sfeșnic împărătesc, cum avea dânsul obiceiul să predice, după ce povățui pe oameni să mai dăruiască din când în când câte ceva pentru biserica cea nouă ale cărei lucrări vor începe în curând, vorbi de cei ce stârnesc vrajba între săteni, ispitiți și mânați de Necuratul. Apoi, oprindu-se puțin, dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. Toată lumea întoarse capul, ca la comandă, spre Ion care se făcu galben, puse ochii în pământ, tremurând de rușine, simțind privirile celorlalți cum îl sfredeleau, neîndrăznind nici măcar să se miște pe loc. Popa urmă din ce în ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor din sat, pomeni despre bătaia de la Avrum și de altele mai de demult și, cu ochii ridicați spre tavanul bisericii de lemn, îl amenință cu mânia lui Dumnezeu aici și dincolo de moarte.

Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. Numai ticăloșii sunt astfel loviți în fața lumii întregi. Dar el de ce e ticălos? Pentru că nu se lasă călcat în picioare, pentru că vrea să fie în rândul oamenilor? Îi ardeau obrajii și tot sufletul de rușine și de necaz... Așteptă un prilej, când isprăvi popa predica, ieși afară, se duse glonț acasă, se luă la harță cu tatăl său, pentru cine știe ce, și pe urmă porni, fierbând, spre Jidovița, unde intră de-a dreptul în cârciuma Zimălei. Bău toată ziua. Cel puțin dacă popa l-a făcut netrebnic în biserică, să fie cu adevărat netrebnic. Se plânse de necinstea ce-a îndurat-o tuturor țăranilor de prin împrejurimi care se adunau duminica în Jidovița, singurul sat ovreiesc din toată țara, așezat la o încrucișare de drumuri, având o fabrică de spirt și în fiecare casă câte o crâșmă. Mai spre seară, când rachiul îi amorți de tot simțirea, se lăudă că n-are să se lase până nu va lua pe Ana de nevastă, numai ca să-i arate el popii că, dacă-i la adicătelea, nu-i pasă lui de nimeni în lume. În cele din urmă se luă la harță cu un flăcău din Parva, care, fiind treaz, îl bătu măr.

A doua zi, dezmeticindu-se din beție și din aiureala probozeniei, îi păru rău că și-a cheltuit bănișorii prin Jidovița și că s-a jeluit străinilor de ce i s-a întâmplat. Își zise că bine i-a făcut popa, pentru că într-adevăr e vinovat. Adică ce vrea dânsul? Să se însoare cu o fată care nu i-e dragă, oricât caută să se prefacă, numai pentru că are avere?... Își aminti de Florica. Ce bunătate de fată. Și frumoasă... Și cât a iubit-o până ce nu i-a trăsnit prin minte gândul să ia pe Ana!... Pe Florica i-ar da-o vădana lui Maxim Oprea cu amândouă mâinile, ar fi mulțumit, ar avea copii, s-ar trudi împreună și poate c-ar agonici mai mult decât luând-o pe cealaltă...

#bella ciao ciao ciao ciao #beiist

0 notes

mesagerulneamt · 7 years ago

Text

Expoziția ”Comorile Peleșului”, deschisă la Muzeul de Artă din Piatra Neamț, este, cu siguranță, un îndemn convingător pentru nemțenii care n-au vizitat încă reședința regală de la Sinaia să meargă să o vadă. Ideea de a organiza o astfel de expoziție în județul Neamț este indisolubil legată de istoria familiei regale și de faptul că, la Bicaz, a fost o reședință regală – actualul sediu al primăriei, un palat făcut șvaițer, despre care Mesagerul de Neamț a scris -, iar în zona adiacentă unul dintre cele mai importante domenii ale Coroanei, cu o suprafață de 13.185 de hectare.

This slideshow requires JavaScript.

”Clădirea aleasă să adăpostească «Comorile Peleșului» este monument istoric, fiind opera arhitectului Roger Bolomey, autor al altor edificii reprezentative pentru orașul Piatra Neamț: Banca Petrodava, actualul sediul al Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, clădirea Teatrului Tineretului – Teatrul «Gheorghe Măcărăscu», vila George Lalu – vizitată de regina Maria a României în 1917, în perioada Primului Război Mondial aici funcționând un spital pentru ofițerii francezi”, a declarat dr. Mihaela Cristina Verzea, directorul adjunct al Complexului Muzeal Județean Neamț.

”Bolomey a fost ajutat de arhitectul comunei, Fr. Droz, de anteprenorul Carol Zani, cel care, împreună cu arhitectul Alexandru Baucher, a ridicat Palatul Regal de la Bicaz, locul de refugiu al familiei regale a României, în vara anului 1918, și de sculptorul decorator Vicenzo Puschiasis. Expoziția «Comorile Peleșului» reunește piese reprezentative din colecțiile de ceramică, orfevrărie, orologerie și artă plastică ale fostei reședințe de vară a regelui Carol I. Suveranul a reușit să pună bazele «unei remarcabile colecții de artă decorativă, constituită de-a lungul unei jumătăți de veac de domnie, prin achiziții importante de mobilier, arme, tapiserii și covoare, piese de metal prețios, sticlărie și ceramică, creații ale celor mai faimoase ateliere și manufacturi ale epocii». Colecția de ceramică – porțelan, gresie, faianță – a Castelului Peleș se compune din peste 5.000 de piese, bunurile de patrimoniu având autori și fiind realizate în centre ceramice, europene și orientale, celebre. În mod fericit, Regina Maria a continuat tradiția de colecționar inaugurată de Regele Carol I, prin achiziționarea unor piese de ceramică Art Nouveau, prin intermediul cărora și-a decorat reședința sa particulară, castelul Pelișor”.

This slideshow requires JavaScript.

Piesele care fac parte din colecția de ceramică și pot fi admirate la Muzeul de Artă sunt casete de bijuterii din porțelan, modelat în tipar, pictat manual și parțial aurit, făcute la Atelierul Sevres din Franța, figurine lucrate în Atelierul Frankenthal, Atelierul Meissen și Atelierul Rosednthal din Germania, vase decorative modelate în tipar și/sau manual în Atelierul Konigliche Porzellan Manufaktur Berlin și în Atelierul Turn-Teplitz Boemia, precum și căni sau servicii de ceai și cafea, pictate manual, produse de Atelierul Pavlova din Sankt-Petesburg, Rusia, sau Capodimonte și Orvietto, Italia.

Spectaculoase sunt și cănile din gresie, modelate în tipar, cu decor aplicat, gravate și glazurate, produse în Atelierul Grenzhausen, din Germania. Ceramicii germane din colecția regală i se adaugă celebrele vase olandeze de Delft, din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, inspirate din motivele decorative extrem-orientale, ca și porțelanurile fine fabricate la Viena sau în centrele din Boemia, precum Pirkenhammer, fabrica de porțelan care funcționează și în ziua de astăzi.

Vasele și figurinele animaliere de Copenhaga, piesele ungurești Arta 1900, serviciile de lavoar de serie create de manufacturile Zsolnay și vasele rusești de mari dimensiuni conferă colecției o mare diversitate.

Colecția de orfevrărie (argintărie, aur, metal comun) a Muzeului Peleș este compusă din 5.500 de piese, care au aparținut regilor României sau altor membri ai Casei Regale. Multe sunt lucrate de ateliere importante din Germania, dar și Franța, Italia sau Rusia – țară recunoscută pentru calitatea și tehnică deosebită de prelucrare a metalelor. Atelierele turcești, chinezești, indiene și persane sunt reprezentate în colecția regală prin piese ornate cu motive specifice fiecărei țări. Renumiți meșteri (Paul Telge din Berlin, Ed. Wollenweber din Munchen, Simon Rosenau, J.D. Schleissner, B. Neresheimer, Jacob Grimminger, Herbert Zeitner) au creat pentru regii României platouri decorative, tabachere, vase, servicii de ceai și cafea, casete, cutii pentru scrisori, ace de păr, tacâmuri, stilouri sau rame pentru fotografii și truse pentru voiaj.

This slideshow requires JavaScript.

Una dintre piesele valoroase este o cană de bere din argint gravat, aurită pe interior, produsă în 1737, la Paris.

Platourile și jardinierele decorate, fabricate tot din argint, sunt creații ale atelierelor din Prusia și Germania.

Spectaculos este un pocal de logodnă, datat la sfârșitul secolului al XIX-lea, din argint presat, gravat și cizelat, produs la Atelierul Nurnberg. De mare valoare sunt și cupele, potirele, casetele și vasele produse în atelierele din Anglia și Franța, dar și din București, unde se dezvoltă, în perioada regatului, câteva manufacturi remarcabile.

Expoziția cuprinde și câteva exponate din colecția de orologerie, care are, cu totul, puțin peste 50 de piese, cele mai multe achiziționate chiar de regele Carol I. Ceasurile, majoritatea datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt diverse ca tipologie, de la pendule (de podea și de perete), până la miniaturale sau ceasuri de șemineu. Piesele expuse la Piatra Neamț sunt ceasuri de șemineu produse la Paris, un ceas de masă din porțelan modelat în tipar, cu decor aplicat, pictat sub glazură și parțial aurit, fabricat în Germania, dar și sfeșnice din metal sau din porțelan, produse tot la Paris.

Poate cel mai valoros ceas, care nu este expus la Piatra Neamț, este cel de buzunar al regelui Carol I, fabricat de celebra firmă de orologerie Philippe Patek, din Geneva. Ceasul, făcut după o comandă specială, are carcasă din aur masiv, gravată pe capacul avers cu monograma ”E.C.”, surmontată de coroana închisă și încrustată în diamante și rubine.

Colecții regale la Piatra Neamț Expoziția ”Comorile Peleșului”, deschisă la Muzeul de Artă din Piatra Neamț, este, cu siguranță, un îndemn convingător pentru nemțenii care n-au vizitat încă reședința regală de la Sinaia să meargă să o vadă.

#Comorile Peleșului #Complexul Muzeal Județean Neamț #Muzeul de Artă #peles #piatra neamt #Regele Carol I #Regina Maria

0 notes

turistprinro · 5 years ago

Text

Oltenia de sub Munte ne-a fermecat călătoriile de nenumărate ori. Natura generoasă se expune în orice anotimp: Parcul Național Buila-Vânturarița, cel mai mic parc național din țară, Cheile Bistriței, Cheile Costești, Cheile Oltețului, Peștera Muierii, Peștera Liliecilor, creând peisaje spectaculoase, tablouri ce rămân în memorie pentru totdeauna, fiind o sursă de reîncărcare a energiei proprii, motive pentru uitarea vacarmului orașelor. Sunt o adevărată comoară istorică și arhitecturală culele de la Măldărești, construcții fortificate pentru apărarea locuitorilor de cetele haiducilor, dar și mănăstirile din zonă Mănăstirea Hurezi, inclusă în patrimoniul UNESCO, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea dintr-un Lemn, Mănăstirea Govora și Mănăstirea Polovragi.

Însă, de curând, Oltenia de sub Munte ne-a oferit, cu aceeași generozitate. un loc de o frumusețe ce rar ne-a fost dat să vedem în țară, în care mix-ul dintre trecutul locului și prezent l-a transformat într-un spațiu de poveste, de bun gust și bună dispoziție, într-o metaforă romantică. Este vorba despre Hanul Vatra din comuna Costești, județul Vâlcea. Și acum, permiteți-mi să vă povestesc!

Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Aflat la aproape 3 ore de mers cu mașina din București și la doar 40 de minute de Râmnicu Vâlcea, la Hanul Vatra se ajunge ușor, de la DN67 se face dreapta pe DJ646A și în 5 minute de mers cu mașina pătrunzi în decorul fantastic al Hanului Vatra.

Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Înconjurat de pădure, Hanul Vatra se arată privirilor în toată splendoarea. Clădirea veche are o poveste pe care gazdele ne-au împărtășit-o. A fost construită între cele două războaie mondiale și a aparținut unei familii de boieri locali. Se recunoaște stilul neo-românesc rural al construcției, respectiv elementele arhitecturale bizantine (arcada scurtă, coloanele mici și groase) dar și aspectul masiv al construcției, de cetate, sugerând, parcă, rezistenta eroică a românilor din timpuri medievale.

Detalii arhitecturale – Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Destinația acestui corp de clădire a fost de Stabiliment balnear, având 14 băi la parter și 14 camere la etaj. Stabilimentul a funcționat chiar și după naționalizarea proprietății. Clădirea s-a deteriorat în timp dar, în anul 2008, a fost cumpărată de actualii proprietari și au început lucrările de reabilitare.

Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Au fost demolate clădirile și anexele parazitare, care au fost adăugate de-a lungul timpului în curte și, de asemenea, etajul clădirii vechi. A fost recompartimentat parterul iar clădirea veche a fost extinsă cu corpurile pentru recepție și restaurant. Clădirea fostului Stabiliment al Băilor este folosită exclusiv pentru cazare. Capacitatea maximă de cazare este pentru 30 de persoane.

Așa a început povestea Hanului Vatra.

Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Interioarele hanului păstrează tema rustică amintind de imaginea satului autentic românesc. Finisajele de calitate care au fost alese au frumusețea lor. Astfel, ceramica creată manual sau piatra naturală pentru pardoseli, dar și dușumeaua din stejar masiv tratată cu ulei sau ferestrele din lemn de stejar stratificat sunt elemente naturale care decorează și îmbracă frumos, sănătos și firesc, Hanul Vatra.

Elemente din fier forjat (detaliu) – Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Obiectele artizanale autentice care îmbogățesc imaginea hanului au fost făurite de meșteșugarii din sat. Astfel, mobilierul autentic, din lemn masiv de stejar a fost îmbinat cu balamale, lămpile, cornizele și sfeșnicele sunt din fier forjat manual. Paturile sunt îmbrăcate cu țesături colorate natural, ce au motive locale, predominând formele geometrice.

Cameră în Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Hanul Vatra este o dovadă și o mărturie a aprecierii proprietarilor pentru desăvârșirea artei populare locale sub toate formele ei. Astfel, a fost onorat efortul depus de tâmplari, fierari, țesătoare și ceramiști.

Elemente de ceramică (detaliu) – Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Hanul Vatra are 10 camere duble, 2 triple și un apartament. Indiferent de tipul camerei în care alegi să te cazezi vei avea parte de același bun gust, de aceeași atmosferă cu tentă rustică: dulapuri din lemn masiv pictate manual, covoare țesute manual, sfeșnice și aplice din fier forjat care iluminează discret. Camerele au un spațiu generos având vedere către munte, pârâu sau către curtea interioară.

Cameră în Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Hanul Vatra are un restaurant cu bar și o terasă exterioară, unde se poate servi masa. Bineînțeles, decorul rustic predomină fiind o continuare firească și completează imaginea de natural al hanului. Candelabre din fier forjat, mobilier și elemente ornamentale din lemn masiv sunt detaliile rustice ce completează decorul restaurantului.

Sala de mese a restaurantului Hanului Vatra

Băile sunt elegante și ceramica locală și-a făcut loc decorând pereții băilor și reamintind de cultura și arta locală.

Baie în Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Pentru evenimente corporate, Hanul Vatra are disponibile două săli de conferință, pentru aproximativ 20, respectiv 30 de persoane ce sunt dotate cu echipamentele logistice necesare desfășurării sesiunilor și întâlnirilor.

Una dintre cele două săli de întâlniri corporate ale Hanului Vatra

Relaxarea poate avea multe forme: plimbări prin curtea hanului, lungi momente alături de un pahar de vin cu prietenii, pe terasă, o ședință la sauna uscată sau drumeții în zonă.

Căsuța piticilor, în curtea Hanului Vatra, Costești, județul Vâlcea

Peisaje spectaculoase pot fi admirate alegând unul dintre traseele montane din Munții Căpățânii sau în Cheile Bistriței. Truda și migala meșterilor locali pot fi admirate la cele două vechi biserici mici, aflate la câteva sute de metri, urcând de la Hanul Vatra pe drumul către munte. La doi kilometri de han, se pot admira pietrele care cresc, adică Muzeul Trovanților.

Pârâul de lângă Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea

Fără cuvinte, ci doar în imagini, senzații și trăiri, Hanul Vatra spune călătorului o poveste. În vremuri apuse, hanul era un adăpost vremelnic la răscruce de drumuri. Hanul Vatra este spațiul unde te poți abandona pentru ceva zile, spațiu care păstrează autenticitatea tradiției românești.

Poate ar fi trebuit în primul rând să vorbim despre familia care administrează acest loc de poveste, despre căldura și sinceritatea cu care întâmpină oaspeții, despre mâncarea fără fițe, pe care o savurezi la han. Dar, poate, un alt drum, o altă seară la han, un alt articol despre Hanul Vatra, vor aduce mai multe povești despre acest loc și oamenii lui.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografie de Adrian Satmaru și Hanul Vatra

Hanul Vatra, Costești, județul Vâlcea Oltenia de sub Munte ne-a fermecat călătoriile de nenumărate ori. Natura generoasă se expune în orice anotimp: …

0 notes

hincetinde · 7 years ago

Text

Iată cum micul lor dejun a devenit un prânz în toată puterea cuvântului, iar stomacul Cassandrei continuă să scoată sunete stranii. Chiar dacă era mijlocul zilei, era pe atât de întuneric încât slujitorii au fost nevoiți să pună mai multe sfeșnice cu lumânări aprinse prin salon, dar și pe culoare și în camerele locuite. Încăperile erau învăluite într-o lumină caldă, ca de sfârșit de vară și început de toamnă, așa că tânăra s-a decis să îmbrace una dintre rochiile purtate la curtea Franței, aurie și din materiale fluide. Partea de sus, bluza, era învăluită în broderie, cu un guler dantelat pe gât, iar fusta se desfășura în valuri de material satinat. “Dar este o rochie de vară,” afirmă slujnica ei, privind-o dezaprobator. Cassandra, însă, o rugă să îi prindă părul lung și negru ca abanosul, într-o cosiță împletită, lăsată pe spate.

Femeia nu a avut încotro și se conformă, apoi îi aranjă câteva accesorii pentru păr, tot aurii, iar Cassandra își puse la urechi o pereche de cercei finuți. “Ești o apariție,” spuse slujnica, iar tânăra îi zâmbi. Se ridică de pe scaunul din dreptul toaletei și o îmbrățișă pe cea pe care o considera ca o doica. “Mulțumesc,” a adăugat fata și-apoi i-a sărutat obrazul ridat și ars de soare. “Să fii cuminte,” a rugat-o slujnica, însă Cassandra avea deja un plan dezvoltat pe care voia să îl pună în practică. Văzuse clar ce efect a avut asupra străinului cu ochii de un albastru regal, așa că urma să îi închidă gura încă o dată… Să îl lase mut de uimire. Era conștientă de trăsăturile pe care le moștenise de la părinții ei, cei doi fiind superbi. Și mai presus de orice, adora să se joace cu focul, așa că urma să profite de această carte.

Înainte de a coborî în salon, Victor a asigurat-o încă o dată pe soția sa că vor reuși la un moment dat să rupă blestemul și că este o femeie puternică, inteligentă și fermecătoare. “Să nu uiți asta niciodată!” Îi oferi câteva clipe de răgaz pentru a redeveni gazda perfectă, stăpâna casei și-apoi au coborât la oaspeții lor. Fetele încă nu s-au arătat la față, trăgând mult prea mult de timp. Ori se simțeau vinovate ori puneau ceva la cale. Cât au fost lăsați singuri, Sage a rămas lângă șemineu ca să se încălzească și de cum a văzut-o pe Freya, a realizat cât de fermecătoare era în felul ei rebel, iar rochia albastră concura cu ochii săi. Bărbatul își intersecta privirea cu a Freyei, însă nu schiță niciun gest, continuând să aducă cu o statuie de marmură. Sage i-a zâmbit in cele din urmă, un surâs în colțul gurii, iar Freya profită de această mișcare, apropiindu-se de el.

Sage îsi ridică mâna, atingându-i obrazul în treacăt, apoi îi aranjă câteva șuvițe de păr pe după ureche. Acceptase provocarea! “Eu? Să adorm odată cu găinile?!” Pufni el amuzat. “Niciodată!” Victor se întoarse și își strigă fiica, iar aceasta ii urmă. Rămași mai în spate, Sage i-a șoptit fratelui său: “frățioare, cred că uiți cu cine vorbești!” Îl bătu pe spate și îi ceru servitorului sa le indice unde sunt camerele. Ajuns în odaie, Sage descoperi cada cu apă caldă și hainele curate împrumutate de la stăpânul domeniului. Timpul trecuse pe nesimțite și era cazul sa coboare la masă alături de gazdele sale, așa că Sage se îmbracă, lăsându-si hainele la uscat. În tot acest timp, Cassandra rămase pe hol, ocupându-si timpul cu aranjamentul floral de pe comodă. Așeza firele în vas și din când în când mai trăgea cu ochiul în direcția încăperii in care s-a închis fratele mai mic.

One crazy day...

99 notes · View notes