#rochii de seara scumpe

[cadouripentrutoti]

Cum isi aleg femeile rochiile de seara?

In momentul in care vine vorba despre articole de vestimentatie pentru femei, mai mult ca sigur doamnele si domnisoarele prefera rochiile.

In viata de zi cu zi, in mod evident doamnele si domnisoarele nu vor purta rochie, sau atunci cand vor sta in casa, insa in momentul in care vor participa la un eveniment important, unde este necesara o tinuta eleganta, cu siguranta ele isi vor indrepta atentia spre rochii de seara.

Alegerea acestor piese vestimentare, poate sa reprezinte o sarcina usoara pentru acele femei care au cunostinte in domeniul modei, insa pentru femeile care nu sunt prea prietene cu moda, alegerea rochiilor elegante de seara poate fi o misiune complicata.

In continuare, acest articol le va ajuta pe acele femei care nu sunt prietene cu moda, sa stie cum sa isi aleaga rochiile de seara ideale.

In primul rand, atunci cand trebuie sa isi aleaga rochia de seara, femeile vor trebui sa tina cont de bugetul pe care il au la dispozitie, pentru ca vor putea sa gaseasca si rochii de seara ieftine, dar vor putea sa gaseasca si rochii de seara scumpe.

Mai apoi, odata stabilit bugetul, in mod evident va conta foarte mult si materialul din care este realizata rochia, pentru ca se pot gasi rochii de seara din diferite modele, de la rochii din dantela si rochii din catifea, pana la rochii din voal sau rochii din matase.

Ideal ar fi ca femeile care isi cumpara rochii, sa isi indrepte atentia spre acele rochii care sa fie realizate din materiale fluide, si care se pot adapta in functie de forma corpului. Astfel de rochii sunt ideale pentru orice femeie.

Un alt aspect foarte important, care in mod evident conteaza extrem de mult atunci cand vine vorba despre alegerea unei astfel de piese vestimentare, este reprezentat de forma corpului.

Fiecare femeie are o forma diferita a corpului, asa ca o rochie care este perfecta pentru o femeie, pentru o alta femeie poate sa nu fie perfecta, datorita conformatiei corpului.

Marimea este un alt punct de referinta de care trebuie tinut cont in momentul in care se doreste achizitionarea unei rochii. De ce? Pentru ca o femeie trebuie sa isi aleaga marimea perfecta a rochiei.

Femeile care isi aleg perfect rochia, nu se vor confrunta cu diferite probleme, precum aparitia cutelor in spate sau la talie.

Croiul unei rochii trebuie sa fie perfect, iar aici femeile trebuie sa fie foarte atente. Croiul este unul dintre cei mai importanti factori in functie de care se alege o rochie, indiferent ca e rochie de seara sau ca e rochie de zi.

O rochie de seara trebuie aleasa si in functie de evenimentul la care va fi purtata, dar se va alege si in functie de locatia in care se va desfasura evenimentul.

Chiar si culoarea este un factor foarte important care trebuie sa conteze in momentul in care se alege o rochie, indiferent ca discutam despre rochii de zi sau despre rochii de seara, ca vorbim despre rochii scumpe sau rochii ieftine.

[intothedim]

Esti prea fatalista, gandi Connor, privind-o pe Liz in timp ce ii dadea o serie de explicatii ambigue pentru a-si motiva plecarea si faptul ca s-a aliat cu cel mai mare dusman al lor. Era resemnata spre propria ei distrugere si el nu era de acord cu aceasta decizie. Putea sa fie fericita, asa cum era el alaturi de Ivy. Putea sa isi gaseasca linistea. Putea sa nu isi mai doreasca sa moara. Nu se gandea deloc la ceilalti... prin ce vor trece dupa ce ea va face pe eroul si se va sacrifica pentru binele absolut. Nu, din contra, credea ca prietenii ei o vor intelege si isi vor continua vietile ca si cum ea ar fi insemnat doar un capitol din cartea vietii lor. Se insela! Liz era importanta pentru el, pentru Ivy, pentru Grace, chiar si pentru Hope, cu toate ca nu era de acord cu modul ei de a gandi. Felul ei de a spune totul verde in fata, arata de fapt ca tinea la Liz si ii voia binele. Chipul lui Connor transmitea un milion de mesaje, caci nu stia sa isi ascunda trairile, iar Liz intelegea ce isi doreste, chiar si dincolo de cuvinte. Se simtea tradat. Era trist si incerca sa inteleaga ce se petrece. "Poate sa ii transmita cineva iubitului tau ca noi doi am pus capat relatiei acum multe luni? Pare gelos pe micile noastre momente de trandete,” comenta Connor, inainte de a fi trimis in dormitor de parca ar fi fost un copil neascultator. Il impungea pe Max cu vorbe dure, sarcastice, daca la altceva nu putea sa apeleze caci Liz le-ar fi scos ochii. “Te-am auzit, Grayson!” trainti usa cu putere, ajungand sa se intrebe de ce nu a zburat-o direct din perete. Aici totul stralucea, totul era curat, parfumat, asezat in ordine, nu exista nicio scama pe jos. Piesele de mobilier erau din cel mai fin lemn, de calitate si era sigur ca au costat o avere. Insa, nu vazuse in toata casa niciun majordom, servitor sau cine stie ce alt presupus spion care ar fi putut sa traga cu urechea la discutiile lor. Erau doar Max si Liz si acea cina care ascundea alte motive pentru a-i reuni pe toti sub acelasi acoperis. Ca sa isi faca de lucru cat cei doi se afisau in fata cremei naziste de parca ar fi fost un cuplu de tineri casatoriti - se stramba la gandul asta, nu o vedea pe Liz impreuna cu filfizonul de Grayson. Ea cauta aventura, pericolul, nu bijuteriile fine, rochiie scumpe si averile pe care i le putea pune la picioare - Connor incepu sa scotoceasca prin sertare, a deschis o carte la nimereala, insa nu a gasit nicio urma ca Liz ar locui acolo cu Grayson. Exact cum se astepta! Asa ca s-a cocotat in pat, inca incaltat, fiind bucuros ca lase urme in incaperea care urla a perfectiune. Si-ar fi dorit sa auda mai bine ce se petrece dincolo, insa nu putea sa distinga mai mult de cateva rasete si franturi din discutiile absolut normale. Oare i s-a intins o cursa si chiar au spalat-o pe creier?

“Credeam ca te-ai obisnuit cu modul nostru de a lucra,” a spus Liz in momentul in care au auzit soneria si aceasta i-a aranjat repede parul si camasa ca sa arate cat de cat prezentabil. “Nu uita sa respiri,” i-a reamintit lui Max, care parea ca voia sa fuga de langa ea si sa se ascunda si el in dormitor. Zambi la gandul acesta, apoi isi lua rolul in serios, primind rand pe rand invitatii si s-au adunat cu toti in salon ca o familie mare si iubitoare ce pareau ca sunt. Liz nu il scapa din priviri pe Doctorul Carlin, desi se ocupa ca pe masa sa existe platouri cu mancare, iar vinul curgea din belgus. La final, invitatii au parasit resedinta Grayson cu obrajii trandafirii, discutand si razand ca si cum ar fi petrecut cea mai frumoasa seara din ultima perioada. Ametiti de aburii alcoolului, acestia au oferit si informatii confidențiale pe care Liz nu ar fi trebuit sa le afle. Femeia ii mai arunca din cand in cand cate o privire lui Max, zambindu-i si intelegandu-se astfel fara prea multe cuvinte. “Mai stati cateva clipe cu noi, va rog, Doctore,” il opri aceasta pe Logan Carlin. “Aveti putina rabdare, veti intelege totul in curand!” Logan se ridica de pe fotoliu, pregatit sa intampine ceea ce va urma. Max se aprinsese putin la fata dar era perfect lucid, iar ea era pregatita sa intervina daca era cazul. “Va vom raspunde tuturor intrebarilor pe care le aveti,” spuse Liz si se uita la Max. Barbatul porni spre dormitor ca sa il aduca pe Connor alaturi de ei. “Stiu ca ati fost si sunteti fidel Rezistentei. Nu am cum sa uit asta, chiar daca nu ne-am intalnit pana acum. Apreciez efortul pe care l-ati depus pentru noi cat timp a fost la conducere Thomas Smith. Va asigur ca nimeni nu m-a spalat pe creier si ca vom distruge sistemul, iar capetele incoronate vor cadea unul cate unul fara ca ceilalti sa se prinda,” ii vorbi si lui la fel de ambiguu. Auzind ca se deschide usa, Connor deveni atent la orice miscare, iar cand a dat cu ochii de Grayson, pufni, ridicandu-se din patul in care a lasat urmele bocancilor. “Trebuia sa fiu pregatit pentru orice, Grayson,” comenta el. Apoi a trecut pe langa el si l-a insotit in salon unde nu mai ramasesera decat Liz si doctorul Carlin. Acolo a dat cu ochii de batranul care a luptat cot la cot alaturi de parintii lui si se opri pentru o clipa, simtind povara trecutului si durerea pierderii parintilor lui. I s-a pus un nod in gat si isi muta privirea de la Logan la Liz. “Ce inseamna asta?” intreba el, cerând o explicație. In secunda in care batranului i s-a facut rau, toti trei au sarit in ajutorul lui, dar Max a fost cel care l-a asezat inapoi pe canapea. “Aveti grija, va rog...” a spus Connor. Logan era singurul din prima generatie a Rezistentei care mai traia, era legatura lui cu acele amintiri pe care le ascunsese undeva in sufletul lui. 

Liz isi incrucisa bratele la piept, urma discutia pe care au tot amanat-o pentru ca nu erau in formula completa. Iar cand comandantul a aruncat bomba, cateva secunde mai tarziu, toate privirile au fost atintite asupra lui. “Liz, credeam ca ei te-au inlocuit cu aceasta replica a ta, dar se pare ca Fuhrer-ul nu este cine pretinde a fi,” comenta Connor, dupa ce si-a revenit din soc. Incepuse sa se serveasca din resturile ramase pe masa, dar le-a dat uitarii. “Si cum vreti sa facem asta?” intreba el. “Ii vom scoate din joc, unul cate unul, fara ca adevaratii conducatori ai sistemului sa se prinda. Vom distruge Titanul si astfel vom opri acest virus din a se raspandi in alte lumi. Imperiul Roman a fost distrus de o boala proprie, de un Cal Troian pe care nu il astepta nimeni, caci tocmai barbarii pe care acestia i-au angajat sa le faca treburile murdare s-au razvratit asupra lor. Reich-ul de o mie de ani o sa aiba aceeasi soarta. Intre 1939-1945 au pierit circa 55 milioane de oameni, nu spun ca aceste cifre vor stagna, ne asteapta un drum greu in fata. Dar ii putem scoate de pe continent si sa ii impingem acolo unde le este locul. Titanul este sursa lor de putere, alimentarea fricii in randurile maselor. Logan, ai umblat la el astfel incat sa nu mai fie folosit, insa daca il bombardam riscam sa distrugem planeta. Tu esti cel care l-a construit, avem nevoie sa intelegem cum functioneaza. Max, vreau sa vorbesc cu Thomas Smith. Du-l la interogatoriu in alta parte. Connor, vreau sa pegatesti Rezistenta pentru ce va urma. Impanziti orasele cu afise, demonstrati-le ca nu am disparut asa cum ne cred ei, ca nu ne-au redus la tacere si ca impreuna vom zbura catre libertate. Dărâmați zidurile. În fond, asta e ideea. Nu știi ce se va întâmpla dacă dărâmi zidurile; nu poți vedea prin ele pe partea cealaltă, nu știi dacă vei obține libertate sau ruină, soluții sau haos. Ar putea fi raiul sau distrugerea. Dărâmați zidurile. Altfel, s-ar putea să trăiți unul lângă altul în teamă, construind baricade împotriva necunoscutului, rostind rugăciuni care să vă apere de întuneric, spunând versete ale fricii și ale opresiunii. S-ar putea ca niciodată să nu cunoașteți iadul, dar nu veți găsi nici raiul. Nu veți ști ce înseamnă aerul proaspăt și zborul,” se uita la Max si ii zambi. “Transmite-le sa gaseasca acele crăpături, sa traga de ele,” tacu Liz, simtind ca i s-a luat o piatra de pe suflet si ii privi pe aliatii ei. Connor, fostul ei logodnic, care i-a devenit prieten. Max, dusmanul pe care a incercat sa il elimine, insa pentru care ajungea sa simta ceva ce semana cu dragostea. Logan, batranul care a luptat alaturi de Rezistenta inca de cand erau o mana de oameni si cel care avea contact direct cu Titanul. Il lua pe Max de o mana si pe Connor de cealalta, rugandu-i astfel sa puna divergentele deoparte si sa se alieze impotriva sistemului. "De restul ne vom ocupa noi." Misiunea lor. Connor clatină din cap. "Promite-mi că nu o sa mori." Liz se uita în pământ. "Nu am cum. Imi pare rău!"

Insa, Kali ii urmarea pe toti, din umbra, asa cum a facut toata existenta sa. Nu avea de gand sa isi lase sotul sa castige inca o lupta. Un pion fusese trimis. Altul urma sa cada deoarece cei care faceau jocurile in Germania nazista urmau sa afle cine era Elizabeth Herondale cu adevarat, cum arata si ce legaturi avea cu Fuhrer-ul Reich-ului American. Cateva fotografii si informatii pe care Max a avut grija sa le faca pierdute urmau sa ajunga chiar in acea noapte pe biroul superiorului lui Grayson. Intre timp, in TitanVerse, inima lui Connor Flynn dadea semne ca trecuse de acel moment critic, insa Max nu isi revenea deloc orice ar fi facut, iar Daniel se incapatana sa il declare mort. Traieste, fiule! Traieste! Au fost dati afara pentru a-si termina treaba fara sa fie deranjati de civilii care nu voiau decat sa ii vada teferi si nevatamati pe cei dragi lor. Privirea lui Liz a cazut pe Aeon, care arata la fel de devastat ca si ea si in acele clipe a simtit cum ii fuge pamantul de sub picioare, universul ei fiind distrus intr-o secunda. Nu, nu, nu, gandi ea. Hope a fost ceva mai rapida si a ajuns la barbat, cerandu-i explicatii pentru cele intamplate si invinovatindu-l pentru totul. Liz si-a dus mana la inima, a inchis ochii si a incercat sa se rupa de fiecare zgomot pe care il auzea in jurul ei. Isi auzea bataile inimii. Si daca ar fi avut puterea, ar fi trecut intocmai ca o entitate astrala dincolo de peretii si de usa salii de operatii si ar fi fost acolo, inauntru, langa Max. “Hope, te rog...” interveni Gabriel, incercand sa o ia pe copila de langa barbatul care le-a promis ca totul va fi bine si ca operatia nu avea niciun risc. Ivy i s-a alaturat si a prins-o de mana. “Duceti-va la Liz,” le vorbi barbatul, intocmai ca un parinte intelept. Liz se distanta complet de toti ceilalti, parca ridicandu-si ziduri in jurul sau, dorindu-si sa devina intr-o clipita invizibila. Se saturase sa mai lupte cu morile de vant, sa auda certuri, sa se teama pentru viata ei zi de zi. Lillian trebuia oprita. Thomas trebuia oprit. Kali trebuia ucisa si astfel nimeni nu mai avea de suferit. Ordinea si echilibrul dintre lumi se restabilea... Cel putin, teoretic. Dar lupta nu se termina acolo! Sebastian le anuntase ca prietenul lor, Connor isi revenise, dar Max inca nu raspundea tratamentului si durerea devenea din ce in ce mai apasatoare. Salveaza-l, gandi Liz. Salveaza-l... Doar ca Aeon nu mai avea nicio putere. Era cat se poate de om... legat la maini asa cum erau si ei. Simtea asta. Nu intelegea cum, dar simtea ca legatura dintre ei s-a rupt. Aeon a trecut in fuga pe langa ceilalti, ajungand primul la Liz. Tanara a deschis ochii atunci cand acesta i-a luat mainile intr-ale lui si a rugat-o sa il asculte cu atentie. Reveni cu picioarele pe pamant, fiind constienta de zumzetul ce ii inconjura. “Aeon...” Liz, vreau sa iti doresti din tot sufletul sa incetinesti timpul pentru el. Vreau sa incetinesti totul si sa ii interzici sa plece. Poti, Liz, poti. Pentru toate versiunile tale care nu au fost indeajuns de puternice ca sa ii opreasca moartea, vreau sa iti doresti sa faci asta si sa ii rescrii destinul. Si l-a ascultat! Reusise mai devreme, dar concentrarea i-a fost intrerupta. Si-a retras mana dintr-a lui si si-a dus-o la inima. Vedea cum totul incepea sa se miste cu incetinitorul, cum privirea lui Aeon devine din ce in ce mai distanta. Simtea trecutul, prezentul si viitorul trecandu-i prin vene. Intelegea de ce se afla acolo! Intelegea de ce Aeon i-a oferit toate acele sfaturi. Intelegea de ce a salvat-o. Connor. Connor o impuscase la ordinele lui Lillian. A vazut tot ce a crezut ca a uitat. S-a vazut pe ea, copil, intalnindu-l pentru prima data pe Max. Melodia lor ii rasuna in minte. Unicornul pierdut si regasit. Max, se gandi ea. Revino-ti! Te rog! Am nevoie de tine! S-a transpus dincolo de trup, in forma unei entitati astrale. A trecut de usile salii de operatie si a ajuns langa Max. Trezeste-te! I-a cerut ea, asezandu-si mana in dreptul inimii lui. Acum! Te iubesc! 

Lucrurile s-ar fi indreptat intr-o directie potrivita pentru amandoi daca traiau intr-o lume in care puteau sa fie ei, indiferent de culoarea politica, rasa, religie, sex ori mentalitate. Insa atunci povestea celor doi s-ar fi rezumat la micile probleme pe care le scotea viata in calea lor. Iar Liz si Max au fost pe punctul de a se omori in urma cu o jumatate de an si totusi ceva i-a oprit la timp, i-a indepartat pentru o perioada cat sa isi vindece ranile si au ajuns sa paseasca pe acelasi drum. Apetitul pentru cina din acea seara a disparut complet si au ajuns sa nu mai simta gustul niciunui preparat asezat frumos pe farfuria din fata lor. Viitorul va fi asa cum il construiesti, a fost concluzia pe care amandoi au tras-o in urma primei cine oficiale. De atunci, timp de doua saptamani, acestia au lucrat la consilidarea planului, Max s-a afisat din ce in ce mai mult cu secretara lui, gazetele incepeau sa vuiasca, fiecare incercand sa afle cine este femeia misterioasa de la bratul noului Fuhrer care era cunoscut drept Casanova. Sunt la mana ta, Liz. a marturisit barbatul, punandu-si inima pe tava. Indiferent de ce le va aduce acel destin nenorocit, ei isi vor trai viata la maxim, asa isi doreau amandoi si nimic nu le mai putea sta in cale. “Am un plan, Lillian,” a spus Liz dupa ce a fost condusa acasa, insa nu i-a divulgat femeii nimic din urmatoarele ei miscari. A doua zi s-a mutat in apartamentul pe care i l-a inchiriat administratia si s-a dus la serviciu ca un om normal, care isi castiga o paine in acest sistem tiranic. Zilele treceau si tanara se ocupa de intocmirea discursurilor, a actelor, a agendei Fuhrerului, dactilografia contractele, dosarele si memora fiecare intelegere, fiecare document, stiind ca le primea cu un scop. Max ii trimitea astfel informatii pretioase pentru planul lor. Aflase nume, adrese, companii care pulsau cu bani un sistem corupt. Iar ei erau doi impotriva a milioane de oameni. Au continuat sa iasa impreuna la teatru, opera ori la cina si Liz s-a ocupat sa organizeze petrecerea despre care au vorbit. Si ori de cate ori Lillian o intreba de ce nu il otraveste pe Max Grayson, tanara refuza sa o faca, gasind diverse scuze. "Nu intelegi! Trebuie sa ma lasi sa ies de aici,” ii striga Thomas lui Max cand isi mai amintea de el si il mai vizita. “O va omori pe Ivy! Nu ai cum sa o salvezi!” Vorbele lui au insemnat ceva, caci Max i-a permis unei femei sa ajunga aproape la fel de sus ca si el pe scara ierarhica si nu doar acolo. Pana si Liz a fost surprinsa de decizia lui, dar a continuat sa para la fel de sigura pe ea si de calculata ca pana atunci. Discutiile cu Thomas il bantuiau pe Max si puteau fi observate pe chipul lui oricat le tinea in frau.

Sau probabil ca Liz ajunsese sa ii cunoasca si aceasta latura tulburata de fantome si de lipsa somnului, caci si la ea se manifesta la fel. Se indragostea de el odata cu trecerea timpului si teama ca il va pierde se instala incet-incet, dar sigur, in sufletul ei. Mai aveau cateva zeci de minute la dispozitie pana la aparitia primilor invitati si tot ce isi doreau era sa se inchida in casa si sa nu mai lasa de acolo pana a doua zi. Liz s-a tinut de cuvant si a organizat o cina festiva la cateva zile dupa ce barbatul a prezentat-o in fata intregii natiuni si cu toate ca locuinta arata ca intr-o zi de Craciun, perimetrul era pazit si nimeni nu putea sa treaca decat dupa o verificare amanuntita a actelor. Imbracata intr-o rochie de un albastru regal, Liz se opri in pragul usii care dadea spre salon, privindu-i ochii care pentru ea reprezentau o fereastra catre suflet. Erau amandoi la fel de problematici, de distrusi sufleteste. “Max… invitatii trebuie sa soseasca din clipa in clipa si nepotul Marthei nu a ajuns inca. Ramasese ca ne va ajuta cu debarasarea meselor si…” Tacu, realizand ca nu a stat deloc, robotind mai ceva ca o albinuta. Cina se voia a fi festiva si intima, de aceea nu au angajat zeci de chelneri si bucatari. Asa isi tinea mintea ocupata si nu se gandea la cei pe care i-a lasat departe de San Francisco, la familia ei adevarata. “Nu lasa pe maine ce poti face astazi,” i-a reamintit ea, lasandu-si mainile pe pieptul barbatului. Max a tras-o mai aproape de el si s-a aplecat ca sa o sarute, iar ea clatina din cap. “Nu suntem lasi,” s-a intins pe varfuri, intalnindu-i chipul la jumatea drumului dintre ei si l-a sarutat. Isi ocupase timpul cu altele pentru ca nu ar fi vrut sa recunoasca ceea ce inima ei tradatoare stia deja. “Ma indragostesc de tine, Max Grayson si mi-e teama ca nu stiu cum sa controlez aceste sentimente,” a recunoscut Liz in cele din urma. Ca un facut, se auzi un ciocanit la usa si tanara privi spre intrare. “Sper ca e Matthew si nu primul invitat,” schimba ea subiectul. “Vorbim mai tarziu,’ l-a rugat inainte de a merge sa deschida celui care a sosit mai devreme decat a fost stabilit. “Connor?” intreba aceasta in momentul in care a intalnit chipul inasprit de durere al prietenului ei. Fusesera logoditi si vazuse de atatea ori cum se consuma din cauza nazistilor. Liz a inmarmurit cu mana pe clanta, inima batandu-i alarmant de tare in piept. “Cum ai putut?” a rostit barbatul, aruncand cuvintele de parca ar fi fost sageti incinse si otravite. Cum ajunsese el acolo? Dupa ce a vazut o stire dintr-un ziar, in timp ce aproviziona adapostul, Connor a recunoscut-o imediat pe femeia misterioasa care i-a devenit secretara acelui monstru si nu i-a venit sa creada ca Liz a lui a ajuns sa faca asa ceva. I-au spalat creierii, gandi el, in prima instanta, apoi a vrut sa se intoarca in San Francisco. Hope, Cassie si Ivy au incercat sa il opreasca, dar degeaba. 

Ura ii intuneca judecata, asa ca a plecat spre oras, lasand-o pe sora lui la conducerea adapostului. Ivy l-a urmat, caci tanara nu voia ca el sa faca ceva nesabuit si sincer sa fie, si Connor avea nevoie de ancora lor. Au reusit sa parcurga distanta dintre cele doua orase in cateva zile si au asteptat momentul oportun. Au aflat despre marea cina festiva pe care o organizau Max Grayson si Eliza Ironside si a ramas prin zona, iar cand un tanar imbracat in haine de chelner si-a facut aparitia, Connor i-a tras un pumn in fata, i-a injectat un somnifer, punandu-l la pamant, i-a luat hainele si s-a infatisat la poarta care dadea spre resedinta Fuhrer-ului, cu hartiile furate. Pe Ivy o lasase intr-un loc sigur, promitandu-i ca va veni repede. Erau nebuni, dar nu asta a facut si Liz cand a plecat de una singura cu un scop unic in minte? Toti se jucau cu focul si in curand urmau sa se arda. Normal ca Peter nu stia decat foarte putin din povestea lui Max, atat cat i s-a povestit mai devreme fie de Liz, fie de Hope si Cassandra, cat sa nu o ia la fuga si sa nu creada ca au fost rapiti. “Trebuie sa fie bine,” si-a zis Liz, privind cum sunt dusi spre sala de operatie si-si incrucisa bratele la piept, incercand sa alunge presentimentul pe care il avea. Ii era greu sa nu se gandeasca la toate acele dati cand l-a vazut murind, cand s-a simtit neputincioasa, dar Aeon se batea cu pumnul in piept ca operatia-experiment va decurge bine. Oare? Ivy isi pusese intreaga credinta in prietenii lor si stia ca nu vor da gres, dar ceva o nelinistea. “Hope…” sopti tanara, stiind ca nimanui nu ii era mai teama de un eventual esec decat lui Hope. Si-a pierdut familia, a recastigat-o, apoi a fost nevoita sa se desparta de parintii ei. Soarta avea un umor negru in privinta lor. In sala de operatie, Liz din Titan Verse il asigura pe Max ca nu il va omori si ca isi va recapata emotiile in scurt timp. “Iti promit,” i-a zis femeia, controland inca o data ca aparatele functioneaza. Lauren si Sebastian erau pe pozitii, inelul la care a lucrat toata noaptea atarna in buzunarul halatului sau. Nu avusese curajul sa i-l ofere. LIz a inceput operatia, care ironic sau nu, era efectuata concomitent de doi roboti care fusesera programati sa stie clar ce au de facut. Insa Kali nu avea cum sa le lase cale libera, asa ca in tot orasul s-a luat curentul - inexplicabil - si au fost necesare doar cateva secunde pana se trece la generatorul de rezerva ca inimile celor doi sa se opreasca. Operatia avea loc la baza gatului, unde se aflau toate legaturile neuronale. Kali nu intentiona decat sa ii distraga atentia sotului ei, cat o trimitea pe Lillian intr-o dimensiune paralela.

[luizaradulea-blog]

Cum să îţi alegi o rochie de seară în funcţie de eveniment

Cum să îţi alegi o rochie de seară în funcţie de eveniment

Rochia de seară este o piesă vestimentară nelipsită din garderoba femeilor moderne. Cu toate acestea, fiecare eveniment sau locaţie necesită alegerea specifică a unei rochii de seară. Astfel, nuanţa potrivită şi croiul corespunzător te pot ajuta să faci o impresie placută, însă majoritatea femeilor nu-şi pot alege o rochie care să le îndeplinească toate cerinţele.

În acest sens, anumiţi factori joacă un rol foarte important în găsirea acelei rochii de seară în care să te simţi fantastic, cu atât mai mult cu cât nu doreşti să cheltui foarte mult pe o rochie greşit aleasă, care să atragă atenţie nedorită şi să stârnească diverse comentarii. Modelul ideal este acela care îţi va ascunde imperfecţiunile şi va expune atuurile corpului tău, însă rochia perfectă poate fi aproape imposibil de găsit.

Atunci când îţi alegi rochii de seară, ia în considerare şi recomandările din rândurile următoare pentru a te asigura că ţinuta aleasă va fi una perfect potrivită situaţiei.

* Tipul evenimentului

Este foarte important să porţi o rochie care se potriveşte ocaziei pentru a nu te simţi ieşită din peisaj. În cazul în care evenimentul este formal, alegerea ta vestimentară va fi în concordanţă. Daca ţii cont de anumite aspecte şi eşti atentă la detalii, vei reuşi să atragi priviri indiferent de stilul evenimentului. Astfel, ia în considerare toate opţiunile disponibile şi aruncă un ochi pe întreaga varietate de modele de rochii de seara. Pentru a-ti uşura acest proces, alege varianta online a magazinelor de rochii. Pe lângă metodele simple de achiziţionare, vei găsi o multitudine de modele, forme şi culori.

* Culoarea perfectă

Un alt considerent important în alegerea unei rochii de seară perfecte este culoarea care se potriveşte cel mai bine tenului tău. O nuanţă nepotrivită te poate face să arăţi palidă şi lipsită de stralucire, însă o culoare care îţi completează tonul pielii te poate face uimitoare. Multe femei aleg negrul pentru a merge pe varianta „sigură”, evitând experimentarea cu nuanţe vibrante pentru a nu ieşi în evidenţă. Bineînţeles, asta nu înseamnă că trebuie să încerci o culoare care nu se potriveşte deloc cu genul evenimentului la care participi.

Roşul puternic va aduce complimente unei femei cu tenul de culoarea piersicii, în timp ce femeile cu tenul puţin mai închis vor arăta fabulos în rochii de seară marsalla.

* Stilul ales

Ţinând cont de faptul că rochiile de seară sunt mai scumpe decât celelalte tipuri de îmbracăminte de damă, ai putea alege un model care să nu se demodeze prea curând. Astfel, o rochie din satin, completată de o broderie din dantelă şi o tăietură elegantă va fi o alegere potrivită pentru majoritatea femeilor, indiferent de vârstă. În acest sens, dacă nu te încadrezi în tendinţele momentului şi alegi ceva durabil, rochia ta va arăta extraordinar chiar şi peste caţiva ani.

* Forma corpului

Acest aspect cântăreşte mult în alegerea unei rochii de seară care să te pună în valoare. Dacă ai umerii laţi, recomandarea este de a găsi un model care să îi acopere şi să scoată în evidenţă zonele corpului care te avantajează.

Daca esti minionă, rochia lungă care cade în valuri este modelul pe care sigur va trebui sa îl eviţi pentru a nu părea chiar mai scundă. În schimb, alegerea potrivită ar fi o rochie subţire, lungă, care să se aşeze bine pe talie şi şolduri. Îti va defini mijlocul, adăugând în acelaşi timp lungime picioarelor tale.

* Lungimea rochiei

În cazul în care mergi la un eveniment cu ţinuta obligatorie, recomandarea este sa ţii cont de înălţimea tocurilor pe care le vei purta. În acest sens, probează rochiile de seară cu diferite modele de pantofi pentru a stabili lungimea corectă. Dacă ocazia permite stilul casual, poţi alege o rochie mai scurtă. În cazul în care optezi pentru varianta mini, asigură-te ca îţi acoperă adecvat corpul şi fii atentă la mişcările din timpul dansului.

* Materialul şi ţesătura

Privirile pot fi atrase şi cu ajutorul materialului din care este confecţionată rochia pe care o porţi. Astfel, o ţesătura speciala sau o combinaţie de materiale lucioase şi mate pot pune în valoare aspectul elegant pe care îl urmareşti.

Dacă vrei să găsesti rochia perfectă pentru fiecare eveniment la care participi, respectă sfaturile de mai sus şi intră pe Bogas.ro pentru a-ţi alege un model din colecţia actuală de rochii de seară.

Sursa: bursa.ro

Cum să îţi alegi o rochie de seară în funcţie de eveniment

[pastpresentfutureworld]

“Vezi ca nu mai poti da inapoi,” o avertiza Cassandra. “O prima intalnire departe de tot vacarmul asta este totusi ceva.” Nu si-a putut stapani un zambet slab si o privi usor pierduta in amintirile din urma cu doua zile. Era obisnuita sa vada vanatai, pete de sange. Dar acum era altceva, ceva care o rascolea. Apoi nu isi putea sterge din minte senzatia pe care a avut-o... a vrut sa o ia in brate, sa o stranga asa de tare, incat pielea si oasele lor sa se contopesca. Sa ii imprumute din puterea ei. Presiunea era mare, dar exista o zi de maine. Trebuia. Cu acel gand au pornit spre locatia secreta a organizatiei Rittenhouse. Era una dintre sutele de locuri pe care acestia le foloseau pentru convocarile si dineurile ultra-secrete. Erau practic un stat rupt de restul societii, intr-un stat mult mai vast. Au intarziat putin pentru ca au intampinat un blocaj pe drum din cauza unui accident. Nu, nu era un semn rau, ci o pura coincidență, gândi aceasta. Au ales o ruta ocolitoare mai lunga decat cealalta si au ajuns cateva minute mai tarziu decat ora programata. Din fericire, chelnerul sef a trecut cu vederea intarzierea lor si le-a pus in tema ca data viitoare sa nu se mai intample o asemenea abatare. Daca va mai exista o a doua oara, își zise Cassandra. In bucatarie, au primit cate o foaie cu instructiuni despre ceea ce vor face inauntru. “Crezi?!” rase scurt si-i facu cu ochiul. “Keep your head in the game. Nu am de gand sa curat si mai multe rani!” ii zise pe un ton serios si-si aranja vesta uniformei. Hope urma sa duca tavile cu sampanie, sa serveasca, in timp ce Cassandra se ocupa de bauturile de la bar. Intr-un fel isi facea meseria, insa soarta omenirii depindea de succesul lor din acea seara. “Bafta,” ii ura lui Hope, inainte ca fiecare sa se duca la locul sau. Erau cinci impotriva unor bogatasi burtosi si a armatei din spatele lor. Acestia erau paziti mai bine decat presedintele, iar securitatea de la intrare era impecabila. Daca nu ar fi fost Jasper si Ava, ele nu ar fi avut cum sa treaca fara sa ridice o sumedenie de semne de intrebare. 

Lumina din sala se raspandea pe podeaua lustruita. Muzica deja incepuse sa rasune, odata cu primele voci. Cassandra simtea deja miros de parfum scump si fum de tigara. La usile impozante, stateau patru tinere imbracate in rochii rosii, lungi si mulate. Ele intampinau oaspetii, iar in spatele lor misunau zeci, poate sute de bodyguarzi. Parul fetelor era coafat in stilul anilor ‘40, cu bucle victoriene, iar buzele eru rosii ca sangele. Aveau manusi de satin, asa cum purtau si chelnerii. Doar ca ale lor erau de culoarea fildesului si ajungeau pana la coate. Purtau toti masti, inclusiv chelnerii, unii masti mai elaborate, colorate in auriu, altii simple... albe. Si Cassandra avea o masca neagra care o facea sa semene cu un supererou. Chiar glumise mai devreme cu Hope pe seama acestui subiect. Era o varianta feminina a lui Batman. Inainte sa isi ia bogatasul in primire, Hope a trecut pe la standul la care lucra si i-a oferit o bautura tare pentru a prinde curaj, apoi ii zambi, clatinand din cap. “Stiu, stiu, stiu! Du-te!” o indemna ea. Hope isi lua tava in primire si a fugit la postul sau. Toți cei care intrau erau putin plictisiti, aroganti si foarte siguri pe ei si pe buzunarele lor doldora de bani. Fetele de la intrare zambeau si ii pofteau inauntru. Neveste frumoase, pe stilul actritelor de la Hollywood, îmbrăcate in cele mai scumpe tinute, cu bijuterii stralucitoare in jurul gatului, la incheieturi si la urechi. Incaperea era eleganta, tavanul era placat cu arama, ferestrele erau arcuite. Parca pasise intr-un film de epoca, plin de filfizoni. Femeile zambeau, insa ascundeau o tristete aparte, straluceau dar paleau in sufletele lor. Erau fericite sau mai bine zis mimau fericirea. Cassandra a analizat fiecare membru Rittenhouse care intra in incapere intocmai ca un psiholog care isi primeste pacientul pentru prima data. Era un dar al ei, pe care l-a capatat in anii de munca prin baruri. Le turna whisky, cocktailuri, martini, in functie de preferinte si le zambea malitios. Bogatasii priveau prin ea si se intorceau la discutiile lor plictisitoare. Nu ii vazuse pe nicaieri pe Ava si Jasper, dar nici pe Mark si Carol. Desi nu ii cunostea, Hope i-a facut o scurta descriere si nimeni nu se potrivea profilului. 

De cum a auzit vocea iubitei lui, Jasper s-a intors. Intai i-a observat rochia care plutea in jurul ei. Pulsul a inceput sa i se accelereze, il simtea sub mansete. I se parea prea stramt costumul, i se parea ca are febra si ca il mananca pielea. Machiajul ochilor ii scotea in evidenta punctisoarele mai luminoase din irisurile ei. Ii zambi si se apropie de ea, uitand ca parintii sai ii inconjurau. Ava cobori treapta cu treapta, avand grija sa nu se impiedice in trena rochiei. Acestia coborau in spate, la fel de incet. Doamna Darhk nu arata prea bine. Bause. Din nou. Domnul Darhk zambea si el. Un prefacut. Dar nu se mai uita la ei, caci Ava ii acaparase atentia, facand o scurta plecaciune, in gluma si il prinse de guler, tragandu-l spre ea ca sa il sarute apasat. Il lua prin surprindere, insa o saruta la randul sau, apoi mama ei veni ca sa ii imbratiseze pe amandoi si ofta. Privirea ei ascundea o tristete de nedescris si nu trebuia sa fie specialist ca sa observe toate aceste schimbari. Insa in seara aceea trebuia sa se comporte ca un Rittenhouse, sa nu se lasa manat de sentimente, sa fie la fel de rece ca Mark. “Insa iubirea este de mai multe feluri, doamna Darhk. Intotdeauna exista un motiv sa traim inca o zi si inca una. Copiii, fratii si surorile. Poate chiar si sotii. Sau propria persoana. Iubirea capata milioane de forme, trebuie sa stim cum sa o vedem,” ii raspunse acesta. Fu randul domnul Darhk sa isi dea ochii peste cap si sa isi gaseasca alinarea intr-un pahar de whisky. Era copia fidela a lui Mark. Nu degeaba erau prieteni. Apoi isi aminti de cadoul pregatit pentru iubita lui si Ava a deschis cutiuta descoperind medalionul. "Exact,” a raspuns barbatul si ii aseza cu grijă lantisorul la gat. “Un infinit de posiblitati,” ii sopti Jasper, zambindu-i cu subinteles, apoi ii oferi bratul si o conduse afara la masina pe care i-a imprumutat-o tatal lui. O ruga sa aiba grija ce spune caci puteau fi urmariti. Nu avea incredere in gestul de omenie al lui Mark si puteau avea la fel de usor si microfoane plantante prin mașină. “I will love you until infinity runs out," i-a promis bărbatul când au urcat în Jaguar. Părinții ei urmau să vină cu mașina lor. Și astfel au pornit spre petrecere, cu inima cât un purice și cu speranța că vor avea sorți de izbândă. Fiecare avea un rol în acea seară și și-l cunoștea foarte bine. Toți erau pe poziții, inclusiv Jasper care își făcuse deja loc printre invitați. Cei doi au ajuns cu puțin înaintea părinților bărbatului, care dinadins s-au lăsat așteptați. "Let's do this," șopti Jasper, ajutând-o pe Ava să coboare din mașină. Au fost întâmpinați așa cum se cuvine, apoi au pășit în sala mare, decorată de Crăciun, în luminile reflectoarelor. Le-a recunoscut pe Hope si Cassandra in spatele unor măști, în costumele de chelneri, însă nu îl găsea pe nicăieri pe Jasper.

~Inceputul~