#promovarea culturii române

[rudyroth79]

Știri: Concursul Internațional „George Enescu”, promovat în marile orașe din Europa

Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii și ARTEXIM organizează o serie de conferințe și recitaluri pentru promovarea ediției a XIX-a a Concursului Internațional „George Enescu” în cele mai importante centre culturale europene.  În pregătirea ediției a XIX-a a Concursului Internațional „George Enescu”, ce va avea loc la București în perioada 31 august–27 septembrie 2024, Institutul Cultural…

[uniuneapolitica]

Salut, comunitate Tumblr! Vă invităm să descoperiți un articol interesant despre importanța promovării valorilor și culturii românești într-un context internațional. Într-o lume globalizată, este crucial să ne facem vocea auzită și să împărtășim cu ceilalți frumusețea și bogăția tradițiilor, artei și istoriei noastre.

Articolul explorează diverse modalități de a celebra și promova valorile și cultura românească în străinătate. Veți descoperi cum evenimentele culturale, colaborările internaționale, educația și implicarea diasporei joacă un rol esențial în acest demers. De asemenea, veți afla despre elementele definitorii ale culturii românești și despre modul în care acestea contribuie la identitatea noastră națională.

Dorim să subliniem rolul vital al literaturii române în promovarea culturii și identității noastre. Scriitorii români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Liviu Rebreanu au creat opere care au influențat atât literatura, cât și cultura și istoria românească. Aceste opere au fost și continuă să fie o sursă de inspirație și mândrie națională.

În plus, articolul explorează modalități prin care putem promova cultura românească în străinătate, cum ar fi organizarea și participarea la evenimente culturale, stabilirea de parteneriate cu instituții internaționale și implicarea în proiecte educaționale și de cercetare. Totodată, diaspora românească joacă un rol crucial în promovarea valorilor și culturii noastre, prin evenimente culturale organizate în comunitățile locale.

Promovarea culturii și valorilor românești într-un context internațional necesită mândrie națională și solidaritate. Prin susținerea creatorilor și artiștilor români, participarea activă la evenimente culturale și promovarea valorilor și tradițiilor noastre, putem construi o imagine puternică și unitară a României în lume.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum putem promova valorile și cultura românească într-un context internațional, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaAPolitica.ro. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu lumea!

Experiența românească este una bogată și diversă, iar prin promovarea culturii și valorilor noastre putem inspira și influența întreaga lume. Să fim mândri de identitatea noastră națională și să o împărtășim cu toți cei din jurul nostru. Uniți în diversitate, putem construi un viitor în care cultura românească să strălucească în întreaga lume.

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest articol pentru a promova valorile și cultura românească în lumea întreagă. Să ne bucurăm de bogăția și frumusețea patrimoniului nostru cultural și să aducem mândrie și recunoaștere identității noastre naționale.

[jurnaldeoltenia]

Istorie, tradiție și artă, în expoziții la Craiova și la Calafat

Istorie, tradiție și artă, în expoziții la Craiova și la Calafat

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj celebrează Ziua Unirii Principatelor Române – 24 ianuarie 1859 alături de Casa de Cultură a Municipiului Calafat, prin expoziția „Istorie și tradiție“ – ediția a II-a, și  prin creațiile artiștilor participanți la Tabăra Internațională de Pictură și Sculptură „Mișcare sufletească“, organizată de Ilinca Butucea, artist…

[centrulculturalgraz]

Festival-28 Septembrie 2019 Mariahilferplatz

Dragi romani, pe data de 28 septembrie 2019 va avea loc in Graz, Mariahilferplatz, o festivitate cu si despre migrantii din Graz. Romanii vor fi si ei prezenti si vrem sa facem cinste prin prezenta cat mai multor romani ce isi iubesc traditiile si portul popular. Va asteptam alaturi de noi si de ceilalti reprezentanti ai migrantilor din Graz in Mariahilferplatz, imbracati intr-o ie daca aveti sau…

[stiridinromania]

"Dancing Queen. Povestea unei cariere" - ultima reprezentaţie cu Alin Radu în rolul principal

După 22 de ani de la premieră, "Dancing Queen. Povestea unei cariere", unicul spectacol de balet-rock al Operei Naţionale Române din Timişoara şi unul dintre foarte puţinele spectacole de gen montate pe o scenă din România, va avea miercuri, 19 octombrie 2022, de la 19:00, ultima reprezentaţie cu Alin Radu în rolul principal. Iar asta, pentru că balerinul care joacă, din anul 2000, rolul lui Freddie Mercury, cu aceeaşi pasiune, plăcere şi energie, în acest spectacol, şi unul dintre cei mai admiraţi artişti ai Timişoarei, a decis să se retragă. Spectacolul celebrează Ziua Mondială a Baletului. "Freddy este rolul cu care am avut cel mai mare succes, a dat carierei mele un impuls major. Sunt un admirator al formaţiei Queen şi întotdeauna m-a fascinat personalitatea lui Mercury, iar acest spectacol m-a ajutat să înteleg în profunzime muzica şi cultura Queen, dar şi resorturile intime care l-au dus pe Freddie Mercury, un geniu incontestabil, în starea de a crea o astfel de operă. Am parcurs, cu acest spectacol, vârstele personajului, dar şi vârstele mele în dans, a fost o aventură admirabilă, o continuă explorare artistică, reflexivă. Am decis acum că a venit vremea să fac, cu graţie, un pas în spate, să mă retrag. Nu voi pleca din Operă, aici e întreaga mea viaţă şi carieră, voi continua să dansez în anumite spectacole, dar nu voi mai relua Dancing Queen şi nu îmi voi mai asuma alte noi roluri solistice. Cred că e esenţial să-ţi alegi, la timp, inspirat şi fără regrete, momentul retragerii, iar mie viaţa de balerin şi scena Operei mi-au dat tot ce-mi puteam dori. Show must go on: este vremea colegilor mei tineri şi talentaţi să fie în prim-plan", a declarat Alin Radu. "Dancing Queen. Povestea unei cariere" este o producţie a Teatrului din Meiningen/Germania, preluată de Opera Naţională Română din Timişoara în anul 2000, în regia Sabinei Wake, pe un libret realizat de Jens Neundorf. Alături de Alin Radu, în Dancing Queen dansează, cu publicul pe scenă, Manuela Ardelean (Îngerul), Alina Mihai (Femeia), Alexandru Pîntea (Bărbatul) şi colegii lor din trupa de balet a Operei, iar performanţa artiştilor şi piesele celebre din repertoriul Queen au captivat şi entuziasmat mereu spectatorii. Alături de Alin Radu, în cele două decenii ale longevivului spectacol au mai dansat în roluri principale Adina Grapă, Cristina Romîndaşu, Andreea Mihali şi, în alte roluri, Suzana Vrînceanu, Mirabela Zonai, Flavius Sasu şi Romulus Radu. Născut în 1977, la Timişoara, Alin Radu a absolvit secţia de Coregrafie a Liceului de muzică "Ion Vidu" în 1995, an în care şi-a început, ca balerin, cariera pe scena Operei Naţionale Române din oraşul natal. Din 2001 este profesor de coregrafie al şcolii care l-a format, iar din 2003 este solist al baletului Operei timişorene. În cei 27 de ani de carieră, a dansat în peste 50 de titluri de balet, operă şi operetă, a colaborat cu companii din România, Italia, Germania, a efectuat turnee artistice în Europa Occidentală, dar şi în China, Hong Kong şi Quatar, a realizat coregrafiile mai multor spectacole de balet şi de teatru şi a educat şi lansat zeci de tineri în carierele lor coregrafice. În anii recenţi, a dedicat energie, pasiune şi timp scenei independente. Alin Radu este coregraful Companiei de teatru independent Arte-Factum şi a realizat coregrafia şi mişcarea scenică a spectacolelor Erendira &bună-sa/remix, Dr. Faustus theater-concert şi Dosztoievskij b@r/reopening. În 2009 a fost distins cu Medalia Meritul cultural, pentru merite deosebite în promovarea culturii şi artei timişene. Read the full article

[radioclasic]

"colectiv", pe lista scurtă la OSCAR® 2021

“colectiv”, pe lista scurtă la OSCAR® 2021

Documentarul “colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, a fost selectat pe listele scurte ale secțiunilor OSCAR® 2021 “Cel mai bun lungmetraj internațional” și “Cel mai bun film documentar” informeaza Institutul Cultural Român (ICR). Având ca obiectiv principal promovarea culturii românești în lume, Institutul Cultural Român s-a angajat în octombrie 2020 să sprijine concretizarea anunțului…

[albacarolinatv]

Există mișcare patriotică în Alba. Invitat: Maria Cioica

ASTRA între ieri și azi

Oameni din județul Alba au lăsat urme importante în cultura românească. ”Obiectivul principal al Asociațiunii ASTRA a fost păstrarea și promovarea limbii române, păstrarea culturii și promovarea poporului român, a patriotismului.

Noi încercăm să cultivăm în rândurile tinerei generații și să promovăm cultura, patriotismul, morala creștină. Încă de la înființare, din anul 1861, în prim plan a fost păstrarea limbii române, promovarea limbii române și unitatea tuturor românilor. De atunci, noi luptăm pe linie culturală pentru promovarea culturii și limbii române, românismului, patriotismului și reunirea tuturor românilor”, a subliniat Maria Cioica.

ASTRA a fost interzisă în perioada comunistă și a renăscut după anul 1989. Maria Cioica a terminat management cultural, a activat într-un alt domeniu, de mică a fost atrasă de cultură. Read the full article

[ropaganism]

(via Petiție #Aresel! #Ajunge!)

ROPAGANISM se alatura campaniei ARASEL initiate de Ciprian Necula, fost deputat PSD

În atenția: partidelor politice din România care s-au înscris în cursa electorală pentru alegerile pentru Parlamentul European Către: toți candidații pentru un mandat de europarlamentar Ref: #Aresel! #Ajunge! #Enough! #Basta! #Eleg! Stimați candidați [1] , În timpul campaniilor electorale, votul nostru, al romilor, este egal cu cel al oricărui cetățean român, iar dumneavoastră știți cel mai bine acest lucru, căci brusc în comunitățile de romi apar reprezentanți electorali. Însă, în restul timpului, nu mai suntem tratați cu același interes și pentru asta spunem #Aresel! #Ajunge! Știm că de foarte multe ori evitați să treceți prin „țigănie”, să vedeți problemele cu care ne confruntăm zi de zi și realitatea în care trăim. Atât timp cât politicienii locali scot „țiganii” la vot, mecanismul funcționează, politica merge mai departe, iar noi rămânem să ne zbatem în sărăcie și segregare, generație după generație. Noi, după 28 de ani de democrație, vă spunem #Aresel! #Ajunge! Credem în binele comun și omenie, nu în manipulare și corupție! Nu generalizăm. Știm că sunt și altfel de politicieni. Sunt cei care aleg să ignore „țigănia”, sau cei care vorbesc despre politici publice nepotrivite pentru cei mai mulți romi, luxuri teoretice, precum hrana bio sau tranziția la automobilele electrice. Sunt acei politicieni care uită sau aleg să ignore că peste jumătate din familiile rome abia supraviețuiesc de la o zi la alta din cauza marginalizării sistematice, a sărăciei și discriminărilor la care sunt supuse în România. Din acest motiv, pentru că ne ignorați, vă spunem #Ajunge! #Aresel! Suntem cetățeni și cetățene ale acestei țări, iar dumneavoastră ne reprezentați și pe noi. Vrem să vorbiți și despre nevoile și problemele noastre! Domnilor și doamnelor politicieni, #Aresel cu vechile tehnici de a obține voturile romilor! Noi, semnatarii/semnatarele acestei petiții, indiferent de “atențiile” dumnevoastră și promisiunile rămase în acest stadiu, nu vă mai acordăm votul fără să ne prezentați public soluții pentru incluziunea socio-economică a romilor, combaterea urii și discriminării împotriva romilor și promovarea culturii romilor din/în România. Noi, stimați candidați, dorim ca dumneavoastră să respectați următoarele principii pentru comunitatea romă din țara noastră: 1. Să folosiți întodeauna cuvântul rom atunci când vă referiți la noi. Noi suntem cetățeni români de etnie romă, iar dumneavoastră ne reprezentați prin votul cu care ați fost investiți. 2. Să condamnați public discriminarea și segregarea geografică, școlară sau în spitale a persoanelor de etnie romă și să inițiați rezoluții în Parlamentul European care să sancționeze financiar (puncte în minus la finanțările europene, de exemplu) autoritățile locale care promovează segregarea și discriminarea etnică și de gen. 3. Să veniți să discutați cu noi, în comunitățile noastre, locul unde politicile dumneavoastră trebuie să producă diferențe semnificative. Așa va fi cel mai ușor să ne înțelegeți problemele. 4. Să organizați întâlniri cu reprezentanții autorităților locale pentru a stimula intervențiile și investițiile în comunitățile de romi. 5. Să angajați tineri și tinere de etnie romă în biroul de europarlamentar și să îi pregătiți pentru o carieră politică. 6. Să încurajați participarea civică și politică a femeilor rome și să țineți cont de dimensiunea de gen atunci când formulați politici publice pentru etnia romă. 7. Să propuneți strategii europene care să fie fundamentate pe soluții locale, bazate pe consultări publice cu membrii comunităților de romi, integrate (adică, să reflecte toate dimensiunile problematicii locale) în programele de coeziune socială ale Comisiei Europene, ale Guvernului României și ale autorităților locale. Dacă vă asumați principiile de mai sus, stimați candidați și stimate candidate, vă așteptăm în data de 18 mai 2019 la forumul politic UE2019ROMA pentru a prezenta public perspectiva și viziunea dumneavoastră în ceea ce privește comunitatea romilor din România. ---- [1] indiferent de partid, ideologie, regiune, etnie, religie sau gen. https://petitie.aresel.ro/aresel-manifest?fbclid=IwAR1IYloiMq5xmU3F-b6-1b00iv1uLBO54M7S4chUmiBsX0rn0llSuxjrq6s

[news24hrou]

Președintele Iohannis condamnă folosirea unor teme precum antisemitismul în scop politic

Președintele României, Klaus Iohannis, condamnă ferm folosirea unor teme deosebit de sensibile în scop politic. Referințele la antisemitism și nazism în disputa politică sunt iresponsabile și denotă grave carențe de educație, cultură, diplomație și istorie. Relativizarea antisemitismului reprezintă o acțiune periculoasă care poate genera manifestări antisemite și discriminatorii și poate incita la ură – se arată într-un comunicat de presă al Președinției.

„Însușindu-și cu bună știință un text cu acuzații ridicole lipsite de orice fundament real, Ilan Laufer a picat testul maturității, preferând să joace rolul de portavoce a propagandei toxice pesediste. Personajele care proferează asemenea acuzații scandaloase se descalifică automat și nu pot ocupa sub nicio formă înalte demnități în statul român.

Președintele României consideră că aceste declarații reprezintă un nou exemplu din retorica nocivă îndelungată a Partidului Social Democrat, care alimentează în mod constant discursul urii și tendințele xenofobe. Este inadmisibil ca memoria Holocaustului să fie întinată cu astfel de atacuri, care servesc unor interese meschine și sunt de natură a afecta pacea socială.

Președintele Klaus Iohannis subliniază că recuperarea memoriei Holocaustului, precum și combaterea antisemitismului au constituit pentru România obiective prioritare în ultimele două decenii, iar astfel de declarații cu caracter extremist pot periclita rezultatele foarte bune obținute de țara noastră în toți acești ani. România este activ implicată în demersurile internaționale de combatere a antisemitismului, fapt recunoscut și apreciat ca atare.

Pentru o mai bună cunoaștere a culturii comunității evreiești și pentru prezervarea adevărului istoric, Președintele României a pledat, încă de la începutul mandatului său, pentru înființarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului. În iunie 2017, Președintelui Klaus Iohannis i-a fost decernată distincția „Light Unto the Nations”, cel mai prestigios premiu acordat de către Comitetul Evreiesc American. Președintelui Klaus Iohannis i-a fost recunoscut astfel rolul decisiv în consolidarea democrației și statului de drept, precum și eforturile sale susținute în promovarea toleranței, combaterea antisemitismului și xenofobiei, precum și pentru întărirea relațiilor țării noastre cu SUA și Israel” – se menționează în comunicat.

https://ift.tt/2vEYsSQ https://ift.tt/2Bov9ag

[rudyroth79]

Știri: Prof. univ. Wolfgang Dahmen, despre promovarea limbii și culturii române în spaţiul german (16 martie 2021, Berlin, online)

Știri: Prof. univ. Wolfgang Dahmen, despre promovarea limbii și culturii române în spaţiul german (16 martie 2021, Berlin, online)

Seria „Cuvântul românesc în spaţiul german” continuă marți, 16 martie 2021, avându-l ca invitat pe prof. univ. dr. Wolfgang Dahmen, specialist în Românistică, fost cadru universitar la Universitatea „Friedrich Schiller” din Jena, unde a predat între 1994 și 2016. Discuția online dintre prof. univ. Wolfgang Dahmen și directorul ICR Berlin, Claudiu Florian, va avea loc de la ora 19.00 (ora…

[jurnaldeoltenia]

„Istorie și tradiție“, în expoziție la Calafat

„Istorie și tradiție“, în expoziție la Calafat

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj se alătură din nou Casei de Cultură a Municipiului Calafat și Muzeului Satului din Calafat și vă invită, de această dată, să celebrați Ziua Unirii Principatelor Române – 24 ianuarie 1859, cu bucuria și firescul cu care copiii colorează istoria. Lângă ei se așează cu recunoștință și meșteșug unul dintre partenerii lor…

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Ziua internaţională a familiilor

Ziua internaţională a familiilor este sărbătorită, anual, la 15 mai, pentru a marca importanţa pe care comunitatea internaţională o acordă familiilor, fiind în acelaşi timp o oportunitate pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă familiile la nivel mondial. Tema din 2017 a Zilei internaţionale a familiilor este, potrivit site-ului www.un.org, "Familii, educaţie şi bunăstare", care se concentrează asupra rolului familiilor şi politicilor orientate spre familie în promovarea educaţiei şi bunăstării generale a membrilor lor. Tema a fost aleasă, în special, pentru a spori gradul de conştientizare a rolului familiilor în promovarea educaţiei timpurii şi a posibilităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru copii şi tineri. Rolul acestei zile este de a sublinia importanţa tuturor acelora din familie, indiferent că sunt părinţi, bunici sau fraţi, precum şi importanţa educaţiei părinteşti pentru bunăstarea copiilor. De asemenea, Ziua internaţională a familiilor, în acest an, se va concentra asupra bunelor practici pentru echilibrul dintre muncă şi familie în scopul ajutării părinţilor în rolurile lor educaţionale şi de îngrijire. În această zi se propune, totodată, să se discute despre importanţa "cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare promovării dezvoltării durabile, prin educaţia pentru o dezvoltare durabilă şi un stil de viaţă durabil, drepturile omului, egalitatea de gen, promovarea unei culturi a păcii şi a non-violenţei, cetăţenia şi aprecierea diversităţii culturale şi a contribuţiei culturii la dezvoltarea durabilă". Cu prilejul Zilei internaţionale a familiei, comunităţile din întreaga lume organizează o serie de evenimente de sensibilizare (workshop-uri, conferinţe, programe de radio şi de televiziune), inclusiv zile naţionale dedicate familiei, cu rolul de a face vizibile problemele cu care se confruntă familiile. După ce prin prin Rezoluţia 44/82 din 9 decembrie 1989, ONU a proclamat 1989 drept Anul internaţional al familiilor, prin Rezoluţia 47/237, la 20 septembrie 1993, a fost instituită şi Ziua internaţională a familiilor, fiind considerată o oportunitate pentru a creşte gradul de conştientizare a problemelor de familie şi a proceselor sociale, economice şi demografice care afectează familiile, scrie site-ul www.un.org. Anul 1994 a fost declarat An Internaţional al Familiilor, iar din 1995 această zi este sărbătorită în mai multe ţări de pe glob. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susţinută şi de Patriarhia Română, ziua de 15 mai a devenit oficial Ziua familiei române.

Sursa: www.agerpres.ro

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/ziua-internationala-a-familiilor/

[melidonium-revista-de-cultura]

Emilia Țuțuianu - Ben Todică, Casa din suflet, dincolo de meridiane

Emilia Țuțuianu �� Ben Todică, Casa din suflet, dincolo de meridiane

[flickr_set id="72157681906716195"]

Interviu cu scriitorul Ben Todică

Personalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de român, deși departe de hotarele ţării, contribuie la dezvoltarea culturii româneşti, la promovarea valorile spirituale ale poporului nostru şi la definirea lor în contextul multicultural al ţării de adopţie. Pe domnul Ben Todică, l-am cunoscut pe internet, prin…

[stiri-noi]

Evenimente organizate la Cluj de Ziua Limbii Române

Abc News Transilvania

Celebrăm astăzi unul dintre cele mai importante simboluri ale identității noastre culturale și spirituale, prin care ne-am exprimat ca popor credința, tradițiile și idealurile de unitate națională. Limba română este cea care ne aduce împreună și ne definește ca o comunitate care are aceleași valori, indiferent de țara în care trăim, iar prin interesul arătat cultivării și dezvoltării limbii române, continuăm eforturile celor care au contribuit de-a lungul istoriei la formarea culturii românești. Este important să ne asigurăm că generațiile noi sunt educate în respectul față de limba română și sunt încurajate să o cunoască și să o iubească. Conviețuim cultural într-un spațiu multilingvistic și trebuie să continuăm păstrarea identității culturale prin promovarea valorii și autenticității limbii române.

Primăria Cluj-Napoca vă invită să participaţi astăzi, 31 august 2020, începând cu ora 15.00, pe platoul pietonal din faţa clădirii Casino – Parcul Central „Simion Bărnuţiu”, la manifestările dedicate Zilei Limbii Române.Cu această ocazie, vor susţine conferinţe despre limba română următorii scriitori: Horia Bădescu, Vasile Igna şi Adrian Popescu. De asemenea, actori ai Teatrului Naţional din Cluj-Napoca vor recita din lirica română contemporană.

De asemenea, din ceasul din turnul sediului primăriei, de pe strada Petru Maior, va fi intonat imnul României, la orele 12.00, 13.00, 14.00, 15.00, 16.00, 17.00, 18.00.

Tot cu ocazia Zilei Limbii Române, în această seară nodul N din cartierul Mănăștur va fi iluminat în culorile tricolorului.

The post Evenimente organizate la Cluj de Ziua Limbii Române appeared first on Abc News Transilvania.

[barsand]

trofeul Cerbul de Aur Brasov

“Cerbul de Aur” pentru România este marca unui festival, este un brand, pe care Braşovul ca şi oraş gazdă l-a promovat pe parcursul timpului cu vârf şi îndesat. Cu toate acestea Bucureștiul, sau mai precis Televiziunea Română cunoscută ca şi TVR deţine toate drepturile, cu privire la acest festival. Propuneri de relansare şi finanţare au tot fost prezentate celor de la TVR însă ceva acolo nu funcţionează, şi nimeni nu mişcă un deget fără acceptul acestora. Pentru cei care nu ştiu, „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmărește promovarea talentelor din România și de peste hotare. Până în prezent au avut loc 17 ediții, festivalul fiind întrerupt și reluat de mai multe ori de-a lungul anilor. Ultima ediție a avut loc în 2009, ulterior Televiziunea Română declarând că nu dispune de fondurile necesare organizării altor ediții. Ce păcat şi ce ruşine în acelaş timp!

Nu ştiu cum să numesc acest comportament al TVR dacă nu egoism. Încercând să aflu despre poziţia oficială a autorităţilor am căutat informaţia pe siteul oficial cerbuldeaur.ro. Din păcate acesta nu poate fi accesat. Mesajul pe care-l citesc pe pagina de web este: “Pagina web http://cerbuldeaur.ro/ este temporar indisponibilă sau posibil mutată permanent la o nouă adresă.” Aşadar pe lângă egoismul de a nu lăsa pe altcineva să organizeze festivalul mai avem şi nepăsarea, indiferenţa celor care ar trebui să se ocupe de o simplă pagină de web ca să fie funcţională.

Citind câte ceva din mitologie despre “Cerbul de Aur” am încercat să aflu totuşi în ce fel este valorificat acest tezaur naţional. Din păcate nu am găsit nimic substanţial. Măcar o referinţă sau o trimitere către legendă, basm sau fie şi o notă referitoare la importanţa acestui simbol ancestral. M-am gândit atunci că poate cei de la TVR nici măcar nu şi-au pus problema să cultive acest simbol sub multiplele lui valenţe. Probabil că ignoranţa aceasta este o binecuvântare pentru TVR căci ceea ce nu cunosc nu are cum să-i afecteze. Pentru ţară însă acest comportament al televiziunii naţionale este catastrofal. Asemeni industriei Braşovene pusă pe butuci, festivalul “Cerbul de Aur” este încet, încet scos din conştiinţa publică, marginalizat şi împins către uitare.

Constantin Brâncuși făcea următoarea remarcă: „Există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparți de egoism.” TVR trebuie să înţeleagă un lucru elementar şi anume că acest festival nu este un bun propriu pe care are dreptul să-l bastardizeze sau să-l ucidă. Ei nu au voie să dispună de acest festival după bunul lor plac sau să-l izoleze din prea multă “dragoste” sau supra-protecţie. “Cerbul de Aur” asemenea coloanei infinitului este un simbol naţional este o încununare a efortului mai multor generaţii de buni români în promovarea culturii şi valorile noastre naţionale. Festivalul trebuie să producă punţi de legătură culturale, să atragă participanţi din cât mai multe ţări şi să ne reprezinte în lume prin valoare, profesionalism şi prestigiu.

Pentru mine acest comportament al TVR este anti-naţional iar autorităţiile române ar trebui să se autosesizeze. Nu ştiu dacă există o lege împotriva vandalizării bunului naţional, dar dacă există, TVR ar trebui cât mai urgent amendată şi obligată să cedeze drepturile de organizare celor în măsură să le pună în practică şi să le ducă la împlinire cu succes.

Pentru a înţelege mai bine bogăţia folclorică şi culturală pe care o reprezintă “Cerbul de Aur”, am extras din mitologia noastră şi a mai multor alte popoare pasaje referitoare la semnificaţia mitului cerbului. Totodată am încercat să localizez arealul în care acest mit este identificat şi felul în care el este perceput de către diferite culturi.

Galerie de imaginie:

Copacul vietii si cei patru cerbi

Actaeon din mitologia Elenă

Acteon ucis de Artemis

pocalul de la Agighiol şi cerbul saraba

Apollo Artmeis si caprioara 490 îH

Artemis si ciuta

cerbul Sarabha cu opt picioare si coarnele sub forma de cosoroaba

cernunnos regele cerb de aur

Cernunnos simbol Celtic zeu al fertilitati

Cernunnos

Chateau d Anet Fontaine de Diane

Ciuta capturat din muncile lui Herakles

Dain Duneyr Durathror Dvalin cei patru cerbi mitici

Dain Duneyr Durathror Dvalin Yggdrasil

Diana expusa la Versialles

Placă aurita cerb Scitic sec 6-5 î.H

Herakles capturarea ciutei Cerynitiană

Herakles capturarea ciutei albe Cerynitiană

Hittite dKAL bronze 2200 iH Museul Anatolian al Civilizatilor din Ankara

Hunor şi Magor vânează cerbul mitic

Legenda sfântului Eustache

motivul cerbului de pe coiful dacic

Naphtali căprioara din biblie

Pazyryk caprioara Scită

riton de aur tezaurul de la panaghiuriste

Riton Hitit de argint cu incrustari de aur

royal hart sceptre Sutton Hoo

sigiliul orasului Baia sec xiv

Statue Hercules Telephus si caprioara

fibula aurită – szkita aranyszarvas kisebb

Telephus fiul lui Hercules sugând lapte de la caprioara

zeita Diana si cerbul

Elada şi Roma antică

Diana de la Versailles, Heracles, Telephus şi căprioara (Muzeul Luvru)

În mitologia ateniană, căprioara este asociată cu Artemis în rolul său de fecioară, virgina vânătoriţă. Acteon, după ce a surpins imaginea nudă a lui Artemis care se îmbăia, a fost transformat de aceasta într-un cerb pe care însăşi câinii ei l-au sfâşiat în bucăţi. Callimachus, în lucrarea sa atotcuprinzătoare “Al treilea imn dedicat zeiţei Artemis”, menţionează de asemenea căprioara cu coarne care trăgea carul de luptă a lui Artemis.

Una din muncile lui Heracles (Hercules la romani) a fost aceea de a captura ciuta Ceryniană, sacră pentru Artemis, să o predea pentru scurt timp stăpânului său după care să o restituie lui Artemis. Deoarece o cuită cu coarne era necunoscută până atunci în Grecia antică, povestea sugerează că ar fi fost vorba despre o căprioră cu coarne care ar fi trăit în ţinuturile nordice, în Hyperborea care reprezenta habitatul natural pentru căprioarele cu coarne. De asemenea în mitologie fiul lui Heracles a fost abandonat copil fiind în văile din Tegea, acesta fiind îngrijit de o ciută.

Egypt Satet, zeiţa vânătorii, a fost ilustrată purtând coarnele unei căprioare uneori având chiar trăsăturile feţei pictate în chip de caprioară.

Germanic Pe un sceptru regal Anglo-Saxon găsit în necropola de la Sutton Hoo din Anglia, este reprezentat un cerb stând în picioare. În vechiul poemul englezesc Beowulf, o bună parte din prima porţiune a povestirii este axată pe hala mare a eroilor numită Heorot, însemnând “Hala Cerbului”.

În poemul “Grímnismál” din colecţia de mituri nordice “Poetic Edda” cei patru cerbi (Dain, Duneyr, Durathror şi Dvalin) din Yggdrasil sunt descrişi ca mâncând din copacul vieţii. Poemul Yggdrasil de asemenea menţionează că cerbul Eikþyrnir locuieşte în Valhala. În proza Edda cartea Gylfaginning, zeul Freyr îl ucide pe Beli cu un corn de cerb. În Þiðrekssaga sau Thidreksaga, Sigurd este prezentat ca fiind îngrijit de o căprioară.

Andy Orchard propune o conexiune între cerbul Eikþyrnir din Valhalla, ca imagine a cerbului ce este asociat cu hala (eroilor) Heorot, şi sceptrul Sutton Hoo. Sam Newton identifică ambele simboluri sceptrul Sutton Hoo şi hala Heorot ca şi simboluri timpurii ale regalităţii Englezeşti. Rudolf Simek spune că “nu este foarte clar ce rol a jucat cerbul în religia germanică insă teoretizează că, “cultul cerbului este pus în legătură întronarea lui Odin în deminitatea de rege al regilor”.

Hitiţi Cerbul a fost identificat alături de taur la Alaca Höyük şi conţinut în mitologia Hitită ca şi zeitate protectoare al cărui nume este înregistrat ca şi dKAL. Alţi zei Hitiţi au fost adesea zugrăviţi ca şi călărind pe spatele unui cerb.

Ungaria În mitologia ungară, Hunor şi Magor, fondatorii poporului Maghiar, au urmărit un cerb alb într-o vânătoare. Cerbul i-a condus într-o ţară necunoscută pe care au numit-o Scitia. Hunor şi Magor au populat Scitia cu descendenţii lor Hunii şi Maghiarii. Până în prezent, o emblemă importantă în Ungaria este cerbul cu multe coarne cu capul întors privind peste umăr.

Posibil în secolul al 11-lea, potrivit unei legende, o căprioară cu coarne apare din nou în legendele creştine. Chronicon Pictum conţine o povestire unde viitorul rege Sfântul Ladislaus I al ungariei şi fratele său Regele Géza I al ungariei vânau într-o pădure, şi o căprioară cu numeroase lumânări aprinse în coarnele ei le-a apărut. Sfântul Ladislaus ia spus atunci fratelui său ca nu este o căprioară ci un înger a li Dumnezeu, iar coarnele sale erau aripi iar lumânările erau pene strălucitoare. El a afirmat atunci intenţia de a construi o catedrală în cinstea Maicii Domnului în locul în care le-a apărut căprioara.

Iudaism Tribul Naftali are încrustat un cerb pe stindardul lor tribal, şi a fost descris poetic ca şi o ciută binecuvântată de Jacob. În vechiul testament apar următoarele: “49:1 Apoi a chemat Iacov pe fiii săi şi le-a zis: Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. … 49:21 Neftali, cerboaică slobodă: el rosteşte graiuri minunate.”

În mitologia Evreiască – aşa cum este discutat în talmud (חולין נט ע”ב) – există un fel de cerb uriaş pe nume “Keresh”. El se povesteşte că trăieşte în pădurea mitică numită “Bei Ilai”.

Celţi Cernunnos este o figură mitologică în cultul mitologic continental celtic şi posibil una dintre figurile ilustrate pe “Gundestrup cauldron”. Acesta are coarne de cerb deasupra capului. Rolul sau în mitologie este neclar neregăsind poveşti specifice despre acesta.

Mitologia românească Motivul cerbului de pe coiful dacic de la Agighiol, Ritonul de aur de la Poroina Mare sau sigiliul oraşului Baia de secol XIV, prima capitală a Moldovei, sunt doar câteva repere de foarte mare valoare şi importanţă care atestă fără putere de tăgadă autenticitatea acestui simbol ancestral.

După cum arată Romulus Vulcănescu, şi în tradiţiile noastre „cerbul poartă în coarne un brad, simbol carpatic al Arborelui Cosmic. Din scrierile lui Romulus Vulcănescu despre mitologia pre-dacică, extragem cateva idei. Cercetătorul susţine că: „În seria presupuselor zoototemuri sălbatice trebuie să menţionăm şi pe cel al cerbului. S-au descoperit pe teritoriul României figurile zoomorfe care închipuie imaginea cerbului. Dintre legendele consemnate de scriitorii greci antici, poeţii Pisandru şi Pindar, istoricul Pherechidis, toţi se referă la o cerboaică de aur care apăra gurile Dunării. După această legendă, socotită geto-scitică, nimfa Taigeta, iubita lui Zeus, închinase zeiţei Ortaisa (un fel de Artemidă), în oraşul Istria de la gurile Dunării, o cerboaică cu coarnele de aur ca să apere Delta. Cerboaica cu coarnele de aur avea calităţi excepţionale, fapt care îl determină pe regele Teseu al Atenei să pornească la vânătoare. Cerboaica aceasta din descrierile mitografilor antici era probabil reprezentarea totemică a regelui faunei deltei străvechi.”

Cristina Pănculescu în lucrarea “Taina Kogaionului” face următoarele asocieri: “În unele tradiţii cerbul apare ca „vestitor al luminii […] iar în alte tradiţii acest simbolism îşi dobândeşte întreaga sa valoare cosmică şi spirituală. Cerbul apare ca mediator între Cer şi Pământ, ca simbol al Soarelui în ascensiune. Ulterior o cruce va apărea între coarnele sale şi el va deveni imagine a lui Christos, simbol al harului revelaţiei salvifice. Mesager al divinului, cerbul aparţine unui lanţ de simboluri, asociat fiind: Arborelui Vieţii, coarnelor şi crucii […].”

Un colind de Anul Nou reflectă, într-o formă inedită, imaginea cerbului purtând un brad între coarne:

«Leru-i Ler de Domn, cerbuţul păştea, în ramuri purta un mic de brăduţ, cu stea în creştet. Cerbuţul păştea, brăduţul creştea, mare şi fălos într-un brad frumos. Pe unde călca, noaptea lumina ceru-ntunecat, cerbul îmbrădat.»

Amintind de colinde nu putem să nu ne referim la Moş Crăciun, care după cum arată Nicolae Densuşianu, îl reactualizează pe Bătrânul Saturn, regentul Vârstei de Aur când Arborele Vieţii îşi dăruia oamenilor fructele miraculoase. De aceea, în amintirea acelui Timp fericit, şi ca o promisiune a celui ce va să vină, în noaptea naşterii Pruncului Iisus – Promisiunea întrupată – Bătrânul Saturn, sub chipul lui Moş Crăciun, vine în sania trasă de cerbi, aducând bradul încărcat de daruri şi lumini – imagine a Arborelui Vieţii.

Revenind oarecum cu “picioarele pe pământ” şi colindând munţii Bucegii, valea adâncă ce coboară de la Vârful Ocolit (Bucura Dumbravă) şi vârful Omu – mărginită la nord de Colţii Morarului şi la sud de muntele Coştila – este numită Valea Cerbului. Această denumire spune multe, căci nu despre valea unui cerb oarecare este vorba, ci chiar despre valea Cerbului fermecat ce poartă în frunte nemaivăzuta piatră preţioasă pe care Harap-Alb o cucereşte – la porunca Spânului – pentru Verde-împărat. Exista o carte de poveşti intitulată chiar Zânele din Valea Cerbului, poveşti culese din zona Bucegilor de Nestor Urechia. Din folclorul românesc redăm versurile de mai jos:

Pe platou în nopţi cu lună plină, Şi pe culmile Bucşoiului, Vin scăldate parcă în lumină Zânele din Valea Cerbului. Au pe cap cununi de campanula Şi în plete flori de colţ de argint, Capre negre în vârf de piatră sură Străjuiesc în taină locul sfânt.

Un arhicunoscut colind românesc ne vorbeşte despre cerbul fermecat transformat în vătaf al oilor, probabil al caprelor negre, din vârful munţilor care este înzestrat cu darul vorbiri şi care-l înduplecă pe vânător ca să-i cruţe viaţa.

Colindul Cerbului

Mândru-şi cântă-un cerb în codru Haida ler, leru-i ler Mândru-şi cântă de nu-i modru

Vânătoru s-o sculatu’ Haida ler, leru-i ler Puşca-n mână şi-o luatu’

După cerb o alergatu’ Haida ler, leru-i ler Sus în munte l-o aflatu’

Stai, fârtat, nu mă-mpuşca Haida ler, leru-i ler Lasă-mi mie viaţa

Că nu-s fiara fiarelor Haida ler, leru-i ler Ci-s vătafu’ oilor

Oilor, cornutelor Haida ler, leru-i ler Din vârfuţu’ munţâlor

Munţâlor, cărunţâlor Haida ler, leru-i ler Munţâlor, cărunţâlor

Colind popular

Cerbul de aur – Basme, culese din popor de Dumitru Stăncescu

Dumitru Stancescu

Acest portret a lui Dumitru Stăncescu a fost publicat în volumul La Gura Sobei – Snoave și Basme, culese din popor, colecția BPT – Editura Librăriei Leon Alcalay, București, 1908. Dumitru Stăncescu, născut la 20 decembrie 1866 , București şi decedat la 12 iulie 1899 la Brunnen Elveția, la doar 32 de ani, a fost un folclorist și publicist român. Părinții săi erau intelectuali, tatăl său fiind C.I. Stăncescu, fost director al Teatrului Național.

Studiile primare le-a absolvit la colegiul Sf. Sava, unde l-a avut ca profesor pe Gheorghe Dem Theodorescu. Dumitru Stăncescu și-a urmat studiile universitare în țară, iar doctoratul în științe sociale, științe politice și administrative, l-a obținut în 1890 la Liège, în Belgia.

În perioada 1885-1895 a cules și a prelucrat folclor muntenesc după metoda numită „a lui Petre Ispirescu“. S-a preocupat să adune texte de mare expresivitate și să păstreze oralitatea poveștilor, conciziunea și claritatea lor, precum și modul alert de expunere specific povestitorilor din Muntenia.

Dumitru Stăncescu a publicat folclor cules de el în “Revista Nouă”, înființată de Bogdan Petriceicu Haşdeu. A colaborat și la revista Literatorul. În 1892 a inițiat colecția „Biblioteca pentru toți”, în care s-au tipărit operele a numeroși scriitori români și străini, al cărei director a fost în perioada 1896-1899. A tradus din Hans Christian Andersen, F. Coppée, Bernardin de Saint-Pierre și Herbert Spencer.

Cerbul de aur – Basme, culese din popor de Dumitru Stăncescu

A fost odată un unchiaş ş-o mătuşă. Unchiaşul avea de la nevasta dintâi doi copii:un băiat ş-o fată; şi p-ăştia copii mătuşa, muma a vitregă, nu-i putea suferi, îi ţinea nemâncaţi, îi bătea de le învineţea carnea pe ei – bătaie de mumă vitregă, când e vorba. În sfârşit, vai de mămuşoara lor ce viaţă duceau bieţii copii, c-avea zgripţuroaica o inimă neagră de o ştiau şapte sate primprejur, şi era şi prefăcută.

Într-o zi, ce i se năzări ei, nu, că ea nu mai mănâncă pâine şi sare cu moşul, de n-o prăpădi copiii; să-i ducă în ce pădure o şti şi să-i omoare, or să se piarză de ei, or ce le-o lumina Dumnezeu să facă, numai cu ochii de ei să nu mai dea, că s-a isprăvit.

Încercă unchieşul s-o înduplece, o întoarse, o mai suci c-aşa, că pe dincolo… aş! Baba o ţinea întruna pe-a ei.

N-a putut ieşi cu ea la căpătâi. Deci, fiindcă era slab de inimă şi o iubea prea mult (vezi cum îl orbise pe el Dumnezeu la bătrâneţe), se hotărî moşul să-i facă pe voie.

Într-o zi zise el copiilor:

– Hai, taică, hai cu mine la pădure să aducem niscai crăci să avem cu ce momi ăl foc.

Copii taman se jucau prin bătătură. Cum auziră că trebuie să meargă la pădure, se bucurară şi porniră.

Dar vezi dumneata, când vrea Cel-de-Sus cu omul: copii se jucaseră cu nişte cenuşă, iar sânul băiatului era plin; pe drum a tot curs cenuşă pe toate potecile pe unde trecuseră.

Şi când se piti moşul de ei, ca să se piarză, bieţii copii se aşeză pe o buturugă şi începură să plângă că se vedeau singuri în desiş. Deodată, fata dădu cu ochii de urma de cenuşă şi tot într-o fugă se duseră după ea până acasă.

Ajunseră, dar nu îndrăzni să intre în bordei, c-o ştiau pe mama vitregă rea şi se temeau să nu-i ia la bătaie învinuindu-i că s-au pierdut de tatăl lor.

Se lăsase frig, căci era cam pe înnoptate. Se urcară atunci pe din dosul bordeiului – că era bordei făcut în pământ – şi şedeau acolo, lipiţi de coşul vetrei.

Unchieşul şi baba se aşezaseră să mănânce; se auzeau lingurile cum se loveau de bliduri.

După ce sfârşiră de mâncat, baba, de-a dracului, ca să-l amărască şi mai mult pe unchiaş, zise cu glas prefăcut:

– Aoleo, unchiaşule, unde sunt bieţii copilaşii tăi, să ronţăie şi ei aste uscături?

Copiii, de sus, auzind glasul ei mieros, strigară pe coş:

– Aici suntem, mamă.

Şi dădură fuga în bordei.

Baba să crape de necaz şi mai multe nu! După ce adormiră copiii, îl ocărî pe moş şi-l batjocori cum îi veni la gură, că n-a putut nici atâta lucru să facă şi el!

Aşadar, se văzu silit a-i făgădui că i-o duce a doua zi la pădure şi acum i-o duce aşa departe, că n-or şti să mai vină înapoi.

Şi aşa, a doua zi, băgă moşul de seamă, deschise ochii în patru, şi cum îi pierdu pe copii, îi pierdu de-a binelea, că n-au mai ştiut să se întoarcă. Au rămas în pădure.

Au stat ei, bieţii, cât au stat, cu frică, tremurând vargă că urlau şi răgeau fiarele de ţi se făcea părul măciucă pe cap, plângând de să fi muiat inima cuiva, de cremene să fi fost. Dar ce să facă? Ei au plâns, ei au tăcut. Porniră şi ei, cu inima în dinţi, când i-a răzbit foamea, să caute ceva d-ale mâncării. Ce să găsească? Rădăcini, altceva ce? După foame îi apăci şi setea, apă nicăieri… Se stingeau bieţii copilaşi, săracii, şi mai ales băiatul, că lui îi era mai sete, fetei nu prea îi era aşa mult.

Taman într-un târziu, dădură de o urmă de vulpe, plină cu apă de ploaie.Băiatul se repezi atunci să-şi mai potolească setea niţel. Dar când să-şi atingă buzele de apă, fata îl opri:

– Nu bea, frăţiorule, că te faci vulpe şi nu mai are cine mă păzi!

Bietul băiat îşi iubea sora mult. Se gândi niţel şi nu bău, deşi murea de sete.

Mai încolo dădură de o urmă de urs, tot cu apă de ploaie.

– Nu bea, frăţiorule, zise fata, că te faci urs şi mă omori…

Nu bău băiatul nici de astă dată, dar se pârpălea de sete să moară şi mai multe nu.

Tocmai spre seară iaca şi o urmă de cerb.

Îl rugă să nu bea, că se face cerb şi o împunge, ci să mai aştepte c-or da de vreun izvor, dar el nu mai putu răbda şi bău.

Dacă bău, se făcu cerb, dar aşa frumuseţe de cerb, că s-ar fi oprit vântul din adiere, ar fi încetat păsările să ciripească şi s-ar fi oprit norii pe cer ca să se minuneze cu toţii şi cu toatele de aşa nemaipomenit de cerb.

Trupul lui, cât era de mare, era numai şi numai de aur şi strălucea de-ţi lua vederea. Soarele rămase pe lângă el ca stelele cele mici pe lângă soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi şi pline de ramuri, şi pe ele erau semănate pietre nestemate ce scânteiau; iar de la vârful unui corn la celălalt s-ar fi cumpănit încetişor de colo până colo un leagăn împletit numai din fire de mătase.

Se uită cerbul, când se pomeni aşa, la soră-sa care rămase încremenită, şi din ochii lui mari şi vorbitori începură a se rostogoli lacrimi din belşug. Apoi îngenunche în faţa fetei şi o îndemnă să se urce sus, în leagănul dintre coarne. Fata se sui şi cerbul plecă prin desiş. La fiecare pas ce-l făcea, leagănul se mişca uşurel când înainte, când înapoi lin şi, când i se făcea fetei somn, ea adormea copilăreşte, legănată încetişor.

Şi trăiră ei aşa în pădure, multă vreme. Fata îşi făcuse un culcuş într-un copac înalt, şi aşa-l făcuse de bine, că nu era cu putinţă omului or vreunei fiare să-i facă vreun rău.

Într-o zi, după ce trecuseră ani la mijloc, de se făcuse fata mare, iaca se întâmplă de trecu un fecior de împărat prin pădure, umblând la vânătoare. Uitându-se pe sus după păsări, numai ce dădu cu ochii de fată în copac. Cum o văzu, îi căzu dragă, că nici nu mai ştia pe ce lume e.

Într-adevăr, se şi făcuse fată frumoasă de pica; avea nişte ochi mari, mari şi negri, un trup subţirel şi o gură… arăta ca o zână, ce mai încoa’ şi încolo; zână ca zâna a mai frumoasă ş-a mai fără cusur, ca zâna zânelor.

Lăsă feciorul de împărat pustiului şi vânătoare şi tot şi se întoarse acasă. Trimise apoi sfetnici la toate peţitoarele din împărăţie cu vorbă că cine i-o aduce la palat pe fata de stă într-un copac în pădurea cutare, se pricopseşte pe vecie, ea şi tot neamul ei.

Una, bătrână, dibace, se prinse că o aduce ea. Se duse în pădure, căută până dădu cu ochii de fată şi se ascunse în apropiere să vază cum şi în ce fel merg lucrurile.

Văzu şi se cruci. Văzu cum veni cerbul de aur cu rădăcini de da fetei să mănânce, cum o ajuta să se dea jos şi o însoţea să se plimbe, cum o îngrijea, în sfârşit, şi cum îl săruta ea şi cum pe urmă, când era să plece cerbul, ea se suia în copac spre a nu întâmpina vreo primejdie.

Cugetă baba bine. De peţitorie nici nu putea fi vorba; cui s-o ceară? Cerbului? Cum era să se înţeleagă cu el? Ce, ştia ea limba cerbilor? „Mai nimerit ar fi, îşi spuse ea, s-o ademenesc pe fată cu ceva şi s-o răpesc; altminteri nu e nimic de făcut.”

Se întoarse acasă, ceru împăratului doi cai buni de-i puse la o căruţă, luă în căruţă ce-i trebuia şi porni în pădure. Intră şi lăsă căruţa într-un loc în seama unui argat de la curtea împărătească. Pe urmă, în mână cu nişte pirostii, cu o căldare şi cu o donicioară cu apă, se duse tocmai sub copacul unde era fata.

Făcu un focşor şi puse pirostiile pe foc d-a-ndoaselea.

Fata de sus vedea. Îi strigă de acolo:

– Nu aşa, mătuşică, nu se pun aşa pirostiile pe foc.

– Dar cum, măiculiţă? întrebă baba uitându-se în sus şi prefăcându-se mirată că o vede acolo.

– Întoarce-le altminteri.

– Iaca le întorc.

– Nici aşa.

– Dar cum, fata mamii?

– Cu picioarele pe cărbuni, cum?

Le puse baba.

Când să puie căldarea, o puse cu gura în jos şi turnă niţică apă pe fund, de curse pe foc.

– Nu aşa, mătuşică, zise fata iar.

Baba o puse pe o lature.

– Nici aşa; măre, femeie bătrână să nu ştie ea să puie o căldare pe foc!

– Nu ştiu, măiculiţă, nu ştiu, vai de păcatele mele, că uite, am stat şi eu bine, am avut slugi, n-am pus căldare pe pirostii de când mama m-a născut, dar acum m-a ars focul, măiculiţă, şi iaca sunt nevoită să stau în pădure, că nu mi se mai vede din case şi din acareturi nici cenuşa, şi pe ea a luat-o vântul…

Şi începu baba a se văita şi a plânge, că era prefăcută… ca o peţitoare, de!…

Fata, înduioşată. zise:

– Lasă, mătuşică, nu mai plânge! Uite, mă dau eu jos să-ţi aşez căldarea.

Şi se dădu.

Doar ce ajunsese fata pe pământ, că afurisita de babă îi puse un căluş în gură, îl strigă pe argat şi, urcând-o amândoi în căruţă, dădu bice şi intrară în goana cailor cu ea în curtea palatului împărătesc.

Feciorul de împărat, când o văzu, doar că nu sărea ca nebunii în sus, de părere de bine.

Făcură logodna chiar în seara aceea şi plănuiră şi nunta curând.

În vremea asta răsuna şi urla pădurea de zbieretele cerbului, şi aşa îi era de mare jalea că pierduse pe soră-sa, încât le era milă tuturor vietăţilor pădurii de el:

Be-a, be-a!

Surioara mea,

Be-a!

Tot aşa se tânguia.

Tocmai într-un târziu îi veni în minte să se uite pe jos şi, cum se uită, dădu de urmele de paşi care mergeau până unde poposise căruţa, şi de aci se vedeau urmele roţilor, că se-n-tâmplase de plouase şi era pământul moale.

Se duse după urmele lăsate de roţi până la poarta palatului şi acolo începu să zbiere:

Be-a, be-a!

Surioara mea,

Be-a!

Soră-sa, cum îl auzi, cum îi spuse feciorului de împărat că acel cerb este fratele ei, şi-l rugă să-l primească.

Feciorul de împărat îl primi cu dragă inimă, puse de-i auri un grajd de o minune de frumos şi dădu poruncă să-i dea de mâncare iarba cea mai bună din împărăţie.

Mergeau lucrurile strună; feciorul de împărat era fericit, fata la fel, că se iubeau, cerbul, şi el, nu mai putea de bucurie… Numai o ţigancă roabă, ce-l iubea pe feciorul de împărat, mocnea în ea, vrând s-o prăpădească pe biata fată, sora cerbului, de necaz că din pricina ei nici nu se mai uita feciorul de împărat la dânsa.

Într-o zi, cerbul plecase să se plimbe prin pădure, iar feciorul de împărat nu era nici el acasă.

Hoaţa de roabă nu scăpă prilejul, se duse la sora cerbului şi o întrebă dacă nu merge cu ea la pădure să culeagă flori? Că „taman e o vreme, de mai rar aşa frumuseţe”, zise ţiganca.

Ea vru şi plecară. Culese ele flori ce culeseră şi nevestei feciorului de împărat i se făcu sete; atunci îi ceru ţigăncii apă, iar aceasta, care era pregătită cu de toate, puse pe furiş în cană nişte prafuri şi, îndată ce bău, sora cerbului căzu pe spate galbenă ca şofranul la faţă.

Pasămite, prafurile acelea aduceau somnul şi ţiganca se gândi că, lăsând-o pe fată în pădure, aşa adormită cum era, repede o vor sfâşia fiarele.

O dezbrăcă pe urmă de hainele ei frumoase, se îmbrăcă ea cu ele, se boi la obraz şi se duse la palat ca şi cum ar fi fost nevasta feciorului de împărat.

Se boise cu aşa meşteşug şi-şi schimbase glasul într-atăt de bine, că feciorul de împărat nici nu bănui ce se întâmplase: putea ţiganca să se bucure mult şi bine de nelegiurea ce săvârşise.

Dar cerbul simţi îndată. Începu a se tângui şi a zbiera:

Be-a, be-a!

Surioara mea,

Be-a!

[contextly_auto_sidebar]

Şi bătea din picioare, şi văzând-o pe ţigancă, se repezea s-o împungă. Ţiganca, nu, că are ceva cerbul, e bolnav de boală rea, dacă dă el s-o împungă pe ea şi sfătui pe feciorul de împărat să-l omoare.

Până să se hotărască el să-l omoare, că nu-i venea, îi era milă de aşa frumuseţe de cerb, cerbul pieri, nu se mai văzu vreo două zile, iar a treia zi numai se pomeni feciorul de împărat cu el că intră în curte tot într-o fugă şi iar pleacă şi iar se întoarce şi iar se duce mugind şi dând din picioare şi uitându-se cu ochii de parcă l-ar fi rugat să meargă cu el unde l-o duce.

Se luă feciorul de împărat după el, însoţit de câţiva slujitori, şi ajunse în pădurea unde sta întinsă biata fată adormită.

Să-i vie nebunie feciorului de împărat când o văzu, să se omoare singur de jale şi mai multe nu… Făcură slujitorii o targă de crăci, puseră cu grijă fata pe targă, apoi o luară spre palat.

Cum ajunseră, feciorul de împărat chemă pe toţi doftorii şi pe toţi vracii din împărăţie, să vie să vază dacă nu e chip s-o deştepte.

Veniră toţi, şi unul băgă de seamă că nu era moartă, iar după ce văzu aşa, lesne îi fu să o deştepte.

Când se deşteptă, spuse sora cerbului cum şi ce fel se întâmplase, iar feciorul de împărat porunci ca ţiganca să fie omorâtă în bătaie.

De atunci au trăit în pace şi fericire, iar cerbul de aur a rămas pentru totdeauna la palatul lor.

Text cules şi îngrijit de Dan Bârsan

Cerbul de Aur un simbol autentic naţional "Cerbul de Aur" pentru România este marca unui festival, este un brand, pe care Braşovul ca şi oraş gazdă l-a promovat pe parcursul timpului cu vârf şi îndesat.

[jurnaldeoltenia]

Festivalul de datini şi obiceiuri „TRADIŢIILE VERII“ - Ediţia a X-a

Festivalul de datini şi obiceiuri „TRADIŢIILE VERII“ – Ediţia a X-a

Consiliul Judeţean Dolj şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, cu sprijinul Operei Române Craiova, Primăriei şi al Consiliului Local Municipal Craiova, organizează miercuri, 20 iulie 2022, cu începere de la ora 18:00, Festivalul de datini şi obiceiuri „Tradiţiile verii“, ediţia a X-a, la Teatrul de vară din Parcul „Nicolae Romanescu“. Ansambluri din…